Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 10608/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 15.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatoarea Z. I., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin consilier juridic E. D., care depune delegație, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, intimata prin consilier juridic arată că acțiunea are ca obiect doar plângere contravențională, nefiind atacată dispoziția de ridicare a autovehiculului.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru intimată și proba cu planșe foto, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, dispunând administrarea la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2015, sub nr._, contestatoarea Z. I. a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestuia, anularea sancțiunii contravenționale principale, respectiv amenda contravențională în valoarea de 390 lei și 4 puncte penalizare, exonerarea de la plata amenzii reținute în baza procesului-verbal de contravenție contestat, respectiv restituirea acesteia în condițiile în care se va efectua plata anterior soluționării prezentei plângeri și radierea celor 3 puncte penalizare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în fapt, prin procesul verbal atacat se reține „ staționarea neregulamentară a autoturismului maca Opel, în .-28, cu alee de acces, sector 6, pe colțul intersecției”.
Deși se reține că această pretinsă faptă ar fi fost săvârșită în data de 26.03.2008, emiterea procesului verbal contestat se face în data de 19.09.2015, fără însă a se preciza care a fost motivul emiterii procesului verbal la un interval de mai mult de 5 luni de la data pretinsei fapte. Mai mult decât atât, se menționează că procesul verbal a fost comunicat în data de 15.09.2015, fapt ce nu corespunde realității.
Petenta a învederat că procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada absoluta a celor menționate în cuprinsul sau.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art.. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „..acuzațiile în materie penală”, a statuat că sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Recent chiar România a fost condamnata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție . (a se vedea paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).
In speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, contestatoarea a apreciat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator si nu petentului.
In privința probațiunii, este de remarcat că petenta ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „ acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă. In plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Contestatoarea a mai arătat că procesul verbal nu este semnat de nici un martor care să ateste corectitudinea aspectelor menționate în cuprinsul acestuia sau veridicitatea acestor mențiuni făcute de către organul constatator, menționându-se că s-a realizat constatarea printr-un mijloc tehnic certificat, fără a se preciza și care a fost acela.
În aceste condiții, având in vedere faptul ca procesul verbal de constatare al contravenției nu poate constitui singura proba in justificarea corectitudinii măsurilor dispuse prin acesta, petenta contravenientă a apreciat că se impune anularea procesului verbal și repunerea pârtilor in situația anterioara aplicații acestuia.
De asemenea, daca se precizează faptul ca petenta a fost sancționată pentru săvârșirea unei fapte care se constată cu mijloace omologate și verificate metrologic, sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.
A mai arătat că, analizând actul normativ menționat în cuprinsul procesului verbal, se poate observa că articolele indicate nu se regăsesc în acutul normativ enunțat, respectiv OUG nr. 195/2002. Acest aspect este just să atragă nulitatea procesului verbal, procesul verbal nefiind motivat în drept, indicându-se texte de lege fără legătură cu fapta pretinsă a fi fost săvârșită.
Pentru motivele arătate, contestatoarea a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu completările si modificările ulterioare, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 192 si următoarele Cod de procedură civilă
In dovedire, contestatoarea a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și martori și a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat, în original.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
La data de 26.10.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, și menținerea procesul-verbal de sancționare ca temeinic și legal întocmit.
Intimata a învederat că, în fapt, la ora și data menționate în procesul verbal, polițistul local din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, staționat neregulamentar pe colțul intersecției . acces, sector 6.
Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. f din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep., și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu patru puncte amendă, reprezentând 390 lei. Pentru fapta reținută în sarcina reclamantei, conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din același act normativ, a fost aplicată și sancțiunea contravențională complementară constând în 3 puncte de penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, a învederat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de RA a O.U.G. nr. 195/2002, rep.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate prin propriile simțuri de către agenții constatatori, prezumție întărită de planșele fotografice realizate la fața locului.
Cât privește sancțiunea aplicată, a considerat că aceasta a fost individualizată în mod legal și corect față de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de actul normativ sancționator. La stabilirea cuantumului amenzii agentul constatator a avut în vedere dispozițiile art. 98, prin care legiuitorul a stabilit clase de sancțiuni în funcție de gravitatea faptei reținute și gradul de pericol social pe care aceasta îl prezintă.
In ceea ce privește descrierea faptei, intimata a precizat că aceasta a fost realizată în mod corespunzător de către polițistul local, cu indicarea locului, a mărcii și numărului de înmatriculare al autoturismului și a staționării acestuia în intervalul orar indicat, nefiind necesare alte mențiuni din partea agentului constatator.
Referitor la forma procesului verbal, a învederat că dispozițiile art. 181 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, prevăd că în cazul în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat, procesul verbal se întocmește conform modelului prevăzut în anexa nr. 1D, dispoziții legale respectate în cazul de fată.
In această formă, nu mai este necesară completarea rubricilor privind ocupația și locul de muncă, obiecțiuni sau martor, în schimb procesul verbal trebuie să cuprindă o rubrică în care se menționează mijloacele tehnice folosite, în speța de fată această cerință fiind îndeplinită.
în ceea ce privește momentul întocmirii procesului verbal, din interpretarea dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională poate fi întocmit în mod legal în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. In speță fapta a fost constatată la data de 26.03.2015, iar procesul verbal a fost încheiat ulterior, la data de 19.08.2015, în termenul legal sus menționat și după identificarea conducătorului auto, conform art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002.
Intimata a mai arătat că, potrivit art. 6 alin. 16 din O.U.G. nr. 195/2002, intersecția reprezintă orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri, noțiunea de drum, așa cum se arată la alin. 14 al aceluiași articol, incluzând inclusiv .>
Tot în referire la legalitatea actului de sancționare contravențională contestat, a mai indicat că reclamanta nu a invocat cauze de nulitate absolută și nici nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări.
In același sens este și Decizia nr. XXII/2007 a ÎCCJ, în cuprinsul căreia se menționează în mod expres: “Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din Ordonanță.” De asemenea ÎCCJ reține faptul că în raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal se constată din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuia să le întrunească un asemenea act, nulitatea să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod proc. civ., pe dispozițiile Legii nr. 155/2010, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. 1391/2006 și HCL S6 nr. 4/2010.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și planșe foto și a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal atacat, confirmare de primire, planșe foto.
La data de 10.11.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Contestatoarea a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei (4 puncte amendă x 97,5 lei = 390 lei) și 3 puncte de penalizare în temeiul art.100 alin.2, coroborat cu art.108 alin.1 lit. b) pct.7 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută de art.143 lit. a) coroborat art.142 lit. n Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 (H.G. nr.1391/2006), prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/19.08.2015.
S-a reținut în sarcina acesteia că la data de 26.03.2015, ora 08.13, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca OPEL cu nr._, în intervalul orar 08.05-08.13, pe pe .-28, sector 6, cu alee acces, pe colțul intersecției.
Împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională, contestatoarea a trimis prin poștă electronică, la data de 1 octombrie 2015, plângere contravențională, înregistrată pe rolul Judecătorie Sector 6 București, la data de 2 octombrie 2015, procesul-verbal de afișare fiind din data de 15 septembrie 2015, deci cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Examinând legalitatea procesului-verbal atacat, instanța constata că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată în recursul în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal“, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu“.
Instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal a fost descrisă cu suficiente detalii fapta pentru care a fost sancționată contravențional petenta, aceasta constând în staționarea neregulamentară a autoturismului marca OPEL cu nr._, în intervalul orar 08.05-08.13, pe pe .-28, sector 6, cu alee acces, pe colțul intersecției, la data de 26.03.2015, ora 08.13, critica în acest sens a contestatoarea fiind neîntemeiată.
De asemenea, referitor la necompetența agentului constatator invocată de contestatoare, instanța reține faptul că potrivit prevederilor art. 7 lit. h) din L.155/2010, poliția locală are atribuții în ceea ce privește constatarea de contravenții și aplicarea de sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis (...). Prin urmare, procesul-verbal . nr._/19.08.2015 a fost întocmit de un agent competent.
Instanța reține că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Față de cele expuse instanța respinge toatele motivele de nulitate relativă invocate de petent, adică cele ce nu se încadrează în enumerarea limitativă a art.17 din ordonanță și care sunt sancționate cu nulitatea absolută, deoarece petentul nu a probat faptul că prin lipsurile invocate i s-ar fi pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Instanța constată că această vătămare nu există atâta timp cât petentul s-a și adresat instanței de judecată în fața căreia a putut invoca toate cazurile de nulitate absolută ce ar afecta procesul-verbal și a putut proba o eventuală netemeinicie a procesului-verbal.
Raportat la temeinicia procesului–verbal de constatare si sancționare contravențională, acesta face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, petentei revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Astfel, instanța reține din planșele foto depuse de intimat la dosarul cauzei (f. 33 și urm.), că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, corespunde realității.
În privința susținerii pârâtei conform căreia sintagma ”cale de acces” nu este cuprinsă în definiția noțiunii de intersecție, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, calea de acces reprezentând o cale de comunicație terestră, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice, în sensul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002. În orice caz, instanța reține că noțiunea de intersecție, astfel cum este prevăzută la art. 6 pct. 16 din același act normativ cuprinde orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea, și nu doar cu referire la drumurile publice. Prin urmare, instanța reține că fapta petentei reprezintă o staționarea neregulamentară și constituie contravenție potrivit art.143 lit. a) coroborat art.142 lit. n Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 (H.G. nr.1391/2006), și se sancționează cu 4 sau 5 puncte amendă și 3 puncte de penalizare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de intimata Z. I., cu domiciliul în București, ., nr. 9, ., . cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/19.08.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – V.E.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9132/2015. Judecătoria... → |
|---|
