Contestaţie la executare. Sentința nr. 5984/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5984/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 5984/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5984
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. I. în contradictoriu cu intimata . SA(F. . SA).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul, prin apărător D. A., cu împuternicire avocațială aflată la fila 8 din dosar și intimata, prin apărător, cu împuternicire avocațială aflată la fila 201 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 10.08.2015 contestatorul a depus, prin serviciul registratură, dovada achitării fotocopierii dosarului de executare, după care,
Instanța constată că s-a depus la dosar dovada achitării contravalorii fotocopierii dosarului de executare.
Intimata, prin apărător, învederează instanței că nu mai există alte acte de executare. În întâmpinare se vorbește despre cererea efectuată de către creditoare, intimata din prezentul dosar, de deschidere a procedurii insolvenței, față debitoarea .. Arată că a depus la dosar și a comunicat și, contestatorului, prin apărător, înainte de ședință, extrase din Buletinul Procedurilor de Insolvență cu privire la procedura efectuată.
Părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin apărător, arată că dreptul de a cere executarea silită este prescris, ultima plată efectuată în baza contractului financiar încheiat între utilizator și finanțator a fost la data de 23.10.2009, rezilierea contractului și predarea bunului au fost efectuate la data de 05.11.2009, iar, după mai bine de 4 ani, a fost dispusă învestirea cu formulă executorie a contractului financiar încheiat între finanțator și utilizator, iar ulterior a fost formulată de către intimată cererea de executare silită, la data de 30.03.2015. Suma de 185.300,69 lei, pe care intimatul-creditor o pretinde prin cererea de executare silită, este neîntemeiată, așa cum reiese din fișa de cont emisă de către intimată la solicitarea contestatorului, ultima plată a fost efectuată la data de 23.10.2009, debitul rămas neachitat fiind în sumă de 41.934,36 lei, același debit rămânând neachitat și la data de 31.03.2015, dată la care a fost formulată cerere de executare silită de către intimată. Așadar, actele de executare silită începute împotriva contestatorului sunt ilegale pe considerentul că dreptul creditorului de a cere executarea silită este prescris. Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației la executare, să se dispună anularea tuturor actelor de executare, desființarea executării, ca nefiind nelegală, precum și întoarcerea executării silite, în sensul repunerii în situația anterioară, astfel încât intimata să fie obligată la suma poprită.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea excepției prescripției, invocată de către contestator. Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar la acest termen și cum s-a arătat și în întâmpinare, intimata a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, cerere soluționată prin sentința nr. 33/10.01.2011. Având în vedere această sentință, consideră că la acest moment, termenul de prescripție a fost întrerupt. Ulterior, pe toată perioada derulării procedurii insolvenței și apoi a falimentului acesta a fost suspendat. Într-adevăr, față de debitorul principal V. Distribuție SRL, dar având în vedere dispozițiile contractuale și în special art. 5.2 din capitolul Garanții din Condițiile Specifice ale contractului de leasing încheiat între părți, contestatorul s-a obligat în solidar cu debitorul principal. Prin urmare, cursul prescripției a fost întrerupt și pentru acesta pentru întreaga perioadă a procedurii de insolvență, procedură care a fost încheiată în luna martie 2012, prin sentința nr. 456/09.03.2012, astfel încât faptul că intimatul a făcut în luna martie 2015 o cerere de executare silită către biroul executorul judecătoresc, consideră că această cerere a fost efectuată înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, aceasta urmând a se fi împlinit abia în luna martie 2015, drept pentru care solicită respingerea excepției. În ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, întrucât suma pusă în executare reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum reiese din contractul de leasing semnat de către contestator, în calitate de fidejusor. În ceea ce privește cuantumul creanței care apare în fișa solicitată de la intimată, această creanță constă în suma facturilor scadente și neachitate la momentul rezilierii contractului, care era de_ lei. Suma s-a modificat, întrucât la momentul rezilierii contractului a devenit exigibilă indemnizația de reziliere, prevăzută la art. 8.2 din Condițiile Generale ale contractului de leasing și anume 25% din valoarea de intrare a bunului, respectiv și cheltuielile efectuate pentru somațiile pentru recuperarea bunului, somațiile efectuate pentru înștiințarea de plată, care au fost prevăzute în contract și acceptate la momentul încheierii contractului de către fidejusor. Motiv pentru care, având în vedere că este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, pentru care s-a solicitat începerea executării înlăuntrul termenului de prescripție, solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2015, având ca obiect contestație la executare, contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimata . SA (fostă . SA), împotriva titlului executoriu reprezentant de contractul de leasing financiar nr._/19.07.2007 și a încheierii emisă de executorul judecătoresc SCPEJ D., C. ȘI ASOCIAȚII în dosarul de executare nr. 230/2015 în data de 17.03.2015 cu privire la încuviințarea executării silite împotriva contestatorului, prin care s-a dispus începerea executării silite prin poprire până la concurența sumei de 195.410,41 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a cerere executare silită și a solicitat admiterea contestației, anularea tuturor actelor de executare și desființarea executării silite ca fiind nelegale întrucât este prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită, întoarcerea executării efectuate în baza titlului executoriu anterior menționat prin restabilirea situației anterioare, în sensul obligării intimatei la restituirea sumei poprite în cuantum de 6256,06 lei și 175,47 euro (echivalentul a 773,14 lei), precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor ocazionate cu prezenta cauză.
A arătat că, în fapt, la data de 19.07.2007 s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ între . SA (actual . SA), în calitate de finanțator și ., în calitate de utilizator și contestatorul M. I., în calitate de fidejusor, prin care intimata a transmis către utilizator dreptul de folosință și posesie asupra unei locomotive și a unui vagon, în schimbul unei rate de leasing lunar evidențiate în anexa 1 la contractul arătat.
Prin aceeași convenție, contestatorul s-a obligat să garanteze executarea obligațiilor ce revin în sarcina societății utilizatoare, semnând contractul în calitate de fidejusor.
A arătat că beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor de leasing, contractul a fost reziliat în data de 05.11.2009, că utilizatorul s-a conformat parțial sarcinilor prevăzute, restituind bunurile care au constituit obiectul contractului de leasing tot în data de 05.11.2009 așa cum reiese din procesele verbale nr. 304 și 306.
A precizat că ultima plată a ratelor de leasing a fost efectuată la 23.10.2009, așa cum reiese din fișa de cont emisă de N. L. IFN SA la data de 30.03.2015.
Astfel după mai bine de 4 ani, la data de 13.02.2015, intimatul creditor s-a adresat SCPEJ D., C. ȘI ASOCIAȚII în vederea recuperării executării silite împotriva contestatorului pentru realizarea creanței în sumă totală de 185.300,69 lei, la care se adaugă dobânzi, penalități, precum și orice alte sume datorate conform titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/19.07.2007 până la data achitării integrale a debitului, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării contractului, formându-se astfel dosarul execuțional nr. 230/2015.
Prin încheierea din 17.03.2015 executorul judecătoresc a dispus încuviințarea prin toate formele a executării silite în dosarul de executare nr. 230/2015 pentru suma de 195.410,41 lei din care 185.300,69 lei creanță și 10.109,72 lei cheltuieli de executare.
Ulterior la 20.03.2015 s-a dispus înființarea popririi sumelor prezente și viitoare pe care contestatorul le deține în conturile deschise în bancă până la concurența sumei de 195.410,41 lei, fiind indisponibilizată până în prezent din conturile acestuia un total de 6.256,06 lei și 175,47 euro (echivalentul a 773,14 lei).
A arătat că intimatul – creditor nu mai poate cere începerea executării silite împotriva contestatorului, întrucât dreptul acestuia este prescris. Un titlu poate fi executat silit numai într-un termen stabilit de lege. După trecerea acestui termen, debitorul nu mai poate fi constrâns la plata obligației stabilită prin titlu, prescripția extinctivă stingând dreptul creditorului de a mai ape3la la forța coercitivă a statului.
A invocat dispozițiile art. 2516 al. 1 și 2 Cod Civil, aret. 705 al. 1 și 2 C..
Așadar a arătat că dreptul creditorului de a mai cere executarea silită este prescris, că ultima plată a fost efectuată în 23.10.2009, că rezilierea contractului și predarea bunurilor s-au făcut în 05.11.2009, iar după mai mult de 4 ani, în data de 23.02.2015 s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de leasing financiar în dosarul nr._/300/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2, ulterior fiind formulată de către creditor cererea de executare silită în luna martie 2015.
A arătat că una dintre neregularitățile săvârșite de executor este că nu a observat intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită.
A arătat că suma de 185.300,69 lei pe care intimatul o pretinde prin cererea de executare silită este neîntemeiată, că această sumă nu se justifică, cu atât mai mult cu cât prin contractul de leasing financiar, în art. 8 privind rezilierea contractului se prevede faptul că în cazul rezilierii din vina utilizatorului, aceasta din urmă se obligă să restituie bunul ce face obiectul contractului și să plătească ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere în cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunului. Valoarea totală a ratelor scadente la momentul rezilierii contractului se ridică la 41.934,36 lei, nu la 100.896,69 lei, așa cum se pretinde prin cererea de încuviințare a executării silite și prin încheierea de admitere a cererii. Pe cale de consecință nici penalitățile nu se ridică la 84.404 lei.
A solicitat întoarcerea executării nelegale efectuate împotriva contestatorului și restituirea sumelor poprite în cuantum de 6256,06 lei și 175,47 euro (echivalentul a 773,14 lei).
A solicitat admiterea contestației, anularea tuturor actelor de executare și desființarea executării silite ca fiind nelegale întrucât este prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită, întoarcerea executării efectuate în baza titlului executoriu anterior menționat prin restabilirea situației anterioare, în sensul obligării intimatei la restituirea sumei poprite în cuantum de 6256,06 lei și 175,47 euro (echivalentul a 773,14 lei), precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.
În drept, a invocat dispozițiile art. 705, 711, 714, 722 C. și art. 2516 C. Civil.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: contractul de leasing financiar nr._/19.07.2007, anexa nr. 1 la contract, adresă, încheierea executorului judecătoresc, adresă, copie fișă client.
La data de 12.05.2015, intimata N. L. IFN SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de contestator, ca neîntemeiată.
A arătat că a observat că din cuprinsul acțiunii se contestă titlul executoriu și încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 17.03.2015. Intimata a apreciat că nu s-a împlinit termenul de prescripție iar calculul unei eventuale prescripții ar fi putut începe în baza art. 7 al Decretului nr. 167/1958.
A precizat că împotriva debitoarei, în baza contractului de leasing financiar, s-a formulat cerere de insolvență și faliment, care s-a finalizat cu închiderea procedurii pentru lipsa bunurilor/sumelor necesare, dispunându-se în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 radierea debitoarei ., la data de 09.03.2012 în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova.
A arătat că, contestatorul a acționat în calitate de reprezentant al debitoarei dar și în nume propriu, ca fidejusor, obligându-se în baza contractului la plata tuturor sumelor datorate de V. DISTRIBUTIE SRL.
Conform art. 1662C Civil în vigoare la data semnării și derulării contractului de leasing, fidejusorul nu este ținut a plăti, decât când creditorul nu a reușit să se îndestuleze din averea debitorului principal. În speța de față intimata a încercat să se îndestuleze din averea debitoarei persoană juridică, reprezentantă în procedură chiar de către contestator, activitate care a eșuat la data de 09.03.2012, constatându-se inexistența bunurilor și a disponibilităților bănești în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, iar intimata a constatat că este imposibilă îndestularea (parțială ori totală) la 09.03.2012 și a apreciat că dreptul de a obține și de a începe executarea silită și solicita banii de la fidejusor începe la 09.03.2012.
A arătat că cererea de executare silită împotriva debitorului a fost înregistrată la executorul judecătoresc în data de 13.02.2015, înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, fapt ce atrage respingerea contestației.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: cerere de executare silită, extras ecris, confirmare de primire.
La data de 14.05.2015, SCPEJ D., C. ȘI ASOCIAȚII a depus dosarul execuțional nr. 230/2015.
La data de 19.06.2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 19.07.2007, între intimată, în calitate de finanțator, ., în calitate de utilizator și contestatorul M. I., în calitate de fidejusor, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ prin care intimata a transmis către utilizator dreptul de folosință și posesie asupra unei locomotive și a unui vagon, în schimbul unei rate de leasing lunar evidențiate în anexa 1 la contractul arătat (contract – fil. 9-14).
Întrucât beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor de leasing, contractul a fost reziliat în data de 05.11.2009, iar utilizatorul a restituit bunurile care au constituit obiectul contractului de leasing în aceeași zi, după cum reiese din procesele verbale nr. 304 și 306 din 05.11.2009 (fil. 188 – 189).
Din fișa de cont emisă de N. L. IFN SA la data de 30.03.2015, rezultă că ultima plată a ratelor de leasing a fost efectuată la 23.10.2009 de către utilizator (fil. 191-192).
La data de 10.01.2011, la cererea intimatei, în cadrul dosarului nr._/2010 al Curții de Apel Ploiești, împotriva utilizatorului s-a deschis procedura generală a insolvenței, aceasta fiind încheiată, prin radierea utilizatorului, la data de 09.03.2012 (extras portal – fil. 41 - 43).
La data de 18.04.2014, contestatorul a fost notificat de către intimată să achite suma de 97.580,88 lei, în calitate de fideiusor al contractului de leasing financiar nr._/19.07.2007, în notificare menționându-se faptul că la această sumă se adaugă dobânzile, penalitățile, precum și orice alte sume datorate conform contractului de leasing, până la data achitării integrale a debitului datorat (fila 190).
Prin cererea de executare silită formulată la data de 13.02.2015 (fila 200), intimata a solicitat SCPEJ D. C. și Asociații executarea silită mobiliară, imobiliară și prin poprire împotriva fideiusorului M. I., pentru suma de 185.300,69 lei, dintre care suma de 100.896,69 lei, reprezentând obligații de plată restante la data rezilierii contractului de leasing financiar și penalități aferente acestora și suma de 84.404 lei, reprezentând daune-interese, formându-se dosarul de executare nr. 80/2015.
În drept, potrivit art. 712 alin. (1) C.p.c., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește prescripția dreptului intimatei la executarea silită a sumelor datorate potrivit contractului de leasing, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 405 alin. (1) și (2) Vechiul Cod de Procedură Civilă (aplicabil în cauză, prin raportare la data la care a început să curgă termenul de prescripție): „(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.”.
De asemenea, potrivit art. 4051 și 4052 C.p.c., cursul prescripției se suspendă sau se întrerupe în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune.
Instanța reține că, prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată la data de 10.01.2011 față de utilizator și înscrierea intimatei la masa credală a acestuia, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a sumei derivând din contract s-a întrerupt, potrivit art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în cauză, prin raportare la data la care a început să curgă termenul de prescripție, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil).
De asemenea, din coroborarea articolelor 40 și 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței rezultă că, pe durata procedurii insolvenței se suspendă termenul de prescripție a dreptului creditorului de a cere executarea silită, motiv pentru care un nou termen de prescripție a executării silite de 3 ani a început să curgă împotriva debitorului abia la data închiderii procedurii insolvenței, 09.03.2012.
Instanța reține, de asemenea, că termenul de prescripție extinctivă aplicabil în raport cu debitorul principal (utilizatorul) se aplică și în raporturile dintre creditor și fideiusor, întrucât, în caz de neplată a creanței de către debitor, fideiusorul preia poziția acestuia în raport cu creditorul, potrivit art. 1652 Vechiul Cod Civil.
Cum, de data de 09.03.2012, până la data formulării cererii de executare silită de către intimată împotriva fideiusorului, 13.02.2015 nu au trecut mai mult de 3 ani, instanța constată că, în cauză, nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită împotriva contestatorului.
Instanța reține astfel că cererea de executare silită formulată de către intimată la data de 13.02.2015 împotriva contestatorului a fost făcută cu respectarea termenului de 3 ani de la data de 09.03.2012, termenul de prescripție a dreptului de executare silită nefiind împlinit.
În ceea ce privește suma concretă în legătură cu care s-au efectuat acte de executare silită împotriva contestatorului, instanța reține că aceasta a fost calculată potrivit art. 8 alin. (2) din condițiile generale la contractul de leasing nr._/19.07.2007, care prevăd că, în caz de reziliere, utilizatorul are obligația „să plătească finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din: costurile reposesiei, costurile aducerii bunului în stare normală de funcționare conform prescripțiilor producătorului și daune-interese reprezentând 25% din valoarea de intrare a bunului.”
Așadar, întrucât potrivit. art. 1652 Vechiul Cod Civil, fideiusorul răspunde în solidar cu debitorul principal pentru datoria contractată, sumele pe care intimata le putea solicita de la utilizator au fost în mod legal solicitate de la fideiusor.
Instanța nu poate reține susținerea contestatorului, în sensul că executarea silită trebuia efectuată doar pentru suma de 41.934,36 lei, reprezentând valoarea totală a ratelor scadente la momentul rezilierii contractului, întrucât, după cum prevede art. 8 alin. (2) din condițiile generale la contractul de leasing nr._/19.07.2007, în caz de reziliere, utilizatorul s-a obligat să plătească și alte sume, în plus față de ratele scadente și neachitate la acel moment.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 717 C.p.c., instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. I., CNP_, cu domiciliul ales la C. av. T. G. L. din București, .. 7, Corp A, sector 2, în contradictoriu cu intimata . SA (fostă . SA), cu sediul în București, .. 3, . Center, ., C. RO15301087, J40/_/2007, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.08.2015
PREȘEDINTEGREFIER
4 ex/13.08.2015
Red DCD/Tehnored DID
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5981/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5988/2015. Judecătoria... → |
|---|
