Contestaţie la executare. Sentința nr. 4499/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4499/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 4499/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 4499
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. București prin Primarul General, în contradictoriu cu intimatul P. M. .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 27.11.2014, sub nr._, contestatorul M. București, prin Primar, în contradictoriu cu intimatul P. M., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii din data de 13.11.2014 și a somației din data de 20.11.2014, emise de B.E.J. B. G., în dosarul de executare nr. 1098/2014.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin somația formulată de executorul judecătoresc s-a adus la cunoștința acesteia obligația de a se conforma titlului executoriu – sentința civila nr. 545/17.03.2008, în sensul de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafața de 235 m.p. situat în București, ., în prezent 27, sector 4.
Contestatorul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditorului, învederând că acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București prin care s-a solicitat pârâtei lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului în suprafața de 235 m.p. situat în București, ., în prezent 27, sector 4, a fost formulată de către reclamanții M. P. și M. P.. Astfel, a susținut că intimatul nu a fost parte în dosarul respectiv și nici nu există acte din care să rezulte calitatea acestuia prin prisma calității sale procesuale active, în vederea declanșării executării silite în baza titlului executoriu nominalizat în încheierea de încuviințare a executării silite.
Contestatoarea a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că, potrivit art. 705 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar înn cazul titlurilor executorii emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție, orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
A arătat că în raport de data de 20.11.2014, la care a fost înștiințată prin somația înregistrată la Direcția Juridică cu nr._/20.11.2014 și că Sentința Civilă nr. 545/17.03.2008 a fost pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr._/3/2007 la data de 17.03.2008, contestatoarea a susținut că termenul de prescripție s-a prescris potrivit art. 705 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 si urm. Cod procedură civilă.
Contestatorul a anexat în copie, somație din data de 19.11.2014, sentința civilă nr. 545/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, încheierea din data de 13.11.2014 și încheierea rectificativă din data de 17.11.2014(filele 31-34)
La data de 06.01.2015, prin serviciul registratură, la dosarul cauzei au fost înaintate, în copie, înscrisurile din dosarul de executare nr. 1098/2014 de către B. B. G.(filele 9-25).
La data de 21.01.2015, intimatul P. M., în calitate de mandatar al numiților M. P. și P. G. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare emise ca temeinice și legale.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a creditorului, a arătat că aceasta a fost invocată în mod eronat de către contestator; astfel, intimatul P. M. a semnat și depus cererea la B. G. B., odată cu aceasta depunând și procuri autentice aflate la dosarul de executare silită. A susținut că, reclamanta ar fi putut verifica dosarul de executare, cu minimă diligență, și ar fi constatat că M. P. și P. G. sunt reprezentați legal de P. M.. Tot în acest sens, a precizat că în titlul executoriu sunt doi creditori: M. P. și M. P.; M. P. a semnat cererea de executare silită prin P. M. cu procura autentică nr. 524/2007 a BNP Libra. In ce privește pe creditorul M. P., în condițiile în care acesta a decedat la data de 20.05.2010, singurul moștenitor ,fiica sa P. G., conform Certificat de moștenitor nr 8/16.06.2010, a fost reprezentată, la rândul său, de P. M. la semnarea cererii de executare silită (procura autentică 1202/11.11.2014 a BNP M. L.).
În ce privește Sentința civila 545/2007, intimatul a susținut ca fiind incidente prevederile art. 705 /1 teza a II a - în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani .Or, raportat la data judecării recursului la ICCJ ,așa cum rezultă din chiar titlul executoriu, pagina finală, data de la care curge termenul este de 25.02.2010. Intimatul a arătat și faptul că reclamanta omite să precizeze că în cauză sunt incidente prevederile art. 708 pct. 1 dar și 2, potrivit cărora „cursul prescripției se întrerupe ...pe data depunerii cererii de executare chiar daca a fost adresată unui organ de executare necompetent”.Astfel, a susținut că a fost depusă imediat cerere de executare la Primăria București la data de 19.03.2010. Văzând că dosarul este amânat, a revenit și i s-au primit, chiar solicitat, completări la data de 23.07.2014.
Intimatul a menționat că sunt îndeplinite condițiile de întrerupere a cursului prescripției și, mai mult decât atât, din acte rezultă și incidența pct. 1 a art. 708 „ pe data îndeplinirii de către debitor a unui act voluntar ... ori de recunoaștere a datoriei”.
A învederat că prin primirea dosarului și prin solicitările succesive de a completa dosarul de executare, fapt ce aparține debitoarei, se află sub incidența întreruperii cursului prescripției, aceste prevederi coroborându-se cu prev. art. 2537 pct. 1 C Civ și art. 2358 C.civ.
Intimatul a anexat întâmpinării, în copie, corespondența purtată cu Primăria Municipiului București, certificat de moștenitor nr. 08/16.06.2010, procură generală autentificată sub nr. 524/2007 a BNP Libra, procura autentică 1202/11.11.2014 a BNP M. L.
Prin sentința civilă nr. 1203/26.01.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București., dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 06.04.2015, sub nr._ /2015.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12.11.2014 către B.E.J. B. G. (fila 9 -d.declinat), intimatul P. M., în calitate de mandatar, reprezentant al reclamanților M. P. și M. P., a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 545/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul civil nr._/3/2007, irevocabilă prin decizia nr. 1244/25.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La cererea de executare silită au fost anexate următoarele înscrisuri: sentința civilă menționată mai sus, certificatul de moștenitor nr. 08/16.06.2010, procură judiciară autentificată sub nr. 1202/11.11.2014, procură generală judiciară autentificată sub nr. 524/13.06.2014(filele 11-16-d.declinat).
Pe rolul Biroului executorului judecătoresc B. G. a fost înregistrat dosarul de executare nr.1098/2014, fiind emise încheierea de încuviințare a executării silite la data de 13.11.2014 și încheierea rectificativă din data de 17.11.2014 (filele 17,18).
Instanța reține că în cuprinsul acestor încheieri, cât și al actelor de executare întocmite ulterior a fost menționat în calitate de creditor, intimatul P. M..
Analizând actele de executare sub aspectul motivelor invocate în susținerea contestației, instanța o apreciază parțial întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește lipsa calității de creditor în persoana intimatului P. M., instanța reține aplicabile dispozițiile art. 644 alin. 1 Cod procedură civilă, din cuprinsul cărora rezultă că au calitate de părți în procedura executării silite creditorul și debitorul. De asemenea, potrivit alin. 2, „calitatea de creditor și debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivit legii. În acest caz, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calității procesuale produc efecte, în condițiile legii, față de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz”.
Așadar, în faza executării silite, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între creditorul urmăritor și titularul creanței stabilite prin titlul executoriu.
Din sentința civilă nr. 545/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul civil nr._/3/2007, irevocabilă prin decizia nr. 1244/25.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce reprezintă titlul executoriu supus procedurii de executare silită în dosarul nr. 1098/2014, rezultă că au calitatea de titulari ai creanței numiții M. P. și M. P..
Instanța constată că cererea de executare a fost formulată de intimatul P. M., în calitate de mandatar la creditorilor și a fost însoțite de înscrisuri privind dovada reprezentării sale.
În privința creditorului M. P., instanța apreciază că procura generală autentificată sub nr. 524/13.06.2007, nu face dovada mandatului de reprezentare, potrivit dispozițiilor art. 86 și 87 Cod procedură civilă, privind conținutul mandatului, aplicabile în litigiul de față, întrucât executarea silită reprezintă o fază a procesului civil . Astfel, din cuprinsul acestei procuri nu rezultă dreptul intimatului de a formula cerere de executare silită în numele acestui creditor, iar în lipsa unei procuri speciale date în acest sens, nu se poate reține altă concluzie.
Totodată, instanța constată că celălalt creditor M. P. a decedat la data de 20.05.2010, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 08 emis la data de 16.06.2010 (fila 13), calitatea de moștenitor aparținând numitei P. G..
Deși cererea de executare silită a fost formulată de intimat în calitate de reprezentant al creditorului decedat, observând conținutul procurii speciale de reprezentare date de moștenitoarea acestuia, autentificate sub nr. 1202/11.11.2014 a BNP M. L. (fila 15), instanța apreciază că voința părților a fost exprimată în sensul reprezentării moștenitorului creditorului, în faza execuțională a procesului civil, în cauză operând transmiterea legală calității de creditor, potrivit dispozițiilor art. 644 alin . 2 Cod procedură civilă.
Întrucât executorul judecătoresc, în mod eronat, a reținut calitatea de creditor în favoarea intimatului, instanța urmează a admite contestația sub acest aspect, și potrivit dispozițiilor art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, va dispune îndreptarea actelor de executare contestate, respectiv a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 13.11.2014, rectificată prin încheierea din data de 17.11.2014 și somației emise la data de 19.11.2014 emise în dosarul de executare nr. 1098/2014, în sensul că are calitate de creditor P. G., prin mandatar P. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța are în vedere că dreptul creditorului de a cere executarea silită a titlului pe care îl deține împotriva debitorului nu poate fi vătămat printr-un act al executorului judecătoresc, care nu a reținut în cuprinsul înscrisurilor emise, calitatea de mandatar a intimatului.
De asemenea, instanța reține caracterul neîntemeiat al motivului de contestație la executare privind intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În drept, instanța constată incidența art. 705 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora: „ (1) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive. ”
Ca și în cazul dreptului material la acțiune, dreptul de a cere executarea silită se stinge din cauza neexercitării lui înăuntrul unui anumit interval prevăzut de lege, ca o sancțiune ce se aplică pentru culpa creditorului care din cauza neglijenței sau a pasivității nu își exercită dreptul o vreme îndelungată.
În cauza de față, instanța constată că prin sentința civilă nr. 545/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul civil nr._/3/2007, irevocabilă prin decizia nr. 1244/25.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă în parte acțiunea, în cotradictoriu cu debitorul M. București, prin Primar General, și a fost stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru suprafața de teren de 235 mp, conform titlului VII din Legea 10/2001 și cu aplicarea art. 11 alin. 7 din Legea 10/2001.
Instanța apreciază că această sentință este un titlu emis în materia drepturilor reale, motiv pentru care termenul de prescripție este de 10 ani și începe să curgă de la data rămânerii irevocabile, respectiv de la data de 25.02.2010. Instanța are în vedere scopul legii 10/2001 prin care legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari pentru abuzurile săvârșite de către stat, prin restituirea în natură a imobilelor preluat abuziv, iar în măsura în care această restituire nu este posibilă, urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, iar o acțiune formulată în temeiul acestei legi este o acțiune reală.
Faptul că imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind stabilite măsuri reparatorii prin echivalent nu implică modificarea caracterului acestei acțiuni, în acest sens, fiind avute în vedere și dispozițiile art. 1 lit. a din Normă metodologică din data de 07.03.2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care statuează cu titlu de principiu „ prevalența restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 și 9 din lege, a imobilelor pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege”.
Totodată, instanța are în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunțarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, statul (și administrația publică) având obligația de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunțată contra sa (cauza Hornsby c. Greciei). Curtea a apreciat în mod constant în jurisprudența sa că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația administrației de a se „plia” unei sentințe civile, Curtea reamintind în această privință că administrația constituie un element al statului de drept și că interesul său se identifică cu cel al unei bune administrări a justiției. Dacă administrația refuză sau omite să execute hotărârea judecătorească sau întârzie să o facă, dreptul la o instanță și garanțiile conferite de art. 6 din Convenție ar deveni în întregime iluzorii și teoretice (Antonetto c. Italiei, S. P. c. României, Beis c. Greciei).
Executarea unei hotărâri trebuie deci să fie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar acțiunea debitorului trebuie analizată prin prisma garanțiilor conferite de norma menționată.
Instanța apreciază că trebuie subliniat și faptul că, în opinia Curții Europene a Drepturilor Omului nu este oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță contra statului în urma unei proceduri judiciare să inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale ( Karahalios c. Greciei).
Prin urmare, termenul de prescripție de 10 ani, care curge de la data de 25.02.2010, nu a fost împlinit, până la data formulării cererii de executare silită, motiv pentru care instanța va înlătura această apărare a contestatorului, iar, pe cale de consecință, va respinge contestația la executare, sub acest aspect, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține incidența art. 453 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar atunci când cererea a fost admisă în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste dispoziții, instanța va respinge cererea intimatului privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă acțiunea a fost admisă în parte, având în vedere că în raport de considerentele reținute nu se poate consta culpa procesuală a acestuia în formularea contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. București, prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimatul P. M., cu domiciliul ales în București, .. 7, ..
Dispune îndreptarea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 13.11.2014, rectificată prin încheierea din data de 17.11.2014 și somației emise la data de 19.11.2014 emisă de B.E.J. B. G. în dosarul de executare 1098/2014, în sensul că are calitate de creditor P. G., prin mandatar P. M..
Respinge în rest contestația la executare.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. S.I.G./Tehnored/2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4531/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2606/2015. Judecătoria... → |
|---|
