Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 10566/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 15.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA - CESTRIN în contradictoriu cu intimatul V. L. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, prin reprezentant convențional, consilier juridic I. I., în baza delegației nr._/09.12.2015 care se depune la dosarul cauzei în ședință publică, lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 07.12.2015 s-a depus dosarul de executare de către B. B. T. G., iar la data de 11.12.2015 intimatul a depus concluzii scrise.
Contestatoarea, prin consilier juridic, depune în ședință publică dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 263 lei.
Instanța comunică un exemplar al concluziilor scrise formulate de către intimat contestatoarei.
Instanța aduce la cunoștința contestatoarei că s-a invocat de către intimat excepția de tardivitate și excepția de necompetență teritorială și acordă cuvântul asupra celei din urmă.
Contestatoarea, prin consilier juridic, menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general material și teritorial în temeiul art.713, alin.1 și art.651, alin.1 C.pr.civ. să soluționeze cauza dedusă judecății întrucât sediul debitorului este în raza teritorială a sectorului 6 București.
Instanța respinge excepția de necompetență teritorială invocată de intimat prin întâmpinare ca neîntemeiată și constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în temeiul art.713, alin.1 și art.651, alin.1 C.pr.civ. întrucât la data sesizării executorului judecătoresc, sediul debitoarei era situat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 6 București.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art.255 C.pr.civ. și art.258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei atât în ceea ce privește excepția de tardivitate cât și pe fondul cauzei deduse judecății.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției de tardivitate invocată de către intimat și asupra fondului cererii de chemare în judecată.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de tardivitate întrucât termenul pentru depunere contestației la executare este de 15 zile potrivit noii reglementări, încadrându-se de asemenea și în termenul de 5 zile prevăzut de vechea reglementare având în vedere că actele de executare au fost comunicate la data de 27.08.2015, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă pe rolul instanței la data de 31.08.2015.
În ceea ce privește fondul cauzei deduse judecății, contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea acțiunii și invocă excepția nulității formelor de executare pentru lipsa calității de creditor a intimatului întrucât din înscrisurile depuse la dosarul de executare rezultă că cesiunea de creanță nr. 3 a fost efectuată cu titlu gratuit, la data depunerii cererii de executare silită nu avea calitatea de creditor, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii și acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de acordare a cheltuielilor privind onorariul de avocat solicitată de către intimat.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii formulate întrucât aceasta solicită admiterea acțiunii pe fondul cauzei, iar în cazul admiterii acțiunii în parte sau respingerii acțiunii, solicită aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ. privind micșorarea onorariului de avocat.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii formulate de către executor cu privire la avansarea cheltuielilor de xerocopiere dosar de executare.
Contestatoare, prin consilier juridic, menționează că este de acord cu solicitarea executorului judecătoresc și solicită restituirea acestora pe calea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.09.2015, sub nr._, contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA - CESTRIN în contradictoriu cu intimatul V. L. S. a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare comunicate la data de 27.08.2015 emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. T. G. ce au ca obiect dosarul de executare 265/EX/2015, solicitând anularea tuturor formelor de executare efectuate de executorul Judecătoresc B. T. G., iar în subsidiar, anularea parțială încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare în sensul reducerii onorariului de avocat stabilit pentru faza de executare silită în cuantum de 2.000 lei, reducerii onorariului executorului judecătoresc cu suma de 24,48 lei, astfel ca acesta să se încadreze în cuantumul prevăzut de lege (10 % din debit) și reducerea cheltuielilor de executare în cuantum de 531.15 lei, anularea în parte a înștiințării privind poprirea conturilor creditoarei până la concurența sumei de 3.677,63 lei, emisă de către executorul judecătoresc în dosarul de executare 265/EX/2015, precum și obligarea intimatului la achitarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestatoarea a arătat că la data de 27.08.2015 prin adresa înregistrată sub nr._ formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. T. G., i s-a la cunoștință faptul că în dosarul de executare silită nr. 265/EX/2015 s-a procedat la poprirea conturilor până la concurența sumei de 3677, 63 lei, poprirea care a fost înființată la cererea „presupusului creditor” S. L. V., în conformitate cu titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2706/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 lei către petentul Suță I. și a certificatului de grefa emis de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2014 în cuprinsul căruia se arată faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei către petentul - intimat Sută I..
În baza dispozițiilor art.7, lit.d din Legea nr.188/2000, executorul judecătoresc are obligația de a recupera pe cale amiabilă orice creanță, iar executorul judecătoresc nu a întreprins niciun demers în vederea recuperării pe cale amiabilă a creanței.
Contestatoarea a precizat că actele de executare au fost emise cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor Noului Cod de Procedura Civilă și Legii nr.188/2000 republicată privind executorii judecătorești.
În data de 02.03.2015 a fost pronunțată de Judecătoria Timișoara, sentința civilă nr.2706 prin care a fost admisă plângerea petentului Sută I. și contestatoarea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 520 lei, iar în data de 29.05.2015 a fost pronunțată decizia civilă nr. 989 prin care Tribunalul T. a respins apelul declarat ‚ și a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, către petentul - intimat Sută I..
În continuare contestatoarea a invocat excepția nulității formelor de executare pentru lipsa calității de creditor a numitului L. S. V., întrucât doar petentul din dosarul nr._/325/2014, respectiv numitul Sută I., are calitatea de creditor, potrivit art. 644 din Legea 134/2010 privind noul Cod de procedură civilă republicat, iar cesiunea de creanță nu este opozabilă contestatoarei atâta timp cât nu a fost comunicată.
Din dispozițiile art.1578 alin.1 punctula din noul cod civil reiese că debitorul este ținut să-i plătească cesionarului creanța numai din momentul în care acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă. Astfel în prezența cauză, presupusul cesionar nu a comunicat debitorului cesiunea de creanță și implicit nu există posibilitatea să fie acceptată printr-un înscris cu dată certă, motiv pentru care cesiunea de creanță la care se face referire în cuprinsul actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.265/EX/2015, nu opozabilă contestatoarei.
Totodată prin necomunicarea cesiunii de creanță, contestatoarea a precizat că nu are posibilitatea de a aprecia dacă aceasta a fost întocmită cu respectarea exigențelor legale în vigoare.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, reprezentând onorariu de avocat pentru faza de executare silită, în cuantum de 2000 lei, contestatoarea a precizat că sunt exagerate raportat la complexitatea cauzei cu care a fost sesizat, respectiv „recuperarea sumei 1020 lei, reprezentând cheltuieli de judecată” întrucât în faza de executare silită avocatul trebuia doar să trimită o simplă cerere de executare silită și să anexeze titlul executoriu, astfel încât având în vedere cele mai sus menționate și faptul că pentru faza de judecată, care implică efectuarea unor acte de o complexitate mai mare, s-a perceput un onorariu de 500 lei contestatoarea a menționat că nu se justifică un onorariu avocațial de 2000 lei pentru faza de executare, sens în care a solicitat în baza art.669, alin.4 din codul de procedură civilă reducerea onorariului avocatului pentru faza de executare silită de la suma de 2000 lei, la un cuantum rezonabil și proporțional cu munca depusă de avocat în faza de executare.
Totodată a solicitat reducerea onorariului executorului judecătoresc până la suma de 120 lei, astfel ca acesta să se încadreze în plafonul stabilit de lege, respectiv 10 % din valoarea debitului, fără T.V.A.;
Cu privire la suma de 102, 81 lei, reprezentând T.V.A aferentă cheltuielilor de executare, contestatoarea a arătat că această sumă este nejustificată, având în vedere faptul că executorul judecătoresc are obligația de a respecta onorariile minimale și maximale prevăzute în Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006, iar prin aplicare T.V.A la onorările maximale sunt încălcate dispozițiile Ordinului mai sus menționat, întrucât se depășește plafonul maxim stabilit de legiuitor.
Totodată dispozițiile Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/2006, cu modificările și completările ulterioare sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse, motiv pentru care nu se pot percepe alte sume în afara celor prevăzute în ordinul anterior menționat, contestatoarea precizând că în ceea ce privește cheltuielile de executare silită, acestea au fost stabilite de executorul judecătoresc pe o cale necontencioasă, cu încălcarea prevederilor Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011, Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr.2561/2012 privind executorii judecătorești, motiv pentru care executorul judecătoresc este obligat să facă dovada efectuării acestor cheltuieli, pentru ca onorată instanță să poată aprecia dacă acestea sunt justificate și a solicitat diminuare corespunzătoare a cheltuielilor de executare în situația în care nu se face dovada efectuării acestora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 134/2010 privind Codul de procedura civilă republicat, Legii 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011, Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012 privind executorii judecătorești.
În dovedire contestatoarea a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a solicitat unei adrese către Biroul Executorului Judecătoresc „B. T. G.” prin care acesta să prezinte în copie certificată toate documentele existente la dosarul de executare nr. 265/EX/2015 și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înștiințarea privind măsura popririi emisă de B.E.J. B. T. G. în dosarul execuțional nr. 265/EX/2015, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiere de încuviințare a executării silite, sentința civilă nr.2706/02.03.2015, certificatul de grefă emis de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2014, adeverința nr. 5443/04.05.2015, împuternicirea Directorului General al C.N.A.D.N.R. S.A. nr. 118/02.02.2015.
La data de 19.10.2015 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca tardivă, netemeinică și nelegală și a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București întrucât conform prevederilor art. 713 alin. 1 C.pr.civ. instanța teritorială competentă este Judecătoria M. Nouă, având în vedere că B.E.J. B. T. G. se află în Circumscripția Curții de Apel Timișoara, cu sediul în loc. M. Nouă, .. 36 A, cam. E11, județ C. - S..
În continuare intimatul a invocat excepția tardivității față de capătul de cerere prin care contestatoarea a solicitat anularea încheierii /procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 18.08.2015 întocmită în dosarul de executare silită nr.265/EX/2015 prin care se solicită reducerea onorariului avocațial din faza de executare silită și a onorariului executorului judecătoresc, respectiv cenzurarea tva-ului deoarece potrivit art.714 alin.2, contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazul de față încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 18.08.2015, încheiere comunicată contestatoarei la data de 25.08.2015 potrivit ștampilei poștei aplicate pe plic, trebuie formulate în termen de 5 zile de la comunicarea lor, iar în cazul de față procesul-verbal de cheltuieli de executare a fost comunicat la data de 25.08.2015 și contestat tardiv de numită, la data de 03.09.2015, data depunerii prezentei cereri.
În ceea ce privește excepția invocată de către contestatoare, intimatul a arătat că în cazul de față calitatea de creditor a acestuia este susținută de contractul de Cesiune de Creanță nr. 3/2015, contract comunicat împreună cu notificarea aferentă, prin scrisoare deschisă cu valoare, toate înscrisurile fiind atașate dosarului execuțional nr. 265/EX/2015, iar contestatoarea încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la faptul că prezența cesiune nu i s-ar fi comunicat, aspect contrazis de înscrisurile existente la dosarul execuțional motiv pentru care a solicitat respingerea excepției invocate de contestatoare.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimatul a arătat că executarea se face în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr.270S/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara și a deciziei civile nr. 989/29,05.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2014. Prin contractul de cesiune de creanță nr. 3/2015 încheiat între intimat și cedentul SUTĂ I. i s-a cesionat contravaloarea sentințelor mai sus menționate, iar ulterior s-a înregistrat notificarea intimatului cu privire la suma cesionată. Contestatoarea printr-o adresă separată îi aducea la cunoștință faptul că se află în imposibilitatea soluționării cererii conform notificării transmise pe motiv că nu este titularul creanței.
Pe cale de consecință, intimatul a fost obligat să apeleze la procedura executării silite având în vedere că debitoarea contestatoare nu și-a dus la îndeplinire obligațiile de bună voie, iar afirmația contestatoarei că intimatul avea obligația de a recupera pe cale amiabilă prezenta creanță nu este sustenabilă având în vedere adresa prin care i s-a comunicat că este în imposibilitatea de a soluționa notificarea transmisă.
Intimatul a precizat că legislația nu reglementează stabilirea sau proporționarea cheltuielilor de executare silită și nu există în prezent un tablou al onorariilor, iar contestatoarea solicită reducerea onorariul de avocat achitat de intimat invocând faptul că acesta trebuie să se încadreze în plafonul stabilit de lege, respective 10% din valoarea debitului – aspect care nu este dovedit în drept, iar prin reducerea onorariului plătit avocatului intimatul ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile efectuate în cadrul procedurii de executare silită.
Față de sumele solicitate de executorul judecătoresc - suma de 102,81 lei cu titlu de T.V.A. aferentă cheltuielilor de executare intimatul a precizat că aceste sume au fost solicitate în baza legislației fiscale în vigoare, această taxă fiind contribuție la bugetul de stat T.V.A. - ul încasat nu este un onorariu perceput de executorul judecătoresc, ci o taxă care vine vărsată la bugetul de stat, taxă reglementată de codul fiscal.
În concluzie intimatul a solicitat respingerea contestației formulate și acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, art. 411 alin. 2, art. 713 alin. 1, art. 714 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 07.12.2015 s-a depus dosarul de executare nr. 265/EX/2015 de către B. B. T. G..
Cerere legal timbrată
Examinând cu prioritate, conform art.248 Cod proc.civilă, excepția tardivității formulării cererii, instanța reține următoarele:
Intimatul a invocat excepția tardivității acțiunii față de capătul de cerere prin care contestatoarea cere anularea încheierii/procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 18.08.2015, întocmit în dosarul de executare silită nr.265/EX/2015, cu referire la solicitarea contestatoarei privind reducerea onorariului avocațial din faza de executare silită, apreciind că a fost făcută peste termenul de 5 zile de la comunicarea actului, reglementat de art.714 alin.(2)cod proc. civ.,.
Instanța reține că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 18.08.2015, a fost comunicată de către executorul judecătoresc contestatoarei la data de 27.08.2015, (după cum reiese din înscrisurile de la f. 40, 45 dosar ), iar contestația la executare a înregistrată pe rolul instanței la data de 03.09.2014, depusă la postă la 02.02.2015 conform ștampila plic -fila 16, cu respectarea terenului de 15 zile reglementat de art.714, alin.2 cod proc. civ. (alineatul a fost modificat prin Lege 138/2014 la_ ) -norma aplicabiă în raport de data începerii executarii silite, 11.08.2015, când s-a înregistrat cerere de executare formulat de intimat, pe rolul B.-fila 48 dosar.
Pentru aceste considerente va respinge excepția tardivității invocată de intimat ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei retine că, potrivit titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.2706/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin decizia civilă nr. 989/29.05.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2014, definitivă prin Decizia Civilă nr.989/A/29.05.2015 pronunțată de Tribunalul T., instanță a obligat contestatoarea CNADNR să achite petentului Sută I. (care are calitatea de cedent față de intimatul cesionar V. S. L.), suma de 520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel(f.50-52 dosar).
Potrivit contractului de cesiune de creanță nr.3/2015, Sută I. a cesionat creanță în sumă de 1020 lei, aferentă hotărârilor anterior invocate către cesionarul L. S. V. –cesiunea fiind notificată debitorului cedat la 30.07.2015, după cum reiese din înscrisurile de la filele 53-54, anterior pornirii executării silite - astfel că susținerile contestatoarei cu privire la inopozabilitatea cesiunii ori nejustificarea calității de creditor de către cesionar nu vor fi primite de instanță.
În baza titlului executoriu anterior invocat, la data de 11.08.2015, intimatul cesionar a formulat cerere de executare silită, înregistrată pe rolul B. B. T.G. în dosarul de executare nr.265/2015, solicitând recuperarea sumei de 1020 lei.
Prin încheierea pronunțată de executorul judecătoresc la data de 18.08.2015 (f.45) au fost stabilite aferent creanței în sumă de 1020 lei, cheltuielile de executare în sarcina debitorului în sumă totală de 3677,63 lei –din care: 126,48lei (102 lei +24%tva) reprezentând onorariul executorului, 531,15 lei (428,34+24%tva) cheltuieli necesare executării silite, 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat în faza executării.
Analizand contestatia prin prisma criticilor formulate referitor la cheltuielile de executare silită, conform art.669 Cod procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Întrucât textul legal se referă la „avansarea” cheltuielilor necesare pentru executare, înseamnă că este vorba de sume care se plătesc anticipat, anterior săvârșirii unui act de executare. Deoarece debitorul nu a executat de bună voie obligația stabilită în sarcina sa, este în culpă pentru declanșarea procedurii de executare silită, astfel încât va fi nevoit să suporte cheltuielile de executare.
In acest context, instanța retine că debitul principal îl constituie o creanță în sumă de 1020 lei, iar perceperea unor cheltuieli de executare de disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare, iar stabilirea unor cheltuieli de executare în limita creanței executate este mai mult decât rezonabilă.
Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că, creditorul său, poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art.669 Cod proc. civ., întrucât, executarea se face extrem de facil prin poprire asupra conturilor debitorului - persoană juridică cu capital de stat.
Astfel, perceprea de către executor a unui onorariu, potrivit dispozițiilor pct.4.3 din anexa Ordinului nr.2550/2006, modificat, a unui onorariu minimal de 75,4 lei +tva (reprezentând 75 lei +2%% din valoarea creanței de 1020 lei, stabilită potrivit titlului executoriu ) este mai mult decât rezonabilă din moment ce a perceput si alte sume ce acoperă costurile procedurii execuționale.
Instanța respinge ca neîntemeiate susținerile contestatoarei în sensul că prin aplicarea T.V.A. separat de cheltuielile de executare se încalcă încălcă dispozițiilor Ordinului nr.2550/2006, modif., fiind evident că valorile minime și maxime ale onorariilor nu includ tva, acesta putând fi perceput distinct de executor dacă este înregistrat ca plătitor de tva.
Prin urmare, instanța va reduce onorariul executorului judecătoresc stabilit prin Încheierea de stabilire a sumelor și a cheltuielilor de executare silită din data 10.03.2015 emisă de B. B. T.G. în dosarul de executare nr.265/2015, de la suma de 102 lei +tva, la suma de 75,4 lei+TVA.
In ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 2000 lei, achitat în faza de executare silită, instanța are în vedere că în hotărârea din 17.12.2004, în cauza C. și M. împotriva României Curtea EDO reamintește că, în aplicarea art.41 din Convenție, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă. În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. și P. împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fața Curții, aceasta trebuie să stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen și Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
Ori, în acest context fără a fi cenzurate raporturile dintre client și avocat, se retine că intimatul nu poate obtine de la contestator restituirea unui onorariu exagerat raportat la valoarea creanței ce se execută silit.
Din conținutul dosarului de executare rezultă că singurul act întocmit de către avocat în procedura execuțională a fost cererea sumară de executare silită (f.48), astfel că instanța apreciază disproporționat onorariul avocațial, urmând să îl reducă de la suma de 2000 lei la suma de 100 lei, în raport de prevederile art.669, alin.4, teza II C.proc.civ.
Cu privire la suma de 428,34lei+tva, reprezentând cheltuieli necesare executării silite, instanța reține că au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art.669, alin.3.pct.1,5,7 C.proc.civ, fiind necesare desfașurării executării silite: întocmire acte, comunicare, etc..
Pentru motivele mai sus expuse, instanța va admite în parte contestația la executare și, în baza art.719, alin.1 Cod procedură civilă și va îndrepta actele de executare efectuate în dosarul nr.88/2015, în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată, în limita următoarelor sume: 1020 lei reprezentând creanță conform titlului executoriu, 428,34lei+tva reprezentând cheltuieli necesare executării silite, 75,4 lei+ TVA reprezentând onorariu executor, 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Față de dispozițiile art.453, alin.2 raportat la art.451, alin.2 cod proc. civ., instanța va obliga contestatoarea să achite intimatului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, (parțial onorariul de avocat în sumă de 500-conform chitanță fila 59), efectuate în prezenta procedură, sumă pe care o apreciază ca fiind rezonabilă, raportat la soluția de admitere în parte dată cererii formulate de către contestatoare, complexitatea redusă a cauzei și la volumul de munca prestat de avocatul intimatului, care a redactat o întâmpinare lapidară, (invocând temeiuri de drept neconforme situației de fapt, ca urmare a modificării codului de procedură civilă), nu s-a prezentat în fața instantei, a efectuat comunicările necesare procesului doar prin fax, a redactat concluzii scrise în care a reiterat susținerile din întâmpinare.
Va dispune restituirea către contestator, parțial a taxei judiciare de timbru, proportional cu valoarea pretențiilor admise, respectiv sumă de 206,7 lei, în conditiile art.45, alin.1 lit.e din OUG nr. 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotarâri.
În baza art.716 alin.2 Cod procedură civilă, va admite cererea B. și față de solutia de admitere în parte a cererii va obliga contestatorul și intimatul să plătească, fiecare, suma de 15,78 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare) către B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității invocată de intimat ca neîntemeiată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA – CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, CUI_, J40/552/15.01.2004 în contradictoriu cu intimatul V. L. S., cu domiciliul în Timișoara, ., 1, ., ..
Reduce onorariul executorului judecătoresc stabilit prin Încheierea de stabilire a sumelor si a cheltuielilor de executare silită din data 18.08.2015 emisă de B. B. T.G. în dosarul de executare nr.265/EX/2015, de la suma de 102 lei +tva la suma de 75,4 lei+TVA.
Reduce onorariul de avocat stabilit pentru activitatea de executarea silită în dosarul de executare nr.265/EX/2015, de la suma de 2000 lei, la suma de 100 lei.
Îndreaptă actele de executare efectuate în dosarul nr.265/EX/2015, în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată, în limita următoarelor sume: 1020 lei reprezentând creanță conform titlului executoriu, 428,34lei+tva reprezentând cheltuieli necesare executării silite, 75,4 lei+ TVA reprezentând onorariu executor, 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Obligă contestatorul să achite intimatului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezenta procedură.
Dispune restituirea către contestator parțial a taxei judiciare de timbru, respectiv sumă de 206,7 lei, în conditiile art.45, alin.1 lit.e din OUG nr. 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.716 alin.2 Cod procedură civilă, admite cererea B. și obligă contestatorul și intimatul să plătească, fiecare, suma de 15,78 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare) către B..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecatoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publica azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. G. Ș. G.
Red.AG/Thred.ȘG
4 ex/20.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9816/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI → |
|---|
