Plângere contravenţională. Sentința nr. 1625/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1625/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1625/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1625
Ședința publică din data de 27.02.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. M. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27.02.2015.
După deliberare,
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următorele:
La data de 06.10.2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a fost înregistrată, sub nr._, cererea petentului P. M., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală, prin care a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/18.09.2014, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal contestat, exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de 360 de lei, radierea celor 4 puncte amendă cât și a celor 3 puncte penalizare. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, în conformitate cu art 7 și art.38 din OG nr.2/2001.
În motivarea plângerii, petentul a precizat că i-a fost comunicat procesul-verbal la data de 22.09.2014, proces verbal prin care a fost sancționat contravențional pentru o pretinsă faptă săvârșită la data de 31.07.2014, orele 11,18 în baza art. 142 lit.a cu raportare la art. 108 alin.1 lit.b pct.7 și art. 143 lit.a cu raportare la art. 100 alin.2 din regulamentul de Aplicare a OUG nr.195/2002 rep..cu amendă contravențională în sumă de 360 lei plus puncte amendă în valoare de 4x90 egal 360 lei + 3 puncte penalizare.
S-a arătat de către petent faptul că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la sediul DGPL sectorul 6 și nu la locul și data săvârșirii pretinsei fapte, respectiv la data de 18.09.2014, după o lună și 18 zile, comunicat după una lună și 22 zile, fără ca petentul să fie convocat.
Art.14 ind.5 alin.1 din OG 2/2001 stabilește prescrierea executării sancțiunilor dacă procesul verbal nu a fost comunicat în termen de o lună. În cazul de față, fapta pretinsă ar fi fost făcută la data de 31.07.2014, iar potrivit art.25 alin.2 procesul verbal se comunică în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Prin asemănare, tot în instituția contravenției se întocmește și comunică în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, în caz contrar, fiind atrasă nulitatea procesului verbal.
Potrivit art. art.16 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenție pe lângă datele de identitate ale contravenientului și ale agentului constatator stabilește în mod obligatoriu ca procesul verbal trebuie să cuprindă: aprecierea gravității și evaluarea eventualelor pagube pricinuite, semnătura agentului constatator stabilește și evaluarea eventualelor pagube pricinuite, semnătura agentului constatator. Semnătura agentului constatator T. V. nu este una și aceeași cu semnătura aplicată pe comunicarea . nr._ și dispoziția de ridicare . nr._ și dispoziția de ridicare . nr._, ceea ce înseamnă că este semnată de către altă persoană, fiind atrasă nulitatea procesului verbal de contravenție –art.17 OG 2/2001.
Sunt încălcate și dispozițiile art. 16 alin.7 prin care legiuitorul a stabilit obligația agentului constatator de a data posibilitatea contravenientului de a face obiecțiuni precum și dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, pe .. 3, în apropierea zonei de refugiu unde alături de alte autoturisme a parcat, înainte sau înapoi nu se afla nici un indicator rutier „oprirea interzisă”, dacă ar fi fost așa nu puteau staționa și celelalte autoturisme care se văd în imagine.
Indicatorul rutier „oprirea interzisă” este amplasat pe breteaua de ieșire dintre zona comercială LIDL-Kaufland spre . care acționează până la intersecția cu . foto luate de către agentul constatator sunt luate în așa fel încât să inducă ideea că acest indicator este amplasat și acționează pe . realitate nu acționează decât pe breteaua de ieșire din zona comercială spre și până la intersecția cu .>
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică în care autorul a avut-o în momentul săvârșirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și urmările acesteia. În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
Au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: proces verbal . nr._, copie plic. Comunicare . nr._, dispoziție de ridicare . nr._, cerere datată 11.08.2014, adresa nr.A11785/25.08.2014, planșe foto.
La data de 29.10.2014, intimata a depus întâmpinare prin serviciul Registratură, prin care a invocat exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale și a solicitat respingerea excepției prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale.
Cu privire la legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de OUG nr.195/2002 și de RA al OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, din conținutul art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul verbal fiind constatate de către agenții constatator și face dovada deplină până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul verbal revenind, conform art 249 C.p.c., reclamantului.
Cât privește sancțiunea aplicată, aceasta a fost individualizată în mod legal și corect față de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea procesului verbal, intimata a arătat că, prin HCL sector 6 nr. 26/30.12.2010, începând cu data de 01.01.2011, s-a înființat D.G.P.L. sector 6 prin reorganizarea DGPC Sector 6, având în vedere . la data de 01.01.2011 a Legii nr.155/2010. Astfel, trebuie evidențiat faptul odată cu apariția Legii nr.155/2010, Poliția Locale i-au fost date în competență atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice, conform prevederilor art. 7 lit. h din Legea nr.155/2010, poliția locală „constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar”.
Susținerile neprobate ale contestatorului nu sunt în măsură a justifica anularea procesului verbal contestat, cu atât mai mult cu cât conform prevederilor art.10 din Codul de procedură civilă, petentul avea obligația să își probeze pretențiile și apărările.
Față de cele menționate mai sus, intimata a solicitat a se constata că susținerile neprobate ale contestatorului P. M. nu reprezintă o cauză de anulare a procesului verbal contestat, motiv pentru care se solicită menținerea procesului verbal . nr._/18.09.2014 ca temeinic și legal încheiat.
În drept, au fost invocate: art. 205 și art. 249 Cod proc.civ., disp.Legii nr.155/2010, disp.OUG nr.195/2002, disp.HG nr. 1391/2006, disp.OUG nr.195/2002 și disp.OG nr.2/2001.
Intimata a depus la dosar: delegație,, copia procesului verbal contestat și dovada de comunicare a acestuia, dispoziția de ridicare . nr._/31.07.2014, notă de constatare . nr._, planșe foto.
Petentul a depus la data de 05.12.2014 prin serviciul Registratură răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/18.09.2014 (fila 10), contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 31.07.2014, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_ pe .. 3 sector 6 în intervalul orar 11.10-11.18 în zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”.
Analizând plângerea contravențională, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Astfel, instanța nu poate reține susținerea contestatorului în sensul că procesul-verbal este nul deoarece acesta a fost încheiat la sediul intimatei și nu la locul săvârșirii faptei, având în vedere că, în cauză, constatarea faptei a fost realizată în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, și anume cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace omologate și verificate metrologic. Astfel, având în vedere faptul că era necesară stabilirea identității conducătorului auto, instanța constată că procesul-verbal nu putea fi încheiat la locul săvârșirii faptei. Mai mult, instanța constată că modalitatea de încheiere a procesului-verbal nu este de natură a produce contestatorului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, instanța constată că, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Astfel, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost încheiat în cadrul termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptei (31.07.2014), și anume a fost încheiat la data de 18.09.2014. Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că este lipsită de relevanță susținerea contestatorului în sensul că procesul-verbal a fost încheiat după contestarea dispoziției de ridicare, agentul constatator având la dispoziție un termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei pentru încheierea procesului-verbal.
De asemenea, instanța constată că procesul-verbal a fost comunicat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 de o lună de la data aplicării sancțiunii (și nu de la data săvârșirii faptei cum în mod eronat a susținut contestatorul), sancțiunea fiind aplicată la data de 18.09.2014, procesul-verbal fiind comunicat la data de 22.09.2014 (astfel cum rezultă din confirmarea de primire aflată la fila 34 din dosar).
Instanța nu poate reține nici susținerile contestatorului în sensul că procesul-verbal nu este semnat de aceeași persoană care a semnat comunicarea și dispoziția de ridicare în condițiile în care acesta nu a înțeles să se înscrie în fals cu privire la mențiunile din procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate a procesului-verbal invocat de către contestator referitor la faptul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 publicată în M.Of. Partea I nr. 833/05.12.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite – a statuat faptul că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În motivarea acestei decizii s-a reținut faptul că, în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța constată că împrejurarea invocată de către contestator în sensul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile sale nu a pricinuit acestuia o vătămare care să nu se poată înlătura decât prin anularea acestui act, având în vedere faptul că, în cauză, contestatorul, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a sesizat această instanță cu motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni, instanța urmând a se pronunța asupra lor în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina contestatorului.
Astfel, instanța constată că, potrivit art. 66 alin. 6 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată.
Din planșele foto depuse la dosar de către intimată (filele 38-39) rezultă că, în zonă era amplasat un indicator cu semnificația „Oprirea interzisă” cu rază de acțiune „înainte și înapoi”, fără ca din planșele foto depuse de către intimată să rezulte că, în zonă, era amplasat și un indicator care să anunțe sfârșitul interdicției de staționare. În aceste condiții, față de dispozițiile art. 66 alin. 6 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, instanța constată că semnificația indicatorului „Oprirea interzisă” înceta la prima intersecție vizibilă în planșele foto prin marcarea unei treceri de pietoni. Or, instanța constată că petentul era staționat după această intersecție, fiind, astfel, parcat în mod legal în afara razei de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”.
Pentru aceste considerente, instanța va anula procesul-verbal contestat.
Având în vedere că intimata este cea căzută în pretenții, față de dispozițiile art. 453 NCPC, instanța va obliga intimata la plata către contestator a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru (20 lei) și onorariu avocat (500 lei potrivit chitanței nr. 78/520/01.10.2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. M., domiciliat în București, ..126-128, .. D, ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ, cu sediul în ., sector 6.
Anulează procesul-verbal contestat . nr._/18.09.2014.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. L.E./Dact. B.T./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1618/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1680/2015. Judecătoria... → |
|---|
