Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 10267/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 08.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția de I. și Taxe Locale Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea prin avocat și intimata prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a depus de către contestatoare o cerere de repunere pe rol a cauzei.
Instanța pune în discuție repunerea pe rol a cauzei.
Părțile prin reprezentanții convenționali arată că sunt de acord cu repunerea pe rol a cauzei.
Instanța, având în vedere că a încetat motivul care a dus la suspendarea cauzei, dispune repunerea pe rol a cauzei.
Intimata prin consilier juridic depune înscrisuri, pe care le comunică și contestatoarei prin avocat și invocă excepția lipsei obiectului contestației la executare, întrucât titlul executoriu și somația au fost anulate.
Contestatoarea prin avocat solicită respingerea excepției lipsei obiectului contestației la executare.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea prin avocat arată că s-au refăcut deciziile de impunere și insistă în admiterea cererii și anularea actelor, întrucât nu există dovada anulării acestora pe cale administrativă.
Contestatoarea prin avocat arată că renunță la proba cu expertiză contabilă.
Contestatoarea prin avocat solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea cererii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei obiectului contestației la executare, precum și pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 15.12.2014, sub nr._, contestatoarea S.C. P. RE B. S.R.L., cu sediul social în București, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE I. ȘI TAXE LOCALE SECTOR 6 din cadrul Consiliului Local sector 6 București (DITL sector 6 ), a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, suspendarea executării silite demarate în temeiul Titlului executoriu până la soluționarea prezentei contestații la executare; desființarea executării silite, anularea Somației și Titlului executoriu precum și a tuturor actele de executare întocmite în dosarul de executare nr._/11.11.2014, ca fiind nelegale și netemeinice; obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată
În fapt, contestatoarea a arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3268/22.12.2009 de către BNP A. D. R. („Contractul de vânzare cumpărare”), a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in ., sector 6, Mun. București, compus din teren în suprafață totală de 7.387,11 mp și construcția „Hala Forja 1600 TF” având număr cadastral 2248/7, intabulată în cartea funciară nr. 9183 a OCPI sector 6 București de la autoarea noastră Meteor Auto SRL.
În conformitate cu prevederile Contractului de vânzare - cumpărare, prețul total al vânzării achitat a fost de 9.729.140 lei preț care reprezintă contravaloarea ambelor drepturi de proprietate, atât cel asupra terenului cât și cel asupra halei aflate pe teren. În vederea determinării prețului de achiziție al imobilului, părțile s-au întemeiat pe raportul de evaluare din martie 2009 întocmit de C. și Asociații, referitor la hala de depozitare, evaluată la nivelul sumei de 6.436.000 lei. în ceea ce privește onorariul perceput de BNP A. D. R. pentru încheierea Contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, a menționat că acesta a fost achitat de către vânzătoarea Meteor Auto SRL conform OP 9/2009.
Ulterior, la data de 30.12.2009, vânzătoarea Meteor Auto SRL a emis factura nr._/30.12.2009 având ca obiect contravaloarea întregului imobil achiziționat de S.C. P. R.E. B. S.R.L, respectiv teren+ construcție, in cuantum de 9.729.140 lei plus TVA, factură achitată de subscrisa.
Mai târziu, la data de 06.01.2010, a fost adoptată Decizia nr. 1 din 6 ianuarie 2010 a asociatului unic al S.C. P. R.E. B. S.R.L. („Decizia 1/2010”) prin care s-a însușit și aprobat raportul de evaluare întocmit în martie 2009 de C. și Asociații pentru imobilul situat în București, . A, sector 6, în privința proporțiilor pentru valoarea construcției și valoarea terenului. De asemenea, prin Decizia 1/2010 asociatul unic al său, a decis și defalcarea valorii totale a imobilului achiziționat.
În consecință, contestatoarea a arătat că a individualizat în contabilitate în mod defalcat valoarea terenului și valoarea construcției conform Deciziei 1/2010. Astfel cum rezultă din balanța de verificare aferentă anului 2010 a înregistrat valoarea terenului de 5.351.027 lei în contul 211 - Terenuri și amenajări terenuri, iar valoarea construcției de 4.378.113 lei in contul 212 - Construcții. Aceste valori au fost menținute și la nivelul anilor 2011 si 2012 astfel cum rezulta din fisele conturilor 211 si 212, dar si din balanțele de verificare aferente anilor 2011 si 2012.
Ulterior, la data de 20.12.2012 a fost adoptata Decizia nr. 2 din 20 decembrie 2012 a asociatului unic al S.C. P. RE. B. S.R.L. („Decizia 2/2012”) prin care s-a aprobat efectuarea unei reevaluări a clădirii situate in București, . A, sector 6, reprezentând hala de depozitare, in vederea stabilirii valorii actualizate a acesteia la data de 31.12.2012 precum și pentru înregistrarea corespunzătoare în contabilitate și plata impozitului pe clădiri. Astfel, în februarie 2013, a fost întocmit raportul de evaluare a întregului imobil din București, . A, sector 6, teren și hala de depozitare de către C. si asociații. Conform acestui raport de evaluare, valoarea halei de depozitare se ridică la nivelul sumei de 6.643.050 lei în timp ce valoarea terenului se ridică la nivelul sumei de 6.953.059 lei.
Prin Decizia nr. 2 din 17 aprilie 2013 a asociatului unic al S.C. P. RE. B. S.RL. a fost aprobat raportul de evaluare întocmit de C. și asociații în februarie 2013 precum și valoarea halei de depozitare rezultată din reevaluare, respectiv 6.643.050 lei.
Nu în ultimul rând, pentru a înlătura orice fel de dubiu, în iunie 2013 a fost întocmit raportul privind alocarea valorii de achiziție a imobilului din București, . A, sector 6, teren+hală pe fiecare activ, la momentul perfectării tranzacției de vânzare cumpărare (respectiv, decembrie 2009). Conform acestui raport, din totalul de 9.729.140 lei reprezentând valoarea cumulată a celor doua active, valoarea terenului este de 4.737.021 lei în timp ce valoarea construcției este de 4.992.119 lei.
Cu toate acestea, DITL Sector 6 a calculat și i-a impus, prin Decizia de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013, plata unor obligații fiscale reprezentând impozit pe clădiri pe perioada 2010-2012 totalizând 444.126 lei (148.042 lei pe an) la care se adaugă eventualele accesorii aplicate de organul fiscal, suplimentar fata de sumele efectiv datorate și pe care deja le-a achitat cu titlu de impozit pe clădiri. Aceste obligații fiscale i-au fost impuse ca urmare a faptului ca organul fiscal a aplicat cota aferentă impozitului pe clădiri la valoarea de 9.869.434 lei, valoare care reprezintă prețul de achiziție pe care l-a achitat în vederea dobândirii întregului imobil dobândit prin Contractul de vânzare cumpărare, respectiv atât valoarea clădirii cât și valoarea terenului. în consecință, baza de calcul a impozitului pe clădiri aferent halei de depozitare pe perioada 2010-2012 a fost individualizată de organul fiscal la nivelul unei sume care reprezintă cumulat valoarea terenului si valoarea clădirii edificate pe teren. Aceste mențiuni au fost reluate mutatis mutandis si in Decizia de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013, pe care a contestat-o doar parțial, respectiv numai cu privire la impozitul pe clădiri aferent perioadei 2010-2012 impus suplimentar fata de suma pe care deja a achitat-o.
Apreciind ca un atare mod de calcul si impunere nu corespunde prevederilor legislației fiscale, a formulat contestație prealabila împotriva Deciziei de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 si parțial împotriva Deciziei de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013, contestația fiind înregistrata la organul fiscal competent sub nr. 021-13-_/12.07.2013. Prin Decizia nr. 147-13-_/07.08.2013 intimata, de data aceasta in calitate de organ de soluționare a contestației fiscale prealabile, a soluționat contestația formulată de S.C. P. R.E. B. S.R.L împotriva celor doua decizii de impunere in sensul respingerii acesteia, menținând actele administrativ fiscale contestate.
Împotriva deciziei de soluționare a contestației fiscale prealabile, contestatoarea a arătat că a formulat acțiunea în contencios administrativ care face obiectul dosarului_/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 și parțial a Deciziei de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 pe motiv că organele fiscale au individualizat în mod greșit baza de impunere în scopul stabilirii impozitului pe clădirea proprietatea sa în perioada 2010-2012.
Instanța de judecată a dispus efectuarea unei expertize în dosarul_/3/2013, solicitându-se expertului să individualizeze baza de impunere în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pe perioada 2010-2012. Prin raportul de expertiză efectuat de expert desemnat de instanță P. Vergică s-a stabilit că baza de impunere în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pe perioada 2010-2012 nu este cea stabilită de pârâtă (9.729.140 lei) ci valoarea de 4.992.119 lei.
Prin hotărârea nr. 7332/2014 pronunțată de Tribunalul București în dosar_/3/2013 acțiunea sa a fost admisă și s-a dispus după cum urmează: „Dispune anularea Dispoziției nr. 147-13-_/07.08.2013. a Deciziei de impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 si a Deciziei de impunere nr. 021-13-_/13.06.2013. Obligă pârâta la emiterea unei noi Decizii de impunere având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil judiciar P. Vergica.’
În consecință, instanța de judecată a desființat deciziile de impunere atacate (aferente anilor 2010-2012) și a obligat pârâta la emiterea altor titluri de creanță corespunzător valorilor constatate prin raportul de expertiză fiscal contabilă efectuat în cauză.
Cu toate acestea, pârâta nu se conformează hotărârii pronunțate de Tribunalul București în dosar_/3/2013, nu a emis alte titluri de creanță conform raportului de expertiză ci s-a grăbit să emită Somația si Titlul executoriu atacate prin prezenta contestație, în baza unor titluri de creanță desființate și, mai mult, pornind de la baza de impunere apreciată de instanța de judecată ca fiind nelegal individualizată.
Mai mult decât atât pârâta a decis să nu ia în calcul plățile pe care deja le-a efectuat din 2010 si până în prezent si, raportat la baza de impunere greșit individualizată a calculat si accesorii, la rândul lor în mod greșit individualizate.
În ceea ce privește suspendarea executării silite demarate în temeiul titlului executoriu,
în temeiul art. 718 alin. 6 Cod Proc Civ și având în vedere că în speță este o situație de urgență contestatoarea a solicitat ca instanța să se pronunța asupra cererii de suspendare, cu urgență, prin încheiere, acordând în acest sens, un termen scurt, anterior termenului ce se va fixa pentru soluționarea contestației.
În susținerea cererii de suspendare formulate, contestatoarea a menționat că, aparența de legalitate este în favoarea sa si nu a pârâtei. Astfel, titlul executoriu emis de intimată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 141 alin. 2 din C.proc.fiscală întrucât, în speță, titlurile de creanță ale pârâtei au fost anulate de către Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ prin hotărârea pronunțată în dosar_/3/2013 (chiar daca nedefinitiva la data prezentei).
Astfel, a menționat că, astfel cum rezultă din Somația și Titlul executoriu atacate prin prezenta contestație, baza de impunere în scopul impozitului pe clădiri pe perioada 2010 - 2012 a fost preluată din Decizia de impunere 021-13-_/13.06.2013 și Decizia de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013, fiind suma de 9.729.140 lei. Ori, atât Decizia de impunere 021-13-_/13.06.2013 cât și Decizia de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 întocmite de DITL Sector 6 prin care pârâta a individualizat în mod greșit baza de impunere la valoarea de 9.729.140 lei în scopul stabilirii impozitului pe clădiri datorat de S.C. P. R.E. B. S.R.L pe perioada 2010 - 2012 au fost cu acțiune în anulare, formând dosarul_/3/2013 pe rolul Tribunalului București Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Prin acțiunea formulată contestatoarea a solicitat să se constate că, deciziile de impunere menționate sunt nelegale întrucât baza de impunere în scopul stabilirii impozitului pe clădiri a fost în mod greșit individualizată la nivelul sumei de 9.729.140 lei, această valoare incluzând și valoarea terenului pe care se află edificată clădirea. În dosarul_/3/2013 instanța de judecată a dispus efectuarea unei expertize fiscal contabile în vederea stabilirii bazei de impunere în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pe perioada 2010-2012, raport de expertiză conform căruia valoarea de inventar a clădirii pe perioada 2010 - 2012 și deci baza de impunere în scopul stabilirii impozitului pe clădiri pe această perioadă (până la data reevaluării) este suma de 4.992.119 lei și nu 9.729.140 lei cum s-a stabilit prin Decizia de impunere 021-13-_/13.06.2013 și Decizia de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 emise de pârâtă.
Prin hotărârea nr. 7332/2014 pronunțată de Tribunalul București în dosar_/3/2013 s-a admis acțiunea sa și s-a dispus după cum urmează: „Dispune anularea Dispoziției nr. 147-13-_/07.08.2013. a Deciziei de impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 si a Deciziei de impunere nr. 021-13-_/13.06.2013. Obligă pârâta ia emiterea unei noi Decizii de impunere având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil judiciar P. Vergica.”
În consecință, instanța de contencios administrativ a anulat titlurile de creanță ale pârâtei pe perioada 2010-2012 (cuprinzând baza de impunere de 9.729.140 lei) și a obligat pârâta la emiterea unui nou titlu de creanță raportat la valoarea de 4.992.119 lei, astfel cum s-a constatat prin raportul de expertiză fiscal contabilă întocmit de expert P. Vergică.
Ori, pârâta nu s-a conformat hotărârii nr. 7332/2014 pronunțate de Tribunalul București în dosar_/3/2013, nu a emis un titlu de creanță cu baza de impunere de 4.992.119 lei apreciată de instanță ca fiind legală, ci a emis Somația și Titlul executoriu contestate prin prezenta, în care a individualizat baza de impunere pentru impozitul pe clădiri datorat pe perioada 2010-2012 la nivelul aceleiași sume din titlurile de creanță anulate, respectiv 9.729.140 lei.
Chiar daca baza de impunere în scopul determinării impozitului pe clădiri pe perioada 2010- 2012 urmează să se tranșeze definitiv în dosarul_/3/2013, în fața instanțelor de contencios administrativ, contestatoarea a apreciat însă că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune suspendarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare_/11.11.2014 si cadrul căruia au fost emise Somația si Titlul executoriu atacate. În acest sens, contestatoarea a înțeles să se prevaleze de faptul că aparenta de legalitate este în favoarea sa raportat la Hotărârea 7332/2014 pronunțate de Tribunalul București în dosar_/3/2013 și raportat la desființarea titlurilor de creanță care stau la baza Somației și Titlul executoriu atacate prin prezenta.
În ceea ce privește nelegalitatea titlului executoriu si a somației atacate a arătat că titlul executoriu si somația vizează o creanța cu o câtime incerta.
În susținerea acestor afirmații, contestatoarea a menționat că, motivul de nelegalitate care justifică suspendarea executării silite, dezvoltat la pct. 4 de mai sus, justifică și desființarea formelor de executare silită efectuate împotriva sa. Astfel cum a menționat anterior, Somația și Titlul executoriu atacate îi impun plata unei diferențe de impozit pe perioada 2010 - 2014 și de asemenea, plata unor accesorii ca urmare a neachitării la timp a impozitului pe clădiri. Cu toate acestea, sumele care fac obiectul actelor de executare atacate sunt nedatorate, întrucât baza de impunere a fost preluată din titlurile de creanță anulate, respectiv din Decizia de impunere 021-13-_/13.06.2013 și Decizia de Impunere nr. 021-13-_/13.06.2013, fiind suma de 9.729.140 lei.
A invocat dispozițiilor art. 86 și art. 141 alin. 3 C.proc.fiscală și a solicitat să se observe că, în speță Titlul executoriu și Somația nu sunt grefate pe un titlu de creanță anulat nedefinitiv, întrucât prin Hotărârea 332/2014 pronunțate de Tribunalul București în dosar_/3/2013 au fost desființate titlurile de creanță pentru stabilirea unor diferențe de impozit neachitat și nedatorat astfel că pârâta a fost obligată să emită un nou titlu de creanță raportat la baza de impunere stabilită prin raportul de expertiză fiscal contabilă, respectiv suma de 4.992.119 lei.
Or, devine evident, ca însăși întinderea creanței este discutabila. In opinia sa, organul de executare anticipând o soluție definitiva nefavorabila sieși, procedează, intempestiv cu o graba de neexplicat, la emiterea actelor de executare contestate. De asemenea, baza de impunere a fost în mod greșit individualizată
Din analiza modului de calcul al sumelor care fac obiectul actelor de executare atacate, rezultă fără tăgadă faptul că intimata nu a modificat in rolul fiscal sumele datorate pentru perioada 2010 - 2012 (au rămas în evidențele intimatei sumele calculate pe baza valorii de 9.869.434 lei), si probabil nici nu are de gând sa o facă, mizând pe lentoarea judecații fondului contenciosului. Astfel, contestatoarea a considerat că nu ar greși daca ar anticipa ca parata va formula recurs la sentința Tribunalului, doar pentru a-si realiza încasarea.
În susținerea nelegalei individualizări a bazei de impunere, a menționat că sediul materiei este reprezentat de dispozițiile art. 253 alin. 1 din Codul Fiscal care stabilesc în mod neechivoc baza de impunere în scopul determinării impozitului pe clădiri: „în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.” Mai departe, alin. 3 al aceluiași art. 253 prevăd că: „Valoarea de inventară clădirii este valoarea de intrare a clădirii in patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare."
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate, rezulta ca legiuitorul a stabilit baza de impozitare in scopul determinării impozitului pe clădiri, ca fiind reprezentată de valoarea de intrare a clădirii in patrimoniu, astfel cum este aceasta înregistrata in contabilitatea proprietarului clădirii. In acest sens prevăd si Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, care, la pct. 52 alin. 1 privind punerea in aplicare a art. 253 din Codul Fiscal.
Ori, prin Somația și Titlul executoriu contestat pârâta a încălcat aceste dispoziții legale, întrucât pârâta a aplicat în mod eronat cota aferenta impozitului pe clădiri la valoarea de 9.869.434 lei, valoare care reprezintă prețul de achiziție pe care l-a achitat pentru întregul imobil (teren + construcție) dobândit prin Contractul de vânzare cumpărare respectiv la o suma care reprezintă valoarea cumulată a clădirii și a terenului. În acest sens, a menționat că valoarea de inventar a halei de depozitare, înregistrată în contabilitatea sa, nu este cea identificată de organul fiscal (9.869.434 lei) ci valoarea de 4.378.113 lei astfel cum rezulta din balanțele de verificare atașate contestației fiscale prealabile și acțiunii introductive.
În acest sens, contestatoarea a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin. 1 din Codul Fiscal, baza de calcul este reprezentată de valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea sa. Ori, valoarea de inventar a clădirii nu este cea determinată de către pârâtă, care a modificat unilateral baza de impunere, și, neținând cont de înregistrările contabile defalcate în funcție de teren și construcție, a încălcat prevederile citate.
Astfel cum rezulta din actele de executare atacate, pe perioada 2010-2012 organul fiscal a aplicat cota de 1,5% la o alta valoare decât valoarea halei de depozitare înregistrată în contabilitatea, S.C. P. R.E. B. S.R.L la valoarea de 9.869.434 lei, care reprezintă costul întregului imobil pe care l-a dobândit prin Contractul de vânzare cumpărare, respectiv, atât valoarea clădirii cât și valoarea terenului, inclusiv onorariul notarului public, care, a fost achitat de către vânzătoarea Meteor Auto SRL conform OP 9/2009.
Prin acest mecanism, s-a încălcat principiile de baza care reglementează impozitul pe clădiri, prin extinderea in mod nelegal a sferei de aplicare a impozitului si asupra valorii terenului, impozitată in mod diferit conform dispozițiilor Codului Fiscal. A menține actele de executare atacate echivalează cu a admite că întregul prețul pe care l-a achitat reprezintă valoarea clădirii, terenul neavând nicio valoare juridica si contabila, ceea ce nu corespunde intenției reale a părților rezultata din Contractul de vânzare cumpărare si nici înregistrărilor contabile ale S.C. P. R.E. B. S.R.L.
Nu în ultimul rând, contestatoarea a menționat că, a individualizat in contabilitate în mod defalcat valoarea terenului și valoarea construcției conform Deciziei 1/2010, emisa in luna ianuarie 2010, adică exact prima luna in care firma datora impozitul local pe clădiri si pe teren, in considerarea faptului ca imobilul fusese dobândit in luna decembrie 2009. Astfel cum rezulta din balanța de verificare aferenta anului 2010 a înregistrat valoarea terenului de 5.351.027 lei in contul 211 - Terenuri si amenajări terenuri, iar valoarea construcției de 4.378.113 lei in contul 212 - Construcții. Aceste valori au fost menținute si la nivelul anilor 2011 si 2012 astfel cum rezulta din fisele conturilor 211 si 212, dar si din balanțele de verificare aferente anilor 2011 si 2012.
De asemenea, a mai învederat că, nelegala individualizare a bazei de impunere rezultă și din raportul de expertiză fiscal contabilă administrată în dosar_/3/2013 atașat prezentei, prin care expertul a concluzionat că intimata a identificat în mod greșit baza de impunere. Astfel, în răspunsul furnizat la obiectivul nr. 1, se reține că potrivit prevederilor art. 93 alin. 2 din OMFP nr. 3055/2009 „terenurile și clădirile sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziționate împreună, asociatul unic al S.C. P. R.E. B. S.R.L a emis Decizia nr. 1/06.01.2010 din care rezultă însușirea raportului de evaluare / martie 2009 și separarea imobilului achiziționat în construcție și teren, în baza proporțiilor deținute din raportul de evaluare, mai precis 45% din valoarea întregului imobil.” Expertul a mai rețnut faptul că, imobilul teren și construcție a fost înregistrat la DITL Sector 6 sub rolul fiscal al Meteor Auto SRL separat terenul de construcție, aceasta fiind și modalitatea în care s-a achitat impozit, respectiv separat pentru clădire și teren.
Ori, simplul transfer al dreptului de proprietate de la Meteor SA către S.C. P. R.E. B. S.R.L nu poate afecta individualizarea bazei de calcul, cu atât mai mult cu cât S.C. P. R.E. B. S.R.L și-a însușit și înregistrat în contabilitate separat valoarea terenului de cea a construcției. Chiar și în situația în care s-ar aprecia nefondate susținerile sale de mai sus, contestatoarea a menționat că, însuși raportul de expertiză fiscal contabilă administrat si omologat în dosar_/3/2013 determină baza de calcul a impozitului pe clădiri aferent perioadei 2010 - 2012 ca fiind 4.992.119 lei și nicidecum 9.869.434 lei conform actelor de executare contestate. Ducând raționamentul mai departe, rezultă fără tăgadă că si accesoriile generate de neplata impozitului suplimentar pe clădiri pe perioada 2010-2012 nu se ridică la nivelul sumei impuse de intimată ci eventual, cei determinat de expertul fiscal-contabil.
Pentru toate aceste motive, a solicitat ca, în urma analizei tuturor elementelor de fapt și a întregului material probator, admiterea contestației și să dispuneți conform pititului introductiv.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii (f.15 – 189), proba cu expertiza fiscal contabilă pentru cenzurarea modului de calcul al sumelor ce i-au fost impuse prin actele de executare contestate, precum și orice alte mijloace de probă a căror necesitate va rezulta din dezbateri potrivit art. 254 C.proc.civilă.
În drept, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile legale invocate în cuprinsul contestatției la executare.
La data de 07 ianuarie 2015, intimata D.I.T.L. Sector 6 București, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare; respingerea contestației împotriva somației nr._/11.11.2014 și a titlului executoriu nr._/11.11.2014, ca neîntemeiată; respingerea capătului de cerere referitor la suspendarea executării silite, motivat de faptul că nu au fost invocate motive temeinice care să justifice suspendarea executării silite; respingerea capătului de cerere referitor la obligarea D.I.T.L. Sector 6 la suportarea cheltuielilor de judecată.
A invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, pentru următoarele motive:
Intimata a arătat că, încă din data de 27.11.2014 (data confirmării de primire), S.C. P. RE B. S.R.L. a luat la cunoștință de actele de executare emise pe numele său, iar contestația la executare a fost înregistrată la Judecătoria Sector 6, în data de 15.12.2014.
Intimata a invocat dispozițiile art. 173 alin 1 lit. a și b din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările ulterioare:
În fapt, intimata a arătat că, S.C. P. RE B. S.R.L a contestat actele de executare, respectiv somația nr._/11.11.2014 și titlul executoriu nr._/11.11.2014, întocmite pentru suma de 571.868,41 lei, reprezentând impozit clădiri (570.335,49 lei) și impozit teren intravilan (1.532,92 lei).
În dosarul nr._/3/2013, S.C. P. RE B. S.R.L. a contestat dispoziția nr. 147-13-_/07.08.2013, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziilor de impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 și nr. 021-13-_/13.06.2013, pentru stabilirea impozitului pe clădiri în perioada 2010 - 2012, și a bazei de impunere în sumă de 9.729.140 lei (fară T.V.A.) pentru imobilul situat în București, ..
La data de 13.06.2013, S.C. P. RE B. S.R.L., a declarat, în vederea impunerii, un imobil compus dintr-un teren, în suprafață de 7.387,11 m.p. și construcția “Hala Forja 1600 TF”, cu valoarea de impunere de 9.729.140 lei (fără T.V.A.) lei.
Respectivul imobil a fost dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/22.12.2009, modificat ulterior prin încheierea de rectificare nr. 271/21.01.2010.
Conform sumelor stipulate în cele 2 documente, rezultă că S.C. P. RE B. S.R.L. a achitat suma totală de 11.577.676,6 lei (9.729.140 lei + T.V.A.) ca preț total pentru imobilul compus din teren și Hala Forja. Intimata a invocat dispozițiile art. 253 alin 1 din Codul Fiscal,
Intimata a mai arătat că, impunerea imobilului, s-a luat în calcul prețul de achiziție al imobilului, nefiind depus niciun raport de evaluare pentru perioada 2010-2012.
Ca urmare a celor menționate anterior, impozitul aferent imobilului cu destinație “Hala Forjă 1600 TF”, situat în București, ., sector 6, a fost calculat prin aplicarea cotei de impozitare de 1,5 % asupra valorii de inventar a clădirii de 9.729.140 lei.
Reclamanta nu a prezentat organelor fiscale raportul de evaluare întocmit în vederea determinării juste a celor 2 active imobilizate, achiziționate prin contractul nr._/22.12.2009, deoarece beneficiarul raportului de evaluare întocmit în martie 2009 de C. și Asociații, este S.C. METEOR S.A. și nu S.C. P. RE B. S.R.L., adică vânzătorul imobilului.
Abia în luna februarie 2013, a fost întocmit raportul de evaluare privind acest imobil, în luna iunie a aceluiași an, S.C. P. RE B. S.R.L. s-a prezentat la sediul său, pentru a declara imobilul format din teren (55 %) și construcție (45 %).
Valorile declarate ca preț de achiziție al terenului și a construcției sunt cele stabilite în raportul de evaluare întocmit în februarie 2013, respectiv 5.351.027 lei pentru teren și 4.378.113 lei pentru construcție.
Pentru aceste considerente, neexistând defalcarea valorii construcției de cea a terenului, D.I.T.L. Sector 6, a calculat, pentru perioada 01.01._12, impozitul aferent clădirii la valoarea stipulată în contractul de dobândire a imobilului respectiv.
În data de 10.11.2014, a fost pronunțată sentința nr. 7332, prin care a fost admisă acțiunea formulată de către S.C. P. RE B. S.R.L., dispunându-se anularea dispoziției nr. 147-13-_/07.08.2013 și a deciziilor de impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 și nr. 021-13-_/13.06.2013. Contestatoarea a afirmat că, D.I.T.L. Sector 6 nu s-a conformat dispozițiilor sentinței nr. 7332/10.11.2014, dar această sentință nu este definitivă, nefiindu-i comunicată încă, și implicit nefiind exercitată calea de atac a recursului.
În dosarul nr._/3/2013. S.C. P. RE B. S.R.L. nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal, conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Somația nr._ și titlul executoriu nr._, contestate în prezenta cauză, au fost emise la o zi după pronunțarea sentinței anterior menționate, respectiv 11.11.2014.
De asemenea, nu prezintă relevanță afirmațiile contestatoarei referitoare la oportunitatea formulării recursului de către D.I.T.L. Sector 6, “doar pentru a-și realiza încasarea”. Se apreciază, că și “accesoriile generate de neplata impozitului pe clădiri pe perioada 2010 - 2012 nu se ridică la nivelul sumei impuse de intimată ci eventual, cel determinat de expertul fiscal-contabil”.
Astfel, rezultă chiar din afirmațiile contestatoarei, că nu este mulțumită nici de rezultatul expertizei dispuse de către instanță, eventual se vor calcula accesoriile stabilite de către expertul fiscal-contabil.
În concluzie, intimata a apreciat că actele de executare contestate au fost în mod legal întocmite și comunicate.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicată în 2007, art. 52-24 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
A anexat cererii înscrisuri (f. 205 - 210).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, atât cu privire la excepția ridicată cât și pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Instanța urmează să respingă excepția lipsei obiectului contestației la executare ca neîntemeiată, având în vedere că nu toate actele efectuate în cursul executării silite au fost anulate.
Pe fond instanța reține că în fapt, s-au anulat dispoziția nr. 147-13-_/07.08.2013, decizia de impunere nr. 021-13-_/13.06.2013 și decizia de impunere nr. 021-13-_/13.06.2013, prin sentința civilă nr. 7332, pronunțată la data de 10 noiembrie 2014, în dosarul nr._/3/2013, de Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, filele 248-251, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 2755, pronunțată la data de 14 mai 2015, în dosarul nr._/3/2013, de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, filele 252-254.
În drept, conform art. 643 din Codul de procedură civilă, dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întoarcerea executării.
Instanța constată că titlurile executorii au fost desființate printr-o sentință rămasă definitivă, astfel încât toate actele de executare efectuate în temeiul titlurilor executorii desființate se anulează.
În concluzie, față de cele expuse și în temeiul art. 720, alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să admită contestația la executare și să anuleze toate actele de executare efectuate în dosarul nr._/11.11.2014, luând act că și-a rezervat contestatoarea dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei obiectului contestației la executare ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. P. RE B. S.R.L., cu sediul social în București, ., Hala Forja 1600 TF.(Hala 96), Camera 2, sector 6, J40/_/2009, CUI_, reprezentată convențional prin SPARL B. G., cu sediul profesional în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE I. ȘI TAXE LOCALE SECTOR 6 din cadrul Consiliului Local Sector 6 București (DITL Sector 6), cu sediul în București, Drumul Taberei, nr.18, Complex Orizont, sector 6.
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul nr._/11.11.2014.
Ia act că și-a rezervat contestatoarea dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – G.M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 02-12-2015,... → |
|---|
