Plângere contravenţională. Sentința nr. 1929/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1929/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1929/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1929
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul B. I., pe intervenientul Z. S.-A. și pe intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, având ca obiect civil - plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul, prin mandatar M. A., lipsind intervenientul și intimata.
Se face referatul cauzei de către referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contraventionala, termenul de judecată a fost acordat în vederea administrării probei cu interogatoriul intervenientului, procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Instanța ia act că contestatorul, prin mandatar, a formulat interogatoriul, pus în discuție la termenul de judecată anterior și că intervenientul forțat nu s-a prezentat la acest termen de judecată, în vederea administrării probei cu interogatoriul, deși acesta a fost citat cu mențiune expresă în acest sens.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 C. pr.civ., încuviințează ambelor părți, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul, prin mandatar, arată că a fost acuzat că a acroșat autoturismul intervenientului forțat, deși contestatorul nu avusese cunoștință despre acest fapt. La acel moment, contestatorul conducea un autovehicul de tonaj (3,5 tone), la intersecția ., fiind acuzat că i-a acroșat partea din spate a mașinii intervenientului, iar loviturile ușoare nu pot fi percepute în interiorul autovehiculului de tonaj. Mandatarul părții menționează că nu au existat semnale luminoase, nimeni nu i-a atras atenția conducătorului auto că s-a produs un accident, deși putea fi abordat în trafic, de către intervenient sau de orice alt participant la trafic. Contestatorul este acuzat că a fugit de la locul accidentului, însă la acel moment, se afla în timpul serviciului fiind angajat ca și șofer, nu era sub influența băuturilor alcoolice, astfel că nu există motive obiective pentru care să nu fi fost abordat de către intervenientul forțat. Ulterior, poliția s-a prezentat la sediul firmei unde este angajat contestatorul, fiind invitat să dea declarații la poliție. Contestatorul, prin reprezentant convențional, consideră că zgârieturile, avariile autoturismului intervenientului sunt anterioare, preexistente momentului incidentului și că partea adversă a găsit oportun să repare mașina acestuia pe asigurarea contestatorului. În concluzie, contestatorul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal încheiat în data de 02.12.2013, în care se indică schimbarea direcției de mers la dreapta, deși din declarațiile părților aflate la dosar, părțile au schimbat direcția de mers la stânga; cu cheltuieli de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 16.12.2013 sub nr._, contestatorul B. I., a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, împotriva procesului-verbal . nr._, din data de 02.12.2013 al D.G.P.M.B. - B. Rutieră, solicitând admiterea acțiunii, anularea procesului-verbal de contravenție și a efectelor produse de respectivul proces-verbal, adică amendă de 640 lei, 3 puncte de penalizare și suspendarea permisului de conducere.
În motivarea cererii introductive, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal . nr._/02.12.2013 intimata a constatat și a sancționat mai multe contravenții, respectiv că petentul „a condus în data de 15.11.2013, în zona V. M., .:00, auto_ și nu s-a încadrat la schimbarea direcției de mers către dreapta intrând în coliziune cu auto_ . Conducătorul auto nu se afla sub incidența băuturilor alcoolice. De asemenea nu s-a prezentat la poliție în termenul legal pentru a declara accidentul.” Pentru aceste contravenții contestatorul a fost sancționat cu 8 puncte de amendă în valoare de 640 RON, 3 puncte penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În fapt, contestatorul a menționat că, în ziua de 15.11.2013 în jurul orei 15:00 conducea autoutilitara Renault M., culoare albă, capacitate 3.5 tone, cu nr. de înmatriculare_, în zona V. M. - . în direcția intersecția R., pe traseul zilnic de lucru, în calitate de șofer la societatea Benefic Picasso, precizând că la data de 15.11.2013, autoutilitara nu a prezentat urme de lovire, zgârieturi sau alte urme de vopsea și că nu a avut cunoștința de implicarea sa în vreo coliziune cu un alt autovehicul până la data de 02.12.2013, dată la care societatea la care lucrează a primit o citație de la poliție. În urma citării, s-a prezentat la poliție, unde i s-a adus la cunoștința că în data de 15.11.2013 a fost implicat într-un accident cu auto_ . Contestatorul a mai specificat că șoferul autoturismului_ a susținut că la acea dată în timp ce se afla în zona V. M. - . un viraj la stânga spre intersecția R., auto_ condus de acesta se afla paralel cu autoutilitara condusă de contestator, în dreapta sa, încadrat tot pentru stânga și că în timpul virajului spre stânga a acroșat cu partea din dreapta spate a autoutilitarei condusă de contestator, partea din stânga față a auto_ .
Contestatorul a mai adăugat că autoutilitara pe care o conducea este o mașina grea, de 3.5 tone și o astfel de atingere/acroșare cu un alt autoturism nu poate îi percepută de șofer în interiorul mașinii; că la data de 15.11.2013 autoutilitara nu a prezentat urme de lovire sau alte zgârieturi în partea din dreapta spate care să îi inducă probabilitatea existenței vreunei coliziuni; poziția autoutilitarei_ indicată de conducătorul auto_, ca fiind momentul acroșării, oferă vizibilitate zero pentru ceea ce se întâmpla în partea din dreapta spate în momentul unui viraj la stânga (era datoria conducătorului auto_ să se asigure că păstrează o distanță corespunzătoare față de o mașina de un tonaj mai mare în timpul unei astfel de manevre); că nu a primit semnale acustice (claxon) din partea conducătorului auto_ sau din partea altor participanți în trafic (având în vedere ora și locația presupusei coliziuni, traficul era intens) prin care să fie atenționat de existența vreunei coliziuni.
Contestatorul a reiterat că abia în data de 02.12.2013 a luat la cunoștința de presupusa coliziune, că nu a cunoscut până la acel moment că ar fi fost implicat în vreun accident, acesta fiind motivul neprezentării în termenul legal de 24 de ore în fața organelor de poliție pentru declararea unui accident.
Contestatorul a mai menționat că la data de 15.11.2013 autoutilitara_ pe care o conducea îndeplinea toate condițiile legale privind circulația pe drumurile publice, respectiv asigurarea de răspundere civilă obligatorie RCA, certificat de înmatriculare și ITP, precum și că deținea permis de conducere valabil, astfel că nu avea nici un motiv să nu facă o constatare amiabilă, să nu declare sau să nu-și asume răspunderea în cazul în care ar fi fost implicat în vreun accident, cu atât mai mult cu cât activitatea pe care o desfășoară în calitate de șofer depinde exclusiv de existența unui permis de conducere valabil, fapt pentru care nu ar fi avut nici un interes să riște suspendarea permisului de conducere.
În data de 02.12.2013, contestatorul a precizat că s-a prezentat la poliție, unde a dat o declarație bazată numai pe relatările agentului constatator extrase din declarația conducătorului auto_, prin care a subliniat faptul că nu a avut cunoștința de existența vreunei coliziuni. Având în vedere că nu a avut nici un indiciu din care să reiasă implicarea sa în vreun accident, nu exclude posibilitatea ca, conducătorul auto_ să-i fi citit numerele de înmatriculare în trafic și să profite de asigurarea de răspundere civilă pentru o daună preexistentă.
În continuare, contestatorul a făcut referiri la prevederile art. 16 din OG 2/2001 republicată, conform cărora agentul constatator este obligat printre altele să menționeze „arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. Cu toate acestea, în cuprinsul procesului-verbal întocmit de agentul constatator, se precizează în mod eronat că: „nu s-a încadrat la schimbarea direcției de mers către dreapta”, ceea ce nu corespunde cu realitatea așa cum reiese și din declarația dată în fața agentului constatator și aflată la dosarul poliției și nici cu cea a conducătorului auto_, prin care ambii arătau că schimbarea direcției de mers s-a făcut prin viraj la stânga, cu atât mai mult cu cât traseul zilnic de lucru al contestatorului este din zona V. M. - . intersecția R..
În finalul plângerii contravenționale, contestatorul a făcut trimiteri la Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza A. contra României, în care se critică sistemul sancționator al Ordonanței 2/2001, sistem care este lipsit de prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar din conținutul procesului verbal, rezultă că fapta nu a fost constatata personal de către agentul care l-a întocmit, situație față de care, în lipsa unor elemente de natură să probeze situația de fapt reținută, prezumția de temeinicie nu își găsește aplicarea.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.16 din OG 2/2001, art. 118 din OUG 195/2002.
În susținere, a solicitat proba testimonială și proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv copie CI, proces-verbal.
Acțiunea a fost legal timbrată, conform filei 6 și 16, 18 dosar.
La data de 30.01.2015, intimata a depus, prin Serviciul Registratură al instanței, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive, ca neîntemeiată, având în vedere că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, făcând deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
În apărare, intimata a solicitat să se observe că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, că nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În fapt, intimata a precizat că, la data de 15.11.2013, ora 15.00, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe .. M., la intersecție cu . s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers către dreapta, lovind astfel autovehiculul cu numărul de înmatriculare GR 77 KT A, condus de către Z. S.-A., iar prin manevra efectuată, contestatorul nu a respectat prevederile art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, intrând în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cauzând pagube materiale la cele două vehicule implicate.
Intimata a subliniat că, deși avea obligația, conform art. 79 alin. (1) lit. b) din O.U.G. 195/2002, contestatorul nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs accidentul, obligație îndeplinită de celălalt conducător auto implicat, ci s-a prezentat la sediul unității de poliție în data de 02.12.2013.
Intimata a specificat că, din interpretarea declarațiilor celor doi conducători auto scrise la unitatea de poliție, a schițelor întocmite de către aceștia, precum și a avariilor existente la cele două autovehicule, agentul de poliție rutieră a stabilit, în mod obiectiv, vinovăția în sarcina contestatorului, care la momentul încheierii procesului-verbal, nu avut obiecțiuni și a recunoscut fapta, aspect confirmat prin semnătură.
Totodată intimata a mai indicat că, autovehiculele implicate au suferit avarii care corespund, acestea fiind consemnate de agentul constatator pe formularele de declarații.
În finalul întâmpinării, intimata a făcut trimitere la prevederile art. 249 din C. Proc. Civ. conform cărora procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție ce poate fi răsturnată, această sarcină revenind petentului.
În drept, intimata a invocat art. 54 alin. (1) și art. 79 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., art. 223 C.pr.civ.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri: procesul-verbal contestat, declarațiile conducătorilor auto implicați, cazierul auto al contestatorului.
Intimata a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a numitului Z. S.-A..
Instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat, a celuilalt conducător auto Z. S.-A. și a asigurătorilor . și . nu au formulat și nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul intervenientului forțat solicitată de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/02.12.2013 întocmit de către intimata D.G.P.M.B – B. Rutieră, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 640 lei, 3 puncte de penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, conform art. 54 alin. 1 și art. 79 alin. 1 lit. b din O.U.G. 195/2002 rap. la art. 100 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit.b pct.3 și art.100 al.3 lit.g din O.U.G. 195/2002.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 15.11.2013, ora 15.00, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe .. M., la intersecție cu . s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers către dreapta, intrând în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ condus de către Z. S.-A.. De asemenea, nu s-a prezentat la poliție în termenul legal de 24 de ore pentru constatare.
Procesul-verbal a fost semnat de către contestator, care a arătat în cuprinsul actului sancționator că nu are obiecțiuni de formulat.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește descrierea faptei, instanța constată că din eroare s-a menționat „schimbarea direcției de mers către dreapta”, deși din dinamica accidentului și din declarațiile celor doi conducători auto rezultă fără dubii că a fost vorba despre un viraj la stânga, împrejurare ce nu este însă în măsură să afecteze valabilitatea actului atât timp cât nu au fost contestate împrejurările în care s-a produs incidentul, apărările petentului construindu-se pe argumente ce țin de lipsa vinovăției.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că prima faptă a contestatorului de a nu se asigura la schimbarea la schimbarea direcției de mers și . un alt participant la trafic rezultă susținerile celor doi conducători auto date la poliție, coroborate cu lipsa obiecțiunilor petentului din cuprinsul procesului-verbal.
Potrivit art. 54 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”. Pentru întrunirea elementelor constitutive ale acestei contravenții, este necesar ca petentul să nu se fi asigurat la schimbarea direcției de mers.
Nu prezintă relevanță faptul că autovehicul acroșat nu se afla în aria sa de vizibilitate, din moment ce obligația de a se asigura este una generală, aceasta incumbând cu atât mai mult conducătorilor auto de mare tonaj. Petentul are obligația de a se asigura în orice moment, fiind necesar ca acesta să manevreze autovehiculul de mare tonaj cu atenția sporită a șoferului profesionist.
Or, din avariile constatate de agentul de poliție (f.28), rezultă că petentul a atins autovehiculul aparținând intervenientului forțat cu partea dreapta a mașinii sale, ca urmare a faptului că nu l-a observat pe celălalt conducător auto care se încadrase pentru schimbarea direcției de mers. Urmele coliziunii au fost evidențiate atât în cadrul declarației completate de contestator la poliție, la rubrica „avarii existente”, cât și în cuprinsul autorizației de reparații . nr._ eliberate petentului, putând fi analizate de instanța și în urma vizionării înregistrărilor efectuate de intimată pe suport CD (f.64).
Legat de cea de-a doua faptă, aceea de a nu se fi prezentat la poliție în termenul legal de 24 de ore pentru constatare, instanța arată că este credibilă apărarea petentului în sensul că nu a sesizat/simțit impactul din cauza formei ușoare a coliziunii și a dimensiunilor mari ale autovehiculului, însă apreciază că avariile provocate propriei sale mașini nu ar fi putut să nu fie observate de către contestator, din probele de la dosar rezultând cu puterea evidenței existența acestora, confirmată de altfel și de parte atât în cuprinsul declarației („am zgâriat cu partea dreaptă auto_ ”), cât și în cadrul procesului-verbal prin semnarea acestuia cu mențiunea că nu are obiecțiuni. O astfel de constatare, chiar și ulterioară termenului legal, ar fi trebuit să-l determine pe petent să anunțe de îndată la poliție un posibil incident, chiar dacă nu avea cunoștință de modalitatea în care s-a produs, conduită ce l-ar fi pus la adăpost de rigorile legii.
În concluzie, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, culpa petentului fiind stabilită la analiza incidentului, instanța reține că faptele de a nu se asigura corespunzător la schimbarea direcției de mers și de a nu se prezenta la poliție în termenul legal de 24 de ore pentru constatare, constituie contravenții și se sancționează potrivit art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 și art.100 al.3 lit.g din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (de la 4 la 5 puncte amendă), 3 puncte penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora și de urmarea produsă. În acest sens, instanța are în vedere că prin faptele sale, contestatorul a pus în pericol circulația rutieră, provocând totodată și prejudicii celuilalt participant la trafic prin avarierea autoturismului condus de acesta.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către contestatorul B. I. cu domiciliul în sector 4, București, .. 23-25, ., . cu intervenientul forțat Z. S.-A., cu domiciliul în București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, NR. 290, ., SECTOR 6, cu intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ cu sediul în sector 3, București, .. 9-15 și cu asigurătorii C. A. SA cu sediul în Sibiu, .. 5, turnul A, etajele 3-6, Centrul de Afaceri, județ SIBIU și . sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, Clădirea O23, etaj 4, județ ILFOV, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaTăunean A.
Red. BV/thnred. TA/Ex
| ← Evacuare. Sentința nr. 1930/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1920/2015.... → |
|---|
