Contestaţie la executare. Sentința nr. 627/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 627/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 627/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 627
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE și pe intimatul B.E.J.A. B. Ș. C. ȘI D. N., intimatul N. S. M., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea prin consilier juridic P. Silvana V. aflată la fila 5 dosar, lipsind intimații.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect ordonanță de plată; pricina se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București pe care o pune în discuție.
Luând cuvântul, contestatoarea prin consilier juridic solicită, în prealabil, să facă precizări cu privire la obiectul cauzei, arătând că prin prezenta contestație înțelege să conteste și titlul în baza art. 711 al. 2 C.pr.civ. În ceea ce privește contestația împotriva executării silite arată că își îndreaptă contestația împotriva tuturor actelor de executare emise de executor și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, solicitând, totodată în baza art. 722 C.pr.civ., întoarcerea executării silite. Vizavi de aceste aspecte apreciază că în ceea ce privește contestația la titlu, acesta este de competența instanței care a pronunțat sentința civilă adică Tribunalul Argeș, fiind posibilă o disjungere a cauzei, iar în ceea ce privește contestația împotriva executării silite consideră că pricina rămâne, în continuare, în competența Judecătoriei Sectorului 6 București.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 21.10.2014 sub nr._, contestatoarea a formulat contestație la executare împotriva intimaților prin care a solicitat: suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1285/2014.
În prealabil, contestatoarea a apreciat că, referitor la solicitarea privind suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută la art. 718 din Codul de procedură civilă, invocând dispozițiile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, pentru cererile, acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, „când au ca obiect venituri publice”, iar C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este o instituție publică, ale cărei cheltuieli curente și de capital se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, conform art. 62, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, a apreciat contestatoarea că este scutită de plata taxelor și a cauțiunii în temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Totodată, a considerat contestatoarea că sunt incidente dispozițiile art. 718, alin (4), din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu ”.
În continuare, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1285/2014. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2469/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 971/2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N. S. M., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr_/01.01.2011 cu menținerea deciziei de pensionare emise de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 164/2001.
În fapt, contestatoarea a arătat că, în perioada 2010-2013 s-au desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale. În prima etapă, potrivit art. 4 alin (1) lit. a) din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a H. G. nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010. Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat. Prin acțiunea introductivă contestatoarea a mai arătat că, deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării. În etapa a doua, care s-a desfășurat începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești. În aceeași ordine de idei, contestatoarea a precizat că, în același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001. În vederea îndeplinirii cu celeritate de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Contestatoarea a subliniat că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, partea apreciază că, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, contestatoarea a invocat jurisprudența Curții Constituționale care a statuat că instanțele de judecată nu au competența „de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective."
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, a mai invocat contestatoarea jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate și instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011. Potrivit acestei Decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile (...) care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri".
De asemenea, contestatoarea a reținut că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniu pensiilor. De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr. 323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr. 3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii"). Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 4303/02.09.2011.
De asemenea, contestatoarea a precizat că, prin punerea în executare silită a Sentinței civile nr. 4303/02.09.2011, reclamantul a încercat, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011.
Prin acțiunea introductivă contestatoarea a remarcat că reclamantul a încercat acest artificiu, chiar în condițiile în care art. 1 Legea 241/2013 stabilește că ,,pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. ”
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1285/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N., învederând instanței de judecată că, potrivit încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc i-a revenit un onorariu de 1,240.00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, este de mare și neconformă cu dispozițiile art. 39 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, sens în care a solicitat instanței de judecată cenzurarea onorariului acestuia.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri aflate la filele 6-10.
La data de 30.10.2014 intimata B.E.J.A. B. Ș. C. ȘI D. N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a B.E.J.A.
La data de 24.11.2014 intimatul N. S. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și admiterea actelor de executare dispuse de Biroul executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1285/2014.
În susținerea apărărilor intimatul a arătat că, în mod netemeinic și nelegal, reclamantul a apreciat că: ”cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu“ deoarece instanța de judecată, prin încheierea din 10 septembrie 2014, a admis cererea și încuviințarea executării silite, în conformitate cu titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2469 din data de 18.09.2012 pronunțată de Tribunalului Argeș - secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, plus cheltuieli de executare, autorizând creditorul să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu. În continuare, intimatul a făcut referiri la prima pagină din încheiere, prin care instanța a reținut: „Instanța constată că, în cauză, creditorul deține un titlu executoriu valabil, constând în sentința civilă nr.2469 din data de l8.09.2014 a Tribunalului Argeș - secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, plus cheltuieli de executare”. De asemenea, intimatul a mai redat din aceeași încheiere de ședință că „cererea de executare silită este de competența executorului judecătoresc sesizat, că s-a solicitat de către creditoare executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu, în baza art.665 alin.3 C.pr.civ., urmează să admită cererea de încuviințare a executării silite și să dispună executarea silită în conformitate cu titlul executoriu constând în sentința civilă nr.2469/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, plus cheltuieli de executare.”
Față de afirmația reclamantului că: ’’titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislației”, intimatul a precizat prin aceeași întâmpinare: având în vedere că acțiunea de contestare a deciziei de recalculare (decizie care a avut ca obiectiv final modificarea statutului meu de pensionar militar) s-a datorat încălcării procedurii legale de emitere a unei decizii de recalculare, modificările legislative invocate nu au influențat în niciun fel hotărârea instanței de judecată de a anula această decizie și de a o considera nelegală, astfel că pe data de 18.09.2012, instanța a reținut: “în aceste condiții, decizia de recalculare nr._/01.01.2011, emisă reclamantului în perioada în care subzista suspendarea efectelor HG nr. 735/2010, este în mod evident nelegală." (Sent. civ. nr. 2469/2012, pag.3, alin.8).
Totodată, intimatul a arătat că, în mod absolut tendențios și fară temei legal, reclamantul a afirmat că ’’prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea Legii nr.l 19/2010 și ale Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.” De asemenea, acesta a arătat că, durata suspendării este infinită întrucât Decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a Î.C.C.J. a suspendat definitiv H.G. nr.735/2010, că Decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a I.C.C.J are drept temei legal art.2, alin. 1, lit.ș) și art.14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - temei legal în vigoare.
În continuare, partea a specificat că, în motivarea cererii sale, reclamantul, a denaturat cu rea voință conținutul Sentinței civile nr.2469/2012 emisă de Tribunalului Argeș, deoarece atât Tribunalul Argeș cât și Curtea de Apel Pitești au hotărât în numele legii: anularea Deciziei nr. 1945/23.02.2011 a Comisiei de contestații a M.. (de recalculare) nr._/01.01.2011 emisă de M.. plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010” și că aceasta nu menționează dacă o lege sau alta este aplicabilă sau nu pentru că nu legile au fost contestate, ci nelegalitatea emiterii deciziei de recalculare, fapt pentru care instanțele de judecată au sancționat corect fapta prin Sentința civilă invocată.
Având în vedere durata de aplicabilitate limitată a Legii nr. l19/2010 (efectul ei încetând la 31.12.2010), după anularea Deciziei de recalculare nr._/01.01.2011 emisă de M.. aratat că nu a primit o altă decizie de recalculare care să poată fi revizuită legal de OUG nr. 1/2011. Cu toate acestea, C. de P. Sectorială a M.. abuziv acțiunea de revizuire a pensiei sale de serviciu, ajungând în situația de față când a revizuit în mod repetat ceea ce era anulat de instanțele de judecată în perioada decembrie 2011 - 2013 C. de P. Sectorială a M.. către intimat un număr de 3 decizii de revizuire_/13.12.2011;_/15.02.2012;_/01.07.2013 fără a justifica motivele revizuirilor.
Intimatul a considerat că C. de P. Sectorială a M.. cu rea voință, deturnând dispozițiile OUG nr. 1/2011, care, atât în preambul prevede că „se impune adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit art. 1 Ut. a) și b) din Legea nr.119/2010 ” cât și în prin Anexa nr.3, art.l, dispune că:..Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și recalculate potrivit prevederilor aceleași Legi se revizuiesc conform prezentei metodologii”.
Referitor la etapa a doua, a apreciat intimatul că, este mult mai relevantă deoarece, au revizuit în mod repetat decizia de recalculare anulată prin Sentința Civilă nr.2469/2012 ignorând Decizia civilă nr. 1M/07.01.2011 a Î.C.C.J. care a decis suspendarea definitivă a executării HG 735/2010.
În ceea ce privește OUG nr. 1/2011, a menționat intimatul că aceasta conține prevederi de natură tehnică, ce reglementează modalitatea concretă de revizuire a noilor pensii (foste pensii militare de stat). Prin acest act normativ, legiuitorul delegat, potrivit motivării sale, a urmărit „instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor”. Partea a subliniat că, ordonanța de urgență reia, în esență, prevederile HG nr.735/2010 și că practic, adoptarea acestei ordonanțe de urgență a sporit confuzia legislativă în ceea ce privește recalcularea pensiilor de serviciu, a încărcat casele de pensii ou noi recalculări (revizuiri) și a aglomerat instanțele de judecată în condițiile în care pensionarii cu hotărâri judecătorești irevocabile prin care li s-au menținut pensiile de serviciu au fost nevoiți să se adreseze, din nou, instanțelor de judecată pentru aceeași problemă.
Având în vedere că decizia de recalculare a fost emisă la data de 01.01.2011 iar instanțele de judecată au anulat-o, efectul Legii nr.263/2011 nu produce efecte asupra intimatului, instanța stabilind că „menține în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”.
Intimatul a menționat de asemenea că, anularea Legii nr. 164/2001 nu înseamnă că se anulează dreptul la pensie născut în baza prevederilor acestei legi, că dreptul de pensie a fost stabilit sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Ori, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil, că diminuarea pensiei ca urmare a recalculării și imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
Intimatul a specificat că pe toată durata exercitării activității de cadru militar, nu a avut șansa de suplimentare a veniturilor, având de suportat incompatibilități și interdicții totale.
În continuare, intimatul a făcut trimitere la Raportul Special al Avocatului Poporului privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu din 2013 și la decizia nr.20 din 2 februarie 2000 a Curții Constituționale, referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a art.41 alin.(2) din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Intimatul a arătat că a treia etapă a fost marcată de emiterea a 3 decizii -_/01.10.2013;_/21.11.2013;_/06.02.2014 emise ca urmare a Legii 241/2013 pe care le-a contestat la Comisia de contestații a M.. de 20.12.2013 și 17.03.2014, neprimind niciun răspuns.
Prin punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2469/2012 intimatul vizează aplicarea unei hotărâri judecătorești irevocabile care a stabilit că: “menține în plată a pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”.
În sprijinul apărării, intimatul a invocat practica judiciară a Tribunalului București, care a admis apelurile formulate de alte cadre militare în rezervă la încheierile pronunțate de Judecătoria sectorului 6 București, prin care s-au respins sau admis în parte solicitările executorului de încuviințare a executării silite în dosarele nr._/236/2014;_/303/2014;_/303/2014.
În concluzie, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare și încuviințarea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr.1285/2014 al B. B. Ș. C. și D. N..
În drept, intimatul a invocat art.205 din Cod de procedură civilă, iar în probațiune înscrisurile aflate la filele 26-60 dosar.
La data de 12.12.2014, contestatoarea a depus prin Serviciul Registratură al Judecătoriei Sectorului 6 București, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și admiterea actelor de executare dispuse de B. B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1285/2014, cu reiterarea faptului că prin contestația la executare formulată s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1285/2014 (incluzând onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile de executare).
Totodată, C. de pensii sectorială a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare.
Așa cum a arătat prin contestația la executare, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a susținut scutirea de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune. De asemenea, contestatoarea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 718, alin. (4), din codul de procedură civilă și că în cuprinsul contestației la executare, sunt numeroase aspecte de natură să creeze o serioasă îndoială în ceea ce privește legalitatea titlului executoriu invocat.
Contestatoarea a considerat că, prin punerea în executare a Sentinței civile nr. 2469/18.09.2012, s-ar produce o pagubă majoră pentru bugetul instituției militare ce va fi greu de reparat.
În ceea ce privește fondul cauzei, contestatoarea a arătat că, pentru a îndeplini obligațiile stabilite în sarcina sa, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în baza dispozițiilor art. 6 din OUG nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, l-a repus în plată pe reclamant cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011. Așadar, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001. Contestatoarea a arătat că reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 2469/18.09.2012.
În finalul răspunsului la întâmpinare, contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2469/18.09.2012, s-ar înlătura aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei), în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011.
În drept s-au invocat art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 713 Cod procedură civilă, (1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) În cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul. În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.
Întrucât prin decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 a fost declarat neconstituțional art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, normă cu caracter special care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc, pentru stabilirea instanței de executare în sensul Codului de procedură civilă raportarea se face la dispozițiile de drept comun care reglementează stabilirea competenței teritoriale a instanței, respectiv dispozițiile art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul debitorul, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, instanța care a și pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare contestat.
Instanța constată însă că, în concret, contestatoarea a invocat motive de contestație la executare care atrag atât competența materială a Judecătoriei Sectorului 6 București, respectiv criticile aduse modalității de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și motive care atrag competența materială a Tribunalului Argeș, astfel cum se va argumenta în continuare.
Astfel, prin contestația la executare formulată, s-a invocat intervenirea unui impediment la executarea sentinței civile nr. 2469/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ rămasă irevocabilă, constând în . OUG 1/2011, care a modificat prevederile legale în materia stabilirii drepturilor de pensie.
Pe cale de consecință, soluționarea contestației la executare prin prisma acestor motive presupune analiza dispozițiilor legale specifice în materia pensiei și impactul acestor dispoziții legale asupra deciziei vizate de sentința civilă pusă în executare silită.
Or, analiza acestor aspecte este de competența exclusivă a instanței specializate în materia asigurărilor sociale.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 153 lit. i din Lg. 263/2010, tribunalul judecă în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi și având în vedere și dispozițiile art. 154 alin. 2 din Lg. 263/2010, se constată că motivele de contestație anterior analizate atrag competența Tribunalului Argeș de soluționare a cauzei.
Față de precizările contestatoarei de la primul termen de judecată, în sensul că înțelege să formuleze și contestație la titlu, instanța reține că devin incidente și prevederile art.713 alin.3 Cod procedură civilă care stabilesc competența de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu în sarcina instanței care a pronunțat hotărârea și care este și în această situație Tribunalul Argeș.
În condițiile în care unele motive de contestație atrag competența Judecătoriei Sectorului 6 București, iar altele competența Tribunalului Argeș, instanța constată că, având în vedere identitatea de rațiune, în cauză devin incidente dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, având caracterul unei cereri accesorii, este supusă regulilor de competență statuate de art.123 Cod procedură civilă, fiind în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Față de cele arătate, instanța apreciază că revine Tribunalului Argeș competența de a soluționa în integralitate acțiunea, astfel încât instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, instanța de la domiciliul creditorului, beneficiar al pensiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, ..7-9, sector 6 în contradictoriu cu intimații Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N., cu sediul în București, ..17, sector 3, C. RO_ și N. S. M., cu domiciliul în Pitești, ., ., ., jud.Argeș, în favoarea Tribunalului Argeș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 615/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
