Plângere contravenţională. Sentința nr. 4644/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4644/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 4644/2015
Dosar nr._
Disjuns din ds._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ 4644
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatoarea T. I. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatoarea, prin avocat T. V., cu împuternicire aflată la dosarul_, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin serviciul registratură, la data de 12.06.2015 contestatoarea a depus taxa judiciară de timbru conform chitanței nr._ / 12.06.2015, după care,
Instanța, în temeiul disp. art. 10 ind. 1 din OUG 15/2002, pune în discuție excepția necompetenței teritoriale, având în vedere faptul că reclamanta are domiciliul în sectorul 5.
Contestatoarea, prin avocat, arată că din eroare s-a trecut domiciliul ca fiind în sectorul 5, deoarece aceasta are domiciliul pe ., sectorul 6, operând un transfer de domiciliu. Depune la dosar copie CI, precizând că acesta este valabil în prezent.
Instanța revine asupra excepției necompetenței teritoriale invocate din oficiu și pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București în ce privește soluționarea cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, arată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze cauza deoarece plângere contravențională a fost disjunsă dintr-un dosar având ca obiect contestație la executare, operând o prorogare judiciară de competență asupra plângerii.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, față de domiciliul contestatoarei, în conformitate cu disp. art. art. 10 indice 1 din OUG 15/2002.
Nefiind alte cereri de prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Contestatoarea, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă părților prezente.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea plângerii contravenționale având în vedere faptul că procesul-verbal nu i-a fost comunicat. Deși la dosarul cauzei de contestație la executare este un proces-verbal de afișare, are unele dubii cu privire la valabilitatea acelei afișări întrucât pe acel proces-verbal există trecut un martor, iar numele său este ștampilat. Precizează că nu a primit nimic acasă, și, mai mult decât atât, contravine dispozițiilor deciziei 10/2013 prin care într-un recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție arată că procedura de afișare este subsidiară procedurii comunicării prin poștă cu o confirmare de primire și nu s-a realizat niciuna dintre acestea.
Contestatoarea, prin avocat, consideră că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform deciziei 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect recurs în interesul legii care prevede că procesul-verbal de contravenție emis în perioada 2011 – 2012, în format electronic și neînsoțite de semnătura olografă a agentului constatator sunt lovite de nulitate absolută.
În ceea ce privește temeinicia faptei, contestatoarea, prin avocat, arată că fapta nu a fost săvârșită la acel moment, aceasta deținând rovinietă valabilă. Proba se face cu o fotografie, fiind menționat numărul fotografiei în procesul-verbal de contravenție și a solicitat să fie depusă această fotografie la dosar, dar intimata nu a depus-o. Mai arată că nu poate face dovada că la perioada respectivă avea rovinietă întrucât au trecut patru ani, iar bonul este obligatoriu să fie păstrat un an după expirarea valabilității.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 11.05.2015, contestatoarea T. I. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea întregii executări pornite în Dosarul de executare nr. 4591/B/20I4 aflat pe rolul B.E.J. „S. I. C.”; anularea somației emisă la data de 18 februarie 2015 de către B.E.J. „S. I. C.” în Dosarul de executare nr. 4591/B/2014; anularea încheierii din data de 05.02.2015, emisa de B.E.J. „S. I. C.” prin care au fost stabilite cheltuielile de executare; anularea înștiințării de poprire emisă la data de 18 februarie 2015 de către B.E.J. „S. I. C.” in Dosarul de executare nr. 4591/B/2014, precum și anularea oricărui act de executare efectuat în acest dosar; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestării la executare, în cond. art. 718 alin (1) din C.proc.civ.
În fapt, contestatoarea a arătat faptul că a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal . 11 Nr._/12.12.2011 pentru conducerea vehiculului cu nr. de înmatriculare_, la data de 17.06.2011 în zona DN5 km 28+120m, localitatea Călugăreni, județul G., fără a deține rovinietă valabilă. Astfel, în data de 13.03.2015 i-a fost comunicat din partea B.E.J. „S. I. C.”, titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal . 11 Nr._/12.12.2011, precum și actele de executare întocmite în dosarul 4591/B/2014 cu privire la acesta.
Cu privire la motivele contestației, contestatoarea a învederat instanței următoarele:
Procesul-verbal de contravenție . nr._/12.12.2011 nu i-a fost comunicat, menționând că prin cererea de executare silită, intimata a solicitat demararea procedurii de executare silita împotriva sa pentru suma de 128 lei, în baza procesului-verbal . 11 nr._.
Contestatoarea a mai arătat faptul că procesul-verbal de contravenție . nr._/12.12.2011 este nul. P. Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că procesele-verbale de contravenție ce constată și sancționează fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă, transmise pe hârtie, sunt nule în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. În temeiul art. 521 alin. (3) NCPC, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru toate instanțele de judecată. Procesul verbal de contravenție . nr._/12.12.2011, în baza căruia a fost pornită executarea silită, nu poarta nicio semnătură olografa a agentului constatator. Față de aceste considerente, a solicitat constatarea nulității titlului executoriu și pe cale de consecința anularea întregii executări silite și a tuturor actelor efectuate în dosarul de executare.
Contestatoarea a mai arătat că nu rezultă din niciun document ce reprezintă suma de 128 lei pe care intimata o executa. P. procesul-verbal de contravenție a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și de asemenea a fost obligata la plata despăgubirii prevăzute de fostul art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002 (abrogat prin Legea nr. 144/2012), în cuantum de 28 de euro.
Contestatoarea a arătat că despăgubirea prevăzută de procesul-verbal nu mai este datorată întrucât aceste despăgubiri au fost percepute prin procesele verbale de contravenție pentru circularea pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, în baza art. 8 alin. (3) din Ordonanța de Guvern nr.-15/2002 până în anul 2012, când odată cu . Legii nr. 144/2012 pentru modificarea acestei ordonanțe, a fost abrogat art. 8 alin. (3).Raportat la momentul începerii procedurii de executare silita împotriva sa, anul 2014, contestatoarea a considerat că suma de 128 de lei cu titlu de despăgubiri (dacă se va dovedi că debitul solicitat reprezintă aceste despăgubiri) nu mai este datorată intimatei, având în vedere abrogarea textului de lege care prevedea perceperea acestor despăgubiri.
Contestatoarea a mai învederat că în cazul său presupusa fapta a fost săvârșită sub imperiul legii vechi (12.12.2011, iar executarea silită a fost începută abia la sfârșitul anului 2014 - cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescripție - moment în care legea în vigoare nu mai prevede această sancțiune. Textul constituțional al art. 15 nu este încălcat atât timp cât dispozițiile criticate fac referire la nesancționarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenție, fără a se face distincție dacă aceasta nesancționare privește aplicarea sau executarea sancțiunii. Ori, dispozițiile de lege atacate reafirmă, în cadrul O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, principiul constituțional al aplicării legii contravenționale mai favorabile. De asemenea, trebuie să se țină cont și de numărul substanțial de contestații la executare înregistrate pe rolul instanțelor în urma începerii procedurilor de executare silită pentru despăgubirile prevăzute prin fostul art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, care nu au fost achitate de un număr considerabil de cetățeni și împotriva cărora s-a demarat executarea silită, contrar opiniei tranșante a Curții Constituționale.
Mai mult decât atât, conform principiului non bis in idem, nicio persoană nu poate fi sancționată de doua ori pentru aceeași faptă. Acesta a fost și raționamentul pentru care art. 8 alin (3) din O.G. 15/2002 a fost abrogat, întrucât prevedea o sancțiune dublă pentru săvârșirea aceleiași contravenții. În concluzie, față de motivele expuse anterior, contestatoarea a considerat că executarea silită împotriva sa a fost demarată în mod nelegal, acea sumă cu titlu de despăgubiri nemaifiind datorată prin . unei legi noi care abrogă dispozițiile art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002. Pe cale de consecință, a solicitat solicit instanței de judecata să dispună anularea întregii executări silite pornite în Dosarul de executare nr. 4591/B/2014 aflat pe rolul B.E.J. „S. I. C.” și a tuturor actelor efectuate în acest dosar.
Contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice altă probă utilă soluționării cauzei care va rezulta din dezbateri.
În drept, contestatoarea a invocat disp. art. 711 rap. la art. 712 alin. 2 C.pr.civ. art. 718 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar somație din 18.02.2015 ; încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul 4591/B/2014 din 05.02.2015 ;înștiințare privind măsura popririi din 18.02.2015 ;Procesul verbal de contravenție . Nr_/12.12.2011; încheierea Judecătoriei Sector 6 din 24.10.2014 in dosarul_/303/2014 prin care s-a încuviințat executarea silita.
La data de 22.04.2015 intimata C.N.A.D.N.R. S.A. a depus la dosar la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În fapt, intimata a arătat faptul că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparținând T. I. circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art. 1 (1 indice 1) din norma de referința, adică O.G. nr, 15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. I și 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor. În contextul legislativ expus, intimata a arătat că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anulării procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni. În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției în cauza, aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare: „ Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară. În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul C. și un martor.
Pe de altă parte, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora. Mai mult, prin simetrie juridica intimata a apreciat că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 NCPC. De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 NCPC precizează că procedura se socotește îndeplinită “la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal".
Deoarece constatarea faptei s-a realizat în mod electronic și nu personal de catre agentul constatator, așa cum se menționează expres și în procesul verbal de constatare a contravenției, intimata a precizat că speței sunt aplicabile în mod prioritar dispozițiile O.G. nr. 15/2002 ca lege specială raportată la legea generală de constatare a contravențiilor, respectiv O.G. nr. 2/2001, coroborat cu normele Legii nr. 455/2001.
Intimata a mai solicitat să constate faptul că a dat dovada nu numai de buna - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani) sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligațiile stabilite prin titlurile executorii.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare. De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în Romania, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: “Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civila, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formulă executorie,”. Dubiul cu privire la buna - credință a contestatorului se manifestă prin chiar faptul că . a fost determinată de aplicarea unor modalități coercitive instituite de lege și nu din proprie inițiativă.
De asemenea, intimata a solicitat instanței să constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusa executării silite și că aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
P. Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinietă valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. — SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
P. urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C. - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșită de utilizator și în consecință și recuperarea creanțelor aferente.
În ceea ce privește invocarea de către contestator a dispozițiilor Deciziei nr. 10/2013 cât și a Deciziei nr. 6/2015 pronunțate de către ICCJ, intimata a învederat instanței de judecată că în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități respectiv C.N.A.D.N.R. – S.A prin agenții constatatori.
În drept, intimata a invocat disp. art. 205 C.pr.civ., precum și cele din cuprinsul întâmpinării.
Intimata a solicitat în temeiul art. 223 alin. 3 C.pr.civ., judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data 11.05.2015 instanța a constatat că prin cerere s-a formulat atât o contestație la executare, cât și o plângere contravențională, dispunând disjungerea celor două capete de cerere, suspendând capătul de cerere privind contestația la executare până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la termenul în care a fost introdusă contestația, instanța reține că potrivit Deciziei civile nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casația și Justiție privind judecarea recursului în interesul legii, s-a stabilit faptul că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Față de faptul că intimata nu a făcut, în cauză, dovada faptului că procesul-verbal de contravenție . nr._/12.12.2011 a fost comunicat contestatoarei prin poștă, instanța constată că acesta nu a fost comunicat în mod legal, deci termenul pentru introducerea plângerii contravenționale nu a început să curgă împotriva petentei.
Pe fondul cererii, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Verificând legalitatea procesului-verbal astfel încheiat instanța reține următoarele:
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Cu privire la această ultimă condiție, respectiv semnătura agentului constatator, instanța constată că prin Decizia ÎCCJ nr. 6 din 16 februarie 2015, publicată în M.Of. nr. 199/25.03.2015 s-a stabilit faptul că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Având în vedere că lipsește semnătura olografă a agentului constatator de pe procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, instanța constată că acesta este lovit de nulitate absolută, fiind încălcate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 la momentul încheierii sale. Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal . nr._/12.12.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de contestatoarea T. I., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. O. A. din București, .. 9-11, .. 2, . în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, J40/552/15.01.2004, CUI_, cu sediul în .. 401 A, București, sector 6.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/12.12.2011.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. TDIL/Tehn. TCI
4 ex. / 17.08.2015
| ← Uzufruct. Sentința nr. 4613/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4637/2015. Judecătoria... → |
|---|
