Contestaţie la executare. Sentința nr. 7955/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7955/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 7955/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7955
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită privind pe contestatorul M. Sănătății în contradictoriu cu intimații C. F., C. A.-C. și C. D. M., prin reprezentanți legali C. F. și C. A.-C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații, reprezentați de avocat C. N., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 79, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 02.10.2015 și la data de 05.10.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar o cerere de suspendare provizorie a executării, însoțită de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 892/28.07.2014, după care,
Față de prevederile art. 131 Cod procedură civilă, care obligă instanța cu prioritate să stabilească competența de soluționare a cauzei, având în vedere și prevederile art. 132 Cod procedură civilă, dată fiind invocarea de către intimați a excepției necompetenței teritoriale, instanța pune în discuție această excepție.
Reprezentantul intimaților solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6, având în vedere faptul că sediul debitorului se afla în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 1, aceasta fiind instanța de executare, așadar Judecătoria sectorului 1 este instanța competentă să soluționeze contestația la executare.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2015 și precizată la data de 30.06.2015, contestatorul M. Sănătății, în contradictoriu cu intimații C. F., C. A.-C. și C. D. M., a formulat contestație la executare împotriva încheierii din data de 29 mai 2015 a S.C.P.E.J. D., C. și Asociații, în dosarul de executare nr. 543/2015, precum și a somației emise în aceeași dată, înregistrate la registratura Ministerului Sănătății cu nr._/05.06.2015.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 718 Cod procedură civilă a solicitat suspendarea executării.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că prin sentința penală nr. 537/A/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/303/2010, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate în baza art. 998 - 999 cod civil aplicabil și a obligat în solidar pe inculpații Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S., C. F. D., O. Gigel și M. B., iar inculpatul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. și în solidar cu părțile responsabile M. Sănătății și Municipiul București - prin Primarul General, la plata sumelor de bani menționate în dispozitiv.
Din prevederile acestui dispozitiv rezultă fără echivoc faptul că M. Sănătății și Municipiul București este responsabil în solidar exclusiv pentru inculpatul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S..
Astfel, prin sentința penală M. Sănătății este obligat la plata unei treimi din suma la care a fost obligat Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S..
Din încheierea S.C.P.E.J. D., C. și Asociații emisă în data de 29 mai 2015 în dosarul de executare nr. 543/2015 rezultă că se admite cererea creditorilor, se încuviințează executarea silită a obligației de plată a creanței în cuantum de 710.000 euro + 15.000 lei la care se adaugă cheltuieli de executare împotriva tuturor debitorilor, în baza sentinței penale nr. 537/A/02.04.2015 în dosarul Curții de Apel București nr._/303/2010, prin toate formele de executare.
Totodată, din încheierea la care a făcut referire rezultă că suma de plată pe care o are de plătit M. Sănătății este de 710.000 euro reprezentând daune morale la care se adaugă cheltuieli de executare și onorariu avocat.
În conformitate cu prevederile art. 1441 alin. 1 Cod civil creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune.
Prin urmare, din analiza acestui text de lege rezultă că creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, în cazul de față M. Sănătății și Municipiul București fiind solidari exclusiv cu inculpatul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S..
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite a solicitat admiterea acesteia pentru următoarele motive.
În situația în care creditorul s-ar îndestula pentru întreaga sumă de 710.000 euro de la debitorul M. Sănătății, acesta nu ar putea recupera sumele plătite pentru alți debitori decât debitorul spital, debitor alături de care a fost obligat solidar, neavând niciun temei legal și nici dispozitivul sentinței nefiind în acest sens.
Mai mult, M. Sănătății fiind obligat alături de Municipiul București solidar exclusiv cu inculpatul spital, plata de către minister a obligațiilor celorlalți inculpați nu va mai putea fi recuperată, neexistând nici temei legal în acest sens, nici dispozitivul sentinței neobligând ministerul la ceea ce este scris în încheiere.
Plata de către minister a altor obligații decât cele expres rezultate din sentință se constituie ca prejudiciu material ce nu va putea fi recuperat fără existența unui temei legal.
Referitor la obligarea la plata cauțiunii a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 718 alin. 4 pct. 3 Cod procedură civilă, suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă debitorul face dovada cu înscris autentic că a obținut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.
În conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată și completată, cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Astfel, M. Sănătății este scutit de plata cauțiunii prevăzută la art. 718 C.p.civ.
În concluzie, având în vedere starea de fapt și textele de lege menționate, a solicitat admiterea contestației la executare și desființarea încheierii și a somației emise de S.C.P.E.J. D., C. și Asociații în dosarul de executare nr. 543/2015, iar până la soluționarea contestației, suspendarea executării silite.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar în copie Ordinul Ministerului Sănătății nr. 892/28.07.2014, somație emisă în data de 29 mai 2015 și încheiere din data de 29 mai 2015 a S.C.P.E.J. D., C. și Asociații.
La data de 30.06.2015, ca răspuns la rezoluția instanței din data de 19.06.2015, contestatorul a indicat numele și adresa intimaților, și a depus la dosar Ordinul Ministerului Sănătății nr. 892/28.07.2014, contestația la executare, somație emisă în data de 29 mai 2015, încheiere din data de 29 mai 2015 a S.C.P.E.J. D., C. și Asociații și decizia penală nr. 537/A/02.04.2015 pronunțată în dosarul nr._/303/2010 (1555/2014) de către Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală.
La data de 22.06.2015, S.C.P.E.J. D., C. și Asociații a depus la dosar înscrisurile din dosarul de executare nr. 543/2015.
La data de 12.08.2015, intimații au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, precum și a cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiate. De asemenea, au solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Intimații au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și declinarea prezentei cauze spre soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Sediul debitoarei este în București, .. 1-3, sector 1, și nu în sectorul 6.
De asemenea, au invocat excepția tardivității formulării contestației la executare având în vedere faptul că din înscrisurile atașate la dosar, respectiv plicul prin care a fost transmis Judecătoriei Sectorului 6 nu are ștampilele cu privire la data la care plicul a fost transmis. Din rezoluția aflată la dosar se menționează că plicul a fost depus în „CURIER” fără să fie atașată recipisa curierului sau dovada depunerii.
În ceea ce privește contestația la executare formulată de către M. Sănătății au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Spitalul Clinic de Obstretică și Ginecologie „Prof Dr. P. S. a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectului dosarului nr. 543/2015 al S.C.P.E.J. „D., C. & Asociații” prin care a solicitat anularea executării silite precum și a somației emise din 29 mai 2015.
Intimații au arătat că au solicitat punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința penală definitivă nr. 537/A/02.04.2015 pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul nr._/303/2010 în contradictoriu cu debitorii: C. F. D., cu domiciliul în București, ., ., CNP:_, Spitalul Clinic de Obstetrica și Ginecologie „Prof Dr. P. S.”, cu sediul în București, Calea Giulești nr. 5, sector 6, CUI:_, M. Sănătății, cu sediul în București, .. 1-3, sector 1, Municipiul București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, S.C. Asigurare-Reasigurare Astra S.A, cu sediul în București, .. 3, ., înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, CUI_, O. Gigel, CNP_, domiciliat în București, ., ., ., sector 6 și M. B., domiciliat în București, . nr. 44, ., sector 1, prin care aceștia au fost obligați în solidar la:
- câte 180.000 euro (echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plății), cu titlu de daune morale pentru fiecare din părțile civile: C. A. C., C. F.;
- 350.000 euro (echivalent în lei la cursul B.N.R. din data plății), cu titlu de daune morale partea civilă C. D. M. (prin reprezentanți legali);
- 15.000 lei cheltuieli de judecată.
În mod eronat creditoarea consideră că prin decizia penală nr. 537/A/02.04.2015 s-a stabilit că M. Sănătății este obligat la plata unei treimi din suma la care a fost obligat Spitalul Clinic de Obstetrica și Ginecologie Prof Dr. P. S..
Dispozitivul deciziei penale nr. 537/A/02.04.2015 este foarte clar, instanța a dispus în mod clar că inculpații sunt obligați în solidar la plata daunelor morale, iar inculpatul Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. și în solidar cu părțile responsabile M. Sănătății și Municipiul București.
În cuprinsul contestației la executare nu se indică motive sau încălcarea anumitor dispoziții prevăzute de codul de procedură civilă pentru care se solicită anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Executorul judecătoresc în mod eronat a dispus admiterea cererii de executare analizând caracterul cert, lichid sau exigibili al creanței, pronunțând în acest sens încheierea de încuviințare executare silită.
Pe cale de consecință, este legală și adresa de înființarea a popririi întrucât aceasta cuprinde suma de bani datorată în baza unei decizii penale definitive nr. 537/A/02.04.2015 pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul nr._/303/2010.
Contestatoarea solicită anularea executării pe motivul că intimații se vor îndestula pentru întreaga sumă de 710.000 Euro de la debitorul M. Sănătății, și că acesta nu ar putea recupera sumele plătite pentru alți debitori decât de la Spital, invocând fără susținere legală că dispozitivul sentinței nu este în acest sens.
Solicitarea contestatoarei în sensul ca recuperarea debitului să se facă la plata unei treimi din suma la care a fost obligat Spitalul este inadmisibilă.
Potrivit art. 622 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă debitorul are obligația de a executa obligațiile de bunăvoie și nicidecum să instituie o procedură prealabilă sesizării executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită.
Evenimentul nefericit în care minora C. M.-D. a suferit arsuri de 70% din suprafața corpului și prin care i s-a stabilit o infirmitate cu privire la amputarea falangei de la picior s-a produs la data de 16.08.2010.
Analizând prevederile art. 2 și 3 din O.G nr. 22/2002, intimații au considerat că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”), și art. 20 al. 2 („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, contestatoarea, tocmai în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Or, în cauză, deși titlul executor a fost pronunțat la data de 02.04.2015, se constată că între acest moment și data formulării de către creditor a cererii de executare silită nu a efectuat niciun demers real din partea creditoarei pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități învederată în contestație nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 fiind aplicabil și faza executării silite (a se vedea, în acest sens, cauza Ruianu c. României, cauza Pini s.a. contra României. S. c. României. V. lonescu c. României, S. P. c. României). Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului constituie și o atingere adusă dreptului prevăzut de art. I Protocolul I.
Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, se pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească.
În lumina jurisprudenței CEDO accesul liber la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți (vezi cauza S. contra României 2005, cauza Sacaleanu contra României 2007) iar în cazul refuzului organelor administrației publice ale statului de a executa o hotărâre judecătorească, garanțiile conferite de art.6 din Convenție de care beneficiază justițiabilul pierd orice rațiune de a exista.
Raportat la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. vs. România, intimații au considerat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni în favoarea debitorului instituție publică, pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată, constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrară prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
D. urmare, constatând existența unui conflict între dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța, în baza art. 11 și 20 alin. 2 din Constituție, având în vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern, urmează să înlăture de la aplicare dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.
Strict procedural, somația de plată efectuată prin executorul judecătoresc și care este contestată în prezenta cauză constituie un act de executare cerut de înseși dispozițiile art. 2 teza finală a OG 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea recurentei. Acest act este necesar să îmbrace forma somației de plată, iar nu a unei simple notificări, deoarece textul legal face referire la „somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Curtea Europeană a statuat în Cauza S. împotriva României sau Hornsbv împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Situație ce se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
în aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
Mai mult decât atât, Curtea de Apel București, în considerentele titlului executoriu - fila 86, se reține „acordarea unui termen de grație este o măsură excepțională, ce trebuie dispusă cu precauție, strict în ipotezele reglementate de lege și pe o perioadă rezonabilă doar în ipoteza în care se dovedește de către debitor că s-a încercat o executare dar aceasta nu este posibilă sau ar aduce grave prejudicii acestuia, iar situația în care ar fi pus creditorul nu ar fi una care să îi aducă prejudicii importante. Curtea apreciază că este de neconceput ca dreptul creditorului să dobândească un caracter incert și imprevizibil, ceea ce poate afecta chiar substanța acestuia, atâta timp cât nu s-au oferit explicații rezonabile pentru imposibilitatea de plată.
În ceea ce privește suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, intimații au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Creditorii au fost nevoiți să se adreseze unui executor judecătoresc întrucât debitorii nu au dorit să își îndeplinească de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
Singurul motiv al suspendării executării silite invocat de către contestatoare ar fi acela că în situația în care se recuperează tot debitul de la ea, nu ar mai putea recupera sumele achitate de la ceilalți debitori. Dispozitivul deciziei penale este foarte clar, inculpații au fost obligați la plata daunelor în solidar, prin urmare creditorii se pot îndrepta oricărui debitor în vederea achitării integrale a debitorilor, aceștia având la dispoziție ca ulterior să recupereze de la aceștia sumele achitate având la dispoziție alte căi juridice.
Motivul invocat de către M. Sănătății nu are relevanță și nu justifică o situație critică pentru a se dispune suspendarea executării silite a executării până la soluționarea contestației la executare.
Față de cele arătate mai sus, intimații au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, precum și cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a executării silite ca neîntemeiate.
În drept, au invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
La data de 25.09.2015, S.C.P.E.J. D., C. și Asociații a depus la dosar răspuns la adresa nr. NB9364/16.09.2015, decizia nr. 290/20.01.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție și adresa nr. 9364/16.09.2015.
La termenul din data de 15.10.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției invocate, instanța reține următoarele:
În conformitate cu disp. art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă, contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar conform art. 651 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Întrucât debitorul M. Sănătății are sediul în București, .. 1-3, sector 1, instanța reține că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța de executare competentă teritorial să soluționeze prezenta contestație la executare.
Pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art. 132 raportat la cele ale art. 129 alin. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București, și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul M. Sănătății, cu sediul în București, .. 1-3, sector 1, C._, în contradictoriu cu intimații C. F., CNP_, C. A.-C., CNP_, și C. D. M., prin reprezentanți legali C. F. și C. A.-C., toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. M.-N., în București, ..41, ., ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.OH
6 ex./20.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8094/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
