Pretenţii. Sentința nr. 2846/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2846/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 2846/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2846
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.04.2015
Instanța constituită din
P.: N. A.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâta M. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, prin apărător, B. A., cu delegație la dosar și pârâta, personal și asistată de apărător, B. U. A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reclamantul prin apărător renunță la administrarea probei testimoniale cu martorul C. P., martor care este plecat din București.
Instanța ia act de renunțarea reclamantului la audierea martorului C. P..
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul prin apărător solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 8.000 EUR și la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar, chitanța nr. 280/10.06.2014, reprezentând onorariu avocat, arătând că din probele administrate în cauză, în special din chitanță care a fost scrisă în integralitate de pârâtă, chitanță care nu a fost contestată de pârâtă în sensul că nu ar fi scrisul și semnătura sa, rezultă că pârâta a împrumutat suma de 8.000 EUR, pe care nu a înapoiat-o, apărările pârâtei în sensul că recunoaște doar o parte din sumă, respectiv 6.000 EUR, nu pot fi primite de instanță, cu atât mai mult cu cât nu se justifică răspunsurile la interogatoriu, pârâta a cerut suma de bani pentru o perioadă foarte scurtă, rezultă din chitanță că urma să înapoieze suma într- o săptămână . Mai mult decât atât ă pârâta se obligă prin aceeași chitanță ca în cazul în care nu înapoiază suma după o săptămână să plătească de 3 ori suma, astfel că în momentul în care s-ar fi predat 6.000 EUR, în loc de 8.000 EUR, pârâta ar fi trebuit să reacționeze într-un fel, ori apărările pârâtei din dosar sunt pro causa. În ceea ce privește cererea pârâtei de respinge a capătului de cerere privind cheltuielilor de judecată, pe motiv că ar fi recunoscut, solicită respingerea acestei apărări a pârâtei, având în vedere că a notificat –o pe pârâtă în sensul de a se prezenta în vederea unei concilieri, notificare care nu a fost ridicată de la poștă, mai mult decât atât și în privința sumei de 6.000 EUR, pârâta a făcut apărări, în sensul că a invocat prescripția, prin urmare procesul a fost generat numai de atitudinea pârâtei. Totodată arată că a trecut mai mult de 3 ani și pârâta nu a plătit din suma de 8.000 EUR.
Pârâta prin apărător solicită admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei la plata sumei de 6.000 EUR, astfel cum a recunoscut în conținutul întâmpinării, arătând că din suma care se pretinde că i-a fost împrumutată a primit doar suma de 6.000 EUR, iar nu 8.000 EUR, aceeași declarație a făcut-o și în fața organelor de urmărire penală, formulându-se împotriva sa plângere pentru înșelăciune în convenții și abuz de încredere, în ceea ce privește faptul că a scris acea declarație, astfel cum a învederat încă înainte de predarea sumei de bani, predare care s-a făcut în incinta unei agenții bancare și nu la sediul firmei. Mai mult decât atât solicită să se aibă în vedere că dacă suma s-ar fi dat în prezența unei persoane, cu siguranță acesta ar fi figurat ca martor pe acea declarație pe care a dat-o pârâta. De asemenea solicită să se aibă în vedere și poziția procedurală a reclamantului care la termenul de astăzi a înțeles să renunțe la audierea martorului care ar fi putut să-i susțină pretențiile în integralitate, martor care a fost propus pentru a dovedi diferența de împrumut de 2.000 EUR care nu este recunoscută de pârâtă. Pârâta prin apărător arată că s-a împrumutat o sumă de bani, iar pârâta s-a obligat să o restituie în termen de 1 săptămână, fapt care nu s-a întâmplat, nu pentru că nu a vrut pârâta, ci pentru că nu a fost efectiv în posesia acestor bani, însă există o declarație de recunoaștere în fața organelor de urmărire penală și o declarație de recunoaștere în cuprinsul întâmpinării, precum și în răspunsurile la interogatoriu, pârâta recunoaște împrumutarea sumei de 6.000 EUR și faptul că nu a avut mijloacele materiale necesare să restituie acest împrumut, dar nu recunoaște suma de 2.000 EUR, care nu a fost dovedită sub nicio formă de reclamant, martorul propus spre a fi audiat în cauză pe acest aspect brusc a plecat din București, dacă într-adevăr era plecat din București, reclamantul putea să facă această dovadă și să solicite audierea martorului la termenului următor. În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, solicită să se observe prevederile art. 454 Cod proc.civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Arată că raportul juridic care s-a stabilit între părți prin acordarea acelui împrumut, este un raport de drept civil, în civil părțile nu sunt de drept puse în întârziere, în ceea ce privește invocata punere în întârziere prin acea somație, solicită să se observe că nu este o somație, este o întâlnire la mediere, mai mult decât atât acea convocare niciodată nu a ajuns la pârâtă, pentru că această convocare a fost returnată astfel cum rezultă din actele de la dosar, astfel având în vedere că nu este un raport comercial de unde dobânzile să curgă de drept, mai mult decât atât nu s-a făcut o punere în întârziere prin intermediul unui executor judecătoresc, sau într-o altă manieră prevăzută de lege, solicită în temeiul art. 454 Cod proc.civ. respingerea capătului de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în subsidiar în situația în care se va trece de apărarea sa întemeiată pe art. 454 Cod proc.civ., solicită în temeiul art. 453 Cod proc.civ. diminuarea cuantumului onorariului de avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze,instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 13.10.2014, sub nr._, reclamantul C. M., în contradictoriu cu pârâta M. F., a solicitat instanței ca,prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la restituirea sumei de 8000 EURO primită de la reclamant; sa oblige pârâtul la plata dobânzii legale incepand cu data introducerii prezentei cereri si pana la data restituirii sumei. Totodată a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt reclamantul a arătat că prin înscrisul sub semnătură privată denumit „ Declarație" pârâta M. F. a arătat că a primit cu titlu de împrumut, de la reclamant, suma de 8000 EURO, la data de 05 octombrie 2011 și s-a obligat să-i restituie respectiva sumă de bani in termen de o saptamână. Reclamantul arată că au existat martori, respectiv angajații ai societății, dar si membrii ai familiei, înscrisul semnându-se la sediul societății al cărei administrator este. A fost întocmită chitanța de mâna, pe care pârâta a scris-o în întregime, asumându-și si o clauză penală, in sensul ca, dacă nu plătește banii la termenul stipulat, va returna de 3 ori suma primită.
Ulterior însă, reclamantul arată că nu a mai fost contactat de pârâtă . Dupa expirarea termenului, acesta a căuta¬o, solicitându-i sa-i restituie împrumutul, însa pârâta a refuzat, motivând că nu are încă banii, aflându-se .. După această discuție, a refuzat sa-i mai răspundă la telefon. Prin urmare, reclamantul a formulat o plângere penală impotriva acesteia, solicitând organelor penale sa constate săvârșirea infracțiunii de inșelăciune, insă aceștia au apreciat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel ca prin Rezoluția nr. 787/P/2012 din 08.08.2013 s-a dispus neinceperea urmăririi penale fata le pârâtă.
În luna mai 2014 reclamantul a arătat că a procedat la notificarea pârâtei, invitând-o la mediere, însă la data fixată aceasta nu s-a prezentat, iar ulterior a constatat ca invitația nu a fost ridicată de la oficiul poștal.
Având în vedere faptul că, astfel cum rezulta din declarația redactată de pârâtă la data de 05.10.2011, i-a împrumutat acesteia suma de 8000 EURO, cu termen scadent pentru restituirea împrumutului pe data de 12.10.2011, precum și faptul ca termenul a fost depășit fara ca acesta sa restituie suma împrumutată, reclamantul a solicitat instanței să admită prezenta cerere astfel cum a fost formulată, și pe cale de consecință, să oblige pârâta la restituirea sumei de 8000 EURO. Totodată, având in vedere dispozițiile art. 1535 cod civil si Og 13/2011, a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii prezentei cereri de chemare in judecata si până la plata efectiva a sumei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2158 si următoarele Cod civil.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: declarația din 08.06.2010, Invitație mediere, proces verbal, dovada returnării plicului, Rezoluție parchet; proba testimoniala cu trei martori: C. F., C. P. si P. V., și proba cu interogatoriul pârâtei.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.12.2014, pârâta M. F. a solicita instanței ca,prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea excepției prescripției extinctive a dreptuiui materiai la acțiune pentru suma pretinsă și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă. În subsidiar, a solicitat admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 6000 euro + dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii (respectiv 13.10.2014) și până la data plății efectiv și respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuiellor de judecată. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării în fapt pârâta a arătat că la data de 05.10.2011 a solicitat reclamantului împrumutarea unei sume de bani ce îi era necesară pentru niște probleme financiare stringente. S-a întâlnit cu reclamantul la sediul firmei sale din .-a promis că îi va împrumuta suma de 8000 de euro pe care urma să o ia de la bancă. La discuția de la sediul firmei pârâta a arătat că nu au existat martori. A menționat că documentul sub semnătură privată intitulat „Declarație" a fost scris de aceasta, la sediul societății comerciale a reclamantului înainte de a-i fi remiși banii. După aceea, a arătat că ambele părți s-au deplasat la la Raiffeisen Bank agenția Moșilor de unde reclamantul a extras o sumă de bani în lei din contul său, pe care a schimbat-o apoi la cursul de schimb, înmânându-i suma de 6000 de euro, neavând sufienți bani pentru a-mi da și diferența de 2000 de euro, diferență pe care arată că nu a mai primit-o. Ulterior, a avut mai multe probleme personale, inclusiv probleme de sănătate, fapt care nu i-a permis să se redreseze financiar și să-i restituie reclamantului cei 6000 de euro împrumutați. A mai arătat că reclamantul a refuzat să înțeleagă acest lucru și i la două luni de la scadența împrumutului a depus împotriva mea o plângere penală pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții și abuz de încredere.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru suma pretinsă, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă. Potrivit art. 2.517 C. Civ. "Termenul general de 3 ani"- „ Termenul prescripției este de 3 dacă legea nu prevede un alt termen". În speță, pârâta a arătat că a împrumutat banii la data de 05.10.2011, iar cererea de chemare în Judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sect.6 București la data de 13.10.2014, după ce s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani.
În subsidiar, pârâta a solicitat instanței să admită în parte a acțiunii, obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 6000 euro + dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii (respectiv 13.10.2014) și până la data plății efective și respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.Potrivit art. 2.164 C. Civ." - (1) în lipsa unei stipulații contrare, împrumutatul este ținut restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creșterea sau scăderea prețului acestora.(2) în cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel."
Art. 1.489 C. Civ. „Dobânzile sumelor de bani" - (1) Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.Art. 1.535 alin.l C. Civ. „Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești" - „(1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la cadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic".
Pârâta a recunoscut faptul că a recunoscut cu titlu de împrumut de la reclamantă suma de 6000 de euro, însă a declarat în scris că am primit suma de 8000 de euro deoarece am scris declarația înainte să îmi fi fost remisă suma de bani.Pentru acest motiv solicit admiterea în parte a acțiunii doar pentru suma ce mi-a fost efectiv împrumutată, fiind de acord cu obligarea mea la plata către reclamant a sumei de 6000 euro + dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii (respectiv 13.10.2014) până la data plății efective. În conformitate cu prevederile art.454 C. „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere." Având în vedere faptul că a recunoscut pretențiile reclamantului chiar înainte de primul termen de judecată la care reclamantul a fost citat, pârâta a solicitat instanței de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art.44 C. și să respingă cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 și urm. C., art.453 - art.454 C..
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului.
La data de 30.12.2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat la data de 05.10.2011 un contract de împrumut de consumație privind o sumă de bani, reclamantul în calitate de împrumutător iar pârâta de împrumutat, termenul de restituire fiind de o săptămână.
Încheierea convenției a fost recunoscută de pârâtă prin întâmpinare și recunoașterea acesteia se coroborează cu înscrisul sub semnătură privată intitulat „Declarație” încheiat de părți în 05.10.2011.
Însă susținerile părților nu sunt concordante în privința sumei ce a făcut obiectul contractului. Astfel, reclamantul afirmă că împrumutul a fost în sumă de 8.000 EUR, în timp ce pârâta susține că înțelegerea părților a fost pentru un împrumut de 8.000 EUR, însă reclamantul i-a înmânat doar 6.000 EUR, fără a-i mai da și diferența de 2.000 EUR.
Înscrisul sub semnătură privată intitulat „Declarație” reprezintă doar un început de dovadă a predării întregii sume de 8.000 EUR. Înscrisul ar fi constituit dovadă pentru predarea sumei în întregime doar dacă era încheiat concomitent sau ulterior predării sumei împrumutate către pârâtă, însă el a fost încheiat anterior acestui moment. Astfel, reclamantul a recunoscut la interogatoriu susținerea pârâtei că aceasta a scris și semnat înscrisul privind suma de 8.000 EUR fără a primi efectiv banii, apoi părțile s-au deplasat la sediul băncii de unde reclamantul a extras suma de 6.000 EUR – sumă înmânată apoi pârâtei, potrivit recunoașterii acesteia.
Însă pentru diferența de 2000 EUR, reclamantul a susținut că, după retragerea banilor din bancă, părțile s-au deplasat la sediul firmei reclamantului, unde reclamantul i-ar fi dat pârâtei și această diferență. Or, în condițiile în care pârâta a contestat primirea diferenței de 2.000 EUR, iar înscrisul intitulat „Declarație” este doar un început de dovadă în privința predării sumei de 2.000 EUR, cum a reținut instanța anterior, dat fiind faptul că reclamantul nu a administrat alte dovezi pentru a proba remiterea diferenței de 2.000 EUR, instanța reține că obiectul contractului de împrumut a fost doar suma de 6.000 EUR.
Prin urmare, cererea reclamantului urmează a fi admisă în parte, în temeiul art.2.158 N.c.civ. – în vigoare la momentul încheierii de către părți a convenției de împrumut -, instanța urmând a obliga pârâta la plata acestei sume către reclamant.
Întrucât cererea reclamantului urmează a fi admisă în parte, iar pârâta este în culpă procesuală, în temeiul art.453 alin.2 c.proc.civ. instanța o va obliga la suportarea cheltuielilor de judecată achitate de reclamant, în proporția admiterii cererii acestuia, respectiv la plata sumei de 2.145,20 lei, compusă din: 1.395,20 lei taxă de timbru aferentă sumei de 26.340 lei – echivalentul a 6.000 EUR la cursul de 1 EUR - 4,39 lei, indicat de reclamant în acțiune, și din suma de 750 lei din totalul de 1.000 lei onorariu de avocat (în proporția admiterii cererii, de 75%). Instanța nu va face aplicarea art. 451 alin.2 c.proc.civ., apreciind că suma reprezentând onorariu de avocat nu este vădit disproporționată față de valoarea obiectului cererii, complexitatea cauzei și munca depusă de avocat.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtei privind aplicabilitatea art.454 c.proc.civ., având în vedere că pârâta fusese pusă în întârziere de reclamant anterior demarării procesului de față. Astfel, art.1522 alin.2 N.c.civ. prevede că notificarea se poate comunica debitorului prin executor sau prin orie alt mijloc care asigură dovada comunicării. În speță, reclamantul a notificat pârâta prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform dovezilor de la filele 11-12 dosar, modalitate care îndeplinește exigențele impuse de articolul anterior menționat. Faptul că pârâta nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței este asimilat refuzului de primire a înscrisurilor, care nu poate fi imputat reclamantului ci, dimpotrivă, constituie îndeplinirea procedurii de comunicare.
În privința cererii pârâtei privind cheltuielile de judecată, formulată prin întâmpinare, instanța o va respinge ca neîntemeiată în baza art.249 c.proc.civ., întrucât pârâta nu a dovedit suportarea unor cheltuieli ocazionate de prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. M., cu domiciliul în București, ., apartament 1, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul M. F., cu domiciliul în București, .. 55, ., at.2, ..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.000 EUR, împrumut nerestituit, la cursul BNR din data plății, cu dobânda legală din data 10.01.2014 și până la data plății.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2145,2 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red NA/ Tehnored. PAS/4 ex
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-02-2015,... → |
|---|
