Succesiune. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 10596/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 15.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect succesiune, formulată de reclamanta P. L. M., în contradictoriu cu pârâtul C. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a depus de către reclamantă o cerere de renunțare la dreptul pretins și la judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la dreptul pretins și la judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 13.07.2015 sub nr._, reclamanta P. L. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie repusă în termenul de prescripție al termenului de opțiune succesorală de pe defunctul tată Caldaruse M., decedat la data de 07.04.2014, cu ultimul domiciliu in București, Bld. I. M. nr. 52-57, sector 6, să-i fie recunoscută calitatea de moștenitoare de pe defunctul tată Caldaruse M., a cărui moștenire o acceptă și să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 17/16.04.2014, eliberat de notar public E. F., pârâtul nefiind moștenitorul defunctului frate Caldaruse M..
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fapt, la dată de 07.04.2014 a decedat C. M., CNP_, cu ultimul domiciliu în București, Bld. I. M. nr. 52- 57, sector 6 și a lăsat ca succesibil pe reclamantă, ca singurul sau copil.
Cu privire la motive de repunere în termenul de prescripție al termenului de opțiune succesorală, reclamanta a învederat că nu a avut relații apropiate cu defunctul tată, dat fiind că s-a născut dintr-o relație pe care defunctul a avut-o cu mama sa, V. R., pe care a părăsit-o la scurt timp de la nașterea sa. În aceste condiții, a fost crescută de mama, cu care a locuit în localitatea T., jud. Dâmbovița, fără a beneficia de o legătură cu defunctul - tată, care s-a limitat doar la a-i plăti pensie alimentară până la majorat.
A mai arătat că, urmare a pasivității defunctului, nu a putut să aibă o relație apropiată cu acesta, să țină legătura sau să se viziteze, în aceste circumstanțe aflând de deces la dată de 15.06.2015.
Reclamanta a menționat că pârâtul, unchiul său de tată, care s-a ocupat de înmormântare, nu a înștiințat –o de moartea tatălui, iar în urma unor investigații, i s-a eliberat o copie de pe certificatul de moștenitor nr. 17/16.04.2014, eliberat de notar public E. F..
Reclamanta a învederat că pârâtul, cu rea-credință, i-a ascuns moartea tatălui și la 9 zile de la deces a solicitat și i s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 17/2014, ascunzând faptul că defunctul său frate are o fiica, respectiv pe reclamantă.
Bunurile succesorale au fost preluate de pârât, care și-a însușit calitatea de moștenitor în mod nelegal, prin fraudarea art. 975 c. civ., prin afirmații neadevărate (că defunctul nu are copil).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1103 cod civil raportat la art. 2522, art. 1130, art. 1134 Cod civil raportat la art. 975 alin. 2, art. 964 alin. 1 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba cu martori și a depus la dosarul cauzei, în copie, certificat de moștenitor nr. 17/16.04.2014, carte de identitate, certificat de naștere, certificat de căsătorie, sentința civilă nr. 845/23.04.1976.
La data de 17.08.2015, prins serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca tardiv formulată și nefondată.
Pârâtul a arătat că, conform articolul nr.1103 Cod Civil, dreptul de opțiune succesorală se exercită in termen de 1 an de la data deschiderii moștenirii. La alin.2 lit. b se precizează că termenul de opțiune curge de la data înregistrării morții în registrul de stare civilă.
În acest sens, a învederat că reclamanta își întemeiază cererea de repunere în termenul de prescripție în baza art.2522 Cod Civil care însă la alin. 2 prevede că: “repunerea în termen nu poate fi dispusa decât dacă partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție".
In aceste condiții, pârâtul a invocat tardivitatea formulării cererii de repunere in termenul de prescripție întrucât, pe de o parte, în acțiune nu s-a făcut dovada momentului în care reclamanta a aflat de decesul tatălui (aceasta menționează data de 15.06.2015), iar, pe de alta parte, copia acțiunii trimisă prin posta pârâtului nu are data înregistrării la Judecătoria sectorului 6.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondate a capetelor de cerere privind calitatea reclamantei de moștenitoare și constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.17/16.04.2014, arătând că până la decesul fratelui său nu a avut cunoștință de existența unui copil al acestuia, respectiv un moștenitor, situație în care s-a considerat îndreptățit să solicite eliberarea certificatului de moștenitor.
In urma primirii acțiunii la care a fost anexată sentința civilă nr. 845/23.04.1976, pronunțată în dosarul 1086/1976 de Judecătoria T., referitoare la majorarea pensiei de întreținere pentru minorul Caldaruse L.-M., a făcut unele verificări din care rezultă faptul că fratele său a contestat în dosarul 112/1968 al Judecătoriei T. paternitatea minorei L.-M. dar, prin sentința civila 338/12.04.1968, instanța a stabilit ca decedatul Caldurusa M. este tatăl minorei. Recursul a fost respins prin decizia civilă 402/18.07.1968 dispusă în dosarul 688/1968 al Tribunalul Județean Dâmbovița.
Din certificatul de naștere anexat prezentei rezultă faptul ca deși nașterea a fost înregistrată la data de 30.07.1967, acesta a fost eliberat numai în data de 07.07.1970, fiind evident că întârzierea eliberării certificatului a fost determinată de nerecunoașterea paternității minorei de către fratele său. Fratele decedat a contestat în mod evident faptul este tatăl minorei, respectiv al reclamantei și nu a recunoscut-o pe aceasta, nefăcând niciodată vorbire despre existența ei în familie.
Pârâtul a mai arătat că la data nașterii reclamantei fratele său avea domiciliu în ., locuind împreună cu acesta în curtea aceluiași imobil, iar, în aceste condiții, nu avea cum să nu aibă cunoștință despre relația avută cu mama reclamantei și, mai mult, de faptul că a conceput împreună cu aceasta un copil.
A mai arătat pârâtul că, pe cale separată, va formula în calitate de moștenitor o acțiunea în tăgada paternității întrucât apreciază că reclamanta nu este fiica fratelui său decedat, situație în care nu are nici vocație de moștenitor și nici calitatea procesuală de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr.17/16.04.2014.
Pârâtul a menționat că nu a cunoscut faptul că fratele său a avut un copil, nu a cunoscut-o niciodată pe reclamantă și nu a văzut-o niciodată la domiciliul fratelui său unde era prezent în ultimii ani aproape zilnic datorita stării de sănătate a acestuia și că a fost de bună credință în momentul în care a solicitat eliberarea certificatul de moștenitor.
Pentru motivele arătate, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C. proc. civ.
În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentința civilă 338/1968 și decizia civilă 402/1968.
La data de 30.10.2015, prin serviciul registratură, urmare a adresei emise de instanță,
la dosarul cauzei au fost înaintate, în copie, de către BNP E. F., dosarele de succesiune nr. 22/2014 și 24/2014 privind pe defunctul C. M..
La data de 13.11.2015 reclamanta a formulat cerere de renunțare la dreptul pretins și la judecată, solicitând respingerea acțiunii, potrivit art. 408 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Reclamanta P. L. M. a depus la data de 13.11.2015 o cerere de renunțare la judecată și la însuși dreptul pretins, printr-un înscris autentic (f. 102), arătând în cuprinsul acesteia că nu mai are niciun fel de pretenție materială sau morală de la pârâtul C. F. în legătură directă cu masa succesorală a numitului C. M. și că renunță definitiv și irevocabil să mai solicite în orice mod anularea certificatului de moștenitor nr. 17/16.04.2014 și a Certificatului de Moștenitor suplimentar nr. 23/16.06.2014 eliberate de BNP E. F.. Cererea a fost susținută și oral, prin apărător, la termenul de judecată din data de 15.12.2015, în sensul admiterii acesteia.
Potrivit prevederilor art. 408 C., reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului, instanța pronunțând o hotărâre prin care va respinge a cererii în fond, dispunând și asupra cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, instanța va lua act de renunțarea la drept a reclamantei formulată prin înscris autentic și cu consecința respingerii cererii în fond.
Totodată, va act că pârâtul nu solicită cheltuielile de judecată (f. 104).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta P. L. M., CNP_, cu domiciliul ales la C.. de Av. B. G. V. cu sediul in București, .. 46, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul C. F., CNP_, cu domiciliul în București, Carpenului, nr. 56, sector 1, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță. Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – V.E.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2015.... → |
|---|
