Uzufruct. Sentința nr. 4613/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4613/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 4613/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4613
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect acțiune confesorie de uzufruct, privind reclamantul D. V.-C. în contradictoriu cu pârâta M. R..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea confesorie de uzufruct înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2012, reclamantul D. V.-C. a solicitat obligarea pârâtei M. R. în sensul de a-i lăsa în deplină folosință terenul în suprafață de 87,62 mp, asupra căruia are un drept de folosință pe perioadă nedeterminată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că deține cu titlu de folosință terenul în suprafață de 87,62 mp, înscris în cartea funciară nr._ a Municipiului București, cu număr cadastral 6837/2, teren situat în ., sector 6. Acest teren, împreună cu terenul situat în partea vestică, în suprafață de 513 mp, formează lotul aflat la adresa din București, ., în suprafață totală de 600 mp, care a fost dobândit de reclamant prin succesiune legală de la autoarea sa D. T., care la rândul ei l-a dobândit prin act de partaj. În lipsa măsurătorilor topografice, în actul de partaj și ulterior în certificatul de moștenitor nu s-a menționat decât suprafața de 513 mp. Cu privire la diferența de 87 mp a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, însă instanțele au constatat că vecinii săi nu sunt proprietari ai acestui teren să că nu se poate uzucapa împotriva acestora, motiv pentru care i-au respins cererea, reclamantul rămânând doar titular al dreptului de folosință.
Dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 513 mp l-a transmis în data de 08.04.2005, prin contract de vânzare-cumpărare lui N. I. și ulterior, în data de 22.09.2005, i-a transmis acestuia și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 87,62 mp. Întrucât N. I. a fost împiedicat în exercitarea dreptului de folosință de către pârâta M. R., care ocupă și stăpânește în mod abuziv și nelegal terenul de 87,62 mp, au fost nevoiți să rezilieze convenția de transmitere a dreptului de folosință.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 703, art. 705 rap. la art. 696 din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriul pârâtei.
A atașat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: încheierea OCPI Sector 6 nr. 5979/22.03.2005, sentința civilă nr. 9913/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 6 București, decizia civilă nr. 1402A/28.06.2002 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, decizia civilă nr. 218/04.02.2003 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, contract de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public M. E. sub nr. 899/08.04.2005, convenție încheiată sub semnătură privată.
Pârâta M. R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și excepția inadmisibilității cererii. Pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că la numărul 10 din . loturi de teren, respectiv un teren în suprafață de 87 mp, aflat în proprietatea Statului Român, cu număr cadastral 6837/1 și un alt teren în suprafață de 513 mp, dobândit de reclamant prin sentința civilă nr. 9913/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 6 București, modificată în căile de atac. Reclamantul nu a dobândit niciun drept asupra terenului în suprafață de 87 mp. Terenul a fost stăpânit în mod continuu, încă din 1968 de către autorii pârâtei, S. D. și S. C., iar din anul 2005 de către pârâtă, reclamantul neintrând niciodată în posesia acestui teren.
Din niciun document depus de reclamant nu rezultă că acesta ar deține dreptul de uzufruct asupra terenului în suprafață de 87 mp, astfel că acțiunea confesorie de uzufruct este inadmisibilă.
În baza titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 9913/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 6 București, decizia civilă nr. 1402A/28.06.2002 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, decizia civilă nr. 218/04.02.2003 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, reclamantul a solicitat punerea în posesie cu privire la terenul cu suprafața de 513 mp. Nu a fost pus în posesie și cu privire la cel în suprafață de 87 mp.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
În dovedire, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiza tehnică și interogatoriul reclamantului.
Prin încheierea din data de 04.04.2013, instanța a dispus suspendarea judecății în cauză până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Cauza a fost repusă pe rolul instanței la data de 27.04.2015.
În ședința din data de 27.04.2015, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția inadmisibilității cererii, invocate de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
În ședința din data de 08.06.2015 a fost audiat martorul H. L., depoziția acestuia fiind atașată la dosar, fila 109.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Acțiunea confesorie de uzufruct este acțiunea prin care reclamantul, titularul unui drept de uzufruct, care a pierdut stăpânirea materială specifică dreptului său, îl cheamă în judecată pe pârât și solicită instanței de judecată să îi recunoască dreptul său și să îl oblige pe pârât să-i permită exercitarea lui deplină și netulburată și să îi restituie stăpânirea materială a bunului. Este acțiunea prin care se ocrotește sau se valorifică dreptul de uzufruct. În procesul declanșat, reclamantul invocă dreptul său real principal de uzufruct, el trebuie să dovedească existența dreptului, așa încât va proba, în principal, modul prin care a dobândit dreptul de uzufruct.
În speță, reclamantul a produs nicio dovadă din care să reiasă dreptul de uzufruct asupra imobilului teren cu suprafața de 87,62 mp, situat în București, ., sector 6, având număr cadastral 6837/2, pe care înțelege să-l apere prin acțiunea confesorie.
Reclamantul nu a invocat și nici nu a probat existența unui act juridic prin care să i se fi transmis vreun drept asupra terenului, iar despre dobândirea dreptului de uzufruct prin uzucapiune nici nu se poate pune problema în condițiile în care nu a avut niciodată posesia imobilului, aspect ce reiese din depoziția martorului audiat în cauză, fiind confirmat de însuși reclamantul în debutul notelor scrise intitulate răspuns la întâmpinare, aflate la filele 50-54. Prin sentința civilă nr. 332/20.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, s-a constatat de asemenea nulitatea înscrierii efectuate prin încheierea OCPI Sector 6 nr. 5979/22.03.2005, privitoare la dreptul de folosință al reclamantului asupra terenului cu suprafața de 87,62 mp, înscrierea respectivă fiind radiată.
Argumentul reclamantului potrivit căruia ar fi dobândit de la antecesorii săi un drept de folosință asupra terenului cu suprafața de 87,62 mp este lipsit de orice suport probator. Potrivit considerentelor sentinței civile nr. 9913/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 6 București (f. 7-10), ce se impun cu autoritate de lucru judecat, reclamantul a dobândit de la autoarea sa dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 513 mp, pe care l-a înstrăinat ulterior către o terță persoană.
În concluzie instanța constată că dreptul de uzufruct invocat de reclamant nu a fost probat, astfel încât acțiunea confesorie menită să-l protejeze este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul D. V. C., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5 și cu domiciliul ales la S.C.A. P., V. și Asociații, în București, .. 34, .. 4, ., în contradictoriu cu pârâta M. R., cu domiciliul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.MM/4ex./2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4618/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4644/2015.... → |
|---|
