Contestaţie la executare. Sentința nr. 5981/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5981/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 5981/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5981
Ședința publică de la data de 11.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatorul GAVRILUȚIU F. N., în contradictoriu cu intimata A. B. ROMANIA SA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata, prin consilier juridic V. A., cu împuternicire la fila 209 din dosar, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că nu s-au depus obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, astfel cum a fost el refăcut.
Intimata, prin consilier juridic, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică și numai are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul intimatei, prin consilier juridic, pe fondul contestației la executare.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată. Arată că expertiza a fost efectuată cu respectarea standardelor internaționale de evaluare și prețul se încadrează între prețurile de piață pentru februarie 2014, astfel încât valoarea de la care a pornit licitația este o valoare de piață. Referitor la cererea de constatare a caracterului abuziv al anumitor clauze, a arătat în întâmpinarea depusă împotriva contestației inițiale că nu este vorba despre clauze abuzive. Capătul de cerere privind modul de calcul al creanței a fost depus tardiv și instanța s-a pronunțat asupra acestui aspect. Prin urmare, dacă s-ar considera, prin absurd, că una sau alta dintre clauze ar avea caracter abuziv, o asemenea împrejurare ar putea fi valorificată doar într-o acțiune ulterioară având acest obiect, în nici un caz în prezenta cauză, în care s-a stabilit deja că executarea a demarat în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile, întrucât contestația asupra caracterului lichid al creanței a fost respinsă, ca tardivă. În subsidiar, își menține toate considerentele din întâmpinare referitor la legalitatea clauzelor respective: clauza privind variația dobânzii, comisionul de administrare, care este legal, în prezent fiind prevăzut de Ordonanța nr. 50/2010 și dobânda penalizatoare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul contestației la executare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 10-04-2014, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silită, contestatorul GAVRILUȚIU F. N., în contradictoriu cu intimații B. R. G. I. și A. B. ROMANIA SA a formulat contestație la executare împotriva procedurii de vânzare silită imobiliară (dosar de executare nr. 28/2012) și a solicitat suspendarea executării silite.
În fapt, a arătat că în cadrul procedurii de executare silită imobiliară a fost evaluat imobilul proprietatea contestatorului și a soției acestuia situat în București, .. 4, ., ., că s-a efectuat raportul de expertiză imobiliară stabilindu-se o valoare de piață a imobilului de_ euro (312.200 lei).
Contestatorul consideră că imobilul a fost mult subevaluat având în vedere faptul că apartamentul este compus din 4 camere, 2 băi, bucătărie, 2 balcoane, cu o suprafață totală de 88,63 m.p., având și numeroase îmbunătățiri.
A arătat că nu a avut posibilitatea să facă obiecțiuni la raportul de expertiză deoarece acesta nu i s-a comunicat decât odată cu publicația de vânzare, că un alt motiv al contestației la executare este faptul că după demararea procedurii de executare au continuat să curgă penalitățile și dobânzile, motiv pentru care creanța băncii a crescut foarte mult, că titlul executoriu, respectiv contractul de facilitate de credit nr._/30.08.2007 conține multe clauze abuzive și ilegale a căror nulitate se impune.
A arătat că datorită acestor clauze abuzive creanța invocată prin procedura de executare este mult mai mare decât creditul pe care l-a luat din bancă.
A arătat că este abuzivă clauza contractuală privind dobânda creditului prevăzută la art. 5.1, acesteia lipsindu-i caracterul negociat, creând un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, contrar cerinței bunei credințe, că această clauză permite băncii modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii, să modifice în mod arbitrar cuantumul dobânzii, iar reaua credință a băncii este demonstrată de evoluția cuantumului dobânzii prin comparație cu evoluția indicilor bancari. Această clauză este în contradicție nu numai cu dispozițiile legislației de protecție a consumatorului, ci și cu prevederile Codului civil conform cărora obiectul actului juridic (în cazul de față dobânda) trebuie să fie determinat sau determinabil.
Formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract cu precizarea periodicității și/sau condițiile în care survine modificarea ratei dobânzii. Clauza este abuzivă pentru că, calculează în mod discreționar cuantumul dobânzii și că de asemenea această clauză oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii fără ca noua rata să fie negociată cu clientul.
O altă clauză abuzivă și ilegală este cea privind comisionul prevăzut de art. 5.2 lit. a, comisionul stabilit disimulează un spor de dobândă sub denumirea de comision, că, clauza prevăzută de art. 5.2 lit. e este abuzivă deoarece banca își rezervă dreptul de a modifica valoarea acestui comision – lipsind astfel caracterul negociat.
În legătură cu clauza privind penalitățile prevăzută de art. 5.1 lit. c din contract potrivit căreia împrumutatul datorează penalități de întârziere compuse din dobânda de bază a băncii plus marja majorată de 4% și a arătat că este abuzivă și ilegală.
Penalitatea stabilită prin această clauză este de 13,25 %.
Această clauză este de fapt o veritabilă clauză penală interzisă de legea civilă în contractele de împrumut cu dobândă.
Clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a unei sume împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală – contravine prevederilor legii.
O altă clauză abuzivă este cea prevăzută la art. 10.6 din contract în care se prevede că „Evenimentele de forță majoră sau cazul fortuit nu exonerează de răspundere clientul, acesta rămânând obligat față de bancă până la rambursarea integrală a tuturor datoriilor”.
Această clauză contravine clauzelor de exonerare de răspundere contractuală care au ca efect potrivit legii scutirea debitorului de răspundere respectiv forța majoră sau cazul fortuit.
Această clauză ilegală demonstrează reaua credință a băncii creditoare care în realitate nu își asumă nici un risc.
A solicitat admiterea contestației, constatarea nulității tuturor acestor clauze abuzive și constatarea că sumele de bani pretinse în temeiul acestor clauze nule nu sunt datorate (desființarea obligațiilor pretinse de bancă) și să se dispună anularea executării silite ca o consecință a constatării nulității clauzelor abuzive mai sus menționate.
În drept a invocat art. 711, 714, 718 C..
La dosar a depus următoarele înscrisuri: publicația de vânzare la licitație publică, contractul de facilitate de credit nr._/30.08.2007, copia cărții de identitate a contestatorului, raport de expertiză (imobiliară).
Prin rezoluția din 14.04.2014, instanța a pus în vedere contestatorului să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, iar la data de 11.04.2014, acesta din urmă a depus relațiile solicitate de instanță.
Prin cererea depusă la f. 36 dosar, contestatorul a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
La data de 23.06.2014, intimata A. B. ROMANIA SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate împotriva raportului de expertiză imobiliară întocmit în dosarul de executare silită nr. 28/2012, respingerea ca tardiv introdusă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, a contestației la executarea însăși și respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite.
În ceea ce privește netemeinicia contestației la raportul de expertiză a arătat că așa cum rezultă din raportul de expertiză imobiliară a fost făcut în cadrul dosarului execuțional nr. 28/2012 la cererea executorului judecătoresc R. G. I., că expertiza a fost efectuată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, după vizionarea apartamentului de către expertul evaluator și luarea în considerare a tuturor elementelor relevante, inclusiv numărul de camere, suprafața totală și îmbunătățirile invocate de contestator. A arătat că din partea contestatorului s-a recunoscut că acest raport de expertiză i s-a comunicat, iar din momentul comunicării publicației de vânzare și a raportului de expertiză avea la dispoziție termenul de 15 zile pentru a formula contestație.
În ceea ce privește tardivitatea contestației la executarea însăși, contestatorul a invocat faptul că au continuat să curgă dobânzi și penalități după demararea procedurii de executare silită și, totodată, caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit încheiat cu intimata A. B. ROMANIA SA.
Or, în accepțiunea art. 399 al. 3 lit. c C. de la 1865 acestea sunt apărări de fond împotriva titlului executoriu – contract de facilitate credit, ceea ce înseamnă că, sub acest aspect, contestația vizează executarea silită însăși.
A invocat în apărare dispozițiile art. 401 al. 1 lit. c, art. 103 al. 1 C..
Față de cele expuse mai sus și având în vedere decăderea contestatorului din exercitarea dreptului de a contesta executarea silită înseși, intimata a solicitat admiterea excepției de tardivitate și pe cale de consecință respingerea contestației la executarea însăși ca tardiv introdusă.
În ceea ce privește netemeinicia contestației la executare a arătat că referitor la susținerea contestatorului potrivit căreia după demararea executării silite ar fi continuat să curgă penalitățile și dobânzile nu există nicio prevedere legală care să interzică intimatei să continue calculul dobânzilor și penalităților după începerea executării silite și până la recuperarea efectivă a creanței.
Referitor la caracterul pretins abuziv al unor clauze din contractul de facilitate de credit care constituie titlu executoriu a arătat că, clauza de la art. 5 pct. 5.1 lit. a teza I din contract privește variația dobânzii.
A arătat că prin cererea de credit nr. 1821/24.07.2007 debitoarea Gavriluțiu E. (soția contestatorului) a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă de_ euro și că acesteia i-au fost prezentate mai multe tipuri de facilități de credit, iar aceasta a optat în cunoștință de cauză pentru creditul cu dobândă variabilă.
Ca urmare la data de 30.08.2007 s-a contractat creditul pentru nevoi personale în sumă de_ euro pe o perioadă de 132 luni, cu dobândă variabilă compusă din dobânda de bază a băncii care la data acordării creditului era de 7,25 % pe an – plus marja de 2%.
A arătat că la data încheierii contractului de facilitate de credit nu exista nicio prevedere legală care să oblige banca să stabilească în amănunt criteriile și condițiile în raport de care dobânda poate fi modificată și a arătat condițiile pe care trebuia să le îndeplinească o asemenea clauză pentru a fi licită și a indicat că din prisma prevederilor art. 4 al. 1 din Legea nr. 183/2000 nu poate fi considerată abuzivă această clauză.
Așa cum rezultă din dosarul de executare, intimata A. B. ROMANIA SA le-a acordat celor doi debitori mai multe amânări și reeșalonări ale debitului debitorii încălcând de fiecare dată condițiile de reeșalonare, astfel încât intimata A. B. ROMANIA SA a fost nevoită să reia executarea silită.
Clauza art. 5 pct. 5.2 lit. a din contractul de facilitate de credit este referitoare la comisionul de administrare, iar prin urmare clauzele referitoare la comisioane (cum este această clauză) sunt elemente care determină costul total al creditului și, împreună cu rata dobânzii, formează prețul contractului de credit, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor în discuție nu poate fi privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport de serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate.
Această clauză privind comisionul de administrare a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de consumator prin semnarea contractului.
Acest comision a fost calculat în funcție de valoarea creditului solicitat inițial, iar acest fapt era cunoscut de contestator la data încheierii contractului de credit, astfel încât nu se poate susține de către consumator că ar fi fost împiedicat să aprecieze costurile creditului.
Clauza art. 5 pct. 5.1 lit. c din contractul de facilitate de credit referitoare la penalitățile de întârziere a arătat că, contestatorul este în eroare asupra cuantumului dobânzii penalizatoare, că acestea se calculează prin adăugarea marjei majorate de 4% pe an la dobânda de bază (la momentul acordării creditului – 7,25% pe an), iar nu la dobânda totală (compusă din dobânda de bază + marjă de 2%.
Prin urmare penalitățile de întârziere sunt de 11,25%/an.
Clauza art. 10.6 din contractul de facilitate de credit referitor la forța majoră a arătat că este vorba despre o obligație a debitorilor de plată a unei sume de bani, iar acesta nu poate fi considerată abuzivă.
Arată că în cadrul contestației la executare, contestatorul trebuia să arate care este legătura concretă dintre clauza abuzivă și executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 28/2012.
Arată că nemulțumirea contestatorului ar fi putut face obiectul unei acțiuni în constatare a caracterului abuziv al clauzei întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
A solicitat respingerea contestației la executarea silită înseși ca neîntemeiată, în eventualitatea în care nu se va respinge ca tardiv introdusă.
În ceea ce privește netemeinicia cererii de suspendare a executării silite, în raport cu principiul stabilit de art. 373 ind. 1 al. 6 C./1865, suspendarea executării apare ca o măsură excepțională, care trebuie luată numai în cazuri urgente și doar atunci când există indicii că anumite acte de executare ar putea fi nelegale.
În speță, nu există nici măcar o aparență de temeinicie a contestației la executare, aceasta fiind tardiv introdusă și oricum vădit neîntemeiată.
Ca urmare a solicitat respingerea suspendării executării silite ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 115-118 C./1865 și toate dispozițiile legale indicate în cuprinsul întâmpinării.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: cerere de credit pentru persoane fizice.
Contestatorul a depus cerere completatoare și precizatoare a contestației la executare cu referire la raportul de expertiză imobiliară prin care apartamentul a fost evaluat la un preț inferior prețului real, cu referire la derularea procedurii de executare, arătând că executarea silită imobiliară în cauză nu a fost încuviințată de către instanța de judecată competentă, neexistând nicio încheiere emisă de judecătorie prin care să fie încuviințată executarea, motiv pentru care toate actele de executare (inclusiv publicația de vânzare) sunt nule. A arătat că la stabilirea debitului actual nu s-a avut în vedere cursul euro/leu avut la data încheierii contractului de credit motiv pentru care acesta este în mod nelegal mult mai mare.
A arătat că pe parcursul executării silite debitul a crescut în continuare, în mod nelegal, iar odată cu începerea executării silite, penalitățile, dobânzile nu mai trebuiau să curgă.
La data de 28.10.2014, intimata A. B. ROMANIA SA a depus întâmpinare la completarea și precizarea contestației la executare prin care a solicitat să se respingă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva raportului de expertiză imobiliară întocmit în dosarul execuțional nr. 28/2012, să se respingă ca tardiv introdusă și, în subsidiar, ca neîntemeiată contestația la executarea silită înseși și să se respingă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite.
Intimata A. B. ROMANIA SA a depus note de ședință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În drept, la data de 30.08.2007, între intimată, în calitate de împrumutător, pe de o parte, numita Gavriluțiu E., în calitate de împrumutat și garant real și contestatorul Gavriluțiu F.-N., în calitate de garant real, s-a încheiat contractul de facilitate de credit nr._ din 30.08.2007, având ca obiect suma 66.500 Eur. Contractul urma să se deruleze pe o perioadă de 132 de luni.
Pentru garantarea creditului, contestatorul și numita Gavriluțiu E. au constituit ipotecă asupra apartamentului nr. 194 situat în București, .. 4, ., ..
La data de 11.08.2008, ca urmare a neexecutării obligației de restituire a creditului de către împrumutat, intimata a introdus cerere pentru demararea executării silite la Corpul executorilor bancari al A. B. Romania SA, formându-se dosarul de executare nr. 364/2008. Ulterior, ca urmare a desființării Corpului executorilor bancari al A. B. Romania SA, dosarul de executare a fost continuat de B. R. G.-I., primind nr. 28/2012.
În cadrul acestui dosar, imobilul coproprietatea contestatorului a fost evaluat prin raportul de expertiză extrajudiciară in data de 28.02.2014 întocmit de expert G. V. la suma de 69.326 Euro, echivalentul a 312.200 lei (raport – fil. 142-146) și s-a procedat la scoaterea lui la licitație, conform publicațiilor de vânzare depuse la filele 136 și 141 din dosar.
În drept, potrivit art. 399 Vechiul Cod de procedură civilă (aplicabil având în vedere data începerii executării silite, 11.08.2008), împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea, instanța reține că contestatorul are calitatea de consumator, în sensul Legii nr. 193/2000.
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că imobilul a fost subevaluat, instanța reține următoarele:
Prin raportul de expertiză extrajudiciară in data de 28.02.2014 întocmit de expert G. V. (raport – fil. 142-146)., imobilul proprietatea contestatorului a fost evaluat la suma de 69.326 Euro, echivalentul a 312.200 lei.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză judiciară evaluatoare, de către expertul G. B. (raport – fil. 222-233), completat de același expert (fil. 249-265), din care a rezultat că valoarea estimată de expertul tehnic judiciar G. V. în data de 28.02.2014 se afla în limitele valorii de piață în momentul efectuării evaluării, precum și ca acest raport a fost întocmit în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare.
Prin urmare, instanța reține că imobilul coproprietatea contestatorului a fost evaluat în mod corect în cadrul dosarului de executare nr. 28/2012 (364/2008) al B. R. G.-I., neimpunându-se anularea acestuia sau a actelor de executare subsecvente.
În continuare, instanța va analiza clauzele al căror caracter abuziv a fost invocat de către contestator:
Potrivit art. 4 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 193/2000, „ o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”, iar ”o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Instanța reține faptul că, în cauză, potrivit art. 4 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 193/2000, pârâtei îi revenea obligația de a face dovada că cele două clauze invocate au fost negociate în mod individual cu reclamanta, dovadă care nu a fost făcută în prezenta cauză. Depunerea de către pârâtă a unor contracte de credit încheiate cu alți consumatori, în care anumite clauze diferă față de cele încheiate cu reclamanta, nu este de natură a face dovada negocierii directe a acestor clauze cu reclamanta din cauză.
În ceea ce privește clauza prevăzută de art. 5.1. din contract, potrivit căreia: „Dobânda este compusă din dobânda de bază a Băncii care la data încheierii prezentului contract este 7,25% p.a., plus marja de 2% p.a. și este revizuibilă periodic de către Bancă pe toată perioada prezentului Contract, până la rambursarea integrală a datoriilor în funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost stabilită inițial, precum și în raport de politicile de creditare ale băncii [...]”, instanța reține următoarele:
Analizând clauza, se constată că aceasta este criticată, în esență, din perspectiva faptului că acordă un drept discreționar băncii, în sensul că dobânda nu are un caracter determinabil.
Instanța constată că, într-adevăr, modul de formulare a clauzei lasă, aparent, băncii, posibilitatea de a modifica unilateral dobânda, fapt ce ar fi contrar echilibrului dintre drepturile și obligațiile părților.
Pe de altă parte, în clauza de față, contestatorul nu indicat, în concret, dacă dobânda a fost revizuită de către intimată pe parcursul derulării contractului și nici modul în care o astfel de modificare ar fi făcut mai oneroasă obligația de restituire a creditului.
De asemenea, contestatorul nu a făcut dovada că și-ar fi exprimat vreodată, pe parcursul derulării contractului dintre părți, nemulțumirea cu privire la nivelul dobânzii practicate de către bancă, ci din contră, acesta a încheiat mai multe angajament de plată cu aceasta, în perioada în care se demarase executarea sa silită (fil. 167, 168, 172).
Pentru aceste motive, instanța va respinge susținerea contestatorului, în sensul că această clauză este abuzivă.
Potrivit art. 5.2. lit. a) din contract, „Împrumutatul va plăti Băncii la data semnării prezentului contract un comision de administrare în sumă de 1330, 00 EUR, acoperind cheltuielile Băncii pentru administrarea și monitorizarea Facilității”.
Potrivit art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 reglementare care a transpus dispozițiile art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că aceste clauze vizate de respectivul art. 4 alin. (2), care aparțin domeniului reglementat de directivă, sunt exceptate totuși de la aprecierea caracterului lor abuziv numai în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de vânzător sau furnizor în mod clar și inteligibil. ( Hotărârea din 3 iunie 2010, Caja Ahorros y Monte Piedad de Madrid, C-484/08, nepublicată în Repertoriu, pct. 32).
Prin urmare, în ceea ce privește comisionul de administrare prevăzut de art. 5.2. lit. a) din contract, instanța reține că acesta a fost achitat de către împrumutat la data încheierii contractului, făcând parte din costul contractului. De asemenea, acesta este clar și inteligibil exprimat, arătând, în concret, că se percepe pentru administrarea și monitorizarea creditului.
Prin urmare, această clauză nu are caracter abuziv.
Cu privire la clauza 5.1. lit. c) din contract, potrivit căreia „Pentru neachitarea datoriilor către Bancă născute din prezentul Contract, Împrumutatul datorează și va plăti Băncii penalități de întârziere, compuse din Dobânda de bază a Băncii prevăzută la paragraful 5.1.a) plus marja majorată de 4% p.a., penalități care se aplică la soldul total al creditului declarata scadent și exigibil, de la data inițierii procedurilor judiciare. Penalitățile de întârziere se aplică până la achitarea integrală a datoriilor către Bancă. Totalul penalizărilor pentru întârzierea la plată poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate”, instanța reține că prin această clauză părțile au stabilit, anticipat, prejudiciul cauzat creditoarei prin nerestituirea la scadență a ratelor de credit.
De asemenea, legislația în vigoare nu interzice inserarea clauzelor penale în contractele de credit.
Mai mult decât atât, art. 38 alin. (3) din O.U.G. nr. 50/2010 aplicabil în prezent contractelor de credit prevede o limitare a ratei dobânzii în cazul unor situații deosebite pentru împrumutat, în sensul că: „Rata dobânzii aplicabilă în cazul creditelor restante nu poate depăși cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanță, în cazul în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se afla în una dintre următoarele situații: șomaj, suferă o reducere drastică a salariului, concediu de boală prelungit, divorț, deces. Prin reducere drastică a salariului se înțelege o reducere de cel puțin 15% din valoarea acestuia”, prevedere pe care clauza 5.1. lit. c) din contract o respectă.
Prin urmare, instanța va respinge cererea de constatare a caracterului abuziv al acestei clauze, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește clauza 5.2. e), instanța reține că, având în vedere rezilierea contractului în data de 03.11.2008 (notificare reziliere - fila 203 dosar), nu se mai poate pune problema unei rambursări anticipate a creditului, urmând a respinge cererea și cu privire la aceasta, ca neîntemeiată.
De asemenea, în ceea ce privește clauza 10.6. („Evenimentele de forță majoră sau cazul fortuit nu exonerează de răspundere Clientul, acesta rămânând obligat față de bancă până la rambursarea integrală a tuturor datoriilor născute din prezentul Contract și actele adiționale la acesta”, instanța reține că reclamantul nu a dovedit incidența unui eveniment de forță majoră sau de caz fortuit în care această clauză să fi fost de natură a crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, pe parcursul derulării contractului, prin urmare nu va constatata caracterul abuziv al acestei clauze.
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de contestator, cu privire la certitudinea și lichiditatea sumei pentru care s-a efectuat executarea silită, precum și lipsa încheierii de încuviințare, instanța reține că acestea au fost invocate tardiv, astfel cum s-a statut prin încheierea instanței din data de 10.12.2014, prin care a fost admisă în parte excepția tardivității contestației la executare.
Pentru aceste motive, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge contestația la executare contestatorul GAVRILUȚIU F. N., CNP_, domiciliat în București, .. 4, ., ., în contradictoriu cu intimata A. B. ROMANIA SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 237 B, sector 1, J40/_/1993, CUI_, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.08.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
4 ex/13.08.2015
Red DCD /Tehnored DID
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5983/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5984/2015. Judecătoria... → |
|---|
