Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 3169/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3169/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 3169/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3169
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect acțiune în constatare, privind reclamantul E. D. în contradictoriu cu pârâții Basalău M., Basalău I., Basalău M., B. C. și Basalău C..
La apelul nominal efectuat în ședința publică s-au prezentat reclamantul, prin avocat B. E. și pârâții, prin avocat B. Giia.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că reclamantul avea obligația să depună la dosar dovada participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii și încheierea notarului public privitoare la verificarea evidențelor succesorale, fiind citat cu aceste mențiuni.
Reclamantul, prin avocat, învederează că a îndeplinit doar parțial obligațiile reținute în sarcina sa și depune invitația la mediere din data de 02.04.2015. S-a încercat soluționarea amiabilă a cauzei prin procedura medierii, însă perspectivele de a soluționa în acest mod erau atât de evidente încât a considerat că nu mai trebuie să efectueze demersuri pentru obținerea încheierii notarului public privind dezbaterea succesiunii, urmare și a faptului că prin întâmpinare s-a recunoscut că nu s-a inițiat niciun demers în vederea dezbaterii moștenirii. La acest moment încearcă o nouă convocare a pârâților cu o propunere concretă pentru rezolvarea situației. Solicită acordarea unui ultim termen de judecată pentru a soluționa cauza în mod amiabil, în acest interval de timp urmând a face dovada că a obținut încheierea privitoare la verificarea evidențelor succesorale.
Pârâții, prin avocat, arată că se opun cererii de amânare formulate de către reclamant, întrucât nu consideră că vor ajunge la o înțelegere. Ei nu recunosc faptul că defunctul Basalău A. ar fi perfectat contractul de vânzare-cumpărare. Nu au cunoștință ca reclamantul să-i fi convocat pentru mediere.
Instanța, având în vedere poziția procesuală a pârâților și faptul că a mai fost acordat un termen anterior pentru același motiv, respinge cererea de amânare formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de către pârâți prin întâmpinare, respectiv excepția insuficientei timbrări, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematurității. Totodată, în temeiul art. 193 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității celui dintâi capăt de cerere și acordă cuvântul părților în acest sens.
Pârâții, prin avocat, arată că renunță la excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, având în vedere că, prin cele două chitanțe depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța ia act de manifestarea de voință de pârâților.
Pârâții, prin avocat, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu există dovada că s-a efectuat dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului Basalău A.. Solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că acțiunea pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare are caracter personal și este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, stabilit conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958. Arată că înțeleg să renunțe la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, având în vedere că dispozițiile legale în această materie s-au schimbat.
Instanța ia act de manifestarea de voință de pârâților.
Reclamatul, prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, având în vedere că tocmai acesta este motivul pentru care a formulat capătul de cerere privind constatarea calității de moștenitori a pârâților. Toți cei chemați în judecată, respectiv cei trei copii și soția supraviețuitoare au calitate de succesibili, fapt ce a fost dovedit chiar cu actele depuse de către aceștia. Împrejurarea că autorul lor, cel care a semnat chitanța, a decedat și nu s-a inițiat procedura de chemare în judecată decât după decesul acestuia conduce la faptul că este evident că în judecată nu mai pot sta decât cei care au calitate de moștenitori. Faptul că încă nu au acceptat și nu au dezbătut moștenirea nu reprezintă un impediment, pentru ca reclamantul să solicite instanței tocmai acest lucru. Cu privire la susținerea pârâților cum că reclamatul ar fi trebuit să formuleze o cerere mai amplă prin care să solicite dezbaterea moștenirii și să arate care este componența masei succesorale, consideră că aceasta excede obligațiilor sale. Reclamantul nu are cum să cunoască ce bunuri a mai deținut B. A. și nu putea să solicite pe cheltuiala sa dezbaterea moștenirii. Consideră că acest capăt de cerere singular privind stabilirea calității descendenților și a soțului supraviețuitor, de moștenitori ai defunctului, este suficient și, prin urmare, nu poate fi primită excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților. Cu privire la excepția prescripției, consideră că este neîntemeiată, având în vedere că într-adevăr acțiunea promovată este una personală, prescriptibilă în trei ani, dar faptul că din anul 2008, reclamantul, în calitate de promitent-cumpărător a intrat în posesia efectivă a terenului, în acest sens fiind depuse la dosar numeroase acte eliberate de către ANAF din care rezultă că achită taxe, impozite. Are încheiate contracte de arendă și nu există niciun dubiu cu privire la faptul că a intrat în posesia terenului. Acesta înseamnă că, nefiind stingherit în exercițiul posesiei terenului, sunt aplicabile prevederile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și, ca atare, prescripția nu curge în perioada în care cei în drept nu l-au împiedicat în niciun fel să exercite această posesie. De la data încheierii actului și până în prezent, posesia constituie o cauză de întrerupere a prescripției astfel încât acțiunea este întemeiată și nu se poate pune în discuție prescripția dreptului la acțiune. În ce privește excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de instanță, consideră că aceasta este puțin atipică. De obicei art. 193 Cod procedură civilă prevede obligativitatea ca odată cu cererea de chemare în judecată să fie și depusă și dovada că nu s-a dezbătut moștenirea. La data la care a fost introdusă acțiunea nici nu exista certificatul de deces al autorului pârâților și prin urmare nu se putea iniția procedura notarială. Pe parcurs a fost depus certificatul de deces, însă erau atât de apropiate perspectivele să se rezolve această situație prin mediere și nu a mai avut timpul material pentru a demara respectiva procedură. A încercat soluționarea amiabilă și încearcă și în continuare, însă este evident din partea pârâților că este vorba de o răzgândire. Moștenitorii, deși cunosc foarte bine că a avut loc această convenție de vânzare-cumpărare și au profitat de banii primiți, acum nu mai vor să recunoască acest lucru, invocând diferite probleme de procedură. Un alt motiv pentru care consideră că nu poate fi primită excepția inadmisibilității este faptul că prin întâmpinare, la fila 50, pârâții recunosc că nu a fost dezbătută moștenirea. Scopul pentru care legiuitorul a introdus la art. 193 Cod procedură civilă obligativitatea dovezii că s-a dezbătut moștenirea la notar este aceea ca să nu se dezbată în paralel, la notar și la instanță. În cazul în care pârâții nu au acceptat moștenirea înseamnă că nu sunt valabile concluziile formulate cu privire la excepția prescripției. Nu impietează cu nimic că nu a depus la dosar încheierea prevăzută de dispozițiile art. 193, având în vedere că toate părțile recunosc faptul că nu s-a inițiat nicio procedură notarială. Dacă instanța apreciază necesară depunerea la dosar a unei astfel de încheieri, pentru formalism, în cadrul probei cu înscrisuri se va face și această probă. Însuși faptul că în faza de regularizare nu i s-a pus în vedere să depună respectiva încheiere, a considerat că instanța nu apreciază necesar, atât timp cât se face recunoașterea prin întâmpinarea. Consideră că, deși nu a îndeplinit la acest moment respectiva obligație, nu există niciun impediment pentru continuarea judecății.
Pârâții, prin avocat, solicită admiterea excepției inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată invocată de instanță. Dispozițiile art. 193 Cod procedură civilă prevăd urmarea unei proceduri prealabile, iar reclamantul nu a prezentat un înscris din care să rezulte dacă s-a dezbătut succesiunea sau nu. Nu a făcut dovada demersurilor efectuate în fața notarului public. Pârâții au arătat prin întâmpinare că nu au acceptat în mod expres moștenirea defunctului B. A..
Instanța reține în pronunțare excepțiile discutate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 11.02.2014, sub nr._, reclamantul E. D. a chemat în judecată pârâții Basalău M., Basalău I., Basalău M., Basalău C., Basalău C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate calitatea pârâților de moștenitori ai defunctului Basalău A., să constate intervenită vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de teren de 2,0 ha, situate in extravilanul comunei Adincata - .. Ialomița, tarlaua 479/4, . titlul de proprietate nr._/_, emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița, între reclamant, în calitate de cumpărător și pârâți, moștenitori ai defunctului Basalău A., în calitate de vânzători și să pronunțe în consecință o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivare a arătat că în data de 2008 a convenit cu defunctul Basalău A. ca acesta să-i vândă o suprafață de 2 ha teren din suprafața totală de 3 ha 6890 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr._/_. Prețul de 15.000.000 lei a fost plătit la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, în prezența a doi martori. A intrat în posesia terenului chiar în data încheierii înscrisului și s-a comportat în continuare ca proprietar, plătind impozitele și încheind contracte de arendă pentru respectiva suprafață.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650 și art. 1073 Cod civil.
In dovedirea cererii,reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepțiile insuficientei timbrării, a lipsei calității lor procesuale pasive, a prescripției dreptului la acțiune, precum și a prematurității formulării cererii. Pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâții au înțeles să se întrebe în mod retoric, de ce nu a fost perfectat actul până la decesul defunctului. În final au arătat că apărările formulate nu pot fi reținute întrucât terenul este în proprietatea și posesia lor, fapt dovedit cu înscrisurile existente la dosar.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă și Legea nr. 71/2011.
În dovedire, pârâții au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriul.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de către pârâți, înlăturarea apărărilor formulate de aceștia și admiterea acțiunii, având în vedere dovezile depuse la dosar care demonstrează voința promitentului-vânzător de a vinde terenul, precum și faptul că a plătit prețul cuvenit și a intrat în posesia terenului de la data încheierii convenției, continuând să-l stăpânească și astăzi, ca un adevărat proprietar.
Prin sentința civilă nr. 6519/15.09.2015, instanța a admis excepția necompetenței materiale Judecătoriei Sectorului 6 și a declinat cauza spre soluționare în favoarea Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 1512/17.12.2014 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității celui dintâi capăt de cerere, instanța reține că este întemeiată, în condițiile în care reclamantului i s-a pus în vedere în mod expres prin citația primită la data de 02.04.2015, să depună la dosar încheierea notarului public cu privire la verificarea evidențelor succesorale, în conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. 3 Cod procedură civilă, însă nu a înțeles să-și aducă la îndeplinire obligația.
Argumentul reclamantului potrivit căruia încheierea notarului public nu este necesară pentru că pârâții confirmă nedezbaterea succesiunii, este nefondat, verificarea registrelor de către notarul public fiind necesară atât pentru a stabili dacă a fost parcursă ori se află în curs o procedură succesorală notarială, modul în care eventual a fost finalizată această procedură, cât și pentru a obține informații cu privire la existența testamentelor, revocării acestora, a actelor de acceptare pură și simplă ori sub beneficiu de inventar și, nu în ultimul rând, informații cu privire la eventualele renunțări la succesiune.
Așa fiind, în temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge cel dintâi capăt al cererii reclamantului ca inadmisibil.
În raport de această soluție, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, apare ca întemeiată, urmând a fi de asemenea admisă, pârâților nefiindu-le justificată calitatea procesuală în condițiile în care nu sunt părți ale raportului juridic dedus judecății.
Cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, în lipsa oricărui suport probator, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității, invocată de instanță.
Respinge cel dintâi capăt de cerere formulat reclamantul E. D., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 1 și cu domiciliul ales la cab. av. E. B., în București, .. 19, ., parter, ., în contradictoriu cu pârâții Basalău M., Basalău I., Basalău M., B. C., Basalău C., toți cu domiciliul în București, .. 3, ., ., sector 6,ca inadmisibil.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată de pârâți.
Respinge cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea pârâților privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.VEM/8ex./03.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3175/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1268/2015. Judecătoria... → |
|---|
