Plângere contravenţională. Sentința nr. 200/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 200/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 200/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.200
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.01.2015
INSTANȚA COMPUSĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER A. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul C. B. M. în contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA DE POLITIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, reprezentat de apărător T. V., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 7, și intimata, reprezentată de consilier juridic L. T., care depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Contestatorul, prin apărător, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Intimata, prin consilier juridic, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere locul constatării faptei.
În conformitate cu prevederile art.94 pct.4 C.p.c. raportat la art.32 din Ordonanța de Guvern nr.2/2001, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza.
În conformitate cu prevederile art.238 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție stabilirea duratei estimate de soluționare a pricinii.
Contestatorul, prin apărător, arată că cererea poate fi soluționată în 30 de zile.
Intimata, prin consilier juridic, arată că cererea poate fi soluționată în 2 luni de zile.
Instanța, având în vedere probele solicitate de părți prin cerere și întâmpinare, stabilește ca durată estimată maximă de soluționare a cauzei un termen de 3 luni, în conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Contestatorul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, având ca obiect înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție cu avertisment, solicită instanței să pună în vedere intimatei să depună un raport cu privire la celelalte sancțiuni aplicate petentului, dacă au existat.
La interpelarea instanței de judecată, reprezentantul intimatei arată că instituția pe care o reprezintă nu are o astfel de evidență.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul pe aspectul propunerii de probe, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și cu planșele foto.
Instanța, în baza art.255 și 258 al.1 C.p.c., apreciind proba cu înscrisuri solicitată de părți admisibilă și de natura sa duca la solutionarea procesului, încuviințează pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul careia părțile se vor servi de înscrisurile existente la dosar.
În privința cererii formulate de contestator, ca intimata să depună la dosar înscrisuri cu privire la un eventual cazier al sancțiunilor de natură contravențională aplicate acestuia, pentru a susține cererea având ca obiect înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție, având în vedere susținerea reprezentantului intimatei, instanța apreciază că această solicitare este neîntemeiată, astfel încât o respinge.
Nemaifiind cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Așa cum rezultă din planșele fotografice, un semn de întrebare îl ridică în primul rând marcajele asupra cărora s-a poziționat autoturismul petentului, în sensul că, dacă se au în vedere dispozițiile legii care reglementează oprirea interzisă, trebuie observat ce urmărește această lege, respectiv de a nu bloca traficul sau de a nu crea un pericol în circulație.
Așa cum se observă din planșele depuse de intimată, mașina petentului se afla pe un marcaj hașurat, astfel încât partea carosabilă nu era ocupată de mașina petentului, respectiv nu era staționat neregulamentar, nu era oprit neregulamentar pe carosabilul străzii.
În zona exista 3 indicatoare: parcare, oprire interzisă și semafor, toate fiind puse pe același stâlp și pot crea o confuzie. Or, în condițiile în care petentul a văzut semnul de parcare, a parcat autoturismul său.
Un alt aspect pe care l-a învederat instanței prin răspunsul la întâmpinare a fost acela legat de sancționarea petentului, care nu rezultă nici din procesul- verbal de contravenție, nici din dispoziția de ridicare a mașinii, respectiv a dispozițiilor art.97 al.1 lit. d din OUG nr.195/2002, ridicarea autoturismului.
Conform articolului menționat, polițistul care constată această contraventie, dispune ca măsură complementară ridicarea autoturismului. Or, în prezenta cauză, pe lângă amenda contravențională, petentului i s-a impus un cost de ridicare, transport, care nu rezultă din niciun document, deși dispoziția de ridicare ar fi trebuit să conțină acest lucru.
Cu atât mai mult, în procesul-verbal de constatare a contravenției trebuia să fie reținut și acest articol de lege.
Arată că nu înțelege să solicite cheltuieli de judecată.
Intimata, prin consilier juridic, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită respingerea plângerii, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și să fie menținut procesul-verbal de contravenție ca legal și temeinic.
Arată că nu au fost răsturnate prezumțiile de legalitate și temeinicie ale procesului-verbal de contravenție, acesta fiind întocmit în forma lui simplă prevăzută de art.181 anexa 1d din Regulamentul de aplicare a Codului Rutier, fapta contravențională fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice, planșe foto care surprind autoturismul la data și locul menționate în acesta.
Contestatorul a fost sancționat pentru staționarea neregulamentară în raza de acțiune a indicatorului rutier oprire interzisă pe o perioadă mai mare de 5 minute.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii, solicită instanței de judecată a avea în vedere concluziile din întâmpinare.
Contestatorul, prin apărător, având cuvântul în replică, arată, cu privire la regulamentul de ridicare, transport și depozitare, ca acesta a fost anulat în dosarul nr._, sentința fiind pronunțată la data de 20.11.2014, iar în respectivul dosar, instanța de contencios a constatat că regulamentul pus în aplicare de Poliția Locală Sector 6 nu este legal.
Reprezentantul intimatei arată că sentința invocată de apărătorul contestatorului nu este definitivă.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.07.2014, contestatorul C. B. M., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._ din data de 11.07.201 ca fiind emis în mod nelegal și netemeinic, anularea măsurii de sancționare cu 5 puncte-amenda, în valoare de 425 de lei, și cu 3 puncte penalizare, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că în data de 11.07.2014, a fost emis procesul-verbal mai sus menționat și înștiințarea de plată aferentă acestuia pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit. „a” și art. 142 lit. a din RAOUG 195/2002 și anume „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: a) în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă; S_ interzice staționarea voluntară a. vehiculelor: a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară``.
La data de 12.06.2014, a parcat autoturismul marca RANGE ROVER cu nr. de înmatriculare_ pe . cu bordura, în parcarea amenajată de instituțiile locale. Parcarea autoturismului a fost efectuată înainte de zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă” în sensul că autoturismul contestatorul nu a depășit în totalitate ..
Totodată, parcarea autoturismului a fost efectuată paralel cu bordura, nefiind îngreunată nici circulația rutieră, nici cea pietonală.
Ulterior autoturismul a fost ridicat și transportat la un loc de depozitare de unde contestatorul și-a recuperat autoturismul.
Contestatorul a mai arătat că la momentul achitării contravalorii taxei de ridicare, transportare și depozitare, polițistul local C. L. nu i-a înmânat procesul-verbal și nu i-a adus la cunoștință faptul că poate formula obiecțiuni la întocmirea procesului-verbal potrivit art. 16 alin 7 din O.G. 2/2001 „în momentul încheierii procesului - verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului- verbal.
Or, chiar și în situația în care respectiva faptă ar fi fost înregistrată cu un dispozitiv tehnic omologat, agentul constatator avea obligația de a îi aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni și de a le menționa în procesul-verbal.
În cazul în care agentul constatator îi aducea la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni și reținea situația reală, mențiunile trecute în procesul-verbal de contravenție nu ar mai fi avut susținere.
În condițiile în care se va aprecia că prin oprirea efectuată a săvârșit vreo faptă de natură contravențională, în raport și de gravitatea redusă a acesteia, contestatorul a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 7 din OG 2/2001 în senul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment.
Contestatorul a solicitat să se pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei planșa foto înregistrată cu mijlocul tehnic marca NIKON seria_, dovada că mijlocul tehnic menționat în procesul-verbal este omologat și certificat conform legii, precum și atestatul operatorului 15 mijlocului tehnic.
Față de cele menționate, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din data de 11.07.2014 ca fiind emis în mod nelegal și netemeinic, anularea măsurii de sancționare cu 5 puncte-amenda, în valoare de 425 de lei, și cu 3 puncte penalizare, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, Cauza A. vs. România.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar în copie procesul- verbal . nr._/11.07.2014.
La data de 25.09.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.
În fapt, în data de 12.06.2014, în jurul orelor 14.14, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6 care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Range Rover, având numărul de înmatriculare_, era staționat neregulamentar pe .. 74-76, în zona de acțiune a indicatorului rutier “Oprirea interzisă".
Fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 143 lit.a) coroborat cu art. 142 lit. a) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 coroborat cu 411.108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, și sancționată cu 5 puncte amendă, în cuantum de 25 lei și 3 puncte penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la ari. 16 si art. 17 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată O.U.G nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
Cât privește sancțiunea aplicată, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, polițiștii locali aplicând amendă în cuantum de 425 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din O.G. nr.2/2001, acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Argumentul contestatorului, care invocă faptul că vehiculul a fost staționat într-o parcare amenajată, înainte de zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă", este nesusținut având în vedere faptul că din planșele foto efectuate la fața locului în data de 12,06.2014, în intervalul orar 14,08-14,14, cu un aparat foto certificat, reiese că vehiculul marca Range Rover cu nr. de înmatriculare_ a staționai neregulamentar pe .. 74-76 în zona de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea interzisă”.
În ceea ce privește susținerea petentului, care invocă faptul că procesul-verbal de contravenție nu i-a fost înmânat la momentul achitării taxei de ridicare, transport și depozitare, fiind în imposibilitate de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal, intimata a precizat faptul că procesul-verbal a fost întocmit în termenul prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, ulterior identificării persoanei care a utilizat vehiculul, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002.
Petentul nu a avut posibilitatea de a face obiecțiuni la procesul-verbal de contravenție întrucât a fost întocmit în lipsa acestuia, în forma prevăzută de dispozițiile art.181 din H.G. nr. 1391/2006, după identificarea persoanei care a utilizat vehiculul.
Totodată, intimata a precizat faptul că petentul nu a indicat vreun temei de drept care să susțină afirmația acestuia cu privire la presupusa obligație a agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului în ipoteza constatării faptei cu un aparat foto certificat.
Intimata a menționat faptul că lipsa mențiunilor din procesul-verbal privind obiecțiunile contravenientului nu poate constitui un caz de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, având în vedere că această mențiune este prevăzută de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității relative, care pot conduce la anularea procesului-verbal doar în cazul dovedirii unei vătămări care nu poate fi acoperită decât prin anularea acestuia, aspect reținui și de către Î.C.C.J. prin Decizia nr, 22/2007.
Referitor la solicitarea contestatorului privind înlocuirea sancțiunii contravenționale a amnezii cu sancțiunea avertismentului, intimata apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât petentul nu a invocat și probat motivele pentru care solicită reindividualizarea sancțiunii.
Aparatul foto marca Nikon, seria_, utilizat la efectuarea planșelor foto, este un mijloc tehnic certificat cu nr. 32/ 17.02.2012, precum reiese din raportul de încercări depus la prezenta cauză.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ca neîntemeiată și nesusținută și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal și a sancțiunii dispuse ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile C. pr. Civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 155/2010, O.U.G nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006 și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În susținerea întâmpinării intimata a depus la dosar, în copie, procesul- verbal de contravenție . nr._/11.07.2014, confirmare de primire, comunicare . nr._/13.06.2014, confirmare de primire, raport de încercări nr.32/17.02.2012 si planse fotografice,
La data de 11.11.2014, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin întâmpinare intimata a afirmat că procesul-verbal . nr._ din 11.07.2014 a fost legal întocmit, fiind respectate toate dispozițiile art. 16 si art.17 din O.G. 2/2001 și, totodată, faptul că sancțiunea aplicată se încadrează in limitele prevăzute de lege și că a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei.
Totodată, a afirmat ca, ținând cont de împrejurările de săvârșire a contravenției și de criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin 3 din OG 2/2011, polițiștii locali în mod corect au aplicat amenda în cuantum de 425 lei.
Contestatorul a arătat că în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor, cât si individualizarea pedepsei, acestea s-au efectuat cu încălcarea legii.
Pe lângă sancțiunea în cuantum de 5 puncte amendă, în valoare de 425 de lei, si 3 puncte de penalizare a fost aplicata si sancțiunea prevăzută de art. 97 alin. 1 lit. d) din OUG 195/2002.
Acest fapt rezulta din Dispoziția de Ridicare . nr._ din 12.06.2014.
Astfel, contestatorul a suportat o sancțiune, fără ca în mod legal aceasta sa îi fie aplicată.
În privința acestei dispoziții de ridicare, a formulat în termen legal plângere prealabilă, însă până la data prezentului răspuns nu i s-a comunicat un răspuns.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, contestatorul a învederat faptul că din planșele foto atașate întâmpinării rezultă fără echivoc ca mașina în modul în care a fost parcat nu obstrucționat în nici un fel traficul rutier.
Conform art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001„ Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșite a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal``.
Astfel, contestatorul a menționat faptul că trecerea de pietoni se afla la o distanta mai mare de 25 m fata de locul în care a parcat mașina, stația de oprire pentru mijloacele de transport în comun se află la o distanță de 50-60 m și nu în ultimul rând, din punctul de vedere al parcărilor, sectorul 6 este cel mai deficitar.
Un alt aspect relevant din perspectiva dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 este ca personal nu a mai fost sancționat pentru o fapta similara, dând prioritate întotdeauna dispozițiilor legale, situației de fapt și în ultimul rând confortului personal.
Având in vedere aceste aspecte, consideră ca sancțiunea aplicată este vădit disproporționala fata de fapta săvârșită, motiv pentru care a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Contestatorul a depus la dosar, în copie, dispoziția de ridicare . nr._ din 12.06.2014, factura nr._/_ din 12.06.2014 si chitanța nr. 26/12.06.2014
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.07.2014, contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevazute de art.143 lit.a raportat la art.142 lit.a din RAOUG nr.1952002, constând in faptul că, la data de 12.06.2014, a stationat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . intervalul orar 14,08-14,14, în zona de activitate a indicatorului oprirea interzisa.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța nu poate retine argumentul contestatorului referitor la nerespectarea disp. art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 referitoare la dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, procesul-verbal imbracand forma prevăzuta de art.39 și 109 din OUG nr.1952002 coroborate cu disp. art.181 din Regulament, în condițiile în care contravenția a fost constatata prin mijloace tehnice, după identificarea contravenientului, așa cum reiese din comunicarea aflata la fila 24 dosar.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, susținerile contestatorului potrivit cărora nu se face vinovat de producerea faptei contravenționale nu pot fi reținute în cauză întrucât nu au fost probate prin niciun mijloc de proba, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului-verbal. Dimpotrivă, astfel cum reiese din planșele fotografice aflate la filele 22-23 dosar, autoturismul staționa în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă. I. apreciază ca susținerile contestatorului referitoare la caracterul contradictoriu al indicatoarelor instalate în același loc sunt lipsite de temeinicie, având în vedere ca atât indicatorul parcare, cât și indicatorul oprirea interzisă sunt insotite de indicatoare adiționale care marchează sfârșitul și începutul zonei de acțiune a indicatoarelor, aspecte care ar trebui să fie cunoscute de un titular al dreptului de a conduce pe drumurile publice, iar, așa cum rezulta din planșele fotografice, autoturismul se afla în interiorul zonei în care oprirea era interzisă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicata, instanța apreciază că fata de prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea amenzii a fost corect aplicata.
În privința faptului ca pe lângă aceste sancțiuni contestatorul a trebuit sa suporte și cval unei taxe pentru ridicarea autoturismului, instanța nu poate analiza aceste aspecte, atât timp cât este sesizata doar cu plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal, prin urmare, nu poate stabili decât legalitatea și temeinicia acestuia în raport de conținutul acestui act, iar nu al unei dispoziții care nu face obiectul cererii.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va respinge plângerea formulată de contestator ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul C. B. M., domiciliat în București, ., ., etaj 4, apartament 221, sector 2, CNP_, cu domiciliul ales la SCPA M. R., V. T. & ASOCIAȚII, în București, ..6, ., etaj 1, apartament 54, sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.MD/Thred.MM
4 ex/02.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 204/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Reziliere contract. Sentința nr. 395/2015. Judecătoria... → |
|---|
