Plângere contravenţională. Sentința nr. 6607/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6607/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 6607/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6607/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul P. O. P. și pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns contestatorul personal și asistat de av. Pașală D., lipsă fiind intimata.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, față de lipsa martorului la acest termen de judecată, pune în discuție revenirea cu adresă către Penitenciarul Rahova, sub sancțiunea aplicării unei amenzi judiciare, în caz de neprezentare a martorului în vederea audierii, urmând a acorda un nou termen.
În timpul ședinței se prezintă martorul B. I., motiv pentru care instanța revine asupra acordării termenului și procedează la audierea martorului.
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin apărător, solicită admiterea plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/21.11.2014, comunicat prin afișare în data de 17.12.2014. În principal solicită anularea procesului-verbal de contravenție ca nelegal, neîntemeiat și nefondat pe situația de fapt. Menționează că, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2500 lei, deoarece în data de 07.10.2014, se considera că, în calitate de angajat al . SRL, ar fi încredințat autovehiculul cu nr._ domnului B. I., care a desfășurat activitate de transport persoane în regim de taxi. Arată că, înțelege să invoce nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu s-a menționat locul săvârșirii contravenției, a fost încheiat în lipsă, contestatorul nu a fost niciodată chemat să își exprime punctul de vedere față de această situație. Menționează că, cuantumul amenzii aplicate este disproporționat, față de faptul că, în urma acestei situații, contestatorului i s-a sugerat să își dea demisia. Arată că, martorul a declarat că, o singură dată a împrumutat autovehiculul de la contestator, respectiv în data în care a fost reținut de poliție. Menționează că, în data de 07.10.2014, martorul a fost prins conducând mașina împrumutată, dar nu în regim de taxi. Arată că, mașina nu era echipată potrivit unei mașini de taxi, iar martorul a declarat a luat această mașină în scop personal, iar nu scopul de a transporta persoane în regim de taxi. Solicită admiterea plângerii contravenționale. Menționează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 30.12.2014, sub nr._, contestatorul P. O. P.,, în contradictoriu cu intimata MUNICIPIUL BUCUREȘTI - DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.11.2014 ca nelegal, neîntemeiat și nefondat pe situația de fapt iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate și înlocuirea acesteia cu avertisment.
În motivare, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal . nr._/21.11.2014 comunicat prin afișare în data de 17.12.2014 a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2500 de lei întrucât în ziua de 07.10.2014 în calitate de angajat al S.C. A. SPEED TRANS SRL pe funcția de conducător auto ar fi încredințat autovehiculul cu nr._ domnului B. I. care a desfășurat activitate de transport persoane în regim de taxi.
Contestatorul a invocat faptul că este angajat al firmei S.C. A. SPEED TRANS SRL pe funcția de conducător auto pe autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ însă a dat acest autovehicul domnului B. I., fiind rugat de acesta, pentru a face o deplasare în provincie, în interes personal. Contestatorul a arătat că nu a încredințat această mașină pentru a se desfășura activitate de transport persoane în regim de taxi de către domnul B. I. și nici nu a fost chemat la Direcția G. de poliție locală și control a Primăriei Municipiului București pentru a se putea apăra și pentru a arăta motivul pentru care a dat autovehiculul având nr. de înmatriculare_ domnului B. I. și astfel a apreciat că în mod greșit și nelegal am fost amendat cu suma de 2500 lei. Totodată a învederat instanței faptul că, deoarece nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.11.2014 a fost grav prejudiciat deoarece nu cunoaște că acesta ar fi desfășurat vreo “activitate de transport persoane în regim de taxi “și mai mult a arătat că a dat mașina numai pentru rezolvarea unor probleme personale ale lui B. Tonei
În acest sens, a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Referitor la procesul-verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, contestatorul a apreciat că, deși este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, acesta are o valoare probatorie relativă sub aspectul constatării stării de fapt. Conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte, iar procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări el trebuie analizat prin coroborarea cu celelalte dovezi. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. În acest sens a mai arătat faptul că nu a cunoscut că a fost aplicată împotriva sa sancțiunea amenzii decât în data de 17.12.2014 când a văzut Procesul verbal de afișare a procesului verbal ele constatare și sancționare a contravenției nr._/21.11.2014 la domiciliul său.
Contestatorul a mai arătat că nu a dat autovehiculul având nr. de înmatriculare_ domnului B. I. decât pentru ca acesta să facă o deplasare în provincie și nu pentru “activitate de transport persoane în regim de taxi “. Mai mult, a arătat că a scos din autoturism stația de emisie recepție dovedind că nu a dat autoturismul decât pentru a putea fi utilizat de către B. I. pentru rezolvarea problemelor personale a acestuia și deci în nici un caz pentru a fi utilizat pentru “activitate de transport persoane în regim de taxi “. Nu a primit nici o dovadă a faptului că s-ar fi desfășurat “activitate de transport persoane în regim de taxi “. A mai arătat că numitul B. I. nu era coleg cu contestatorul și deci nu avea cum să dea acestuia mașina decât pentru uz personal așa cum acesta a și spus deci nu pentru “activitate de transport persoane în regim de taxi “.
În ceea ce privește reindividualizarea amenzii aplicate contestatorul a învederat instanței faptul că persoana sancționată, potrivit art. 33-34 din OG nr. 2/2001, în cadrul procesului, prin care este soluționată plângerea 15-24 se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității intre scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Contestatorul a apreciat că devin incidente în cauză dispozițiile art. 5,7,16 alin. 1 din Ordonanța 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, referitoare la arătarea tuturor împrejurărilor, care pot servi la aprecierea gravității faptei, precum și art.21 alin.3 conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, a învederat instanței faptul că, conform art. 34 al Ordonanței Guvernului 2 din 2001 instanța are obligația de a administra din oficiu toate probele necesare în vederea stabilirii unei stări de fapt cât mai corecte, chiar și în lipsa unei solicitări a petentului, pentru aflarea adevărului, și, în principal, prin verificarea îndeplinirii condițiilor - prevăzute de lege cu sancțiunea nulității absolute - în ceea ce privește forma procesului verbal. Aplicarea oricărei sancțiuni trebuie făcută proporțional cu gradul de pericol social concret. Gradul de pericol social abstract se regăsește în limitele sancțiunii fixate de legiuitor, sarcina stabilirii gradului de pericol social concret revenindu-i persoanei competente să aplice sancțiunea, și, nu în ultimul rând, instanței de judecată.
Față de aceste aspecte, contestatorul a arătat că sancțiunea a fost aplicată în lipsa sa deci fără să poată arăta motivul pentru care a dat mașina domnului B. I. și mai ales să i se dovedească că acesta ar fi desfășurat activitatea de transport persoane. A mai apreciat că amenda de 2500 lei, este disproporționată având în vedere că a dat mașina pentru că domnul B. I. doar să facă o deplasare în provincie și nu în alt scop. La individualizarea sancțiunii se au în vedere circumstanțele reale prin prisma acestora apreciindu-se întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției. Alături de circumstanțele reale, cele personale constituie un element important care trebuie avut în vedere la individualizarea sancțiunii. Reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale potrivit art.21 din OG nr.2/2001 respectiv înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului reprezintă tot o sancțiune contravențională.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să dispună, în principal, anularea procesului verbal ca nelegal, neîntemeiat și nefondat pe situația de fapt unde trebuia să fie analizat motivul pentru care a dat autoturismul domnului B. I. dar contestatorul nici măcar nu a putut să arăt acest fapt ci doar a fost sancționat în lipsă cu amendă de 2500 lei., iar în subsidiar, a solicitat instanței să dispună reindividualizarea sancțiunii aplicate și înlocuirea acesteia cu avertisment deoarece nu a vrut decât să ajute un om să-și rezolve o problemă și l nu avea cum să îl ducă în provincie.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, art.59 pct. 2 din HCGMB nr.178/2008 și celelalte prevederi legale invocate.
În susținerea plângerii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.11.2014, proces verbal de afișare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.11.2014. Totodată, a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul B. I., precum și a oricărei altă probă a cărei utilitate ar reieși din dezbateri.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.02.2015, intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULU BUCUREȘTI, a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii formulate de contestator ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, să mențină procesul-verbal . nr._/21.11.2014 ca fiind legal și temeinic încheiat.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimata a arătat că la data de 21.11.2014 în urma controalelor efectuate pentru verificarea respectării prevederilor H.C.G.M.B.nr. 178/2008 privind aprobarea Regulamentului cadru, a Caietului de sarcini și a Contractului de atribuire în gestiune delegată pentru organizarea și executarea serviciului public de transport local în regim de taxi s-a constatat faptul că transportatorul autorizat P. O. P., contestatorul din prezenta cauză, angajat al S.C.A. SPEED TRANS S.R.L., a încredințat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ altei persoane care nu este angajatul societății, respectiv domnului B. I., acesta desfășurând activitate de transport persoane în regim de taxi pe teritoriul municipiului București, motiv pentru care i s-a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.11.2014, cu amendă aplicată în valoare minimă de 2.500 lei de către agentul S. A. din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală și Control a Municipiului București, în baza art.59 pct.2 și sancționată de art.59 pct.2.
Astfel, intimata a învederat instanței faptul că art.59 pct.2 din H.C.G.M.B.nr.178/2008 stipulează în mod imperativ că: ”Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: 2.încredințarea de către taximetriști a autovehiculului taxi, pentru a realiza serviciul de transport contractat, altei persoane care nu este angajată a transportatorului autorizat, cu amendă de la 2.500 lei la 3.000 lei.” Referitor la susținerile contestatorului că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, intimata a considerat că acesta nu a făcut în niciun fel dovada în acest sens, dovadă care în mod evident trebuia făcută. Totodată, a arătat că contestatorul nu face dovada contrarie a situației de fapt reținută în actul constatator și nici nu înlătură caracterul contravențional al faptei potrivit art. 11 din O.G.nr.2/2001, câtă vreme a fost sancționat întrucât nu a respectat prevederile contractului-cadru de prestări servicii de dispecerat taxi, aplicabilă transportatorilor autorizați sau dispeceratelor taxi, atitudine prin care aceasta și-a asumat riscul sancționări contravenționale. În plus, a considerat că o simplă afirmație a petentului prin care se susține o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul-verbal, nu face dovada netemeiniciei acestuia, în lipsa altor elemente probatorii.
Intimata a mai arătat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute de art.16 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conține toate mențiunile prevăzute din art.17 din același act normativ, nefiind întrunite condițiile de a fi anulat. Astfel, sancțiunea contravențională, este proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, potrivit art.5 alin.(5) din O.G.nr.2/2001, fiind astfel respectate și criteriile generale de individualizare a sancțiunii prevăzute de art.21 alin. (3) din același act normativ. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.16 coroborate cu art.34 din O.G. nr.2/2001, rezultă că procesul-verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care lipsește și care în mod evident trebuia făcută de petent, potrivit principiului „onus probandi incubit actor”. Totodată, a apreciat că că a conferi forță probantă unui înscris autentic, în lipsa producerii dovezilor contrare de către petent nu poate echivala cu negarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art.6 alin.(2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.Mai mult decât atât, potrivit doctrinei și jurisprudenței C.E.D.O., s-a statuat că o interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor asemenea fapte antisociale.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/21.11.2014, ca temeinic și legal întocmit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ., OG.nr.2/2001 și H.C.G.M.B.nr.178/2008.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: adresa nr. 671/C/17.02.2015, adresa nr._/09.10.2014, adresa nr. 6092/C/31.10.2014, declarație, proces verbal de inspecție din 10.11.2014, anexa nr. 1 la procesul verbal, contractul individual de muncă nr. 87/11.11.2013, declarație, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.11.2014, confirmare de primire, proces verbal de afișare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.11.2014, planșe foto.
La data de 19.03.2015, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
În ședința publică din data de 14.05.2015, contestatorul a completat motivele plângerii contravenționale, invocând nulitatea procesului-verbal și pentru lipsa mențiunii privind locul săvârșirii contravenției.
Analizând plângerea prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.11.2014, contestatorul P. O.-P. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 59 pct. 2 din HCGMB nr. 178/2008 și sancționată de art. 59 pct. 2 din același act normativ.
S-a reținut în sarcina contestatorului că în calitate de angajat al societății A. SPEED SRL în funcția de conducător auto pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, a încredințat autovehiculul altei persoane care nu este angajat al societății, respectiv domnului B. I., acesta desfășurând activitate de transport persoane în regim de taxi.
În drept, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiuni (...).
Analizând legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 pe care instanța este obligată să le analizeze și din oficiu.
În ceea ce privește neindicarea locului săvârșirii contravenției, instanța reține că potrivit art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprinsă și mențiunea referitoare la locul săvârșirii contravenției.
Potrivit art. 59 pct. 2 din HCGMB nr. 178/2008 (disponibilă la adresa web http://acteinterne.pmb.ro/legis/acteinterne/AtachInt/AnexaH178_08.pdf), constituie contravenție încredințarea de către taximetriști a autovehiculului taxi, pentru a realiza serviciul de transport contractat, altei persoane care nu este angajata a transportatorului autorizat și se sancționeazăcu amenda de la 2.500 lei la 3.000 lei;
În procesul-verbal de contravenție . nr._/21.11.2014 nu se menționează locul săvârșirii contravenției, respectiv locul unde a avut loc încredințarea vehiculului de contestator către B. I. și nici măcar locul unde a fost descoperit numitul B. I. că presta servicii de taximetrie cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_ . Prin urmare, au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 sub aspectul neindicării locului săvârșirii contravenției. Indicarea locului săvârșirii contravenției prezintă relevanță printre altele și pentru verificarea competenței instanței în soluționarea plângerii contravenționale, aspect care nu a putut fi stabilit cu certitudine în cauză, în lipsa mențiunii locului săvârșirii contravenției și nici lămurit în singurul termen acordat de către instanță pentru clarificarea acestui aspect, de vreme ce contestatorul a susținut că încredințarea vehiculului către B. I. s-a făcut în ., iar din informațiile obținute din oficiu (mențiunile sentinței penale nr. 159/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosar nr._/299/2014 și atașată la filele 56-59, rezultă că numitul B. I. a fost depistat în data de 07.10.2014 conducând vehiculul_ pe . București, fără a se menționa și sectorul), iar procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de Direcția G. de Poliție și Control a Municipiului București la punctul său de lucru din sectorul 6, în urma sesizării de către DGPMB-BR cu privire la deschiderea dosarului penal nr. 2754/P/2014 și efectuarea de cercetări față de B. I. (fila 27).
Însă, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. XXII/2007, cu excepția omisiunilor reglementate la art. 17 din OG nr. 2/2001, nerespectarea altor dispoziții referitoare la conținutul procesului-verbal (deci și a art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001) poate atrage numai nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate ce intervine însă în condițiile dreptului comun, respectiv pe lângă încălcarea normei legale contestatorul mai trebuie să invoce și o vătămare proprie, precum și aspectul că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Or, în speță, contestatorul nu a invocat o astfel de vătămare, astfel că simpla nemenționare a locului săvârșirii contravenției, deși reprezintă o încălcare a art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 nu poate atrage prin ea însăși anularea procesului-verbal.
Prin urmare, acest motiv de nulitate constând în neindicarea locului săvârșirii contravenției nu este fondat.
Procedând la verificarea temeiniciei, se reține de către instanță că petentul a susținut că a încredințat vehiculul cu număr de înmatriculare_ numitului B. I., pentru a face o deplasare în provincie în interes personal, iar nu pentru a se desfășura activitate de taximetrie, fără a cunoaște că acesta a desfășurat activitate de taximetrie.
Instanța că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ cu un regim de contestare special, întocmit de un funcționar al statului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât face prin sine însuși dovada celor reținute în conținutul său, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator.
Din coroborarea adresei nr. 671/C/17.02.2015 emisă de serviciul juridic din cadrul instituției intimate, cu adresa nr._ ..2014, emisă de DGPMB-BR (filele 25-27), rezultă că DGPMB-BR a sesizat Direcția G. de Poliție și control a Municipiului București că în ziua de 07.10.2014, lucrătorii Brigăzii Rutiere au depistat în trafic autovehiculul cu număr de înmatriculare_, condus de numitul B. I., autovehicul care deținea autorizația taxi nr. 4093 și era operat de către operatorul de transport A. SPEED TRANS SRL.
De asemenea, din coroborarea declarației extrajudiciare a numitului R. T., reprezentant al . SRL, procesului-verbal de inspecție nr. 347/10.11.2014 și contract individual de muncă înregistrat cu nr. 87/11.11.2013, rezultă că petentul P. O.-P. a fost angajat al . începând cu data de 12.11.2013, în calitate de conducător auto și a desfășurat activitate de taximetrie cu autovehiculul cu număr de înmatriculare_, până la data de 03.11.2014, când și-a prezentat demisia; potrivit declarației olografe dată de contestator (fila 36) la data de 07.10.2014, contestatorul a încredințat vehiculul cu număr de înmatriculare_ numitului B. I., vecin al său, pentru a efectua o deplasare în provincie, aspect neadus la cunoștința administratorului . SRL (așa cum rezultă din declarația numitului R. T., administrator al .). Din verificările efectuate de către agenții constatatori, s-a constatat că numitul B. I. nu era angajat al ..
Prin urmare, în speță, procesul-verbal de contravenție . nr._/21.11.2014 nu a fost încheiat ca urmare a constatării contravenției pentru care a fost sancționat contestatorul P. O. P. în mod direct de către agenții din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală și Control a Municipiului București, ci indirect, ca urmare a sesizării aspectelor menționate în adresa nr._ ..2014, emisă de DGPMB-BR (filele 25-27), referitoare la depistarea în trafic a vehiculului_, condus de B. I., în data de 07.10.2014 efectuând servicii de taximetrie. Ca atare, contrar susținerilor intimatei, nu contestatorul este ținut să facă dovada contrară a celor reținute în procesul verbal, ci intimata trebuie să dovedească situația de fapt reținută în procesul-verbal și pe baza căreia a dispus sancționarea contravențională a contestatorului P. O.-P..
Potrivit art. 59 pct. 2 din HCGMB nr. 178/2008, încredințarea de către taximetriști a autovehiculului taxi, pentru a realiza serviciul de transport contractat, altei persoane care nu este angajata a transportatorului autorizat constituie contravenție și se sancționeazăcu amenda de la 2.500 lei la 3.000 lei.
Față de modul de redactare a textului art. 59 pct. 2 din HCGMB nr. 178/2008, rezultă că elementul material al contravenției constă în acțiunea de încredințare (contravenția fiind una comisivă) de către taximetriști a autovehiculului taxi și trebuie să fie făcută: altei persoane care nu este angajata a transportatorului autorizat, dar și pentru a realiza serviciul de transport contractat. Contravenția are, așadar, două cerințe esențiale asociate elementului material al contravenției „încredințarea”, respectiv: autovehiculul să fie predat unei persoane care nu este angajat al transportatorului autorizat și în vederea realizării serviciul de transport contractat.
În speță, este îndeplinită numai prima cerință atașată elementului material al contravenției, întrucât, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv depoziția numitului B. I. audiat în calitate de martor, acesta din urmă nu era angajat al ., operatorul de transport public ce opera servicii de taximetrie.
În ceea ce privește condiția ca încredințare să fi fost făcută pentru a se realiza serviciul de transport persoane, aceasta nu este îndeplinită. Astfel, atât contestatorul, cât și martorul B. I. audiat în cauză, au susținut, respectiv, declarat că predarea și preluarea autovehiculului de către martorul B. s-a făcut în scopul personal al martorului B. I., iar nu pentru desfășurarea de servicii de taximetrie, martorul declarând că “atunci când i-am cerut mașina contestatorului i-am spus în termeni populari că vreau să mă duc la gagici”. “Menționez că o singură dată am luat această mașină de la contestator, dar nu pentru a face bani, ci pentru a mă plimba cu ea”.
În speță, intimata nu a prezentat mijloace de probă de natură a conduce la concluzia că petentul P. O.-P. a încredințat autovehiculul cu număr de înmatriculare_ martorului B. I. pentru a efectua servicii de taximetrie, iar susținerea intimatei că petentul nu a respectat prevederile contractului-cadru de prestpri servicii de dispecerat taxi, aplicabilă operatorilor autorizați sau dispeceratelor taxi, asumându-și riscul sancționării contravenționale, nu are nicio relevanță în cauză, de vreme ce contestatorul P. O.-P. a fost sancționat pentru contravenția prevăzută de art. 59 pct. 2 din HCGMB nr. 178/2008 (încredințarea de către taximetriști a autovehiculului taxi, pentru a realiza serviciul de transport contractat, altei persoane care nu este angajata a transportatorului autorizat), iar nu pentru cea prevăzută la art. 59 pct. 6 din același act normativ (nerespectarea prevederilor contractului-cadru de prestari servicii de dispecerat taxi, aplicabila transportatorilor autorizati sau dispeceratelor taxi) și, prin urmare, sunt înlăturate de către instanță.
Intimatei îi, revenea, așadar obligația de a dovedi că petentul P. O. P. a încredințat autovehiculul cu număr de înmatriculare_ martorului B. I. pentru a efectua servicii de taximetrie, simpla depistare în trafic a martorului desfășurând servicii de taximetrie cu autovehiculul mai sus-menționat, fără a fi angajat al . SRL nefăcând dovada prin sine însăși a întrunirii cerinței esențiale atașate elementului material al contravenției prevăzute de art. 59 pct. 2 din HCGMB nr. 178/2008, respectiv ca încredințarea să se fi făcut pentru a realiza serviciul de transport contractat, astfel încât nu poate fi atrasă răspunderea contravențională a unei persoane pentru fapta altei persoane în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens, de vreme ce, ca principiu, răspunderea contravențională a persoanei fizice este una personală, subiectivă, iar nu obiectivă.
Întrucât în speță, contestatorul a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că a încredințat autovehiculul cu număr de înmatriculare_ martorului B. I. pentru a efectua o deplasare în scop propriu, iar nu pentru a efectua servicii de taximetrie, iar intimata nu a dovedit că încredințarea autovehiculului s-a făcut pentru a presta astfel de servicii de către martorul B. I., nu sunt întrunite condițiile constitutive ale contravenției prevăzute de art. 59 pct. 2 din HCGMB nr. 178/2008, reținute în sarcina contestatorului P. O.-P., astfel că procesul-verbal de contravenție . nr._/21.11.2014 este nelegal.
Ca atare, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contestatorului și va anula procesul-verbal de contravenție atacat, cu consecința exonerării contestatorului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2500 de lei.
Față de manifestarea de voință a contestatorului în acest sens, urmează că instanța să ia act că acesta și-a manifestat opțiunea de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională introdusă de contestatorul P. O.-P., CNP_ cu domiciliul în ., Șoseaua Giurgiului, nr.33, ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în .,., București.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/21.11.2014 și exonerează contestatorul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2500 de lei.
Ia act că partea contestatoare și-a manifestat opțiunea de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu drept numai de apel, de competența Tribunalului București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Dactilo PAS/ 23.09.2015
Red FCM/28.09.2015
2 ex orig.
Comunicat + 2 ex VAM.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6548/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6527/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
