Pretenţii. Sentința nr. 2084/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2084/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2084/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2084
Ședința publică de la data de 17 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta . GROUP SA, în contradictoriu cu pârâții C. L. SECTOR 6, U. A. TERITORIALĂ – SECTOR 6 – REPREZENTATĂ DE PRIMAR și ADMINISTRAȚIA S. BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 martie 2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 29 iulie 2014, sub nr._, reclamanta, . GROUP SA, a chemat în judecată pe pârâtele, C. L. SECTOR 6 – PRIN REPREZENTANT, U. A. TERITORIALĂ – SECTORUL 6 – REPREZENTATĂ DE PRIMAR și ADMINISTRAȚIA S. BUCUREȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la: plata sumei de 9.941,59 lei reprezentând contravaloare despăgubirilor acordate de . INSURANCE GROUP SA, asiguratului său în temeiul asigurării facultative CASCO; plata sumei de 1.150,12 lei reprezentând dobânda legală corespunzătoare sumei datorate, de la data plății despăgubirilor și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv, 09.03.2012 – 30.06.2014, conform prevederilor OG nr. 13/2011; plata dobânzii legale corespunzătoare sumei datorate, în continuare, de la data de 30.06.2014 până la plata integrală a debitului; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces: taxa de timbru și timbru judiciar, onorarii avocați, eventuale cheltuieli de legalizare, cheltuieli de deplasare și orice alte cheltuieli asimilate cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a menționat că la data de 26.10.2011, ora 21.00, în timp ce circula pe ., sectorul 6, din direcția strada Moinești către . cu Bulevardul Timișoara, autovehiculul marca BMW, cu număr de înmatriculare_, proprietatea domnului Câtu M. A., fiind condus de către acesta, a fost avariat ca urmare a impactării unei gropi în carosabil, nesemnalizată, așa cum rezultă din declarația dată cu ocazia avizării de daună făcută de conducătorul autovehiculului.
În continuare, reclamanta a precizat că la data producerii evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, beneficia de poliță de asigurare facultativă CASCO . nr._ emisă de . INSURANCE GROUP SA, la data de 28.04.2011, cu valabilitate de la 29.04.2011 până la 28.04.2012, în baza căreia aceasta a deschis dosarul de daună nr. AVA/MB/_/11, iar în urma instrumentării acestuia, la data de 09.03.2012 a plătit despăgubirea cuvenită în cuantum de 9941,59 lei conform facturii fiscale . nr. 564/02.11.2011 și a extraselor de cont din 12.03.2012(pentru suma de 2375,96 lei) și din 09.02.2012(pentru suma de 7395,92 lei).
Reclamanta a precizat faptul că prin încheierea nr. 108 din data de 27.04.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București Secția a VI-a Civilă s-a dispus schimbarea denumiri . INSURANCE GROUP SA în O. V. INSURANCE GROUP SA.
Reclamanta a menționat că în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în vigoare la data încheierii poliție de asigurare(art. 2210 Cod Civil, în noua reglementare aflată în vigoare de la 01 octombrie 2011), „În limitele indemnizației plătite, asiguratul este subrogat în toate drepturile beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei(…)”. Astfel, prin plata integrală a despăgubirilor, la data de 09.03.2012, s-a născut dreptul de regres al . INSURANCE GROUP SA, împotriva pârâtelor ca persoane răspunzătoare de producerea pagubei, întrucât la data producerii evenimentului rutier, artera stradală se afla în paza juridică a acestora.
De asemenea, reclamanta a considerat că pârâtelor le incumbă responsabilitatea acestui litigiu întrucât potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, republicată: „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii. ”
Reclamanta a făcut trimitere la art. 21 alin. 2 și la art.22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor(republicată) și la Legea nr. 215/2001 privind administrația locală.
Reclamanta a menționat că întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 215/2001 legea administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, prin autoritate deliberativă se înțelege consiliul local, consiliul județean, C. General al Municipiului București, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ – teritoriale ale municipiilor, apreciază că această pârâtă urmează să răspundă în solidar cu pârâta U. A. Teritorială a Sectorului 6 prin reprezentantul său legal – primarul.
De asemenea, a învederat instanței de judecată faptul că potrivit dispozițiilor art. 20-21 din același act normativ, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale, sunt persoane juridice de drept public, titulare de drepturi și obligații, în justiție acestea fiind reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
În ceea ce privește pârâta Administrația S. București, reclamanta a arătat că aceasta este serviciu public de interes local al Municipiului București, organizat ca instituție publică cu personalitate juridică, iar potrivit art. 2 din Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr.235/20.10.2005 „va administra rețeaua principală și lucrările de artă specificată în anexele 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.”
Raportat la cele de mai sus, reclamanta a făcut precizarea că . în administrarea acesteia, fiind înscrisă la poziția nr. 342 din Anexa 1 a H.C.G.M.B. nr. 235/2005, menționată anterior, iar . în administrarea Consiliului L. al Sectorului 6, astfel cum rezultă din art. 3 din HCGMB 235/2005: „Celelalte artere se administrează de către Consiliile locale ale sectoarelor 1-6 în aria cărora se află…”.
Totodată, reclamanta a făcut trimitere la dispozițiile art. 1349 Cod civil.
Prin urmare, reclamanta a considerat că pârâtele sunt răspunzătoare de producerea pagubei în calitate de paznic juridic, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența faptei lucrului, dovada prejudiciului, existența raportului de cauzalitate între fapta lucrului și prejudiciu, vinovăție și urmează a repara prejudiciul cauzat acesteia.
Reclamanta a arătat că având în vedere dispozițiile art. 1523 alin. 2 lit. e „debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege precum și atunci când(…) obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale” și ale OG nr. 13/2011, pârâta datorează dobânda legală în cuantum de 1.150,12 lei, calculată de la data subrogării acesteia în drepturile asiguratului său, respectiv 09.03.2012și în continuare până la plata integrală a despăgubirilor plătite de aceasta asiguratului său.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 194 Ncpc, art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România (art. 2210 NCCiv.), art. 1349, 1376 – 1377 și următoarele Cod Civil, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, HCGMB nr. 235/2005, OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor(republicată), Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală și OG nr. 13/2011 privind dobânda legală.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea auto, depunând la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: calcul dobândă legală, extras de cont din data de 12.03.2012, extras de cont din data de 09.02.2012, planșe foto(filele 13-16), cerere de despăgubire_/03.11.2011, factura fiscala AAH nr. 564/02.11.2011, calcul reparație nr. ava/mb/111/02.11.2011, e-mail(fila 23 din dosar), proces-verbal de constatare din 28.10.2011, e-mail(fila 25 din dosar), cerere confirmare valabilitate asigurare, carte de identitate, permis conducere Câtu M. A., talon autovehicul_, asigurarea facultativă a vehiculelor – casco polița AVA nr._, declarație Câtu M. A., certificat de înregistrare . nr._, încheierea nr. 108/27.04.2012 privind schimbarea denumirii BCR ASIGURĂRI, certificat de înregistrare mențiuni, certificat constatator nr._/03.02.2014.
Prin compartimentul registratură, la data de 16 și 17 septembrie 2014, reclamanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 687,59 lei.
La data de 6 octombrie 2014, pârâta Administrația S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de . GROUP SA.
ADMINISTRAȚIA S. a precizat că fost chemata în judecata de către . GROUP SA pentru a fi obligata la plata sumei de 9941,59 lei cu titlu de despăgubiri civile, plus dobândă legală stabilita de BNR calculata de la data plații către asiguratul CASCO, pana la achitarea integrala a debitului, cat si la plata cheltuielilor de judecata.
Pârâta a menționat că în motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de 26.10.2011 autoturismul cu nr._ asigurat a fost avariat in timp ce circula pe . gropi aflata in carosabil. A menționat că . GROUP SA, s-a subrogat în drepturile beneficiarului asigurării si s-a îndreptat împotriva ADMINISTRAȚIEI S., a Consiliului L. Sector 6 si a Unitatii A. Teritoriale a Sectorului 6 pentru recuperarea sumelor plătite asiguratului si a dobânzii.
Pe cale de excepție, pârâta a precizat că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației S..
Calitatea procesuală pasivă - condiție esențială pentru a fi parte în proces - presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, a menționat pârâta.
A arătat că H.C.G.M.B. nr. 43/2011 in art. 2 prevede faptul ca „Administrația S. va administra rețeaua stradala principala si lucrările de arta specificate in anexa 1 si 2 din prezenta hotărâre”, celelalte artere se administrează de către Consiliile locale ale sectoarelor 1-6.
Pârâta a precizat că acesteia îi revine administrarea drumurilor publice, inclusiv a piețelor publice, are ca obiect proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, întreținerea si exploatarea rețelelor stradale, a lucrărilor de arta, proiectarea si materializare a reglementarilor de circulație.
Astfel, a precizat că . afla in administrarea sa conform cu H,C.G.M.B 43/2011 Anexa I si pe cale de consecința nu-și poate asuma răspunderea pentru acest presupus prejudiciu.
Având in vedere motivele invocate si probatoriul pe care îl va administra in cauză, pârâta a solicitat instanței să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației S. și să respingă acțiunea ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, pârâta Administrația S. a precizat că pentru a putea fi angajata răspunderea civila a ADMINISTRAȚIEI S. se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții respectiv: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăției Administrației S..
A mai arătat că pretențiile reclamantei nu sunt susținute de dovezi concludente care pot conduce la angajarea răspunderii civile a acesteia.
Pârâta a considerat că cererea de chemare in judecata împreuna cu facturile si devizele nu pot conduce singure la angajarea răspunderii ADMINISTRAȚIEI S. si nici la concluzia ca avaria autoturismului s-a produs datorita unei presupuse gropi pe .> Pârâta Administrația S. a precizat faptul ca reclamantul a omis sa depună alături de celelalte înscrisuri pe care își întemeiază cererea de chemare in judecata tocmai adresa eliberata de organele de politie care conține declarația conducătorului auto in legătură cu împrejurările in care s-a produs avaria. In aceste condiții, a solicitat să se aibă în vedere ca reclamanta nu face sub nici o forma dovada ca avaria s-a produs datorita unei presupuse gropi aflata pe . a faptului ca vinovata de producerea avariei este Administrația S. si nu conducătorul auto.
În continuare, a precizat că este de notorietate modalitatea de conducere si de participare la traficul rutier de către conducătorii auto care în goana zilnică sfidează Legea Circulației pe drumurile publice, nu de puține ori neluându-și masuri de precauție, trecând peste linii de tramvai, depășind coloane la semafor, încercând sa efectueze manevre de depășire acolo unde exista banda continua, etc.
De asemenea, a învederat că este necesar întrunirea condiției referitoare si la fapta ilicita, in sensul cel puțin al unei neglijente sau imprudente din partea persoanei responsabile, precum si a condiției privind existenta unei legături de cauzalitate dintre aceasta fapta, si prejudiciul existent. A menționat că nu poate fi reținuta nici culpa ADMINISTRAȚIEI S. in producerea prejudiciului, iar prin actele depuse ta dosar nu se face dovada existentei prejudiciului si nici a celorlalte elemente.
Pârâta a susținut că reclamanta a consideră că fapta ilicita consta in neîndeplinirea obligației de întreținere in stare tehnica corespunzătoare a carosabilului din partea Administrației S., ori nu se poate demonstra ca accidentul a avut loc datorita stării tehnice necorespunzătoare atâta timp cat se bazează doar pe afirmațiile conducătorului auto.
Pârâta a considerat că este necesar a se stabili raportul de cauzalitate specific (iar nu un raport de cauzalitate general) ce nu se poate stabili decât in urma unei expertize tehnice, expertiza care ar trebui efectuata imediat după producerea avariei si care sa precizeze ca avariile s-au produs ca urmare a elementului drum (gropi in carosabil) si nu ca urmare a elementului om ( modalitatea de conducere a autoturismului, condițiile de mediu, neadaptarea vitezei la condițiile de drum, neatenție in timpul conducerii autoturismului, consum de băuturi alcoolice, starea efectiva a autoturismului din punct de vedere tehnic).
Pârâta a menționat că acțiunea reclamantului este nefondată având în vedere faptul ca nu sunt suficiente elemente de natura a se stabili cu exactitate daca este sau nu antrenata răspunderea civila a ADMINISTRAȚIEI S., atâta timp cat reclamantul nu poale dovedi: cu certitudine cauza avariei; legătură cauzală in sensul ca nu se face dovada ca trecerea peste presupusa groapa putea produce avariile suferite de autoturism ; faptul ca evenimentul s-a petrecut la locul relatat de conducătorul auto si nu oriunde in alta parte sau putea avea alte cauze, cat timp sunt reținute doar afirmațiile conducătorului auto.
Pârâta a considerat că reclamanta nu face dovada condițiilor care atrag răspunderea civila delictuala, in sensul ca prin înscrisurile depuse nu face dovada existentei unui prejudiciu a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si nici existenta vinovăției Administrației S..
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea acesteia la plata dobânzii legale stabilita de către BNR calculata de la data plații pana la achitarea integrala a debitului, pârâta l-a considerat neîntemeiat pentru faptul ca, așa cum prevede art. 43.C. Corn,,« datoriile comerciale lichide si plătibile in bani produc dobânda de drept din ziua in care au devenit exigibil or, in cazul de fata intre părți nu a existat nici o relație comerciala. Pârâta a precizat că potrivit dispozițiilor art. 3 coroborate cu prevederile art. 6 din Codul Comercial, asigurările sunt fapte de comerț numai in ceea ce privește raporturile dintre asigurător si asigurat, in privința prezentului litigiu nefiind vorba de o fapta de comerț, deoarece ei sunt terți fata de contractul de asigurare, iar pretențiile reclamantei - care a introdus o acțiune in regres - se întemeiază pe legislația civila (cea care guvernează relațiile dintre asigurat si terț) si nu pe dreptul comercial. Cum acțiunea in regres a asigurătorului se judecă după regulile care guvernează raporturile dintre asigurat si terț, in speța dreptul civil, obligația nefiind comerciala pentru debitor, in temeiul art. 1535 din Codul Civil, rezulta ca dobânzile curg de la data introducerii cererii de chemare in judecata.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
În dovedire, pârâta a anexat întâmpinării, în copie, următoarele înscrisuri: hotărâre privind aprobarea modificării și completării Anexei nr. 1 la Hotărârea CGMB nr. 254/2008 privind administrarea rețelei stradale principale și a lucrărilor de artă din Municipiul București și abrogarea Hotărârii CGMB nr. 235/2005, anexa nr. 1 la HCGMB nr. 43/2001,
La data de 8 octombrie 2014, pârâtele U. A. Teritorial Sector 6 și C. L. Sector 6 prin primar R. Ș. M., au depus întâmpinare.
Pârâtele au precizat că S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul in București, .. 51, sector 1, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Societatea Civila Profesionala de avocați “1ACOB SI O.”, ..3, ., ., a formulat o cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu C. L. sector 6, U. A. Teritoriala Sectorul 6 prin primar si Administrația S., prin care a solicitat instanței obligarea paratelor la plata sumei de 9,941,59 Iei cu titlu de despăgubiri, a sumei de LI50,12 lei reprezentând dobânda legala corespunzătoare sumei datorate, de la data plații pana la introducerea cererii de chemare in judecata (09.03._14), si plata dobânzii legale corespunzătoare sumei datorate si pana la achitarea integral, in continuare de la data de 30.06.2014 pana la plata integrai a debitului, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Pârâtele au învederat faptul că nu au calitate procesuala pasiva si pe cale de consecința nu pot sta in instanța.
In susținere, pârâtele au invocat H.C.L.S 6 nr. 85/2010 privitoare la aprobarea Regulamentului de Organizare si Funcționare al aparatului propriu al Administrației D. Public si Dezvoltare Urbana sector 6, care cuprinde in mod explicit articolele privitoare la activitate de reparații si întreținere a rețelei stradale de către Administrația D. Public. In art. 1 (capitolul 1) din regulament este prevăzut ca: “ Administrația D. Public si Dezvoltare Urbana Sector 6 funcționează ca instituție publica de interes local, cu personalitate juridica,”, iar art. 3 cuprinde in mod explicit atribuțiile A.D.P sector 6, printre care au menționat: (…)efectuarea de reparații la rețeaua stradala aflata in administrarea Consiliului L. al Sectorului 6 (...)”.
Pârâtele au precizat că partea II cuprinde structura organizatorică a Administrației D. Public, unde există un compartiment specializat numit SECȚIA ÎNTREȚINERE SI REPARAȚII DRUMURI - Producție Mixturi Asfaltice, care are armatoarele atribuții legate de întreținerea rețelei stradale: „execută in regie proprie sau prin intermediul persoanelor juridice specializate in construcția de drumuri, lucrări de reparații ne drumurile aflate in administrarea Consiliului L. Sector 6, prin asfaltarea acestora, pavarea, montarea de borduri, etc,”
Față de cele arătate mai sus, pârâtele au precizat că reiese in mod evident faptul ca aceasta instituție a preluat in totalitate activitățile de reparație si întreținere a rețelei stradale aliate pe teritoriul sectorului 6.
În concluzie pârâtele au solicitat instanței să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a C. L. Sector 6 si U. A. Teritoriala Sector 6, și pe cale de consecința respingerea acțiunii ca fiind formulată in contradictoriu cu persoane fără calitate procesual pasivă.
Pârâtele au precizat că în fapt la data de 26.10.2011, autoturismul cu nr._ , in timp ce circula pe . Moinesti a fost avariat din cauza unei gropi. Pârâtele au arătat că din înscrisurile aflate la dosar nu reiese ca sunt îndeplinite condițiile privind răspunderea civila delictuala a acestora. Astfel, au menționat că declarația pe propria răspundere data de conducătorul autoturismului asigurat, ale cărui relatări au fost preluate, fără a se verifica veridicitatea de către organul de politie, nu are forța probanta a unui înscris autentic si nu este susținuta prin alte mijloace de proba care
ateste modalitatea producerii accidentului, fapta ilicita, vinovăția Consiliului L. Sector 6 si, mai ales, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat reclamantei.
Pentru a putea fi angajata răspunderea civila, pârâtele au menționat că se cer întrunite cumulativ câteva condiții, respectiv: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu cat si a existentei vinovăției C. L. sector 6, U. A. Teritoriala Sectorul 6, care nu au fost dovedite de reclamanta.
In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale potrivit O.G. nr. 9/2000 de la data formulării cererii de chemare in judecata si pana la plata integrala a debitului, pârâtele au precizat că îl consideră neîntemeiat pentru faptul ca dobânzile constituie daune moratorii al căror cuantum trebuie precizat întocmai de creditor, ele neputându-se confunda cu eventualele daune cominatorii ce nu se pot aplica obligațiilor având ca obiect sume de bani. De asemenea, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995 drepturile asigurătorului subrogat in drepturile asiguratului, in acțiunea in regres, sunt limitate la indemnizația plătită.
În concluzie, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile 205-208 C. proc. civ, O.G. nr. 9/2000, Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările, H.C.L. sector 6 nr.85/2010 privind aprobarea Organigramei, statului de funcții si regulamentul de organizarea si funcționare ale A.D.P.D.U sector 6.
În dovedire, pârâtele au depus la dosarul cauzei: anexa nr. 3 la HCLS6 nr. 85/29.04.2010 – regulament de organizare și funcționare al Administrației D. Public și Dezvoltare Urbană Sector 6.
La data de 27 octombrie 2014 și la data de 29 octombrie 2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta Administrația S. și răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtele C. L. Sector 6 și U. A. Teritorială Sector 6 prin primar R. Ș. M..
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Administrația S., reclamanta a solicitat să se contate că apărările formulate sunt neîntemeiate și să se admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Reclamanta a precizat că legea aplicabilă în prezenta cauză este Noul Cod de procedură civilă și nu Codul Civil de la 1864.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația S., întrucât avarierea s-a produs prin impactarea unei gropi în carosabil aflată la intersecția dintre strada N. și . lina mediană ce unește cele două străzi.
Raportat la această împrejurare, reclamanta a considerat că Administrația S. avea, împreună cu pârâtele C. L. Sector 6 și U. A. teritorială – Sectorul 6, calitatea de paznic al lucrului potrivit art. 1377 C. civ. și urmează să răspundă în solidar potrivit art. 1382 Cod civil.
Reclamanta a formulat de asemenea și răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtele C. L. Sector 6 și U. A. Teritorială Sector 6 prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele C. L. sector 6 și U. A. Teritorială Sector 6 prin întâmpinare întrucât, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică și ale Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, acestea administrează domeniul public local.
Astfel, reclamanta a precizat că potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale: „Unitățile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ – teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.”, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor(republicată): „Sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de arta, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor/reședințelor de județ sunt în administrarea consiliilor locale respective”, iar potrivit art. 22 din același act normativ „Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ teritorială a acestora”.
De asemenea, a precizat că potrivit art. 73 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale „Consiliile locale pot înființa și organiza instituții și servicii publice de interes local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale.”.
Prin urmare, prin Hotărârea Consiliului L. al Sectorului 6 nr. 85/29.04.2010, invocată de către pârâte, nu are loc decât o delegare de competență a acestora în anumite domenii de activitate către Administrația D. Public și Dezvoltare Urbană Sector 6, însă această delegare de competență nu le poate exonera pe acestea de la repararea prejudiciului cauzat, întrucât administrarea domeniului public este o obligație legală instituită în sarcina pârâtelor.
Cu toate acestea, reclamanta a menționat că nu le împiedică nimic pe pârâte să recurgă la calea procedurală a chemării în garanție pentru a obliga instituția subordonată să răspundă pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate față de C. L..
Reclamanta a solicitat să se observe că potrivit art. 1 din HCLS 6 nr. 85/29.04.2010 „Administrația D. Public și Dezvoltare Urbană Sector 6(…) funcționează (…) ca instituție publică de interes local, cu personalitate juridică în subordinea Consiliului L. al Sectorului 6” și asigură efectuarea de reparații la rețeaua stradală aflată în administrarea Consiliului L. al Sectorului 6 „în limita fondurilor bugetare aprobate”.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin rezoluția din data de 28 octombrie 2014, instanța de judecată a stabilit termen de judecată la data de 3 decembrie 2014.
În ședința publică, din data de 3 decembrie 2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare prin care a arătat că își lărgește cadrul procesual, chemând în judecată în calitate de pârâtă și pe Administrația D. Public Sector 6.
Prin compartimentul registratură, la data de 28 ianuarie 2015, pârâta Administrația D. Public și Dezvoltare Urbană Sector 6 București a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia și respingerea acțiunii. În dovedire, a depus înscrisuri, filele 147-153 din dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2015, instanța de judecată, având în vedere lipsa acordului expres al tuturor pârâților cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată și având în vedere că a fost depusă la primul termen de judecată, iar nu cum spune art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă, până la primul termen de judecată, a constatat că cererea modificatoare este tardiv formulată, motiv pentru care a fost scos din cauză pârâtul Administrarea D. Public și Dezvoltare Urbană Sector 6.
La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă: proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică auto și planșe fotografice, iar pentru pârâte, proba cu înscrisuri.
Prin compartimentul registratură, la data de 25 februarie 2015, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de către expertul V. Lauric.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Instanța se va pronunța asupra excepțiilor lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții C. L. Sector 6, U. A. Teritorială Sectorul 6, prin primar și Administrația S., prin întâmpinare, excepții de fond, absolute și peremptorii, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Calitatea procesuală este una dintre condițiile exercițiului acțiunii în justiție. Atât cea activă, cât și cea pasivă, trebuie să fie justificată de către cel care sesizează instanța. Calitatea procesuală pasivă constă în existența unei identități între persoana chemată în judecată, în raport de care se formulează petitul acțiunii, și persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății.
În privința calității procesuale pasive a pârâților, instanța constată că, de principiu, răspunderea în cazul de față revine pârâtei C. L. Sector 6.
Astfel, HCGMB nr. 43/2011 în art. 2 prevede că Administrația S. va administra rețeaua stradală principală și lucrările de artă specificate în anexa 1 și 2 din prezenta hotărâre, celelalte artere fiind administrate de către Consiliile Locale ale sectoarelor 1-6. Întrucât . trecută în anexa HCGMB nr. 43/2011, înseamnă că nu se află în administrarea pârâtei, ci a Consiliului L. Sector 6, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă în speță, iar Administrația S., nu are calitate procesual pasivă.
De asemenea, instanța constată că U. A. Teritorială Sectorul 6, prin primar nu are atribuții în acest domeniu, ceea ce înseamnă că nu îi revine nici obligații și, ca atare, nu poate fi angajată nici răspunderea civilă delictuală a acestei pârâte.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Sector 6, dar va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor U. A. Teritorială Sectorul 6, prin primar și Administrația S..
Astfel, va respinge cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților U. A. Teritorială Sectorul 6, prin primar și Administrația S., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Autovehiculul marca BMW, cu număr de înmatriculare_, proprietatea lui Câtu M. A., asigurat Casco la societatea reclamantă prin polița . nr._/28.04.2011 (f.29), având perioada de valabilitate 29.04._12, a suferit avarii în data de 26.10.2011.
Conducătorul autovehiculului Câtu M. A. în declarația de daună la asigurările de bunuri (f.30-31) a arătat că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la intersecția cu . lovit cu roțile față o groapă aflată pe carosabil și nesemnalizată și au rezultat următoarele avarii: janta stânga și dreapta față, anvelope față stânga și dreapta, spoiler față.
Aceleași avarii au fost constatate și în procesul verbal de constatare.( f.24)
Contravaloarea reparațiilor a fost de 9941,59 lei, așa cum reiese din factura nr. 564/02.11.2011 (f.18), despăgubirea fiind achitată de reclamantă asiguratului său, prin OP în data de 12.03.2012 și 09.02.2012 (f.10-11), în cadrul dosarului de daună nr. AVA/MB/_/2008.
În drept, instanța reține incidența următoarelor dispoziții legale:
Cu privire la legea aplicabilă prezentului litigiu, instanța va avea în vedere faptul că fapta ilicită a avut ulterior datei de 1 octombrie 2011 (data la care Codul civil din 2009 a intrat în vigoare) fapt pentru care raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de noul Codul civil.
În drept, potrivit art. 2210 C.civ., în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Potrivit art. 1349 raportat la art. 1357 din Codul civil „ (1) cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede: „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii”.
Raportând prevederile legale de mai sus la situația de fapt reținută, instanța constată că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului Consiliului L. Sector 6 față de reclamantă, se impune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative, sarcina probei, în aplicarea prevederilor art. 249 C.p.c. revenindu-i chiar societății reclamante: a) pârâtul să fi săvârșit o faptă ilicită constând în nerespectarea obligației de menținere a drumurilor publice în stare tehnică corespunzătoare; b) reclamantei să-i fie cauzat un prejudiciu; c) avariile constatate la autoturism, a căror contravaloare a fost suportată de reclamantă, să se fi produs tocmai ca urmare a nerespectării de către pârât a obligației legale menționate, ceea ce se transpune în existența unei legături de cauzalitate; d) vinovăția pârâtei.
Elementele menționate în cadrul expunerii situației de fapt sunt singurele probate de către reclamantă, întrucât existența avariilor este singurul fapt constatat direct de către asigurator dar totodată și de service-ul care a efectuat reparațiile. Așadar, ceea ce s-a probat din condițiile sus enunțate, este doar producerea unui prejudiciu.
Însă, data și locul producerii evenimentului rutier reies numai din declarația conducătorului auto Câtu M. A. data la asigurator, (f.30-31), pe baza căreia s-a emis documentul de introducere în reparație a vehiculului. Înscrisurile care provin fie de la reclamantă, fie au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului reclamantei, nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. În acest sens, instanța reține că pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane, este necesar ca acesta să fie recunoscut de partea căreia i se opune sau după caz socotit de lege ca recunoscut, potrivit art. 273 Cod civil. În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură probele necesare pentru a obliga o altă persoană la plata unor sume de bani. Mai mult, declarația conducătorului auto este subiectivă, dată fiind poziția sa de autor al reclamantei, aceasta dobândind dreptul dedus judecății prin subrogare legală în drepturile conducătorului auto. Totodată, acesta are interesul să declare faptul că accidentul s-a produs din cauze care nu îi sunt imputabile sau să nu declare circumstanțele ce i-ar fi defavorabile, pentru a beneficia de avantajele încheierii asigurării facultative fără a se reține vreun accident produs din culpa sa, precum și pentru a evita eventuale sancțiuni contravenționale.
Acestea fiind spuse, instanța reține că prin înscrisurile depuse la dosar, cele în funcție de care însuși expertul și-a întocmit raportul de expertiză, nu se poate stabili dacă exista la data pretinsă de reclamantă o groapă nesemnalizată pe . pârât, dacă avariile au fost produse tocmai ca urmare a impactului cu această groapă sau cu un alt element (bordură, canal etc.). Pentru același considerent instanța apreciază negativ caracterul suficient al probatoriului administrat în cauză în vederea stabilirii unei răspunderi a pârâtului, deși însuși expertul, prin raportul de expertiză depus la dosar a reținut existența unei posibile legături de cauzalitate între avariile produse autoturismului și rulajul peste groapa din carosabil (f.179-184).
Astfel, concluziile expertului, necontestate de părți și recunoscute ca viabile de către instanța de judecată pornesc totuși de la o premisă, doar pretinsă de reclamantă (în urma declarației asiguratului său dată în fața reclamantei), nu și dovedită, respectiv cea a avarierii autoturismului prin trecerea printr-o groapă aflată pe artera în discuție și la data deopotrivă pretinsă de aceeași parte. Or, dacă astfel de aspecte referitoare la data și locul producerii evenimentului rutier nu implicau și o sarcină a probei în fața expertului, raportul întocmindu-se exclusiv pe baza înscrisurilor de la dosar și a declarațiilor părților implicate, ea se impunea a se efectua în fața instanței de judecată, care nu poate porni de la astfel de premise neprobate și avantajând una din părțile litigante, în defavoarea celeilalte. Mai mult decât atât, în cadrul expunerii concluziilor la raportul de expertiză, f. 183, însuși expertul a arătat că din analiza configurației gropii din carosabil, rămasă nesemnalizată și avariile înregistrate de autoturismul în cauză, astfel cum rezultă din înscrisuri și din planșa foto pusă la dispoziție de către reclamantă, rezultă că între avariile constatate și obstacolul nesemnalizat, existent în carosabil, este posibilă o legătură de cauzalitate directă.
Concluzionând, în aplicarea prevederilor art. 249 C.p.c., deja menționate, reclamantei îi revenea sarcina dovedirii cu certitudine a împrejurării că respectiva groapă situată pe . prejudiciul probat, că exista raport de cauzalitate între avariile constatate și faptul că mașina ar fi trecut peste o groapa aflată în carosabil.
În condițiile în care reclamanta a eșuat în a dovedi însăși data și însuși locul producerii accidentului, nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv a probării unei fapte ilicite, a culpei pârâtelor și a legăturii de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciu. Soluția contrară ar însemna inversarea sarcinii probei, deși nu există nicio prevedere derogatorie în acest sens, iar toate elementele răspunderii delictuale puteau fi dovedite de reclamantă.
Împrejurarea că starea drumurilor în România este cunoscută ca fiind necorespunzătoare nu face ca administratorii drumurilor să răspundă pentru orice avarii suferite de autovehicule și care „ar putea” fi provocate de aceasta. Pentru angajarea răspunderii este imperios necesar ca societatea de asigurare să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul cu probe care să fie opozabile pârâtului și care să poată fi administrate de instanță; în caz contrar, societatea de asigurare, în calitatea sa de parte într-un contract aleatoriu, va suporta pagubele rezultate ca urmare a producerii riscului asigurat, pentru care a și încasat prima de asigurare.
Față de toate considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 raportate la art. 1349 cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtului C. L. Sector 6, instanța apreciază neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta (inclusiv capătul de cerere accesoriu, cel al obligării pârâților la plata dobânzii legale, în virtutea principiului accesoriul urmează principalul), urmând a o respinge în consecință.
Reclamanta fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată și cererea acesteia privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. Sector 6, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor U. A. Teritorială Sectorul 6 și Administrația S. București.
Respinge cererea formulată de reclamanta . GROUP SA, cu sediul ales la Societatea Profesională de Avocați I. și O., în București, sector 3, .. 3, ., . U. A. Teritorială Sectorul 6, cu sediul în București, sector 6, Calea Plevnei, nr. 147 – 149, și Administrația S. București, cu sediul în București, .. 1, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge cererea formulată de reclamanta . GROUP SA, cu sediul ales la Societatea Profesională de Avocați I. și O., în București, sector 3, .. 3, ., . C. L. Sector 6, cu sediul în București, sector 6, Calea Plevnei, nr. 147 – 149, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED. CIC/THEN. PO
6 EX. 14.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2067/2015. Judecătoria... | Asigurare dovezi. Sentința nr. 2140/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
