Grăniţuire. Sentința nr. 2469/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 2469/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 2469/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI

......

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2469/2015

Ședința publică de la 02 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F.-C. M.

Grefier V. A. M.

Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții S. A. și S. A. M. în contradictoriu cu pârâții B. R.-I. și D. J. D., având ca obiect revendincare, grănițuire, obligație de a face, pretenții.

Dezbaterile în fond au avut loc la data de 26.03.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 02.04.2015, în aceeași compunere hotărând după cum urmează:

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 14.02.2013, sub nr._, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 24.04.2014, reclamanții S. A. și S. A.-M. au chemat în judecată pe pârâții BADILA R. și DOWVES J., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâților să le respecte dreptul de proprietate si posesie asupra fâșiei de teren pe care au acaparat-o din proprietatea lor (revendicare);

- stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor (granituire);

- ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să-și retragă pe propriul teren gardul amplasat pe terenul proprietatea lor - reclamanții;

- obligarea pârâților sa contribuie la cheltuielile de grănițuire;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, in conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedura civila, (taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert; onorariu avocat, cheltuieli legate de audierea martorilor, etc.).

În fapt, reclamanții au arătat că, sunt proprietarii unui teren in suprafața de 166 m.p. situat in București, Calea Giulești nr. 420, sector 6, având număr cadastral 6922/31 si carte funciara cu nr._/55, așa cum rezulta din Contractul de vânzare - cumpărare, încheierea de intabulare, extrasul de carte funciara si din documentația cadastrala întocmită pentru acest imobil.

Reclamanții au mai arătat că între terenul proprietatea lor si terenul paraților exista semne exterioare de delimitare, dar sunt îndoieli ca ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre cele doua proprietăți limitrofe, motiv care a generat neînțelegeri.

Conform încheierii de intabulare si planului de amplasament, ei- reclamanții, se învecinează pe latura de Sud cu proprietatea paratului Badila R. si proprietatea d-lui Dowves J., fapt ce se reflecta si in teren la fata locului, însa au observat cu uimire ca ambii parați si-au extins proprietatea, înglobând o parte din terenul proprietatea lor, aceștia nerespectând linia de graniță descrisă în titlul de proprietate.

Mai mult de atât, au fost informați prin intermediul e-mailului de către compania de la care au achiziționat terenul si imobilul (. SRL), ca in cursul anului 2009-2010, in momentul realizării lucrărilor cadastrale, in vederea vânzării lotului 8, cu ocazia verificărilor efectuate la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 6, s-au constat anumite erori la măsurătorile efectuate la aceea data, in acest sens dl. cadastrist P. M., persoana autorizata si agreata de către . SRL, i-a notificat pe cei doi parați cu privire la starea de fapt.

Astfel, dl. P. C. M. - expert cadastrist ce s-a ocupat de realizarea lucrărilor de cadastru si a măsurătorilor loturilor deținute de către . SRL, a specificat foarte clar in notificările trimise, faptul ca ambii parați si-au montat gardurile pe proprietatea

lor - reclamanții, concluzia acestuia fiind ca, exista o suprapunere de 5.6 mp. in cazul paratului Badila R. si o suprapunere de 1 mp, in cazul paratului Dowves J..

De altfel, expertul cadastrist a menționat faptul ca ambii parați nu au respectat in realitate punctele cadastrale si au ocupat abuziv, împreuna, o suprafața de 6,6 mp, acesta informându-i pe ambii parați, ca trebuie sa își mute gardul pe aliniamentul limita de proprietate înscris in cartea funciara, in acest sens, ei –reclamanții au anexat planul cadastral din care reiese ca ambii parați au ocupat abuziv o suprafața de 6,6 mp.

Au mai menționat reclamanții faptul că, încă din momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului i-au informat pe ambii parați, asupra erorii apărute si asupra faptului că, gardul ce delimitează suprafața de teren pe care o dețin se afla pe terenul proprietate personală. Reclamanții au învederat că au încercat sa rezolve situația pe cale amiabila si i-au notificat in acest sens, însa nu au avut cu cine discuta, ambii parați refuzând categoric orice dialog cu ei.

Cu privire la acțiunea în grănițuire reclamanții au arătat că este o acțiune petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietăților limitrofe, aceasta acțiune putând avea loc atunci când nu există o linie de hotar stabilită prin convenția părților sau prin hotărâre judecătorească. Ea este posibilă chiar și atunci când între proprietăți există hotare exterioare ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească.

Prin urmare, în cazul neînțelegerilor dintre proprietari, se va realiza pe cale judiciară nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și atunci când aceste semne există, dar sunt controversate, situație în care se implică și o revendicare.

Cu privire la cererea accesorie de revendicare poate fi formulată în cadrul unei acțiuni în grănițuire ori de câte ori prin modul de amplasare a hotarului despărțitor dintre proprietățile limitrofe s-a ajuns la încălcarea dreptului de proprietate al proprietarului fondului învecinat.

Pentru că între părți au apărut neclarități în legătură cu limita suprafețelor pe care le dețin, reclamanții au apreciat că se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să stabilească în baza unei expertize tehnice de specialitate granița ce se conturează între cele trei proprietăți învecinate, conform titlurilor de proprietate pe care le dețin.

Reclamanții au solicitat sa se stabilească linia de hotar dintre cele trei proprietăți, ținându-se cont de actele de proprietate si documentația cadastrala pe care ei o dețin, întrucât, deși sunt proprietari pe acest teren, nu pot dispune de acesta, întrucât parații in mod abuziv l-au înglobat in terenul "proprietatea acestora".

F. de cele arătate au solicitat admiterea cererii, așa cum a fost formulata si pe cale de consecința să se pronunțe o hotărâre care sa stabilească limita de hotar dintre proprietatea

lor si proprietatea paraților.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.560 din Codul Civil, art. 112-114 din Codul de Proc. Civila, iar în temeiul art. 242 Cod proc. civ. au solicitat judecarea in lipsa.

În dovedire, au solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-au anexat cererii, respectiv: Contract de Vanzare - Cumparare autentificat sub nr. 1937/05.10.2011; Decizia de impunere pentru anul 2011; încheiere de Intabulare si Extras de Carte Funciara; Planul de amplasament si delimitare a terenului si imobilului; Plan zonal cu privire la terenul proprietate personala a subsemnaților; Notificare trimisa de către expertul cadastrist paratului Badila R.-I.; Notificarea trimisa de către subsemnații prin care am încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabila; copii CI reclamanți și probele cu interogatoriul paraților, martori, expertiza tehnica de specialitate si orice alt mijloc de proba a cărei necesitate de administrare va reieși din dezbateri.

La data de 15 septembrie 2013, pârâtul BADILA R.-I., in temeiul dispozițiilor art. 115 Cod procedura civila, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții S. A. si S. A. – M. și pe cale de excepție, a invocat: excepția lipsei de interes in promovarea cererii de chemare in judecata; excepția nulității cererii de chemare in judecata, in raport de dispozițiile art.112 Cod de procedura civila coroborat cu dispozițiile art. 133 Cod de procedura civila; excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata pentru lipsa de cauza.

Pe fondul cauzei pârâtul, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata in temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de procedura civila, pentru următoarele motive:

În ceea ce privește excepția lipsei de interes pârâtul a arătat că aceasta este întemeiata in raport de următoarele considerente:

Reclamanții din prezenta cauza au formulat acțiunea de grănițuire si in subsidiar revendicarea unei eventuale diferențe a suprafațai de teren ce ar urma a fi constatata de către instanța de judecata, pe cale de consecința.

In dovedire reclamanții au depus printre înscrisuri ,contract de vânzare cumpărare nr. 1937/05.10.2011, notificare si extras de carte funciara pentru informare.

Pârâtul a mai arătat că, obiectul contractului de vânzare cumpărare, aparținând reclamanților îl reprezintă imobilul teren situat in Mun. București, Calea Giulesti nr. 420, divizat in Lotul B8, Sector 6 in suprafața de 166,17 mp din acte iar din măsurătorile cadastrale rezultând o suprafața de 166 mp.

Potrivit extrasului de carte funciara pentru informare este de netăgăduit faptul ca reclamanții dețin suprafața de 166 mp teren aceasta reprezentând suprafața de fapt rezultata in urma măsurătorilor cadastrale, urmare a actualizării numărului cadastral cu documentația nr._/10.08.2011.

Din analiză, rezultă că, reclamanții si-au asumat sa achiziționeze suprafața de 166 mp, aspect dedus din faptul ca autentificarea contractului de vânzare cumpărare a survenit la data de 05.10.2011.

Așadar, din actele depuse de reclamanți este lesne de reținut ca aceștia stăpânesc suprafața cumpărată, aspect dedus din faptul ca acestora li s-au efectuat măsurători cadastrale, iar potrivit planului de amplasament scara 1:200 este lesne de observat ca la 25.08.2011 inginerul de cadastru D. L. R. după măsurători a atestat ca suprafața de teren in fapt este de 165,97 mp.

In plus, in susținerea excepției lipsei de interes pledează inclusiv prevederile contractului de vânzare cumpărare încheiat de către reclamanți cu vânzătoarele, care la capitolul Regimul juridic si fiscal ai imobilului vânzătoarele declara în mod expres… "imobilul teren si apartament ce constituie obiectul prezentului contract….. s-au aflat in mod legal si continuu in proprietatea si posesia vânzătoarelor de la data dobândirii si pana in prezent".

Pârâtul a precizat că a achiziționat imobilul împrejmuit, încă din 15 februarie 2010, iar de la achiziție si pana in prezent nu a translatat niciodată linia de hotar ci a stăpânit cu împrejmuirea făcuta de către vânzătorul constructor.

Prin urmare, in realitate nu exista nicio încălcare a limitei de hotar așa cum rezulta din actele depuse de către reclamanți încheiate la sfârșitul anului 2011 (la aproximativ 2 ani de la data dobândirii proprietății de către el), fapt pentru care prezenta acțiune este lipsita de condiția imperativa a interesului.

F. de cele prezentate a solicitat admiterea excepția lipsei de interes, ca fiind întemeiata. 

În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare in judecata pârâtul a apreciat că aceasta este întemeiata întrucât cererea este informa conform art. 112 Cod de procedura civila raportat la dispozițiile art. 133 Cod de procedura civila, pentru următoarele considerente:

Art. 112 pct. 4 Cod de procedura civila instituie in sarcina reclamantului obligația de a arata motivele de fapt si de drept pe care își întemeiază cererea.

Or, după cum lesne se poate observa cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanți este lipsita atât de motivele de fapt cat si de cele in drept.

Pârâtul a susținut aceasta întrucât in cerere s-a indicat ca temei juridic al pretențiilor dispoziții ale noului cod civil si pentru că cererea nu este suficient de motivată în fapt nu îngăduie instanței o calificare legală exactă in temeiul art. 129 Cod de procedura civila prin care sa se realizeze încadrarea juridica, nulitatea se impune.

In situația in care instanța ar proceda in speța dedusa judecații la încadrarea cererii s-ar ridica probleme legate de imparțialitate, ceea ce ar conduce la pronunțarea unei hotărâri casabile.

Așadar, in raport de dispozițiile art. 133 Cod de procedura civila sancțiunea care intervine pentru lipsurile învederate anterior este nulitatea cererii.

Aceasta este sancțiunea care intervine pentru lipsa elementelor prevăzute de dispozițiile art. 112 Cod de procedura civila, întrucât lipsa motivelor de fapt si de drept ne produce o vătămare in sensul art. 105 alin. 1 Teza I Cod de procedura civila.

Pârâtul a arătat că susține aceasta, întrucât întâmpinarea reprezintă mijlocul procedural reglementat de legiuitor pentru parat de a formula apărări de fond pentru fiecare capăt de cerere motivat.

Din modul în care este întocmita cererea de chemare in judecată, pârâtul a solicitat să se constate că, în cerere este enumerat petitul fără motivele de fapt pertinente si de drept substanțial pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, fapt pentru care lui ii este încălcat dreptul la apărare, întrucât in mod concret se afla in imposibilitatea de a formula veritabile apărări pe fondul cauzei. Aceasta este una dintre vătămările pe care el - pârâtul o suferă.

In plus, o alta vătămare a sa este determinata de cheltuielile pe care a fost nevoit sa le suport pentru motivul ca reclamanții au sesizat instanța cu o cerere informa fără a-si motiva si dovedi petitul acțiunii.

F. de dispozițiile legale anterior enunțate se impune sancțiunea nulității cererii chiar daca dispozițiile art. 133 nu prevăd expres aceasta sancțiune, însa este aplicabila prin prisma vătămărilor suferite pentru lipsa elementelor prevăzute de pct. 4 al art. 112 Cod de procedura civila. 

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata pentru lipsa de cauza, de asemenea, este întemeiata si și a solicitat admiterea acesteia pentru următoarele considerente:

Pârâtul a solicitat să se observe ca cererea de chemare in judecata este formulata de către reclamanți cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile noi,care reprezintă regula juridica potrivit căreia o lege civila se aplica numai situațiilor ce se ivesc in practica după adoptarea ei, iar nu si situațiilor anterioare, trecute - trecutul scapă legii civile noi.

Pârâtul a reiterat faptul că a devenit proprietar la 15.02.2010 așadar, daca ar exista o eventuala încălcare a limitei situația s-ar fi născut la acest moment,nu ulterior, motiv pentru care in raport de acest moment trebuie determinata legea aplicabilă, care in opinia sa este vechiul cod civil.

Acest principiu este reglementat de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, regula fiind următoarea: o situație juridica produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civila in vigoare la data producerii ei, regula cristalizata in principiul tempus regit actum.

Mai mult decât atât, pârâtul a solicitat să se rețină ca cererea de chemare in judecata este întocmită defectuos, in sensul ca din modul in care este redactata este lipsita de motive pe care se sprijină cererea precum si de dovezi.

Lipsa cauzei cererii de chemare in judecata o reprezintă lipsa temeiului juridic care reprezintă fundamentul raportului litigios. Lipsa unuia dintre elementele cererii este sancționata cu inadmisibilitatea acelei cereri.

Mai mult decât atât, inadmisibilitatea se poate verifica inclusiv din faptul ca temeiul de drept, deși greșit, este indicat doar pentru grănițuire celelalte capete de cerere fiind neîntemeiate in drept. Pentru acest motiv, el nu se poate apăra întrucât nu poate face verificări pe aspectul dispozițiilor legale care i se imputa a le fi încălcat.

F. de cele prezentate pârâtul a solicitat admiterea excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata si, pe cale de consecința, să se dispună respingerea cererii ca inadmisibila.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiata pentru următoarele motive:

In fapt, pârâtul a arătat că, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 199/15.02.2010 a dobândit de la S.C. E.-CO H. S.R.L. dreptul de proprietate asupra imobilului compus din: apartament nr. 2, parter, lotul D 10, situat in Mun. București, Calea Giulesti nr. 426 D, sector 6 având nr. Cadastral 6922/64/0, înscris in CF nr._ a localității București. Sector 6:teren aferent locuinței in suprafața de 70,04 mp; precum si terenul in suprafața de 9,72 mp ce reprezintă cota de 0,33% din calea de acces.

Pârâtul a mai învederat faptul că, atât el cat si reclamanții, dar si ceilalți proprietari ai ansamblului de locuințe sunt in indiviziune pe căile de acces, respectiv alei, sens in care fiecare dintre ei au achiziționat si cate o cota indiviza.

Totodată, a solicitat să se observe că exista un cadastru separat - nr. cadastral 6922/1 pentru cotele indivize care s-au calculat procentual din suprafața totala de 2946,76 mp, care coincide atât pe contractul său, cat si al reclamanților, fiind înscris in CF nr._ a localității București sector 6.

A mai precizat că, la momentul la care el a achiziționat proprietatea, ansamblul rezidențial era in construcție, iar delimitarea proprietății sale, cat si împrejmuirea cu gard a curții era realizata de către constructor la momentul achiziției.

Pârâtul a reiterat faptul că, de la momentul achiziției si pana in prezent niciunul dintre proprietari nu au efectuat acte de mutare a gardului, limita dintre proprietăți fiind respectata de către toți proprietarii ansamblului de locuințe, delimitările dintre cele doua tronsoane fiind in linie dreapta, inclusiv vecinii așezați in stânga si dreapta proprietății sale păstrând aliniamentul.

Prin cererea formulata reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile si pe cale de consecința, au revendicat o suprafața de teren.

In ceea ce privește grănițuirea, pârâtul a învederat că, de la data de când a dobândit proprietatea si pana in prezent, nu a efectuat nicio intervenție pe linia de hotar, in sensul ca astfel cum i-a fost predata proprietatea, așa se afla si in prezent.

Intre el si vecinii săi nu a existat nicio neînțelegere, însa aceștia i-au comunicat o notificare la sfârșitul lunii august 2012 prin care i-au solicitat retragerea gardului in termen de 10 zile de la recepția notificării.

Pârâtul a mai precizat ca, notificarea transmisa a apreciat-o ca fiind neîntemeiata in condițiile in care nu avea cunoștința de limitele proprietățile sale sau de întinderea dreptului reclamanților din prezenta cauza, mai cu seama ca si in acest moment atât contractul de vânzare cumpărare cat si cadastrul reclamanților indica clar si expres ca exista concordanta intre suprafața dobândita prin contract si cea măsurată in fapt prin cadastru.

A apreciat că, acest litigiu putea fi soluționat pe cale amiabila daca convențional angajau un expert cadastrist, care pe baza înscrisurilor lor efectua măsurători.

In sprijinul susținerii sale sta chiar afirmația reclamanților potrivit căreia învederează instanței ca prezentul litigiu este generat de un e-mail primit de la constructor prin care afirma, ca urmare a unor măsurători efectuate in cursul anului 2009 - 2010, că s-au constatat erori de maturatoare, susținere nedovedita printr-un înscris certificat de OCPI.

Or, constructorul-vânzător este cel care a grănițuit terenurile pentru tot ansamblul de locuințe, nicidecum cumpărătorii (procesul de grănițuire fiind executat in ordinea finalizării lucrărilor de construire, respectiv in momentul in care era finalizata o construcție aceasta era îngrădită si vânduta, hotarele fiind aliniate unul fata de celalalt - a admite o eventuala încălcare a limitelor de hotar după momentul dobândirii proprietății ar crea premisele a câtorva zeci de dosare prin care sa se reclame neregularități de suprafețe). In plus, este imposibila încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților in considerarea faptului ca deși aceștia au dobândit proprietatea ulterior subsemnatului s-a dispus înscrierea in cartea funciara a dreptului lor de proprietate cu întreaga suprafața dobândita fără a exista suprapuneri intre proprietățile lor. In acest sens, a învederat instanței ca pana in prezent nu s-a emis si nu li s-a comunicat nicio încheiere de către OCPI prin care sa îi încunoștințeze de o eventuala suprapunere a terenurilor lor.

Mai mult decât atât, pârâtul a solicitat să se rețină că a dobândit proprietatea, după pretinsele măsurători invocate de către reclamanți in anii 2009 - 2010 - schimbarea ulterioara a poziției constructorului nu îi este opozabila, iar schița atașata la dosar nu are nicio valoare probatorie neexistând nicio dovada a faptului ca aceasta ar figura in cadastru mai cu seama ca nu are indicate nicun fel de coordonate si este efectuata cu încălcarea dispozițiilor din autorizația de construire in ce privește distantele intre proprietăți si aleile de acces. A precizat ca la momentul când a achiziționat imobilul, terenul reclamanților nu era grănițuit/identificat in vreun fel, neexistând vreo construcție edificata ci doar un semn al fundațiilor aferente tronsonului reclamanților. Mai mult decât atât, aceștia au stabilit ca limita a proprietății lor gardul său, acaparând inclusiv . existe intre proprietăți (curți).

In plus, pretinsa încălcare nu exista mai cu seama ca așa cum rezulta din autorizația de construire nr. 1408 / 28.12.2007 intre proprietari sunt prevăzute următoarele retrageri: 3,0 m fata de .,0 m fata de . trebuie sa existe intre proprietățile lor) si 3,0 m fata de limitele laterale ale lotului.

De existenta acestei alei a luat la cunoștința inclusiv de la reprezentantul legal al constructorului, respectiv numitul P. M., cu ocazia prezentării si descrierii ansamblului rezidențial (înainte de achiziție) când i-a fost prezentat pe schița ansamblului - de la acel moment - . se situeze intre cele doua tronsoane si curți aferente.

Or, el a achiziționat atât suprafața de 70,04 mp cat si 1,02 % din . de cota indiviza. Prin urmare, cota indiviza din alee a fost achiziționata de către toți proprietarii ansamblului de locuințe, acea alee fiind cea care asigura posibilitatea accesului mașinilor de intervenție in eventualitatea unor incendii.

Având in vedere autorizația de construire, actele sale si ale reclamanților este lesne de observat ca proprietățile lor nu pot fi lipite una de cealaltă mai cu seama ca raportându-se si la autorizația de construire ar trebui sa existe o alee de 3,0 m intre proprietățile lor, aspect ce conduce la concluzia ca reclamanții sunt cei care au acaparat si . care au stat la baza autorizațiilor de construire.

F. de cele prezentate coroborate cu probatoriile ce urmează a fi administrate pârâtul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă cererea de chemare in judecata.

În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii, respectiv: Contractul de vânzare cumpărare nr. 199/15.02.2010, Extras de informare din data de 27.07.2009 - pe numele dezvoltatorului imobiliar si Actul adițional nr. 2642/31.08.2005 la Actul de comasare, prin lotizare nr. 4207/20.12.2004, martori, interogatoriul reclamanților, precum si orice alte probe a căror necesitate ar izvorî din dezbateri.

La data de 10 septembrie 2013, pârâtul D. J. D. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. A.-M. și S. A., prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamanții la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 și urm. din Codul de procedură civilă.

In fapt, pârâtul a arătat că, între el, în calitate de beneficiar și E.-CO H. S.R.L, în calitate de constructor, a intervenit, în data de 30.11.2007, Contractul de Construire nr._ având ca obiect construirea de către societatea reclamantă a unei locuințe cu respectarea specificațiilor tehnice prevăzute în contract și în anexele acestuia. 

Motivul determinant pentru care el a fost de acord cu încheierea contractului anterior indicat, a fost reprezentat tocmai de suprafețele de teren promise de către societatea vânzătoare și identificate în art. 1.3., respectiv curtea individuală situată în spatele construcției în suprafață de 37,11 mp.

Așa cum rezultă din procesul-verbal de predare primire nr. 124 încheiat cu E.-Co H. S.R.L., el a intrat în posesia imobilului achiziționat în data de 23.04.2009.

Pârâtul a mai menționat faptul că, de la momentul intrării în posesie și până în prezent, nu a efectuat lucrări care să ducă la modificarea gardului de delimitare a terenului, suprafața curții lui fiind cea prezentată de societatea vânzătoare la momentul semnării Contractului de Construire nr._, aceasta fiind determinată si îngrădită de către societatea vânzătoare. În toată această perioadă, el s-a manifestat ca un veritabil proprietar executând lucrări de îmbunătățire și amenajare a curții deținute, lucrări care se află inclusiv pe suprafața de teren revendicată de reclamanți.

Pârâtul a solicitat să se observe faptul că, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. București, Calea Giulești nr. 420, sect. 6, în data de 05.10.2011, la mai bine de doi ani după ce el a intrat în posesia apartamentului situat la nr. 420C și a terenului aferent acestuia, iar din cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1937/05.10.2011 rezultă în mod clar faptul că reclamanții au luat cunoștință de situația juridică și de fapt a imobilului cumpărat.

A considerat, cu atât mai puțin susținută cererea reclamanților cu cât, la momentul prezentării proiectului pentru ansamblul rezidențial, societatea vânzătoare i-a adus la cunoștință faptul că în spatele curții sale va exista o alee cu o lățime de 3 m, aspect rezultat inclusiv din Autorizația de construire nr. 1408/28.12.2007. D. fiind acest aspect, curtea reclamanților nu poate să se învecineze cu a lui, acestea fiind despărțite de calea de acces, motiv pentru care cele două proprietăți nu se pot suprapune.

Având în vedere cele prezentate, a considerat ca pretențiile reclamanților sunt nejustificate, motivat în principal de faptul că cele două proprietăți sunt despărțite de drumul de acces, iar în secundar de faptul că limita de hotar existentă în prezent este cea determinată încă de la momentul predării imobilelor de către constructor, aceasta nesuferind modificări ca urmare a unor intervenții ulterioare.

În situația în care s-ar demonstra totuși că reclamanții au în realitate o suprafață de teren mai mică decât cea transmisă prin Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1937/05.10.2011, pârâtul a considerat că aceștia se pot îndrepta împotriva societăților vânzătoare, societăți care s-au obligat să garanteze cumpărătorii în conformitate cu prevederile art. 1695 și urm. și art. 1907 C. Civ..

Pentru toate cele expuse anterior pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu prevederile art. 274 și urm. C. pr. civ..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 și urm. C. proc. civ, art. 274 și urm. din C. pr. civ., art. 1695 și urm. C. civ. .

În susținere, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriul părților adverse.

Pârâtul J. D. D. a depus la dosar și o cerere de chemare în garanție a . SRL, solicitând obligarea chematei în garanție la acoperirea prejudiciului ce s-ar forma în urma admiterii acțiunii reclamanților și la plata cheltuielilor de judecată (filele 86-88 vol I).

La data de 5 decembrie 2013, reclamanții S. A. si S. A.-M., au formulat precizare cu privire la cadrul procesual prin care au învederat faptul ca, așa cum au precizat si in cererea de chemare in judecata, atât paratul Badila R., cat si paratul Dowves J., sunt singurii, care folosesc curtea din spatele imobilelor pe care aceștia le dețin, așa cum reiese din pozele anexate la prezenta.

Cu privire la susținerile paratului Badila R., au învederat faptul ca, ceilalți vecini care locuiesc in același imobil din Calea Giulești nr. 462 D, cu acesta si anume: D. C. (H.), etaj, . F., mansarda, . aceștia doua suprafețe de teren dar in partea din fata a imobilului, neavând acces in curtea pârâtului Badila R..

Cu privire la situația paratului J. D., reclamanții au învederat faptul ca, ceilalți vecini ce locuiesc in același imobil din Calea Giulești nr. 462 C, cu acesta si anume: Oiaga M. și M. A. G., etaj, . R., mansarda, . aceștia tot două suprafețe de teren, situația fiind asemănătoare cu cea a paratului Bădila R., terenul fiind situat in partea din fata a imobilului, vecinii neavând acces in curtea pârâtului J. D. .

La data de 10.12.2013, E.-CO H. SRL, în calitate de chemat in garanție, în contradictoriu cu S. A., S. A. M., Badila R.-I. și J. D. D., a formulat întâmpinare la cererea de chemare in garanție, introdusa de către paratul J. D. D., prin care a solicitat pe cale de excepție: admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa si respingerea cererii de chemare in garanție in consecința.

Pe fondul cererii de chemare in garanție a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata și acordarea cheltuielilor ocazionate de aceasta judecata.

În susținere a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza si martori.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 si următoarele, art. 115 din Codul de Procedura Civila.

La data de 07 aprilie 2014, reclamanții S. A. și S. A.-M., au formulat cerere precizatoare cu privire la solicitările instanței de judecată.

Referitor la motivarea in drept si in fapt a cererii de revendicare, au precizat faptul că, aceasta cerere accesorie poate fi formulată în cadrul unei acțiuni în grănițuire ori de câte ori prin modul de amplasare a hotarului despărțitor dintre proprietățile limitrofe s-a ajuns la încălcarea dreptului de proprietate al proprietarului fondului învecinat.

Astfel, au arătat faptul ca ei sunt titularii dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 5,6 mp, ocupata abuziv de către paratul Badila R. si de asemenea sunt titularii dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1 mp ocupata abuziv de către paratul Dowves J..

Susținerile lor sunt confirmate chiar de către compania (. SRL), ce a avut calitatea de dezvoltator si le-a vândut terenurile si imobilele construite celor doi parați, ce au angajat un expert cadastrist, cu scopul de a se ocupa de realizarea lucrărilor de cadastru si a măsurătorilor loturilor deținute de către aceasta, acesta sesizând suprapunerile, in acest sens parații fiind notificați, iar prin adresele primite li s-a comunicat foarte clar, faptul ca ambii parați si-au montat gardurile pe proprietatea lor, reclamanții, concluzia acestuia fiind ca, exista o suprapunere de 5.6 mp, in cazul paratului Badila R. si o suprapunere de 1 mp, in cazul paratului D. J..

In momentul in care ei au constatat lipsa terenului, au procedat la sesizarea/comunicarea situației dezvoltatorului rezidențial, ce le-a pus la dispoziție actele cerute de ei si implicit actele paratului Badila R.-I., iar acesta in prima faza a declarat ca este conștient de trasarea greșita a gardului si ca își propune sa mute gardul, însa după o perioada le-a transmis, au citat: " fără supărare A., dă-mă in judecata!".

Reclamanții au mai învederat faptul ca, in procesul verbal de predare-primire la recepția lucrărilor, au menționat ca in urma măsurătorilor clasice au constatat lipsa unei suprafețe de teren, iar dezvoltatorul la momentul respectiv i-a asigurat verbal ca o sa facă demersurile necesare pentru a îndrepta eroarea, ceea ce a si făcut prin angajarea unui cadastrist ce a realizat măsurătorile cadastrale si le-a confirmat ca exista o suprapunere.

Reclamanții au motivat in drept, cererea de revendicare prin invocarea prevederilor art. 563 din Codul Civil "Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care il deține fara drept".

Pentru că între părți au apărut neclarități în legătură cu limita suprafețelor pe care le dețin,reclamanții au apreciat că se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să stabilească, în baza unei expertize tehnice de specialitate, granița ce se conturează între cele trei proprietăți învecinate, conform titlurilor de proprietate pe care le dețin.

Prin acțiunea principala, au arătat că au cerut, stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor (grănițuire) si ca urmare a stabilirii acestei linii, pârâții sa fie obligați să le respecte dreptul de proprietate si posesie asupra fâșiei de teren pe care au acaparat- o din proprietatea lor (revendicare).

De asemenea, a mai cerut ca in urma administrării probatoriului si constatarea vinovăției paraților, sa fie obligați sa-si retragă pe propriul teren, gardul amplasat pe terenul proprietatea lor si bineînțeles, obligarea pârâților sa contribuie la cheltuielile de grănițuire pe care le-au evaluat la suma de 1000 lei.

Referitor la înregistrarea dreptului de proprietate de către ei, reclamanții au menționat faptul că, așa cum reiese din extrasul de carte funciara nr._/13.09.2011, atât terenul, cat si imobilul construit, au fost intabulate in cartea funciara de către compania . SRL, la data de 02.09.2011, prin depunerea dosarului cadastral nr._, astfel ai au achiziționat terenul si construcția la data de 05.10.2011, prin încheierea Contractului de vânzare - cumpărare nr. 1937 autentificat de B.N.P. I. A., intabularea dreptului de proprietate s-a produs la data de 06.10.2011, așa cum reiese din extrasul de carte funciara nr. 8974/14.03.2014.

La data de 04.04. 2014, pârâtul BADILA R.-I., a formulat precizări arătând următoarele:

Referitor la solicitarea pusa in vedere de instanță de a depune la dosar "in integralitatea sa documentația cadastrala cu privire ia imobilul proprietatea sa" a atașat prezentelor precizări toate actele de cadastru in posesia cărora a intrat la data autentificării contractului de vânzare - cumpărare, cat si actele de cadastru obținute ca urmare a diligentelor noastre pe baza de cerere formulata in fata OCPI, respectiv: autorizație de construire nr. 430/08.07.2005;Autorizație de construire nr. 1408/28.12.2007; fisa corp proprietate; plan amplasament si delimitarea corpului de proprietate; releveu apartament + încheierea de intabulare + extras informativ, acte emise in luna iulie a anului 2009.

Referitor la dispoziția vizând indicarea numelui si adresei martorilor enunțați in întâmpinare, a învederat că cei doi martori propuși a fi audiați sunt: C. O. M. și H. C. S..

Referitor la solicitarea vizând depunerea unui extras de carte funciara actualizat din care sa rezulte data la care a fost înscris imobilul in cartea funciara a atașat prezentelor precizări extrasul solicitat, obținut la data de 03.04.2014.

La termenul de judecată din data de 24.04.2014, reclamanții au precizat că cererea de revendicare are caracter principal față de cererea de grănițuire.(fila 234 vol I, paragraf nr. 7).

Prin Încheierea de ședință din data de 24.04.2014 (filele 233-237 vol I), instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul D. J.-D. în contradictoriu cu chemata în garanție . SRL și formarea unui nou dosar.

În aceeași ședință s-a luat act de renunțarea pârâtului B. R. I. la excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa cauzei.

S-a calificat excepția lipsei de interes în promovarea cererii invocată de același pârât ca apărări pe fondul cauzei.

S-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei; s-a luat act că reclamanții renunță la administrarea probei testimoniale și s-a încuviințat pentru pârâtul B. R. I. proba testimonială proba testimonială cu martorii C. O. M. și H. C. S..

S-a încuviințat, pentru reclamanți, efectuarea unei expertize topografie-cadastru, cu obiectivele fixate de instanță, fiind desemnat expert judiciar B. M. O., pentru efectuarea expertizei.

De asemenea, instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI, cu solicitarea de a comunica instanței documentația cadastrală ce a stat la baza actului de comasare, dezmembrare prin lotizare, autentificat sub nr. 4207/20.12.2004 și în particular să comunice instanței un extras CF și documentația cadastrală pentru imobilul situat în București, Calea Giulești, nr. 426 C.

La data de 19.05.2015, OCPI-BCPI Sector 6 a înaintat instanței documentația cadastrală solicitată (filele 1-336, volumul II), iar urmare a solicitării instanței de la termenul din data de 22.05.2014 și o copie de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 895/04.07.2008, al pârâtului D. J. D. (filele 20-33 vol III).

La data de 22.10.2014, expertul B. M. O. a depus la dosar raportul de expertiză (filele 54-89 vol III), la care a formulat obiecțiuni pârâtul B. R. I., încuviințate de către instanță la termenul din data de 13.11.2014 (filele 120-121), iar răspunsul la obiecțiuni a fost depus la dosar la data de 21.01.2015 (filele 126-131).

La termenul de judecată din data de 22.01.2015, instanța a solicitat expertului să ofere lămuriri față de răspunsul la obiecțiuni, consemnate în încheierea de ședință de la același termen (fila 133), răspunsul expertului fiind atașat la filele 146-155 vol III.

Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:

Reclamanții S. A. și S. A. – M. au pretins prin cererea introductivă că pârâții B. R. I. și D. J. D. și-au montat gardurile pe proprietatea lor, existând suprapunere între terenurile părților pe suprafața de 5,6 m. p. în cazul pârâtului B. și, respectiv, 1 m. p. în cazul pârâtului D., așa cum a rezultat din măsurătorile efectuate de cadastristul P. C. M. care s-a ocupat de realizarea lucrărilor de cadastru și a măsurătorilor loturilor deținute de . SRL.

În fapt, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanții și pârâții locuiesc în cadrul unui ansamblu imobiliar situat pe . sectorul 6, astfel: reclamanții S. la nr. 420, pârâtul B. R. I. la nr. 426 D, apartament nr. 2, parter, iar pârâtul D. J. D., la nr. 426 C, ., fiind vecini.

Din actele de proprietate depuse la dosar, rezultă că primul care a cumpărat imobilul din . fost pârâtul D. J. D. (anul 2008), apoi pârâtul B. R. – I. (anul 2010), iar ultimii au fost reclamanții S. A. și S. A. – M. (anul 2011).

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 895/04.07.2008, de BNP M. I., . a vândut pârâtului D. J. D. imobilul situat în Municipiul București, Calea Giulești, nr. 426C, sector 6, compus din teren în suprafață indiviză de 63,05 m. p., cu nr. cadastral 6922/63/0, divizat din lotul D9 și înscris în CF nr._/2008 și teren în suprafață indiviză de 9,72 m. p, reprezentând cotă-parte indiviză de 0,0329% din suprafața de teren reprezentând calea de acces în suprafață totală de 2946,76 m. p. cu nr. cadastral 6922/1, înscrisă în CF nr._/2005 (filele 21-27 vol III).

Din mențiunile coroborate ale acestui contract de vânzare-cumpărare, contractului de construire nr._/30.11.2007 (filele 206-215 vol I) și contractului de ipotecă autentificat cu nr. 896/04.07.2008 de BNP M. I. (filele 27-33 vol III), rezultă că terenul în suprafață indiviză de 63,05 m.p. achiziționat de pârâtul D. J. D. este teren aferent locuinței.

Dreptul de proprietate a pârâtului D. J. D. a fost înscris în CF nr._ a localității București, prin încheierea nr._/11.07.2008 emisă de OCPI Sector 6 (fila 20 vol III).

Apoi, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 199/15.02.2010 de BNP I. A., . SRL a vândut pârâtului B. R. I. dreptul de proprietate asupra imobilului compus din apartament nr. 2 situat la parterul imobilului din Calea Giulești nr. 426D, lot D10, sector 6, nr. cadastral 6922/64/0, divizat din lotul D10, înscris în CF nr._ u.a.t.Sector 6, cu încheierea nr._/17.07.2009 a BCPI Sector 6 și asupra terenului aferent locuinței, în suprafață de 70,04 m. p., împreună cu suprafața de 9,72 m. p., reprezentând 0,33% din calea de acces în suprafață totală de 2946,76 m. p., având nr. cadastral 6922/1 înscris în cartea funciară nr._ Sector 6 (filele 49-54 vol I).

Dreptul de proprietate a pârâtului B. R. I. a fost înscris în CF nr._ a localității București, prin încheierea nr._/11.07.2008 emisă de OCPI Sector 6, menționată în extrasul CF/31.03.2014 (fila 163 vol I).

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1937/05.10.2011 de BNP I. A., încheiat între . SRL și . SRL, în calitate de vânzători, și reclamanții S. A. și S. A.-M., în calitate de cumpărători, . a vândut reclamanților suprafața de 166,17 m. p. din acte și 166 m. p. din măsurători, teren situat în București, Calea Giulești nr. 420, divizat din lotul B8, sector 6, cu nr. cadastral 6922/31, împreună cu suprafața indiviză de 30,27 m. p., reprezentând 1,07% din calea de acces în suprafață totală de 2946,76 m. p., având nr. cadastral 6922/1, înscrisă în cartea funciară nr._ a Municipiului București, sector 6. (filele 6-10, 15).

În contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1937/05.10.2011, s-a menționat că . a dobândit terenul în suprafață de 166,17 m. p. din acte și 166 m. p. din măsurători, vândut reclamanților, de la . SRL.

Din mențiunile extrasului de CF/14.03.2014, rezultă că dreptul de proprietate a reclamanților asupra terenului în suprafață de 166 m. p. a fost înscris în CF prin încheierea nr._/06.10.2011.

Raportul de expertiză topografică întocmit în dosar de expert B. M., astfel cum a fost completat, a relevat că, în raport de situația de fapt existentă la data întocmirii expertizei, lotul reclamanților se suprapune cu lotul situat la nr. 420 C din care face parte terenul pârâtului D. pe suprafața de 0,82 m. p., iar cu lotul situat la nr. 420D, din care face parte terenul pârâtului B., pe suprafața de 3,67 m.p.. (anexa nr. 9, fila 87 vol III).

Din același raport de expertiză a rezultat că din punct de vedere al amplasamentului cadastral, între loturile D9 și D10, din care fac parte terenurile pârâților D. și B., și lotul B8, aparținând reclamanților, nu există suprapunere; în fapt, însă, această suprapunere există, pe suprafața de 3,67 m. p. cu lotul D10 (B.) și pe suprafața de 0,82 m. p. cu lotul D9 (Dowes), întrucât loturile D9 și D10 sunt translatate și acestea pe direcția sud-nord și vest-est.

Din examinarea istoricului dobândirii dreptului de proprietate de către vânzătorii terenurilor către fiecare dintre părțile din prezentul dosar, așa cum este expus în actele de proprietate înfățișate de părți, instanța reține că autorul comun al părților este . SRL, care a dobândit o suprafață totală de 18 315,50 m. p. din acte și 18 322,93 m. p. din măsurători, situată în Calea Giulești nr. 414-426, din sectorul 6, cu nr. cadastral 6922, teren pe care, ulterior, l-a dezmembrat, conform actului de comasare, dezmembrare prin lotizare autentificat cu nr. 4207/20.12.2004 de BNPA E., S. și T. și a actului adițional la actul de comasare autentificat cu nr. 2642/31.08.2005, acesta din urmă fiind atașat la filele 55-63 vol I din dosar.

În urma dezmembrării, loturile de teren, respectiv părți indivize din acestea, au fost vândute, succesiv, părților din prezenta cauză, în ordinea mai sus-expusă.

Potrivit mențiunilor actului adițional autentificat cu nr. 2642/31.08.2005 (filele 55-63 vol I), care a fost avut în vedere la vânzarea terenurilor către părțile litigiului, terenul în suprafață totală de 18 315,50 m. p. din acte și 18 322,93 m. p. din măsurători, situat în Calea Giulești nr. 414-426, din sectorul 6, cu nr. cadastral 6922, a fost dezmembrat de către . SRL în 71 de loturi, după cum urmează:

- un lot cu nr. cadastral 6922/1 în suprafață de 2946,76 m. p. care urma a constitui cale de acces pentru restul loturilor;

- 22 de loturi A, notate cu numere de la 1 la 22;

- 17 loturi B notate cu numere de la 1 la 17;

- 15 loturi C, notate cu nr. de la 1 la 15;

- 15 loturi D notate cu numere de la 1 la 15 și

- un ultim lot cu nr. 71, lotizarea fiind executată conform planului pentru comasarea parcelelor întocmit de S. C., rectificat, și conform documentațiilor cadastrale pentru fiecare lot, această din urmă documentație fiind înaintată la solicitarea instanței de către BCPI Sector 6 și atașată în volumul II.

Atât anterior, cât și după dezmembrarea terenului, dar anterior vânzării către părțile litigiului, . SRL a solicitat și obținut autorizațiile de construire nr. 430/08.07.2005 (fila 164 vol I), 1407/28.12.2007 (fila 184 vol I), 1408/28.12.2007 (f. 182 vol I) și 399/05.07.2010 (f. 200), eliberate de Primarul sectorului 6 București, pentru edificarea unui ansamblu de locuințe tip vilă, pe diferite tronsoane, locuințe ce au fost vândute împreună cu terenurile dezmembrate, către diferite persoane, printre care și părțile litigiului.

Din examinarea coroborată a mențiunilor actelor de proprietate înfățișate de părți, actului adițional autentificat cu nr. 2642/31.08.2005 la actul de comasare, dezmembrare prin lotizare autentificat cu nr. 4207/20.12.2004 de BNPA E., S. și T. și documentațiilor cadastrale înaintate de OPCI – BCPI Sector 6 și din concluziile raportului de expertiză topo astfel cum a fost completat, întocmit de expertul B. M. O. instanța reține că:

1. terenul în suprafață de 63,05 m. p., cu nr. cadastral 6922/63/0, situat în Calea Giulești nr. 426 C, cumpărat de către pârâtul D. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 895/04.07.2008, de la . situat în Calea Giulești, nr. 426C, înscris în CF nr._/2008, face parte din lotul D9, cu suprafața totală de 157,6 m. p..

Acest lot D9 a fost divizat, prin actul adițional autentificat cu nr. 2642/31.08.2005 la actul de comasare, dezmembrare prin lotizare autentificat cu nr. 4207/20.12.2004 de BNPA E., S. și T., în 3 suprafețe indivize: prima de 63,05 m. p., cu nr. cadastral 6922/63/0 (cea vândută pârâtului D.), a doua de 72,64 m.p. cu nr. cadastral 6922/63/1 și a treia – 21,91 m. p. cu nr cadastral 6922/63/2 (fila 61, vol I).

Deși în actul adițional autentificat cu nr. 2642/31.08.2005 la actul de comasare, dezmembrare prin lotizare autentificat cu nr. 4207/20.12.2004 de BNPA E., S. și T. se menționează că au fost întocmite documentații cadastrale pentru fiecare lot, din înscrisurile înaintate instanței de către BCPI Sector 6 și atașate în vol II, instanța constată că nu a fost întocmită și o documentație cadastrală separată pentru fiecare dintre cele 3 suprafețe divizate din lotul D9, conform acestui act adițional, în sensul ca fiecare dintre suprafețe să fie identificată topometric/topografic, existând alocate numai numere cadastrale diferite, documentația cadastrală vizând întreg lotul D9 (fila 264 vol II); în cazul pârâtului D., pentru suprafața indiviză de 63,05 m. p. a fost alocat nr. cadastral 6922/63/0.

Instanța mai constată din fișa corpului de proprietate pentru lotul D9, întocmită la nivelul lunii decembrie 2004, că întreaga suprafață a lotului D9, 157,6 m. p. era delimitată de punctele_-145-167, conform fișei de calcul analitic a suprafeței, atașată la fila 304 verso vol II, iar din observarea planului de amplasament și delimitare scara 1:500 pentru lotul nr. D9, atașat la fila 264 vol II, se observă că acesta trebuia să aibă laturile de vest (pct. 167-168) și est (pct. 142-144) cu dimensiunea de 7 m. l. fiecare, latura de nord (pct. 167-145) cu dimensiunea de 22,5 m.l., iar latura de sud (pct. 143-168) cu dimensiunea de 22,5 m. l.

Din punct de vedere topografic, lotul D9, situat în Calea Giulești nr. 426C, în raport de cadastrul avut în vedere la înstrăinarea terenului (varianta decembrie 2004) este delimitat de punctele 1-2-3-4, având suprafața de 158 m. p., și se învecinează pe latura de est cu lotul B8 (Calea Giulești nr. 420) aparținând reclamanților S., dar și cu lotul de la nr. 418 J, pe o lungime de 7,04 ml (punctele 1-4), astfel cum reiese din anexa nr. 7 a raportului de expertiză topografie-cadastru (fila 85), neexistând o delimitare distinctă pe latura estică în raport de lotul de la nr. 418 J, respectiv de la nr. 420.

În fapt, raportat la limitele materiale, același lot D9 are suprafața de 159 m. p. și este delimitat de punctele 1-2-3-4, învecinându-se pe latura de est cu lotul B8 aparținând reclamanților și cu lotul de la nr. 418 J, pe o lățime de 7,07 ml (punctele 2-3), pe latura de sud cu lotul 426 B (pct. 1-2), pe latura de vest cu calea de acces pe lățimea 6,99 m.l. (pct. 2-3), iar pe latura de nord cu lotul D10, pe lungimea de 22,49 m. l. (pct. 3-4)așa cum reiese din anexa nr. 8 a aceluiași raport de expertiză (fila 86).

Din analiza comparativă a celor două planuri de amplasament, rezultă că lotul nr. D9, situat în Calea Giulești nr. 426 C, din care face parte terenul în suprafață de 63,05 m. p. cumpărat de pârâtul D., în întregimea sa, are un plus de suprafață de 1,4 m. p. (de la 157,6 m. p. la 159 m. p.) și este translatat spre est, în lotul B8, cu 0,56 m. l. în partea de sud și cu 0,67 m.l. în partea de nord, dar și spre nord, în lotul D10 (426D), suprapunându-se cu lotul B8 (nr. 420) pe o suprafață de 0,82 m. p.

1. terenul în suprafață de 70,04 m. p., cu nr. cadastral 6922/64/0, situat în Calea Giulești nr. 426 D, cumpărat de pârâtul B. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 199/15.02.2010, de la E.-CO SRL, ca teren aferent locuinței, face parte din lotul D10, cu suprafața totală de 157,74 m. p..

Acest lot D10 a fost divizat, prin actul adițional autentificat cu nr. 2642/31.08.2005 la actul de comasare, dezmembrare prin lotizare autentificat cu nr. 4207/_ de BNPA E., S. și T., în 3 suprafețe indivize: prima de 70,04 m.p. cu nr. cadastral 6922/64/0 (cea vândută pârâtului B.); a doua de 65,79 m. p. cu nr. cadastral 6922/64/1, iar a treia – 21,91 m. p., cu nr cadastral 6922/64/2 (fila 61 vol I).

Nici în ceea ce privește lotul D10 nu a fost întocmită documentație cadastrală distinctă sau o identificare topografică distinctă pentru terenul în suprafață de 70,04 m. p. vândut pârâtului B. din lotul D10, ca suprafață aferentă locuinței, din totalul suprafeței lotului D10 - 157,74 m. p., întreaga suprafață a lotului D10, 157,74 m. p. fiind delimitată la nivelul lunii decembrie 2004, de punctele_-147-166, conform fișei de calcul analitic a suprafeței, atașată la fila 304 vol II.

Din observarea planului de amplasament și delimitare scara 1:500 pentru lotul nr. D9, atașat la fila 265 vol II, se observă că acest lot trebuia să aibă laturile de vest(pct. 167-166) și est (pct. 145-147) cu dimensiunea de 7 m. l. fiecare, latura de nord (pct. 166-147) cu dimensiunea de 22,45 m.l., iar latura de sud (pct. 167-145) cu dimensiunea de 22,5 m. l.

Din punct de vedere topografic, identificarea lotului D10, situat în Calea Giulești nr. 426D, în raport de cadastrul avut în vedere la înstrăinarea terenului (varianta decembrie 2004), din care face parte suprafața de 70,04 m. p. vândută pârâtului B., este redată în anexa nr. 5 a raportului de expertiză topografie-cadastru delimitat de punctele 1-2-3-4, având suprafața de 157,74 m. p., învecinându-se pe latura de est cu lotul B8 (Calea Giulești nr. 420) aparținând reclamanților S. și cu lotul de la nr. 420A, pe o lățime de 7,00 ml (punctele 3-4), fila 63 vol III. De asemenea, nu există o delimitare pe latura vestică, în raport de ambele loturi situate în partea estică, respectiv B8 (nr. 420) și cel de la nr. 420A.

În fapt, raportat la limitele materiale, același lot are suprafața de 156,77 m. p., fiind identificat în anexa nr. 6 a aceluiași raport de expertiză (fila 64 Vol III), delimitat de punctele 1-2-3-4, învecinându-se pe latura de est cu lotul B8 aparținând reclamanților și cu lotul de la nr. 420A, pe o lățime de 6,97 ml (punctele 2-3), pe latura de sud cu lotul D9, pe o lungime de 22,49 m. p. (pct. 3-4), pe latura de vest cu calea de acces pe dimensiunea de 6,98 m. l. (pct. 4-1), iar pe latura de nord cu lotul de la nr. 426 E, pe o lungime de 22,45 m. l. (pct. 1-2).

Din analiza comparativă a celor două planuri de amplasament, rezultă că lotul nr. D10, situat în Calea Giulești nr. 426 D, din care face parte terenul în suprafață de 70,04 m. p. cumpărat de pârâtul B., în întregimea sa, are un minus de suprafață de 0,97 m. p. (de la 157,74 m. p. la 156,77 m. p.) și este translatat spre est, în lotul B8, cu 0,67 m. l. în sud și 0,65 m. l. în nord, dar și spre nord, în lotul 426E și se suprapune cu lotul B8 (nr. 420) pe suprafața de 3,67 m. p..

1. terenul în suprafață de 166,17 m. p. din acte, respectiv 166 m. p. din măsurători, cu nr. cadastral 6922/31, cumpărat de reclamanții S., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1937/05.10.2011 de la ., ca suprafață divizată din lot B8, reprezintă, în realitate, lotul B8 din actul adițional autentificat cu nr. 2642/31.08.2005 la actul de comasare, dezmembrare prin lotizare autentificat cu nr. 4207/_ de BNPA E., S. și T. (fila 58 vol I), care a primit nr. cadastral 6922/31, aspect ce reiese din mențiunile acestui act adițional și din lecturarea istoricul dobândirii dreptului de proprietate de către vânzător; pentru acest lot nu a fost întocmit un plan de amplasament și delimitare (sau cel puțin acesta nu se regăsește în documentația solicitată de la OCPI și atașată în vol II al dosarului), ci numai o fișă de calcul analitic a suprafeței, atașată la fila 317 vol II.

Raportat la această fișă de calcul analitic a suprafeței, lotul B8 (Calea Giulești nr. 420) trebuia să fie delimitat de punctele 114-114’-146-144, însă, observând fișele de calcul analitic întocmite pentru loturile D9 (D., Calea Giulești 420C) și D10 (B., Calea Giulești 420D), atașate la filele 304 față – verso vol II, și planurile de amplasament și delimitare întocmite pentru aceleași două loturi, atașate la filele 264-265 vol II, dar și pentru restul loturilor cu nr. cadastrale de la 6922/56-6922/70, instanța constată că în timp ce în ceea ce privește loturile D9 și D10 există concordanță între fișele de calcul a suprafețelor și planul de amplasament cu privire la punctele de contur întocmite pentru aceste loturi, nu aceeași este situația în ceea ce privește lotul B8.

Astfel, așa cum s-a arătat anterior, raportat la fișa de calcul analitic a suprafeței pentru lotul B8, atașată la fila 317 vol II, suprafața de 166,17 m. p. trebuia să fie delimitată de punctele 114-114’-146-144, însă în planul de amplasament și delimitare întocmit pentru loturile D9 și D10, care se învecinează în partea de vest cu lotul reclamanților, B8, punctul 114’ nu există în acest plan, iar lotul B8 (nr. 420) este delimitat de punctele de contur 114-_. Această neconcordanță conduce la concluzia unei erori de calcul a coordonatelor de amplasament topografic al lotului B8 (întrucât punctul 114’ nu exista în planul de delimitare, iar punctul 133 nu este menționat în fișa de calcul analitic, deși apare în planul de amplasament și delimitare întocmit pentru restul loturilor cu nr. cadastrale de la 6922/56 și până la 6922/70 – f. 264, 265 vol II).

Cum nu s-a prezentat instanței un plan de amplasament și delimitare în care să apară evidențiat lotul B8 ca fiind delimitat de punctele de contur 114-114’-146-144, instanța va avea în vedere planul de amplasament și delimitare întocmit pentru toate loturile cu numerele cadastrale de la 6922/56 și până la 6922/70 (cu excepția lotului D12, cu nr. cadastral 6922/66, Calea Giulești 426 G, pentru care nu s-a înaintat instanței un plan de amplasament și delimitare, ci numai fișa de calcul analitic a suprafețelor, atașată la fila 303 vol II), întrucât acest plan a fost avut în vedere la întocmirea actului de adițional autentificat cu nr. 2642/31.08.2005 la actul de comasare, dezmembrare prin lotizare autentificat cu nr. 4207/_ de BNPA E., S. și T. (fila 58 vol I), menționat în istoricul dobândirii dreptului de proprietate în contractul de vânzare nr. 1937/05.10.2011, prin care reclamanții S. au dobândit dreptul de proprietate.

În raport de aceste puncte de contur menționate în planul de amplasament și delimitare a loturilor cu numerele cadastrale de la 6922/56 și până la 6922/70 (adică 114-_), lotul B8, vândut reclamanților, era proiectat să aibă dimensiuni pe latura de vest (către loturile pârâților) și est (către calea de acces) de 7 m.l. pe fiecare latură, între punctele de contur 144-146 și, respectiv, 133-114, nefiind individualizate dimensiunile pe latura de vest în raport de fiecare lot în parte, D9 și, respectiv, D10.

De asemenea, pe latura de nord (420A,punctele 144-133), dimensiunea proiectată era de 23,72 m.l., iar pe latura de sud (418J,punctele 114-144) dimensiunea proiectată era de 23,76 m. l.

Din punct de vedere topografic, în raport de același cadastru întocmit la nivelul lunii decembrie 2004, expertul B. a identificat lotul B8, situat în Calea Giulești nr. 420, în anexa nr. 3 a raportului de expertiză topografie-cadastru, ca fiind delimitat de punctele 1’-2’-3’-4’, având suprafața de 166 m. p. (anexa nr. 3, fila 61 vol III).

În data de 25.08.2011, anterior achiziționării lotului B8, reclamanții au refăcut documentația cadastrală, în sistemul de proiecție Stereo 1970, fiind întocmit planul de amplasament și delimitare atașat la fila 18 vol I, de către ing. D. M., în care se menționează că terenul este împrejmuit cu gard de plasă și calcan. Prin urmare, acest plan de amplasament și delimitare a fost întocmit în raport de limitele materiale ale terenului reclamanților, după împrejmuire.

Față de acest plan, expertul judiciar a reprezentat grafic terenul în suprafață de 166 m. p. între punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-8, în anexa nr. 3 a raportului de expertiză (f. 61), ocazie cu care s-a constatat că în raport de acest plan de delimitare, imobilul reclamanților apare translatat dinspre sud către nord (în sus), cu 71 de cm față de poziția inițială, în interiorul imobilului de la nr. 420 A (fila 61 vol III); de asemenea, se constată că latura sudică (pct. 3-4-5-6) este mai mică, 23,73 m.l., față de 23,76 m. l. din planul de amplasament la care s-a făcut referire anterior, așadar cu 3cm, în timp ce latura de nord (7-8-1-2) este mai mare cu 1 cm, de la 23,72 m.l. la 23,73 m.l.

Raportat la limitele materiale, același lot, are suprafața de 160,89 m. p., fiind identificat în anexa nr. 4 a aceluiași raport de expertiză, delimitat de punctele 1-2-3-4 (fila 62 Vol III), având dimensiunile de 7,01 m. l. pe latura de vest cu loturile pârâților (punctele 1-4), 7 m. l. pe latura de est cu calea de acces (punctele 2-3), 22.91 m. l. pe latura de nord cu lotul 420 A (pct. 1-2) și 23,04 m. l. pe latura de sud cu lotul 418 C (pct. 3-4).

În anexa nr. 4.3. a raportului de expertiză lămurit (fila 152 vol III) este reprezentat grafic lotul B8 aparținând reclamanților, în raport de fișa de calcul analitic a suprafeței (fila 317 vol II), în raport de planul de delimitare întocmit în data de 25.08.2011 de ing. D. și în raport de limitele materiale existente în prezent.

Din analiza comparativă a celor trei planuri de amplasament și delimitare (reprezentând identificare în raport de cadastrul la nivelul lunii decembrie 2004 avut în vedere la întocmirea actului de dezmembrare, cadastrul refăcut la data de 25.08.2011 și limitele materiale în teren - anexele 3, 4, filele 61-62 vol III), rezultă că lotul nr. B8, situat în Calea Giulești nr. 420, este translatat pe direcția sud - nord, către lotul de la nr. 420A, cu 0,71 cm și are dimensiunile pe latura nordică și sudică diminuate, cu 0,81 m. l. pe latura nordică (de la 23,72 m. l. la 22,91 m. l.) și cu 0,72 m. l. pe latura sudică (de la 23,76 m. l. la 23,04 m. l.). În ceea ce privește dimensiunea pe latura de vest unde se învecinează cu loturile D9 și D10, aceasta este extinsă cu 1 cm (de la 7 m. l. la 7,01 m. l.) și păstrată în partea de est, spre calea de acces, respectiv 7m.l.

Comparând dimensiunile laturilor din aceleași trei planuri de amplasament și delimitare, se constată că lotul B8 proprietatea reclamanților a suferit o translatare către nord, cu 0,71 m. l. și o îngustare pe direcția vest-est și, respectiv, est-vest (întrucât sunt micșorate dimensiunile pe laturile nord și sud).

Având în vedere cele expuse anterior, instanța reține că:

- reclamanții nu stăpânesc terenul pe limitele materiale între care acest lot B8 ar fi trebuit să se regăsească potrivit cadastrului originar, și anume_-133 (conform planului de amplasament și delimitare întocmit în luna decembrie 2004 pentru E.-CO), ci pe un alt amplasament, translatat pe direcția sud nord cu 0,71 m. l.;

- reclamanții nu stăpânesc terenul nici între limitele materiale pe care terenul ar fi trebuie să le aibă conform coordonatelor din fișa de calcul a suprafețelor, respectiv 114-114’-146-144 (fila 317 vol II), care s-a arătat că nu corespunde nici ea cu punctele menționate pe planul de amplasament și delimitare întocmit pentru restul loturilor (întrucât punctul 114’ nu există), terenul prezentând aceeași translatare pe direcția sud-nord;

- suprafața lotului nr. B8 (nr. poștal 420) este diminuată, faptic, cu 5,11 m. p. (de la 166 m. p. la 160,89 m. p.), ca urmare a translatării loturilor D9 și, respectiv D10, pe direcția vest-est și a extinderii căii de acces situată în partea de est a lotului B8 în interiorul lotului B8, pe direcția est-vest.

- lotul D9 din care face parte terenul în suprafață de 63,05 m. p. cumpărat de pârâtul D. ca teren aferent locuinței la nr. poștal 420C nu respectă amplasamentul cadastral originar (decembrie 2004), întrucât calea de acces din partea de vest este extinsă în lotul D9 (D. ) dinspre vest către est, cu 0,56 m. l. în partea de sud și cu 0,67 ml.l în partea de nord, ocupând 4,36 m. p. din acest lot;

- lotul D10, din care face parte terenul în suprafață de 70,04 m. p. cumpărat de pârâtul B. tot ca teren aferent locuinței la nr. poștal 420D, nu respectă nici el amplasamentul cadastral originar (decembrie 2004), întrucât calea de acces din partea de vest este extinsă în lotul D10 (B.), dinspre vest către est, cu 0,67 m. l. în sud și 0,65 m. l. în nord, ocupând 4,54 m. p. din acest lot.

Din depozițiile celor doi martori audiați în cauză, H. C. S. și C. O. M., care sunt vecini ai părților de la numerele 426 E și, respectiv, 420C, locuind în ansamblu din anul 2010, a rezultat că la data la care reclamanții au cumpărat lotul nr. B8, loturile pârâților erau deja delimitate prin împrejmuiri, lotul reclamanților fiind împrejmuit ulterior, când reclamanții s-au mutat; de asemenea, ambii martori au declarat că nu s-au adus modificări împrejmuirilor nici de către reclamanți și nici de către pârâți.

Față de depozițiile martorilor, și în lipsa oricăror alte probe în sens contrar prezentate de reclamanți, instanța constată nedovedite susținerile reclamanților că pârâții și-ar fi extins proprietatea, anterior sau ulterior achiziționării de către reclamanți a lotului B8, astfel că în speță nu este vorba despre o acaparare a vreunei suprafețe de teren de către pârâți din terenul reclamanților, ci de împrejurarea că niciuna dintre părți nu stăpânește terenul pe amplasamentul cadastral inițial.

Așa cum și reclamanții au menționat în cererea de chemare în judecată și în răspunsul la întâmpinare, la originea suprapunerii faptice dintre terenuri stă eroarea de trasare a împrejmuirilor de către constructor, respectiv E.-CO H., loturile părților fiind materializate (împrejmuite) pe un alt amplasament decât cel pe care trebuiau să-l aibă conform documentației cadastrale originare, aspect ce se coroborează și cu depozițiile martorilor C. și H. care au declarat că împărțirea curților s-a făcut de către E.-CO, astfel că montarea gardurilor despărțitoare nu s-a făcut de către părți.

Înșiși reclamanții au depus la dosar o adresă emisă de PFA P. M. către pârâtul B. (fila 22 vol I), din care reiese că anterior achiziționării de către reclamanți a lotului nr. 8B, s-a constatat de către . faptul că au existat erori de măsurătoare, motiv pentru care PFA P. M. a adus la cunoștință pârâtului B. că pentru respectarea în realitate a punctelor cadastrale, față de vecinătățile lotului său, gardul limita de proprietate spre tronsonul B va trebui mutat pe aliniamentul limită de proprietate înscris la cartea funciară, însă acest lucru nu s-a întâmplat, iar reclamanții au achiziționat terenul în aceste condiții; prin urmare, lipsa suprafețelor de 3,67 m. p. și 0,82 m. p., care se regăseau în lotul D9 și, respectiv, D10, exista la data achiziționării de către reclamanți a lotului B8.

Potrivit art. 563 NCC acțiunea în revendicare este aceea prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.

Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, putând fi exercitată împotriva oricărei persoane care deține bunul și petitorie, deoarece, prin intermediul ei, se urmărește însăși apărarea dreptului real de proprietate, tinzând să stabilească direct dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului.

În cauză, reclamanții nu au pierdut posesia asupra terenului revendicat de la pârâți, întrucât, în realitate, aceștia nu au avut niciodată posesia asupra acestui teren, corespunzător actului de proprietate, concluzie ce se impune având în vedere că limitele materiale ale loturilor nu au fost modificate în timp, așa cum au declarat cei doi martori audiați în cauză.

Nefiind vorba despre o ocupare abuzivă de către pârâți a vreunei suprafețe de teren din proprietatea reclamanților, și cum reclamanții stăpânesc terenul pe un alt amplasament decât cel cadastral, în raport de prevederile art. 563 NCC, acțiunea în revendicare nu este fondată, întrucât reclamanții pretind, în realitate, recunoașterea dreptului de proprietate pe un teren cuprins între alte limite decât cele care rezultă din actul de proprietate, cu nesocotirea dreptului de proprietate al altor proprietari din ansamblu care nu sunt părți în dosar.

Or, în conformitate cu art. 556 alin. (1) NCC, Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege. Reglementarea legală impune concluzia că și protecția judiciară a aceluiași drept trebuie acordată între aceleași limite.

În speță, limitele corporale ale bunului imobil ce formează obiectul dreptului de proprietate al reclamanților nu sunt conforme situației cadastrale avută în vedere la vânzarea terenului de către reclamanți, întrucât reclamanții stăpânesc terenul pe un alt amplasament translatat (mutat) pe o altă proprietate, lotul 420A, în nordul proprietății reclamanților. Prin urmare, recunoașterea dreptului de proprietate a reclamanților între aceste limite ar însemna nesocotirea art. 556 alin. (1) NCC de către instanță și încălcarea dreptului de proprietate a unui terț față de litigiul de față, respectiv al proprietarului lotului nr. 420A.

Acest aspect nu este „neinteresant” cum susțin reclamanții, întrucât legea, respectiv art. 556 alin. (1) NCC reglementează limitele între care poate fi exercitat și, implicit, recunoscut dreptul de proprietate, iar reclamanții înșiși nu respectă aceste limite.

De asemenea, situația litigioasă dintre părțile litigiului nu poate fi soluționată prin obligarea pârâților la lăsarea proprietății și posesiei asupra celor două suprafețe de teren asupra cărora s-a constatat că există suprapunere și printr-o operațiune materială de retragere spre vest a gardului amplasat pe latura de vecinătate cu lotul reclamanților, din mai multe considerente, nelipsite de importanță, din punctul de vedere al instanței.

Astfel, în cauză există o suprapunere între loturile D9 și D10, din care fac parte proprietățile pârâților, pe de o parte, și lotul B8, proprietatea reclamanților, ca urmare a unei translatări parțiale, adică mutări pe alt amplasament, a loturilor, fiecare dintre părți având loturile materializate, în fapt, pe alt amplasament decât cel cadastral, așa cum s-a explicat, pe larg, mai sus.

Situația translatărilor constatată cu privire la părțile litigiului nu este, însă, singulară, pentru ca situația litigioasă să se rezolve numai prin retragerea de către pârâți a gardului de la est, raportul de expertiză relevând că există translatare, în afară de loturile pârâților, și la nivelul loturilor 418 J(situat în sudul proprietății reclamanților) și 420A (situat în nordul proprietății reclamanților), înșiși reclamanții menționând în răspunsul la întâmpinare că situația ar fi identică a vecinilor de la numerele 418G, G. E., 418J (Schink C.), 420A (Tatui F.), 420 C (Ticuta E.) și 420 F(M. I.) care, din observarea planului de amplasament și delimitare sunt situați în același tronson cu reclamanții, în sudul (418G și 418J) și, respectiv, nordul lotului reclamanților (420A și 420 F), iar în concluziile scrise depuse la dosar susțin că această translatare pe direcția sud-nord cu 71 de cm ar viza întreg cartierul.

Și în ceea ce privește tronsonul în care sunt cuprinse loturile D9 și D10 din care fac parte terenurile pârâților D. și respectiv B. este posibil ca situația să fie aceeași, având în vedere constatările expertului B. din punctul 12 din concluziile raportului de expertiză inițial, concluzii însușite și de expertul consilier al pârâtului I. I. D., raportat la planul de amplasament și delimitare de ansamblu.

Astfel, loturile D9 și D10 fiind și ele translatate și pe direcția sud-nord, implicit și cele de la sudul lotului D9 (respectiv lotul 426 B) și nordul lotului D10 (respectiv lotul 426E) sunt translatate și este posibil ca în aceeași situație să fie și restul loturilor.

Referitor la poziționarea terenurilor, potrivit concluziilor raportului de expertiză inițial, pct. 12, loturile părților trebuiau să fie alipite, de calea de acces, iar configurația și amplasamentul acestora în teren trebuia să fie cel expus în anexa nr. 4.2. din lămuririle solicitate de instanță expertului, pe aliniamentul liniei îngroșate (fila 151 vol III). În acest plan de amplasament întocmit de expert, loturile D9 și D10 trebuiau să fie lipite de calea de acces către Calea Giulești situată în partea de vest, iar al reclamanților de calea de acces din est.

Potrivit mențiunilor actului adițional de dezmembrare și lotizare, autentificat cu nr, 2642/31.08.2005 (filele 55-63) și planului de amplasament și delimitare întocmit la nivelul lunii decembrie 2004, primul lot dezmembrat în suprafață de 2946,76 m. p., cu nr. cadastral 6922/1 (fila 133 vol III), a fost proiectat să înconjoare loturile și să asigura accesul din Calea Giulești către fiecare dintre cele 71 de loturi dezmembrate și, respectiv, dinspre cele 71 de loturi în Calea Giulești, aspect ce reiese și din observarea planurilor de amplasament și delimitare întocmite pentru loturile cu nr. cadastrale 6922/56 – 6922/70 (cu excepția lotului D12, cu nr. cadastral 6922/66, Calea Giulești 426 G, pentru care nu s-a înaintat instanței un plan de amplasament și delimitare, ci numai fișa de calcul analitic a suprafețelor, atașată la fila 303 vol II), înaintate de OCPI-BCPI Sector 6.

Din aceleași planuri de amplasament și delimitare mai rezultă că această cale de acces a fost proiectată să aibă o traiectorie în linie dreaptă în vestul loturilor 424F, 424G, 424H, 424J, 426, 426B, 426C, 426 D, 426E, 426F, 426G, 426H, 426G,426 K (pe aliniamentul punctelor_-_-_-_-_-46), fără a se menționa care este lățimea sa până în Calea Giulești; din documentația înaintată de BCPI Sector 6 instanța constată că această suprafață aferentă căii de acces a fost determinată numai prin calcul analitic (fila 297 vol II), adică prin ridicare numerică a conturului, fără o delimitare planimetrică (limite materiale în teren pe conturul punctelor), iar în prezent nu este executată în integralitatea sa, aspect susținut și de către părțile litigiului, motiv pentru care nu a putut fi redată grafic de către expertul judiciar.

Expertul judiciar a mai reliefat că, în partea executată, această cale de acces prezintă modificări în zona proprietăților de la nr. 426-426 J în sensul lățirii în interiorul parcelelor de la numerele 426-426 J (anexele 1,2 la raportul de expertiză, filele 79-80, f. 150 vol III), aspect confirmat și de către expertul consilier al pârâtului B., expert I. I. D., care a arătat că au apărut neconcordanțe de amplasare a parcelelor delimitate prin împrejmuiri, capetele gardului dinspre Calea Giulești fiind corect amplasate, dar gardul nu este în limită dreaptă, ci prezintă o curbură ușoară (lănțișor) spre est. În ceea ce privește loturile pârâților D9 și D10, care fac parte dintre cele 10 loturi situate la numerele 426 până la 426 J, din măsurătorile întocmite pentru raportul de expertiză (anexa nr. 10 la raportul de expertiză inițial și punctele 10, 12 ale concluziilor la raport) s-a constatat că această cale de acces este extinsă (mai lată):

- în lotul D9 (D. ) dinspre vest către est, cu 0,56 m. l. în partea de sud și cu 0,67 m.l. în partea de nord, ocupând 4,36 m. p. din acest lot;

- în lotul D10 (B.), dinspre vest către est, cu 0,67 m. l. în sud și 0,65 m. l. în nord, ocupând 4,54 m. p. din acest lot, motiv pentru care aceste loturi sunt translate spre est, către lotul B8, aparținând reclamanților.

Totodată, aceeași cale de acces - partea din calea de acces situată în estul proprietății reclamanților, de la nr. 420, este extinsă dinspre est către vest și în lotul reclamanților, cu 0,10 m.l. în partea de sud și 0,15 m. l. în partea de nord, ocupând suprafața de 0,81 m. p. din acest lot.

Din punct de vedere juridic, limitându-se la situația conflictuală dedusă judecății, în raport de limitele materiale între care lotul B8 se regăsește în prezent, pentru ca reclamanții să poată revendica vreo suprafață de teren de la pârâții din prezenta cauză, trebuie ei înșiși să respecte amplasamentul cadastral al terenului aferent lotului B8, în raport de punctele de contur originale (respectiv 1’-2’-3’-4’, anexa 3 la raportul de expertiză inițial, atașată la fila 61 vol III), ceea ce, desigur, implică și retragerea împrejmuirilor spre sud, pe toate laturile, inclusiv a locuinței proprietate personală, dinspre lotul 420A către lotul de la sud 418J, având în vedere că potrivit mențiunilor autorizațiilor de construire emise autorului comun al părților, . cele cu nr. 430/08.07.2005 (fila 164 vol I), 1407/28.12.2007 (fila 184 vol I) și 1408/28.12.2007, 399/05.07.2010 (fila 200) eliberate de Primarul sectorului 6 București și menționate în actul de proprietate a reclamanților, se menționează că locuințele sunt construite în regim înșiruit alipite pe limitele laterale de calcanele de pe parcelele laterale (învecinate).

Numai în aceste condiții, s-ar putea stabili, raportat la limitele dreptului de proprietate asupra lotului B, care este suprafața reală, corespunzător actului de proprietate pe care se suprapun loturile părților, raportat la translatarea pe direcția vest-est a loturilor D9 și D10 și ar putea fi tranșată chestiunea suprapunerilor localizată la nivelul unor loturi izolate, distinct de situația celorlalte loturi și eventualele litigii ce ar putea lua naștere ulterior.

Nu pot fi acceptate susținerile reclamanților în sensul că titlul lor nu poate fi comparat cu titlul pârâților, cu motivare că pârâții nu dețin cadastru și intabulare, astfel că nu știu precis ce suprafață dețin în realitate.

Este real că titlurile părților nu pot fi comparate, însă din alt considerent decât cel menționat de reclamanți.

În primul rând, în speță nu este vorba despre vânzarea aceluiași teren (cu o individualizare clară) de către același vânzător prin acte succesive, pentru a se pune problema autorului comun și compararea titlurilor prin stabilirea celui mai bine caracterizat recurgând la criteriul priorității înscrierii în cartea funciară, ci despre vânzarea unor loturi sau părți din loturi pe alte amplasamente decât cele proiectate din punct de vedere cadastral și fără o identificare riguroasă în teren a amplasamentului.

În al doilea rând, urmând cronologia dobândirii dreptului de proprietate, se constată că pârâții nu au cumpărat de la E.-CO suprafețe de teren materializate în spațiu, ci suprafețe indivize din loturile D9 (pârâtul D.) și D10 (pârâtul B.), ca suprafețe aferente locuințelor edificate pe aceste loturi.

Prin urmare, nu poate exista, în lipsa unui partaj, o delimitare materială a suprafețelor de 63,05 m. p. pentru pârâtul Dowes și, respectiv, 70,04 m. p. pentru pârâtul B., așa cum susțin reclamanții, pentru a se stabili în teren conturul acestor suprafețe de teren și suprapunerea reală cu terenul reclamanților, în limitele materiale pe care ar fi trebuit să le aibă conform documentației cadastrale, iar suprapunerile ca urmare a translatărilor loturilor D9 și D10, precum și plusul de suprafață de 1,4 m. p. de teren constatat la nivelul lotului D9 au fost determinate la nivelul întregului lot, nu la nivelul suprafeței indivize cumpărate de pârâtul Dowes.

Fie și din această perspectivă, coroborat cu nemodificarea împrejmuirilor, nu se poate reține că pârâtul D. a acaparat vreo suprafață de teren de la reclamanți, fiind lipsit de relevanță aspectul invocat de reclamanți că numai pârâtul D. folosește terenul din vecinătatea reclamanților. În ceea ce privește lotul D10, din care face parte terenul pârâtului B., tot la nivelul întregului lot s-a constatat un minus de suprafață de 1 m.p., urmare tot a extinderii căii de acces din vest și de translatarea lotului D9 din sud spre nord.

În al treilea rând, la momentul întocmirii documentației cadastrale în baza căreia s-au dezmembrat, de către E.-CO, cele 71 de loturi, din terenul în suprafață totală de 18 315,50 m. p. din acte și 18 322,93 m. p. din măsurători, situat în Calea Giulești nr. 414-426, din sectorul 6, cu nr. cadastral 6922, respectiv cea întocmită în decembrie 2004 de către ing. S. C., nu s-a realizat o delimitare perimetrică a loturilor în raport de fiecare vecinătate, limitele laterale ale loturilor fiind redate pe lățimea/lungimea totală a laturii, așa cum rezultă din planul de amplasament și delimitare întocmit numai pentru o parte din loturile cadastrale dezmembrate, respectiv cele cu numerele cadastrale de la 6922/56 la 6922/70, atașat la filele 257-270 vol II, cu excepția lotului D12, cu nr. cadastral 6922/66, Calea Giulești 426 G, pentru care nu s-a înaintat instanței un plan de amplasament și delimitare (deși apare în celelalte planuri) ci numai fișa de calcul analitic a suprafețelor.

Aplicat la speța de față, pentru lotul D9 situat în Calea Giulești nr. 420C, pe latura de est, dimensiunea proiectată era de 7 m.l., dar fără a se individualiza care este dimensiunea pe vecinătatea cu lotul de la nr. 418 J și care este dimensiunea cu lotul de la nr. 420; de asemenea, pentru lotul D10, situat în Calea Giulești nr. 420D, pe latura de est, dimensiunea proiectată era de 7 m. l., fără a se menționa care este dimensiunea pe latura de vecinătate cu lotul B8 de la nr. 420 și care este dimensiunea pe latura de vecinătate cu lotul 420A.

O astfel de delimitare perimetrică nu există nici în extrasul de plan depus de reclamanți (f. 21 vol I), în ceea ce privește lotul B8, unde latura de vest cu loturile D9 și D10 apare cu aceeași dimensiune de 7 m. l., fără a se menționa care este dimensiunea pe latura de vecinătate cu lotul D9 (pct. 144-145) și, respectiv, D10 (pct. 145-146), iar aceasta este situația la nivelul tuturor loturilor menționate în acest extras de plan de amplasament și delimitare, ca și în cel întocmit pentru loturile cu numerele cadastrale de la 6922/56 la 6922/70, atașat la filele 257-270 vol II.

În aceste condiții, așa cum reclamanții susțin în ceea ce-i privește pe cei doi pârâți că aceștia nu știu precis ce suprafață folosesc în realitate, același lucru se poate afirma și despre reclamanți, care au cumpărat numai scriptic 166 m. p., dar în fapt suprapunerea cu loturile D9 și D10 exista încă de la data de 05.10.2011, fără a fi consecința acaparării vreunei suprafețe de teren de către pârâți.

Ca atare, având în vedere că, în fapt, nu există acte de deposedare a reclamanților de către pârâți și că reclamanții nu stăpânesc terenul pe amplasamentul cadastral corect, față de dispozițiile art. 563 și 556 NCC, acțiunea în revendicare promovată de aceștia împotriva pârâților din prezenta cauză este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

Aceeași soluție va primi și acțiunea în grănițuire, având în vedere că acest capăt de cerere a fost precizat de reclamanți ca fiind accesoriu celui în revendicare, în ședința publică din data de 24.04.2014 (fila 234 vol I, paragraf nr. 7).

Potrivit art. 560 NCC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

În cauză s-a constatat că nu există o extindere a proprietății pârâților și nici o mutare a gardului dintre loturile D9, D10 și lotul B8, aparținând reclamanților, precum și faptul că reclamanții nu stăpânesc terenul pe amplasamentul cadastral corect, astfel că proprietățile nu pot fi grănițuite față de limitele materiale existente în teren pentru terenul reclamanților, care nu respectă amplasamentul cadastral pe niciuna dintre laturi.

Nu pot fi primite solicitările reclamanților, bazate pe opinia expertului B., în sensul de a se stabili linia de hotar în funcție de cadastrul întocmit în 25.08.2011 de ing. D. pentru reclamanți, întrucât tocmai în raport de acest cadastru s-a constatat că reclamanții nu stăpânesc terenul pe amplasamentul cadastral originar, ci cu 71 de cm mai sus, spre nord, iar această translatare semnifică, în teren, modificări, în sensul deplasării către nord, pe toate laturile. Implicit, nici opinia expertului B. nu poate fi primită de instanță, atâta vreme cât reclamanții nu stăpânesc terenul pe limitele de contur originare, întrucât ar însemna legalizarea unei situații de fapt și afectarea dreptului de proprietate al altor proprietari din ansamblu, respectiv cel de la sudul și nordul loturilor părților din litigiu, care nu sunt părți în cauză.

Pentru aceleași motive urmează a fi respinse și capetele III și IV de cerere vizând retragerea gardului de către pârâți și obligarea acestora să contribuie la cheltuielile de grănițuire.

Față de prevederile art. 274 VCPC, întrucât pârâții nu au căzut în pretenții, este neîntemeiat și capătul de cerere vizând obligarea pârâților la cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 274 VCPC, întrucât reclamanții sunt cei căzuți în pretenții, instanța va obliga reclamanții să plătească pârâtului B. R. I. cheltuielile de judecată dovedite a fi efectuate în prezentul dosar, respectiv suma de 2480 lei TVA inclus, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu apărător (achitate conform facturii nr. 590/01.10.2014 și chitanței nr. 80/01.10.2014, atașate la filele 162-163 din dosar) și va respinge, ca neîntemeiată solicitarea pârâtului B. R.-I. de obligare a reclamanților la plata onorariului expertului consilier I. I.-D., întrucât nu s-a făcut dovada achitării acestui onorariu de către pârât.

De asemenea, ca neîntemeiată va fi respinsă cererea pârâtului D. J.-D. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în cauză, până la închiderea dezbaterilor, acest pârât nu a făcut dovada avansării vreunei sume ce poate fi inclusă în categoria cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect revendicare, grănițuire, obligație de a face și pretenții, introdusă de reclamanții S. A. domiciliat in București, Calea Giulești nr. 420, sector 6 si S. A.-M., domiciliata in București, Bld. I. M. nr. 101, ., ., sector 6, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la sediul Cabinetului Individual de Avocatura "B. F." din București, ., ., etaj 4, ., în contradictoriu cu pârâții BADILA R.-I. domiciliat in București, Calea Giulesti nr. 426 D, . 6 și D. J.-D., domiciliat în București, Calea Giulești, nr. 426 C, sector 6, astfel cum a fost precizată.

Obligă reclamanții să plătească pârâtului B. R.-I. suma de 2480 lei TVA inclus, reprezentând cheltuieli de judecată dovedite, constând în onorariu apărător.

Respinge, ca neîntemeiată, solicitarea pârâtului B. R.-I. de obligare a reclamanților la plata onorariului expertului consilier.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtului D. J.-D. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

F. – C. M. V. – A. M.

.

Dactilo G.M/Red.F.C.M.

6 ex.

Comunicat + 4 ex V.A.M..

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea...		Obligaţie de a face. Sentința nr. 2628/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Uzucapiune. Sentința nr. 3518/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Pretenţii. Sentința nr. 4771/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Plângere contravenţională. Sentința nr. 2464/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 4666/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Obligaţie de a face. Sentința nr. 2628/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Pretenţii. Sentința nr. 3004/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Sentința nr. 3002/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3023/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI