Plângere contravenţională. Sentința nr. 1928/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1928/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1928/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1928
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul D. B. A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut, în ședință publică, se prezintă contestatorul personal și intimata, prin consilier juridic E. D. N., cu delegație aflată la fila 24 dosar.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională, pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Instanța procedează la legitimarea contestatorului care prezintă CI . nr._ nr._.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Părțile, având pe rând cuvântul, apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă și pentru respectarea termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Părțile, având pe rând cuvântul, estimează un termen de trei luni pentru soluționarea procesului.
Instanța estimează o durată de trei luni pentru soluționarea procesului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, probatoriul propus și încărcătura ședințelor de judecată.
Instanța pune în discuție administrarea de probe.
Părțile, având pe rând cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 C. pr.civ., încuviințează ambelor părți, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul solicită anularea procesului-verbal întocmit cu rea-credință de către partea adversă, care nu a descris evenimentele în mod real, așa cum s-au petrecut, iar din procesul-verbal nu reiese că el era prezent. Acesta menționează că, la momentul incidentului se afla pe Calea Plevnei, căutând o adresă, motorul mașinii fiind pornit, pentru că se uita după o adresă, s-a dat jos din autoturism, după aproximativ 25 de secunde a observat plăcuța de la RATB, dându-și seama că era prea aproape de stația de autobuz, motiv pentru care s-a întors cu intenția să meargă să deplaseze autovehiculul. La acel moment, au venit două persoane cu vestă, care i-au cerut actele și i-au spus că, dacă nu ar fi venit mai repede mașina, i-ar fi fost ridicată. Agenții au verificat actele mașinii, apoi și-au urat drum bun. După un timp, contestatorul a primit acasă amenda, în procesul-verbal, fiind menționat că a fost întocmit în lipsă, că nu era nicio persoană prezentă, deși contestatorul a fost prezent, nu a lipsit și nici nu a refuzat să semneze. Contestatorul mai specifică că s-a întors, în aceeași zi, un pic mai pe seară, și a făcut două poze la locul incidentului, explicând faptul că semnul rutier nu se vedea. Mai precizează contestatorul că a depus în copie la dosar, cele două poze pe care le-a făcut, că fotocopiile nu sunt foarte lizibile, arătând instanței, originalele, spre vedere. În continuare, acesta menționează că autoturismul este înmatriculat pe numele unei persoane de sex feminin, astfel că intimata nu avea de unde să cunoască datele de identificare ale șoferului, dacă nu ar fi fost prezent.
Intimata, prin consilier juridic, luând cuvântul, solicită respingerea acțiunii introductive, ca fiind neîntemeiată, față de prevederile art. 142 lit. g și art. 143 lit. a din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, precizând că la momentul încheierii acestuia, s-au folosit modelul 1 A, iar nu 1 D. În cuprinsul procesului-verbal apare notat că fapta s-a constat la ora 16:00, iar procesul verbal s-a întocmit la ora 17:10, conform dispozițiilor legale, putând fi încheiat în termen de șase luni. Cu privire la semnul care nu se vedea, din locul unde contestatorul a făcut pozele, intimata, prin consilier juridic, mai menționează că semnul trebuie să fie vizibil de pe partea carosabilă, iar nu de pe partea pietonală a drumului. Totodată, solicită instanței să nu aibă în vedere la momentul deliberării pozele depuse de către partea adversă, deoarece nu apare indicată ora, data, nefiind dovezi că sunt din același an. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, contestatorul punctează faptul că indicatoarele de trafic, stația de RATB nu își schimbă locația după o oră, că semnul rutier nu este vizibil din autoturism și că procesul verbal s-a întocmit pe numele utilizatorului care a folosit autoturismul, respectiv pe numele contestatorului care nu e proprietarul mașinii.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
La data de 28.11.2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a fost înregistrată sub nr._, cererea formulată de petentul D. B. A., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală sector 6 București, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal . nr._/19.11.2014 și a amenzii aplicate prin acesta.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, în ziua de 19.11.2014, s-a deplasat cu autoturismul pe Calea Plevnei, a ajuns în apropierea destinației și a oprit mașina în fața altor două autoturisme, a coborât, a lăsat motorul pornit, vrând să se asigure că este adresa căutată. S-a oprit și a încercat să aproximeze dacă distanța este corectă față de stație și pentru siguranță a decis să o mute, totul decurgând un minut. În acel moment, paralel cu autoturismul s-a oprit o mașină Dacia albă, fără nici un marcaj, în care erau doi bărbați cu veste reflectorizante care, fără să se legitimeze, i-au atras atenția că nu a parcat corect și i-au cerut actele. Le-a prezentat actele solicitat, ținând cont de îmbrăcăminte a considerat că sunt de la poliție, a avut loc o discuție civilizată, petentul explicând de ce mașina este doar oprită acolo și nu parcată, având și motorul pornit. Urmare acesteia și a faptului că probabil asistaseră la toată întâmplarea în decursul celor 30-45 de secunde, unul dintre ei l-a avertizat că peste 5 minute mașina ar fi fost ridicată și să nu se repete. Aceștia i-au înapoiat actele iar petentul a plecat și s-a îndreptat spre un loc de parcare.
În data de 26.11.2014, a primit cu poșta atașatul proces verbal. Prin care a fost amendat cu suma de 450 lei, 5 puncte amendă și 3 puncte penalizare.
În condițiile celor prezentate, atribuirea amenzii este complet ilegală întrucât în procesul verbal reiese fără nici un dubiu că a fost acolo iar după preambulul respectiv, polițistul precizează că: „contravenientul se obligă să plătească jumătate din cuantumul amenzii adică 180 lei și imediat după „Contravenientul nu este de față și nu poate lua la cunoștință despre conținutul procesului verbal …”fapt atestat de martorul…. Nu a fost cazul”-afirmații false care contrazic în totalitate prima parte a procesului verbal. Polițistul precizează că staționarea a avut loc între 15:52 și 16:00, or, în acest interval, a avut loc discuția dintre petent și polițiști și prezentarea actelor solicitate. Procesul verbal are doar iscălitura unui singur agent constatator, deși în mașină erau doi. În mod firesc, dacă nu era de față, conform spuselor sale, în lipsa sa mașina urma să fie ridicată iar agentul nu ar fi avut cum să-i cunoască datele personale.
Față de cele menționate, se solicită a se constata că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu rea credință, că toate sancțiunile menționate în cuprinsul acestuia sunt lovite de nulitate.
Plângerea nu este întemeiată în drept.
Au fost depuse la dosar: procesul verbal contestat, copia actului de identitate al petentului, dovada achitării taxei de timbru.
La data de 12.01.2015, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe fond, respingerea plângerii, ca neîntemeiată și nelegală, menținerea procesului verbal . nr._/19.11.2014 ca fiind întocmit cu respectarea tuturor condițiilor legale prevăzute și aplicabile în speța dedusă judecății.
În fapt, s-a arătat că, în data de 19.12.2014, în jurul orelor 16:00, o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală sector 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea contestatorului, staționând neregulamentar, în locul ..146, sector 6 în stația mijloacelor de transport public de persoane, semnalizată corespunzător cu marcaj și indicator.
În conformitate cu art. 109 alin.2 din OUG nr,195/2002, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției”, iar conform art. 109 alin.3, „în cazurile prevăzute la alin.2, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta într-un proces verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Fapta a fost înregistrată cu ajutorul mijlocului tehnic marca Nikon seria_, certificat cu nr. 41/07.03.2012. la fața locului au fost efectuate fotografii la un interval de 9 minute, respectiv intervalul orar 15:51-16:00, din care reiese cu claritate faptul că autoturismul contestatorului a fost staționat în stația de transport public de persoane.
Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 142 lit.g și de art.143 lit.a din HG nr.1391/2006 privind aprobarea RAOUG nr.195/2002 cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art.100 alin.2 și art.108 alin.1 lit.b pct.7 din OUG nr.195/2002, cu 4-5 puncte amendă și 3 puncte penalizare.
Cu privire la legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art.16 și 17 din OG nr.2/2001, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de OUG nr.195/2002 și de RA al OUG nr.195/2002.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, din conținutul art.34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul verbal fiind constatate de către agenții constatatori și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul verbal revenind, conform art. 249 Cod proc.civ., reclamantului.
Cu privire la sancțiunea aplicată, aceasta a fost individualizată în mod legal și corect, față de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
În privința susținerilor eronate ale contestatorului, probele depuse la dosar arată reaua-credință a acestuia, întrucât acesta a staționat în stația mijloacelor de transport public de persoane cel puțin 9 minute, conform fotografiilor realizate cu mijlocul tehnic certificat marca Nikon, stație care era delimitată atât prin indicator cât și prin marcaj rutier, cu atât mai mult cu cât conform prevederilor art. 10 C.pc., petentul avea obligația să își probeze pretențiile și apărările.
În drept, au fost invocate disp.art. 205, 249 Cod proc.civ., disp.Legii nr.155/2010, ale OUG 195/2002, HG 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/
Privind circulația pe drumurile publice și pe disp.OG nr.2/2001.
În temeiul art. 223 Cod proc.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Odată cu întâmpinarea, intimata a depus la dosar planșe foto, copia procesului verbal și dovada de comunicare.
La data de 29.01.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare împreună cu două planșe foto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.11.2014 petentul a fost sancționat cu amenda contraventionala in cuantum de 450 lei si cu sanctiunea complementara- 3 puncte penalizare pentru încălcarea dispozițiilor art. 142 lit.g raportat la art.143 lit.a din HG nr.1391/2006 privind aprobarea RAOUG nr.195/2002 coroborat cu art.100 alin.2 și art.108 alin.1 lit.b pct.7 din OUG nr.195/2002, în sensul că nu a stationat regulamentar în data de 19.12.2014 în intervalul orar 15:52-16:00, si anume a oprit auto cu nr. de inmatriculare_ pe Calea Plevnei nr.146, sector 6 în stația mijloacelor de transport public de persoane, semnalizată corespunzător cu marcaj și indicator.
Fiind investită, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Totodată faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, iar sancțiunea a fost individualizată în conformitate cu dispozițiile legale. De asemenea, faptul că procesul verbal este semnat doar de un agent este suficient pentru a conferi actului în discuție legalitate, cerințele impuse de art.17 din O.G. 2/2001 fiind acoperite în această modalitate, fără a fi necesară semnătura ambilor polițiști prezenți la locul săvârșirii faptei, astfel cum sugerează petentul.
Criticile contestatorului legate de modalitatea de întocmire a procesului-verbal, respectiv în absența sa, deși fusese prezent la momentul constatării, nu sunt în măsură să desființeze actul în discuție, deoarece, în primul rând din maniera de redactare nu rezultă că s-ar nega faptul că cel sancționat ar fi fost de față în intervalul în care s-a consumat contravenția; iar o confirmare a prezenței acestuia la un moment anterior, în cuprinsul actului, oricum nu ar fi înlăturat caracterul ilicit al faptei. În al doilea rând, instanța reține că procedura urmată de reprezentanții intimatei este în total acord cu dispozițiile legale – art.109 al. 2 și 3 din OUG nr.195/2002, astfel că nu subzistă niciun temei pentru a sancționa procesul-verbal cu nulitatea sub acest aspect.
În privința obligației de a se legitima a agentilor constatatori, instanța reține că această îndatorire le revine într-adevăr ofițerilor de poliție conform art.41 din Legea nr.218/2002, însă omisiunea de a se legitima nu atrage în mod automat nelegalitatea procesului verbal prin care a fost sancționat petentul, cu atât mai mult cu cât ofițerii de poliție aveau însemnele forței publice, putându-se crea o prezumție simplă a calității acestora. Petentul a și menționat de altfel, în cuprinsul plângerii că a considerat că sunt de la poliție ținând cont de îmbrăcămintea acestora, deducție perfect valabilă și care s-a confirmat în cursul procesului prin asumarea actului sancționator de către intimată.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 260 Cod procedura civila, a încuviințat părților proba cu inscrisuri – atat cele depuse de petent la dosar, cat si cele atașate de intimata- respectiv plansele foto realizate cu ocazia constatarii contraventiei si care atesta o localizare a autoturismului chiar in dreptul indicatorului ce semnalizează stația de autobuz. Din studiul acestor documente rezultă cu claritate, fără dubii că din locul în care era poziționat vehiculul petentului era posibilă observarea indicatorului, conducătorul auto având o vizibilitate foarte bună din acest unghi, astfel cum a fost surprins de aparatul foto. În ceea ce privește înscrisurile depuse de contestator în combaterea probatoriului intimatei, instanța apreciază că nu pot fi reținute ca relevante și concludente, având în vedere că fotografiile sunt realizate la o oră târzie, pe întuneric, de pe partea pietonală a drumului și nu din locul în care s-a situat șoferul la momentul staționării (respectiv pe partea carosabilă, în dreptul indicatorului). Prin urmare, acestea nu au forța juridică necesară să înlăture dovezile administrate de intimată și să facă credibilă, verosimilă varianta expusă de petent.
În ceea ce privește intervalul de timp în care a staționat vehiculul, instanța ia act că este redat în condiții de maximă claritate de aceleași planșe foto, apărările petentului legate de împrejurările în care s-a produs fapta (”a fost ținut de vorbă pentru a se face poze pe ascuns”) neputând fi luate în calcul în lipsa unui minim suport probator care să confirme alegațiile acestuia.
In conditiile date, fata de înscrisurile de la dosar, instanta retine ca petentul nu a reusit sa faca dovada contrară situatiei retinute in procesul-verbal, astfel incat prezumția de veridicitate a actului sanctionator rămâne în ființă.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementul material necesar pentru a fi calificata drept contravenție, motiv pentru care, vazand si regula „onus probandi incumbit actori”, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța apreciază că sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, întrucât prin fapta acestuia s-a pus în pericol siguranța traficului rutier.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul D. B. A. cu domiciliul în sector 1, București, .. 76, . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 cu sediul în sector 6, București, ., ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaTăunean A.
Red. BV/thnred. TB/Ex 4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1031/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1932/2015. Judecătoria... → |
|---|
