Plângere contravenţională. Sentința nr. 9846/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9846/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 9846/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9846
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de contestatorul M. A., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. DE POLIȚIE RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă contestatorul, personal și asistat de avocat D. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin compartimentul registratură a fost înaintat la dosar răspuns din partea CGMB – Administrația Străzilor, în sensul că nu deține înregistrări video din data solicitată, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Contestatorul prin avocat solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, arătând că agentul constatator nu a descris fapta săvârșită așa cum prevăd dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001. Cu privire la răsturnarea prezumției de veridicitate a procesului verbal contestat, având în vedere că nu există înregistrări video și întrucât petentul nu a fost cu cineva în mașină la acel moment, rămâne la aprecierea instanței să constate legalitatea și temeinicia acestui proces verbal contestat. Apărătorul mai arată că la momentul săvârșirii presupusei contravenții mașina de poliție era în spatele acestuia, motiv pentru care nu se poate pune problema că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului.
Instanța declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.06.2015, sub nr._, contestatorul M. A., în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._ și pe cale de consecință anularea măsurilor impuse în baza acestuia.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în data de 17.06.2015 se afla în trafic, în direcția de mers . intersecția Piata L. s-a oprit la culoarea roșie a semaforului, a traversat intersecția la culoarea verde.
A arătat contestatorul că acest proces-verbal se bucură de prezumția de veridicitate, dar această prezumție poate fi răsturnată prin proba contrară, sens în care a solicitat instanței să aibă în vedere prevederile art. 6 din CEDO.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 16 și 17 rap. la art. 34 din OG 2/2001.
Contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal contestat, dovada . NR._ din 17.06.2015, copie carte de identitate.
La data de 02.09.2015, prin Serviciul Registratură, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii și menținerea procesului-verbal.
În motivarea cererii, intimata a arătat că la data de 17.06.2015, orele 01:56, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ din direcția B.dul Geniului către . intersecția cu . L.) nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric care se afla în stare normală de funcționare, pentru direcția înainte, traversând intersecția.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză nu au fost întocmite alte acte de constatare.
A precizat intimata că motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat instanței să observe că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina să nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat.
Intimata a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei copia procesului verbal . nr._ și istoricul sancțiunilor.
Ambele părți au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2015 întocmit de intimata D.-B. Rutiera contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 de lei, fiind luată măsura administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în baza prev.art.52 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 coroborat cu art.100 alin.3 lit. d din OUG nr.195/2002, republicată.
Pe situația de fapt, agentul constatator a reținut ca la data de 17.06.2015, orele 01:56, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ din direcția B.dul Geniului către . intersecția cu . L.) nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric care se afla în stare normală de funcționare, pentru direcția înainte, traversând intersecția.
Fapta constatată a fost încadrată în dispozițiile art. 52 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd „semnalul de culoare roșie interzice trecerea”.
Sub aspectul legalității procesului verbal, în baza art.34 din OG nr.2/2001, instanța reține că acesta respectă toate condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Fapta contravenționala a fost descrisa in mod corespunzător, de asemenea a fost indicat si temeiul legal in baza căruia a fost sancționat contestatorul, iar sancțiunile aplicate au fost individualizate în limitele prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că actul sancționator contestat beneficiază de prezumția relativă a veridicității celor consemnate, revenind contestatorului sarcina de a dovedi, faptul că cele reținute de către agenții constatatori nu corespund adevăratei situații de fapt.
Împrejurarea că sarcina probei revine contestatorului, sancționat contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
Totodată, în Hotărârea Curții în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
În speță, instanța reține că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată, fapta fiind constatată personal de agentul constatator, aspect aratat de contestator si cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 25.11.2015, invederand ca agentul de politie rutiera se afla in vehicul in spatele contestatorului, ca atare vizibilitatea acestuia nu a fost obstructionata. Susținerile petentului în sensul nu a săvârșit contravenția constatată în sarcina sa nu au fost dovedite, iar împrejurarea că fapta a fost constatată doar prin propriile simțuri ale agentului constatator, ca persoană investită cu exercițiul autorității de stat, iar nu și prin mijloace tehnice omologate, nu este de natură să lipsească actul sancționator de prezumția relativă de temeinicie, de vreme ce legea permite constatarea contravențiilor și în această modalitate.
Față de considerentele expuse anterior, constatând de asemenea o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate, instanța va respinge plângerea contravenționala ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul M. A., CNP-_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-B. Rutieră, cu sediul în București, .. 3-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.Ș.C /Thred.TPC
4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 02-12-2015,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7225/2015. Judecătoria... → |
|---|
