Plângere contravenţională. Sentința nr. 2174/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2174/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 2174/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2174
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER C. I. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul S. D. A. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERĂ-SERVICIUL-ACCIDENTE RUTIERE-BIROUL ACCIDENTE UȘOARE SECTOR 6, intervenientul I. O. C. și asigurătorii . GROUP SA și C. A. SA.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 05.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da contestatorului posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.03.2015, când a dispus următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.05.2014, contestatorul S. D. A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Poliției Municipiului București - B. Rutieră, Serviciul Accidente Rutiere - Biroul Accidente Ușoare Sector 6, a solicitat anularea procesului-verbal . nr._, întocmit la data de 16.04.2014 de către agent constatator Stoentu O. din cadrul Direcției Generale a Poliției Municipiului București - B. Rutieră - Serviciul Accidente Rutiere - Biroul Accidente Ușoare Sector 6 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 510 lei, precum și de aplicarea sancțiunii punctelor de penalizare în număr de 6.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că la data de 16.04.2014, în jurul orelor 18,30-18,45, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Wolkswagen Passat cu numărul de înmatriculare 8-30-DIG pe . J., a oprit la semafor, întrucât acesta avea culoarea roșie, fiind a treia mașină oprită la semafor, această stradă având sens unic.
Lungimea acestei străzi este de aproximativ 50 de metri, existând două benzi de circulație de aproximativ 3 metri, cu trotuare pe ambele părți ale străzii, străjuite de case la curte. Deși există două benzi de circulație, iar ., rularea autovehiculelor până la intersecția cu Drumul Sării se realizează extrem de încet, având în vedere că pe cele două părți ale acestei străzi sunt parcate o . autoturisme care aparțin celor care locuiesc în această zonă la curte. Practic rularea autovehiculelor se realizează pe mijlocul drumului în coloană (șir indian).
La intersecția acestei străzi cu . trei posibilități de pătrundere în intersecție: virajul spre dreapta, către direcția Calea 13 septembrie, virajul spre stânga către direcția Drumul Taberei si mers înainte către Liceul I. B. (fost industrial 35).
Contestatorul a menționat că, în ceea ce îl privește, urma să efectueze virajul la stânga către direcția Drumul Taberei, în condițiile în care culoarea semaforului îi permitea acest lucru.
De asemenea, contestatorul a menționat faptul că după ce un autovehicul efectuează această manevră, urmează să acorde prioritate pietonilor care traversează . la aproximativ 5 metri de trecerea de pietoni există o stație RATB.
În data de 16.04.2014, în jurul orelor 18,30-18,45, vizibilitatea era bună, ploua mărunt, iar carosabilul era ud.
Așadar, în aceste condiții, după ce culoarea semaforului la care a stat s-a schimbat în verde, s-a apropiat de intersecția cu Drumul Sării. Cele două autovehicule care se aflau în fața sa s-au pus în mișcare și au efectuat viraj la stânga, iar contestatorul a efectuat virajul la dreapta pe . . direcția de mers dinspre Drumul Taberi către Calea 13 Septembrie autovehiculele erau oprite la semafor, având culoarea roșie. Pe cale de consecință, și autovehiculele care circulau pe . direcția de mers Calea 13 Septembrie către Drumul Taberei erau oprite la semafor, având de asemenea culoarea roșie.
După ce a depășit centrul imaginar al intersecției, înainte de trecerea de pietoni, autoturismul contestatorului a fost acroșat de către un autoturism marca Wolkswagen Pollo cu numărul de înmatriculare_, care se deplasa pe . direcția de mers Calea 13 Septembrie către Drumul Taberei, fără ca acesta să oprească la culoarea roșie a semaforului. Impactul a avut loc între partea dreaptă față a mașinii contestatorului și portiera stânga față a autoturismului Wolkswagen Pollo cu numărul de înmatriculare_, accidentul soldându-se doar cu pagube materiale, fără victime.
După impact, contestatorul a coborât și a întrebat conducătorul autoturismului care l-a lovit de ce nu a oprit la semaforul care avea culoarea roșie, răspunsul doamnei-cea care a condus acest autoturism - fiind de-a dreptul stupefiant: „Care semafor”.
Având în vedere că doamna nu a recunoscut faptul că a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, contestatorul a hotărât să se deplaseze la organul de poliție pentru ca acesta să stabilească vinovăția în producerea accidentului.
În urma declarațiilor date în fața organului de poliție și a fotografierii avariilor celor două mașini, organul de poliție, fără nicio explicație, a stabilit că vinovat de producerea accidentului a fost contestatorul, susținând că acesta a fost cel care a trecut pe culoarea roșie a semaforului,
În acest sens, a fost întocmit procesul-verbal pe care îl contestă, fiindu-i eliberată o dovadă de circulație pe termen de 15 zile, precum și o autorizație de reparații.
Contestatorul a apreciat că procesul-verbal este netemeinic și nelegal, neexistând nici un fel de dovadă că acesta a fost cel vinovat de trecerea pe culoarea roșie a semaforului, având în vedere datele concrete ale producerii accidentului, precum și urmele impactului care arată în mod clar că mașina pe care o conducea a fost acroșată și nicidecum faptul că acesta a fost cel care a intrat în celalalt autovehicul.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cei care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Din textul de lege citat mai sus se desprinde obligativitatea ca actul administrativ atacat să nu se mai bucure de prezumția de legalitate și temeinicie, el urmând să fie examinat de către instanța de judecată sub toate aspectele.
Că așa stau lucrurile rezultă și din practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care de curând a examinat această problematică a prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție. Este vorba de cauza A. contra României [4], cauză în care Curtea, prin hotărârea din data de 4 octombrie 2007, își exprimă în mod foarte clar punctul de vedere cu privire la acest aspect.
În speța menționată, Curtea consideră că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție este o prezumție „lipsită de rezonabilitate” și că, astfel, ea violează art. 6 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil. În opinia Curții, modul în care prezumția de legalitate în materie contravențională este percepută de unele instanțe de judecată din țările europene, printre care și cele din România, echivalează cu o nerespectare a prezumției de nevinovăție.
Se mai apreciază că „nerespectarea garanțiilor fundamentale-printre care prezumția de nevinovăție care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție” încălcând dispozițiile acestuia. Curtea mai constată faptul că finalitatea art. 6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile, ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare”.
De asemenea, și în cauza I. P. contra României Curtea a concluzionat în sensul că amenda aplicată în temeiul OUG nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Prin urmare, analiza procesului-verbal contestat trebuie să aibă în vedere legalitatea și temeinicia prin examinarea condițiilor de formă și de fond a actului administrativ atacat.
Dacă în ceea ce privește legalitatea și respectarea condițiilor de formă a procesului-verbal atacat nu sunt chestiuni care să ducă la răsturnarea acestuia, în ceea ce privește temeinicia, contestatorul a apreciat că se impun câteva observații.
Astfel, în condițiile în care s-ar aprecia că raționamentul organului constatator este corect, întrebarea legitimă care se impune ar fi următoarea: în condițiile în care contestatorul a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, cum oare a reușit performanța de a nu intra în coliziune cu autovehiculele care circulau pe . direcția de mers dinspre Drumul Taberei către Calea 13 Septembrie, știut fiind că la acea ora traficul aglomerat este dinspre centru către cartiere. Prin urmare, dacă așa stau lucrurile ar fi cel puțin interesant de știut care au fost motivele pentru care organul constatator nu dorit să țină cont de această evidență.
Mai mult decât atât, în condițiile în care ar fi vorba de o stradă adiacentă unei artere principale, o stradă a cărei lungime, așa după cum s-a mai spus este de aproximativ 50 metri, o stradă cu sens unic, în condițiile unui carosabil ud și a unor semafoare care funcționau, prezumțiile organului constatator care vizează faptul că petentul contestator ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului fără să fie tamponat sau să tamponeze celelalte autovehicule care ar fi circulat regulamentar pe culoarea verde a semaforului nu se susțin.
Contestatorul a subliniat încă odată faptul că este extrem de important că participanții la trafic care circulau pe . direcția Drumul Taberei către Calea 13 Septembrie, dacă ar fi circulat pe culoarea verde a semaforului, în mod cert ar fi intrat sau ar fi intrat mai întâi în coliziune cu aceștia fără a mai avea posibilitatea să ajungă pe banda de mers a străzii Drumul Sării dinspre Calea 13 Septembrie către Drumul Taberei, deci practic în mijlocul intersecției.
O a doua chestiune vizează problema avariilor celor două mașini, problema de care organul constatator nu a ținut cont în aplicarea unei măsuri temeinice.
Dacă s-ar considera că raționamentul organului constatator este corect și contestatorul ar fi cel care a intrat pe culoarea roșie a semaforului este cert că în lipsa oricăror manevre de frânare impactul dintre cele două autovehicule ar fi fost frontal, în sensul că mașina pe care o conducea ar fi tamponat frontal partea stânga a autovehiculului care circula regulamentar.
Or, din vizualizarea urmelor avariilor existente la cele două mașini se putea constata cu ușurință faptul că urma de lovitură a autovehiculului marca Wolkswagen Pollo cu numărul de înmatriculare_ începe din partea din față a ușii de pe partea stângă și se continuă până în dreptul stâlpului mașinii, ceea ce nu poate decât să conducă la ideea că locul inițial al impactului a fost partea din față a portierei acestui autoturism și nicidecum partea dinspre stâlpul mașinii.
Simpla concluzia care se impunea era aceea a acroșajului mașinii sale de către celalalt autovehicul implicat în accident, numai așa explicându-se întinderea avariilor acestui autovehicul pe toată lățimea portierei din partea stânga față.
O a treia chestiune se referă la faptul că procesul-verbal prin care se constată și se sancționează o contravenție trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei ce i se impută, mențiunile agentului constatator înserate în actul sancționator neputând servi singure drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, contravenientul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției.
Or, în cazul de față, așa după cum s-a arătat în analiza celorlalte motive de netemeinicie, organul constatator s-a rezumat în luarea măsurii sancționării contestatorului pe cu totul alte rațiuni decât cele pe care dispozițiile legale i le conferă.
Este cert că toate aceste chestiuni arătate mai sus au fost fie ignorate, fie tratate cu superficialitate de către organul constatator, ceea ce face ca sub aspectul temeiniciei întocmirii procesului-verbal de contravenție, această condiție să nu fie îndeplinită.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 118 din OUG nr.195/2001, art.31-36 din OG nr. 2/2001 și art.194 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul- verbal de contravenție contestat, autorizație de reparații . nr._ și dovada . nr._.
La data de 21.05.2014, contestatorul a depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 24-30) .
La data de 09.07.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Intimata a menționat că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În fapt, la data de 16.04.2014, ora 18:50, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . J., iar la intersecția cu . circulat la culoarea roșie a semaforului electric, provocând coliziunea cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, condus de către I. O. C., la culoarea verde a semaforului electric.
Prin manevra efectuată, petentul a nu a respectat prevederile art. 52 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002, provocând accidentul de circulație și cauzând pagube materiale la cele două autovehicule implicate.
Din interpretarea declarațiilor celor doi conducători auto scrise la unitatea de poliție, a schițelor întocmite de către aceștia, a avariilor existente la autovehicule, agentul de poliție rutieră a stabilit, în mod obiectiv, vinovăția în sarcina petentului.
Din economia textului de la art.249 Cod procedură civilă, reiese că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumție ce poate fi răsturnată, această sarcină revenind petentului.
Intimata a anexat cazierul petentului, din care reiese că acesta încalcă în mod frecvent și repetat regulile de circulație.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001 modificată și completată, precum și art.52 alin.1 din RAOUG nr.195/2002.
Intimata a depus la dosar în copie declarațiile conducătorilor auto, autorizațiile de reparații și cazierul auto al petentului.
În temeiul art.119 din OUG nr.195/2002, instanța a dispus citarea în calitate de intervenient a celuilalt conducător auto implicat în accident, I. O. C., precum și a asiguratorilor . Group SA și C. A. SA.
Contestatorul a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul careia a depus la dosar un set de planșe fotografice (filele 57-91), de asemenea, instanța solicitand intimatei raportul de reținere intocmit de agentul constatator la data de 16.04.2014, aflat la fila 99 dosar.
Totodata, deși instanța a incuviintat pentru contestator proba cu expertiza în specialitatea autovehicule, circulatie rutiera, acesta nu a achitat onorariul de expert, deși cererea acestuia de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsa prin incheierea din data de 26.02.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/16.04.2014 contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevazute de art.52 alin.1 din RAOUG nr.1952002, constând in faptul că, la data de 16.04.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . J. și la intersectie cu Drumul Sarii a pătruns în intersectie la culoarea roșie a semaforului electric care funcționa normal, intrând în coliziune cu auto_, care circula pe Drumul Sarii.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, susținerile contestatorului potrivit cărora nu se face vinovat de producerea faptei contraventionale nu pot fi reținute în cauză întrucât nu au fost probate prin niciun mijloc de proba, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
În ceea ce privește sanctiunea aplicata, instanța apreciaza ca aceasta respecta criteriile prevazute de disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va respinge plângerea formulată de contestator ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul S. D. A., domiciliat în București, ., ., apartament 127, sector 2, CNP_, cu domiciliul ales în București, .. 10, ., apartament 49, sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Poliției Municipiului București - B. Rutieră, cu sediul în București, ..9-15 sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./06.04.2015
| ← Asigurare dovezi. Sentința nr. 2140/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Sentința nr. 2765/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
