Contestaţie la executare. Sentința nr. 1046/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1046/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1046/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1046
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatorul R. A., în contradictoriu cu intimații C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN și B. R. G. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art.104 pct.13 din HCSM nr.387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 650 Cod procedură civilă, în forma care era în vigoare la data introducerii acțiunii, raportat la calea pretinsă, trebuie avute vedere incidența normelor legale și a situației de fapt în speță, constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei.
De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod procedură civilă, apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează 1 lună de zile.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestator, prin cererea de chemare în judecată și proba cu înscrisuri, solicitată de intimată, prin întâmpinare, ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2014, contestatorul R. A., în contradictorii cu intimații B. R. G.-I. și C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-SA, a formulat prezenta contestație la executare împotriva actelor de executare emise de B. R. G.-I. în dosarul de executare nr. 2214/2014 și comunicate în data de 09.11.2014: încheierea Judecătoriei sector 6 București, dată în dosarul nr._/303/2014 pronunțată în data de 15.09.2014, procesele verbale de constare a contravenției . nr._/26.09.2011 și . nr._/26.09.2011, somația de executare din data de 08.10.2014, prin care a solicitat anularea acestora având în vedere faptul că nu a fost încuviințată executarea silită pentru ambele titluri executorii la care se referă somația, iar executarea silită s-a prescris, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.711 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă și art. 14 din OG nr.2/2001 și art. II din Legea nr. 144/2012.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate, încheierea de ședință din data de 15.09.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, somație din data de 08.10.2014, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.09.2011, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.09.2011.
La data de 06.11.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la contestația la executare formulată de contestator împotriva cererii de executare silită formulată de aceasta, prin care a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc R. G. I. demararea procedurii de executare silită a debitorului în baza procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.09.2011 și . nr._ din data de 26.09.2014, devenit titlu executoriu potrivit art.37 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIGMCR, s-a constatat că, în data de 03.04.2011 și 27.03.2011, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definitivă de art. 1 (11) din norma de referință, adică OG nr.15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art.8 alin.1 și 3 din același act normativ menționat anterior, au fost emise procesele verbale în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art.13 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
În contextul legislativ expus, intimata a arătat că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anulării procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.09.2011 și . nr._ din data de 26.09.2011, acestea s-au făcut prin afișare la domiciliul debitorului, conform dispozițiilor art.27 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Deoarece contestatorul a fost informat în timp util asupra actului sancționator întocmit împotriva sa, dar nu și-a valorificat dreptul conferit de lege în termen procedural și nici nu a plătit în mod voluntar până să intervină procedura coercitivă a executării silite, intimata a apreciat că prevalarea este propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a unor înscrisuri întocmite de executorul judecătoresc, atâta vreme cât acestea au fost întocmite în spiritul și litera legii.
Deoarece debitorul nu și-a valorificat dreptul conferit de lege de a ataca în instanță procesul verbal, acesta a devenit titlu executoriu.
De asemenea, întrucât acesta nu a achitat, în mod voluntar, debitul în cuantum de 28 euro astfel cum se regăsește în actul sancționator, intimata a procedat la declanșarea recuperării creanței pe calea executării silite.
Având în vedere aceste aspecte, cât și faptul că înscrisurile întocmite de executorul judecătoresc respectă spiritul și litera legii, intimata a considerat că anularea, chiar și în parte a acestora, este nejustificată.
De altfel, proba înscrisurilor conținute de dosarul de executare poate fi solicitată de către instanță de la executorul judecătoresc.
În acest context, intimata a solicitat a se reține și a se lua în considerare că executarea silită s-a declanșat în urma încuviințării admise de o instanță care, în prealabil a analizat înscrisurile conținute de dosarul depus pe rol și abia ulterior s-a pronunțat o încheiere cu consecința demarării acestei proceduri coercitive.
Aceasta este rațiunea pentru care, în scopul recuperării creanței intimatei de drept comun reprezentată prin tariful de despăgubire, neachitată în mod voluntar, intimata a formulat o cerere de executare silită, însoțită de titlul executoriu și toate actele necesare realizării acestei proceduri, adresată Biroului de executor Judecătoresc, sens în care, Biroul executorului judecătoresc s-a conformat obligațiilor legale care guvernează procedura executării silite, și a dat curs unei solicitări legale pe care a primit-o și care a survenit în lumina art. 622 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă coroborat cu cele ale art. 663 din același.
Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu consecința menținerii proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011 și . nr._/26.09.2011, cu valoare de titlu executoriu, a derulării în continuare a procedurii de executare silită, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării contestatorului la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire reținut în procesul verbal de constatare a contravenției, precum și a tuturor cheltuielilor de executare în întregul lor, care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, precum și cele care se regăsesc în cuprinsul prezentei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011 și . 11 nr._/26.09.2011, încheiate de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 56 de euro (28 euro x2), potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 6040/2014 al B. T. B. O..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti suma de 28 euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 6040/2014 al B. T. B. O..
Față de soluția dată contestației la executare și considerentele anterioare, instanța apreciază că nu se impune analiza prescripției invocată de către contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul R. A. (CNP_), cu domiciliul în București, C.. Crângași, nr. 20, ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimații C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN (CUI_ și nr. ORC J_ ), cu sediul în București, .. 401A, sector 6) și B. R. G. I., cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Dispune anularea executării înseși în dosarul nr. 2214/2014 al B. R. G. I..
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 650 alin. 3 coroborat cu art. 717 Cod procedură civilă.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. M.V.
05 exemplare/03.04.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1030/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1048/2015.... → |
|---|
