Contestaţie la executare. Sentința nr. 1680/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1680/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 1680/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1680
Ședința publică de la 02.03.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul V. A. și pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut in ședința publica, la prima și la cea de-a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că prin cererea introductivă, contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, relațiile solicitate Biroului Executorului Judecătoresc S. I. C., respectiv înscrisurile din dosarul de executare nr. 5018/B/2014.
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 711 C.p.c. și art. 650 C.p.c.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c., în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 6 luni, durata medie de soluționare a cauzelor având ca obiect contestație la executare.
În baza art. 255 N.C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează părților proba cu înscrisuri.
În baza art. 716 alin. 2 C.p.c., față de cererea executorului judecătoresc de la fila 40 dosar pune în vedere contestatorului să achite cheltuielile necesare xerocopierii dosarului de executare, în sumă de 14 lei.
Constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.01.2015, sub nr._, contestatorul V. A. a chemat în judecată pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea somației emisă la data de 22.12.2014, a încheierii de încuviințare silită pronunțată în dosarul nr._/303/2014, precum și a tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 5018/B/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc S. I. C. și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin intermediul somației a cărei anulare o solicită, i-a fost adus la cunoștință faptul că, la cererea intimatei a fost demarată procedura executării silite în vederea recuperării sumei de 128 lei debit și 407,87 lei cheltuieli de executare.
Conform somației, suma pentru care s-a demarat executarea silită rezultă din procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/12.12.2011 și reprezintă tarif de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 în valoare de 28 euro.
P. Legea nr. 144/23.07.2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și art. 31 din OG nr. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea sa la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Totodată, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Legea nr. 144/23.07.2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de subsemnatul, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând niciun suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.
În aceste condiții, art. II din Legea nr. 144 din 23.07.2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanțele române au înlăturat de la aplicare în cauză prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Judecătoria Roșiorii de Vede sentința civilă nr. 174 din data de 14.03.2014).
Pentru motivele arătate, consideră că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 711 alin 3 Cod procedură civilă potrivit cărora, după începerea executării silite, cei vătămați pot cere pe calea contestației în executare și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
Având în vedere cele mai sus expuse, solicită instanței admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată si motivată și pe cale de consecință anularea somației emisă la data de 22.12.2014, a încheierii de încuviințare silită pronunțată în dosarul nr._/303/2014, precum și a tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 5018/B/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc S. I. C. și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 223 alin. 3, art. 711 și urm C.p.c., art. 20 din Constituție, Convenția Europeană a Drepturilor Omului
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, somație și încheiere stabilire cheltuieli de executare B. S. I. C. din data de 22.12.2014, încheiere din data de 25.11.2014 a Judecătoriei Sector 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2014, proces verbal contravenție . 11 nr._/12.12.2011.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 43 lei.
La data de 04.02.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiata, pentru următoarele motive:
Ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparținând contestatorului circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabila, așa cum este definită de art. 1 din OG nr. 15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal in cauza, in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor - ,,aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
În contextul legislativ expus, agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, in interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției in cauza, aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare - „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara. În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata in procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul C. si un martor.
Pe de alta parte, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 C.p.c., in sensul ca are În conținutul sau informații atât suficiente cat si concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar si cu celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridica apreciază ca afișarea efectuata in virtutea art. 27 din OG nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 C.p.c.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 C.p.c precizează ca procedura se socotește îndeplinita ,,la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent daca partea a primit sau nu citația ori alt act de procedura personal”.
Având in vedere principiul neretroactivității legii, deoarece procesul verbal comunicat in timp util si neatacat in termen legal prin plângere contravenționala a devenit titlu executoriu, in contextul art. 37 din O.G. nr. 2/2001, in context nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, întrucât, conform art. II din aceasta norma, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate si contestate în instanță până la data intrării în vigoarea acesteia, adică pana la data de 27 iulie 2012, ceea ce nu este cazul in prezenta speța.
Deoarece constatarea faptei s-a realizat in mod electronic si nu personal de către agentul constatator, așa cum se menționează expres și în procesul verbal de constatare a contravenției, spetei îi sunt aplicabile in mod prioritar dispozițiile O.G. nr. 15/2002 ca lege speciala raportata la legea generala de constatare a contravențiilor, respectiv O.G. nr. 2/2001, coroborat cu normele Legii nr. 455/2001.
Este de principiu ca legea generala se aplica in orice materie si in toate cazurile, mai puțin in acelea in care legiuitorul stabilește un regim special si derogatoriu, instituind in anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare fata de norma generala, așa cum este cazul si in speța de fata.
De aceea, tariful de despăgubire reglementat expres de O.G. nr. 15/2002 este in mod principal supus prevederilor acestei norme speciale si doar in subsidiar de dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 3 si alin. 3 indice 1 din norma speciala, tariful de despăgubire nu are ca regim acceptul expres al debitorului, ci este prevăzut ca o obligație expresa ce ii incumba acestuia.
Dubiul cu privire la buna - credința a contestatorului se manifesta prin chiar faptul ca . a fost determinata de aplicarea unor modaliăți coercitive instituite de lege și nu din proprie inițiativă.
De asemenea, solicită instanței să constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
P. OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabil.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
P. urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșirii de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează în timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudenta Înaltei Curți de Casație si Justitie.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție Secția Penala s-a statuat faptul ca ,,in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se incadreaza potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul careia a început si a durat o perioada de timp”.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sanctioneaza cu amenda.
P. urmare, avand in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicarii sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizeaza ca urmare a intervenției unei autoritati. respectiv C. prin agenții constatatori.
Astfel, datorita faptului ca, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002. precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
Aceste considerente sunt sustinute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constitutionale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Pe de alta parte, in sensul prevederilor constitutionale precum si a Deciziei Curții Constitutionale nr. 228/2007, referitoare la excepția de neconstitutionalitate a art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, construit pe principiul egalitatii in drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constitutia României, cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminări”, iar in virtutea alin. 2 din același articol al legii fundamentale ,,nimeni nu este mai presus de lege”.
P. decizia Curții Constitutionale mentionata s-a avut in vedere faptul ca potrivit textului de lege criticat, daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. Din acest punct de vedere, sintagma ,,nu se mai sanctioneaza” trebuie inteleasa in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrării in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Dar, in lumina prevederilor constitutionale raportate la dispozițiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, textul invocat face referire expresa la situația in care legea de referința nu mai califica fapta drept contravenție.
Or, in contextul prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, atat in forma existenta la data constatarii contravenției cat si in forma modificata la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012, reiese ca ,,fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție....”. Așadar, in virtutea careia a fost intocmit si procesul verbal de constatare a contravenției in cauza, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila, asa cum este definita de art. 1 alin. 1 indice 1 din O.G. nr. 15/2002, este considerata in continuare contravenție.
In concluzie, actul sanctionator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o fapta considerata contravenție si la momentul întocmirii acestuia si la data intrării in vigoare a legii contravenționale mai favorabile.
Sens in care, avand in vedere ca prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 se refera la situatia in care printr-un act normativ o fapta nu mai este considerata contravenție, ceea ce, asa cum a aratat nu se raporteaza la speța de față, fara îndoiala, aceste prevederi legale nu sunt incidente cauzei deduse judecații.
Conex, deoarece procesul verbal respectiv si implicit tariful de despăgubire continui de acesta, nu a fost contestat in instanta pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, considera ca procesul verbal are valoare de titlu executoriu in intreg cuprinsul sau, tariful de despăgubire continui fiind susceptibil de executare silita pentru considerentele expuse.
Fiind in cunostinta celor de mai sus, apreciază ca prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actului sanctionator, atata vreme cat acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale si nu prezintă lipsa nici unuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care sa atraga nulitatea acestuia.
Pentru considerentele expuse, solicita respingerea contestației la executare ca neîntemeiata, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare a contravenției procesului verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/12.12.2011 cu valoare de titlu executoriu, a derulării in continuare a procedurii de executare silita, fara suspendare, fara anularea actelor de executare deja indeplinite, in sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire in cuantum de 28 euro, precum si a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.p.c.
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 26.02.2015, Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a depus, în copii certificate, înscrisurile din dosarul de executare nr. 5018/B/2014, instanța, în baza art. 716 alin. 2 C.p.c., față de cererea executorului judecătoresc de la fila 40 dosar punând în vedere contestatorului să achite cheltuielile necesare xerocopierii dosarului de executare, în sumă de 14 lei.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr.5018/B/2014 al B. S. I. C., creditorul C. solicită punerea în executare silită a creanței constând în sumă de 28 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu – procesul-verbal de contravenție . nr._/12.12.2011 întocmit de intimata C..
Instanța reține că în speță se execută silit creanțele constând în tarifele de despăgubire de câte 28 EUR, stabilite în fiecare din procesele-verbale de contravenție ce constituie titlurile executorii, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
P. Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a căror executare se solicită a fi executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că petentul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de C., Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Este adevărat că art. II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Însă instanța reține că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, reprezintă o formă de discriminare. Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
P. urmare, din motivele expuse, instanța reține că în sarcina contestatorului nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul C. a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 28 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul verbal de contravenție, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art.711 c.proc.civ. instanța va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 5018/B/2014 înregistrat la B. S. I. C., precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 25.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014.
În baza art.453 Cod procedură civilă va obliga intimata să plătească suma de 56,51 lei cheltuieli de judecată contestatorului, din care 42,52 lei taxa judiciară de timbru și 14 lei cheltuieli xerocopiere dosar de executare ce au fost puse în sarcina contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de contestatorul V. A., domiciliat în București, ., .. A, ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul nr. 5018/B/2014 înregistrat la B. S. I. C., precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 25.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014.
Obligă intimata să plătească suma de 56,51 lei cheltuieli de judecată contestatorului.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. C.A.E./Thred. A.V.G.
4 ex/03.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1625/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
