Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3126/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3126/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3126/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3126
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanții I. C. și I. A., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 16.04.2015, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 25.11.2014, pe reclamanții I. C. și I. A., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 300 lei.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Decizia civilă nr. 1078/13.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul cu nr._, instanța a admis recursul subsemnaților împotriva Sentinței civile nr. 427/21.02-2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă, și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei către reclamanți din etapa de fond.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă care prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată, dat fiind că procesul ce a avut ca obiect soluționarea cauzei civile a fost generat de culpa pârâtului în aprecierea actelor aflate la dosarul administrativ, au solicitat instanței admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din etapa de recurs reprezentând onorariile de avocat în cuantum de 300 lei.
Reclamanta a solicitat instanței încuviințare probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei ordinul de plată nr. 193, factura fiscală . nr. 230 din 19.11.2014, împuternicirea avocațială ., nr._/2014, contract de mandat autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2516 din 24.11.2011, chitanța nr. 741 din 12.06.2013, convenția nr. 931/24.11.2011 anexă la contractul de prestări servicii de consultanță, asistență și intermediere imobiliară nr. 6995/12.05.2009, modificat și completat prin actul adițional nr. 930/24.11.2011, sentința civilă nr. 427 din 21.02.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, Decizia civilă nr. 1078 din 13.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, copie BI.
La data de 18 decembrie 2014, prin Serviciul Registratură, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca nefondată pe motiv că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Totodată, pârâtul a mai precizat că, conform art. 452 Cod procedură civilă partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, însă reclamanții nu au solicitat până la această dată cheltuielile ocazionate cu faza recursului.
Prin Decizia civilă nr. 1078/13.06.2013 a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 427/21.02.2013, prin care a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată din fond în sumă de 800 lei.
Conform art. 129 din statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică învestit cu formulă executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului. Procedura de executare este cea prevăzută de dispozițiile Codului de procedură civilă. Or, pârâtul a apreciat că atât timp cât aceste sume nu au fost acordate de instanță pe parcursul procesului anterior, pe cale separată, a considerat că nu poate fi obligat la plata acestor deoarece nu au fost solicitate cel mai târziu la data închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205, art. 451 și 452 Cod procedură civilă.
Pârâtul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 427/21.02.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ (fl. 13-14), instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanții I. C. și I. A. având ca obiect Legea nr. 10/2001 și a acordat cheltuieli de judecată în favoarea acesteia în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 1078/13.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, dispunându-se modificarea în parte a sentinței atacate, majorându-se cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta în primul ciclu procesual de la suma de 500 lei la suma de 800 lei (fl. 15-20). În cursul etapei procesuale recursului nu au fost solicitate cheltuieli de judecată pentru faza recursului de către recurenții-reclamanți.
Instanța constată că dosarul nr._ a fost guvernat de codul de procedură civilă din 1865, iar, întrucât cererea formulată de reclamantă are ca bază decizia civilă nr. 1078/13.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București în acest dosar, vor fi aplicabile în prezenta cauză dispozițiile acestei legi.
Pe cale de consecință, în speța de față sunt incidente dispozițiile art. 274 alin. 1 C. proc. civ. din 1865, conform cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. Astfel, pârâtul din prezenta cerere, al cărui recurs a fost respins, este obligat, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată cauzate prin calea de atac.
În speță, reclamanta a dovedit prin chitanța nr. 741/12.06.2013 (fl.11) plata unui onorariu avocațial în cuantum de 300 lei pentru reprezentarea în faza de recurs a dosarului nr_ de către Cabinetul de avocatură „Toia P.”, cheltuieli de judecată pe care potrivită în raport cu munca îndeplinită de avocat, conform art. 274 alin. 3 C. proc. civ. din 1865.
Apărarea pârâtului referitoare la faptul că, în temeiul art. 452 C. proc. civ., „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei” este neîntemeiată, întrucât, în primul rând legea aplicabilă în cauză este C. proc. civ. din 1865, care nu prevedea un asemenea termen, iar, în al doilea rând, chiar în cazul reglementării actuale, acest termen se referă doar la recuperarea cheltuielilor de judecată în cadrul aceluiași proces, fără a exclude posibilitatea părții de a pretinde aceste cheltuieli pe cale separată, printr-o cerere distinctă.
În ceea ce privește apărarea pârâtului referitoare la faptul că în cauza care a generat cheltuielile de judecată partea nu a solicitat până la închiderea dezbaterilor cheltuieli de judecată, susținerile acestora sunt lipsite de temei întrucât recurentul reclamant a solicitat cheltuieli de judecată însă instanța nu s-a pronunțat prin decizie în privința acestora.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamanți, urmând să oblige pârâtul M. București prin Primar General la plata sumei de 300 lei către reclamanți, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._ .
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză instanța reține că, din dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă rezultă că acordarea cheltuielilor de judecată este fundamentată pe ideea de culpă procesuală a părții care pierde procesul. Or, nu se poate reține culpa procesuală a pârâtului în prezenta cauză și nu i se poate imputa acestuia conduita reclamantului care ar fi avut posibilitatea să solicite aceste cheltuieli de judecată în dosarul care a generat cheltuieli de judecată pentru care nu s-ar fi impus achitarea unei taxe judiciare de timbru pentru această cerere și un onorariu avocațial suplimentar, cu atât mai mult cu cât, instanța constată că partea a achitat avocatului la data de 12.06.2013 onorariul avocațial, înainte de ultimul de termen de judecată în cauză care a avut loc la data de 13.06.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții I. C. și I. A., ambii cu domiciliul procesual ales la . SA din București, .-138, corp B, parter, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, cod fiscal_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în etapa recursului în cauza nr._
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.
P. GREFIER
B. B. A. L. T. P. C.
Red.BBAL/Thred.TPC
4 ex./05.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3125/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3153/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
