Plângere contravenţională. Sentința nr. 1597/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1597/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1597/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
-SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1597
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul L. G. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă contestatorul, personal, și martorul A. I., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța procedează la audierea martorului A. I. a cărui declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatorul, personal, solicită anularea amenzii.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.10.2014, sub numărul_, contestatorul L. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 12.10.2014.
În motivare, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal menționat organul de poliție a reținut în sarcina sa că la data de 12.10.2014, în timp ce se afla la domiciliul său din ., sector 6, a adus injurii vecinei sale, doamna A. P. ,care locuiește la imobilul cu nr.22, și că ar fi avut o atitudine sfidătoare față de organele de poliție, faptă încadrată de agent la art.2 pct. 1 din legea nr.61/1991, și pentru care a fost sancționat cu 500 lei amendă.
Contestatorul consideră că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică, întrucât nu se face vinovat de faptele reținute prin procesul verbal, având în vedere următoarele aspecte:
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2174/25.05.2010 de BNP G. C. C., contestatorul a dobândit în indiviziune cu doamna B. J. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în .(actual nr.22A), sector 6, compus din teren în suprafață de 57mp și o casă de locuit, cu nr. cadastral_ (nr. cadastral vechi 693/2/1/1) și este intabulat în C.F._ a localității București sector 6.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1720/2008 vecinii contestatorului, A. I. și A. P., au dobândit proprietatea asupra imobilului situat în ., sector 6, compus în totalitate din teren în suprafață de 56mp și construcție în suprafață de 31 mp.
Întrucât vecinii contestatorului au ocupat abuziv suprafața de 7 mp din terenul său, pe care au edificat fără autorizație de construire o baie, petentul a formulat o acțiune in justiție prin care a solicitat instanței obligarea acestora să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul și să-și ridice construcția aflată pe acest teren.
Prin sentința civilă nr.4693/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București instanța a admis acțiunea în sensul că a constatat dreptul de proprietate al contestatorului asupra ternului în suprafață de 7 mp și a obligat pârâții la restituirea acestuia și a desființării construcției în suprafață de 5 m.p. ce se află edificată pe acest teren.
Împotriva acestei hotărâri pârâții au declarat apel ce urmează a fi soluționat de Tribunalul București.
Contestatorul a mai arătat că în aceste condiții, de la data promovării acțiunii și până în prezent, doamna A. P. a adoptat față de petent și soția sa un comportament șicanator, sens în care face diverse sesizări la poliție, și afirmă că i-au fost aduse injurii, lucru total neadevărat.
Contestatorul arată că și situația reținută în procesul-verbal de constatare a contravenției se înscrie în aceeași conduită a vecinei sale, care la data de 12.10.2014, ora 18,20, fără niciun motiv ,a chemat poliția și le-a spus agenților că petentul i-a adus injurii, iar aceștia, fără a cerceta dacă este așa sau nu, l-au amendat cu suma de 500 lei. Cât privește mențiunea că petentul ar fi sfidat organele de poliție, aceasta este total nefondată, a arătat contestatorul, întrucât atunci când a încercat să le descrie situația de fapt, și anume, că este într-un proces civil cu vecina sa, motiv pentru care aceasta îi poartă dușmănie, agenții nu i-au ascultat argumentele.
Contestatorul a mai făcut mențiunea că procesul-verbal nu este semnat de martor.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.8 din Legea nr.61/1991.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._; sentința civilă nr. 4693/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2013.
La data de 02.12.2014 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat intimata, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.10.2014, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. I din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că, la data de 12.10.2014, ora 18:20, în București, sector 6, int. Izvorani, nr. 22A, „susnumitul, în timp ce se afla la adresa sus-menționată, a adresat injurii care nu pot fi reproduse în scris numitei A. P. care locuiește la apartamentul nr. 22. Totodată, acesta a avut o atitudine sfidătoare față de organele de poliție”.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1. din Legea nr.61/1991 (republicată) reprezintă contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
După cum se poate observa, a arătat intimata, fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul normativ redat anterior.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Intimata a atras atenția asupra faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă, actul constatator al contravenției are valoare de înscris autentic iar conform dispozițiilor art. 270 din același act normativ “înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din codul de procedură civilă “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
Intimata a invocat și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”.
Totodată, a mai observat intimata, prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii, dintre care intimata a menționat decizia civilă nr. 700/06,03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezența cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale”.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau de persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator atât dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind în cuantum orientat spre minim, respectiv de 500 de lei.
Față de cele expuse mai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentul L. G. ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție PA nr._/12.10.2014, ca legal și temeinic întocmit.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus următoarele înscrisuri: proces-verbal de verificare în aplicația „Contravenții 2.3.1; fotocopia procesului - verbal de contravenție ._/12.10.2014; raport detaliat al agentului constatator;, fotocopia dovezii de înaintare a procesului-verbal de constatare a contravenției; fotocopia confirmării de primire a procesului-verbal de constatare a contravenției,; fișă de intervenție.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 12.10.2014 contestatorului L. G. i s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._, prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.2 pct 1 din Legea 61/1991.
Din conținutul actului de constatare și sancționare a contravenției rezultă că la data menționată mai sus, ora 18,20, petentul, în timp ce se afla în București, sector 6, int. Izvorani, nr. 22A, a adresat injurii care nu pot fi reproduse în scris numitei A. P. care locuiește în imobilul cu nr. 22. Totodată, acesta a avut o atitudine sfidătoare față de organele de poliție.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia actului constatator, instanța reține că petentul, deși a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, nu a dovedit aceste susțineri .
Astfel, instanța reține din raportul încheiat la data de 20.11.2014 de agentul C. G., din cadrul Secției 20 Poliție, că săvârșirea contravenției a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, contestatorul continuând să adreseze injurii numitei A. P. chiar și în prezența agenților de poliție, care fuseseră chemați la fața locului pentru săvârșirea unor fapte asemănătoare. De altfel, cele consemnate de agentul constatator au fost confirmate și de către martora A. I., audiată la termenul din data de 26.02.2015. Cât privește declarația martorului propus de contestator, instanța consideră că aceasta nu este relevantă, având în vedere că martorul respectiv nu a asistat și nici nu a auzit discuțiile purtate după sosirea agenților de poliție.
În consecință, față de cele expuse mai sus, instanța, reținând că nu s-a făcut dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal de contravenție . nr._ și că acesta a fost legal întocmit, urmează să respingă plângerea formulată de petent ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul L. G., având CNP_, domiciliat în București, ., sector 6, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.AG/Thred.JA
5 ex/27.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1584/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1603/2015.... → |
|---|
