Legea 10/2001. Sentința nr. 2698/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2698/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2698/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2698
Ședința publică din data de 17.04.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect Legea 10/2001 privind pe reclamanții Redețchi Z. C. și P. T. V. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții, prin apărător B. C., cu împuternicirea avocațială la fila 4 dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect Legea 10/2001, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța pune in discuția părților stabilirea competenței instanței.
Reclamanții, prin apărător apreciază că Judecătoria Sector 6 București este competentă general, material si teritorial conf. art. 94 lit. j NCPC coroborat cu art. 107 alin. 1 NCPC.
Instanța în baza art. 131 NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 94 lit. j NCPC și art. 107 alin. 1 NCPC.
Instanța pune in discuția părților estimarea duratei cercetării procesului.
Reclamanții, prin apărător estimează durata cercetării procesului la trei luni.
Instanța în baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii de chemare în judecată estimează durata cercetării procesului la un an.
Instanța acordă cuvântul părților pe propunere de probe.
Reclamanții, prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Cu privire la probele solicitate de pârât, arată că nu se opune.
Instanța in baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral produs ca urmare a nesoluționării cererii in baza Legii 10/2001, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei. Totodată solicită a se observa că reclamanții au depus la dosarul administrativ toate înscrisurile pentru ca pârâta să-și poată îndeplini toate obligațiile prevăzute de lege, în vigoare la acea data, reclamanții au sesizat diferite instituții cu privire la neregulile Primăriei Municipiului București, respectiv prin reclamații administrative atât la Instituția Prefectului Municipiului București, Autoritatea Națională și la Avocatul Poporului, având in vedere atitudinea umilitoare a pârâtului. S-a mai arătat că reclamanții au fost obligați să acționeze in instanță, pentru ca instanța să soluționeze notificarea. Având in vedere aceste aspecte, pârâta a acționat . sensul că a emis dispoziția in baza legii 10/2001. Cu privire la articolele invocate de pârâtă, prin întâmpinare, respectiv art. 46 si art. 47 din Legea 10/2001, solicită a se avea in vedere că acestea fac referire strict la imobilele vândute in baza legii 112. Totodată solicită a se avea in vedere că pârâta nu a ținut cont de acele articole, emițând dispoziția cu toate că a existat un proces pe rol, sens in care reclamanții au fost obligați să renunțe la acel proces, pârâta fiind obligată dosar la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la prejudiciul moral, arată că acesta constă in atitudinea umilitoare si sfidătoare pe care pârâta a înțeles să o manifeste față de reclamanți, prin sfidarea legii cât si prin degradarea acestora ca si cetățeni. Față de aceste aspecte, cu privire la prejudiciul moral solicită a se avea in vedere practica națională și internațională, prin care s-a statuat faptul că dovedirea faptei ilicite este suficientă urmând a se constata si prejudiciul moral, apreciind că au dovedit că s-au împlinit toate elementele răspunderii civile delictuale, inclusiv fapta ilicită a pârâților.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 19.01.2015, sub nr._, reclamanții Radețchi Z. C. și P. T. V. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primar General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale datorate pentru prejudiciul moral produs ca urmare a nesoluționării notificării nr.1764/14.09.2001, în termenul prevăzut de lege la data solicitării exprese, prin emiterea unei dispoziții de restituire în natură sau echivalent pentru imobilul din București, ..1, sector 1, evaluat la suma de 50.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin notificarea transmisă prin executor judecătoresc sub nr. 1764/14.09.2001 și înregistrată la M. București sub nr._, formulată în baza Legii 10/2001, au solicitat despăgubiri în natură/echivalent pentru terenul situat în București ..1, sector 1, preluat în mod abuziv.
În conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, la data de 23.01.2009 au depus încă odată toate actele doveditoare, făcând expres solicitarea de a i se emite dispoziția în raport de aceste acte depuse. Conform art. 25 alin 1 și 26 din Legea nr. 10 /2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007, în forma în vigoare la data notificării și a solicitării exprese de emitere a dispoziției pârâtul M. București ca unitate deținătoare avea obligația ca în termen de 60 la înregistrarea notificării sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării.
Ulterior, prin adrese, demersuri, audiențe repetate, au revenit la Primăria Municipiului București solicitând soluționarea notificării, fără nici un rezultat însă.
Conform Legii nr. 10/2001, în formă în vigoare la data depunerii notificării și nemodificată la data solicitării în mod expres de a se emite dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii, termenul imperativ de 60 de zile impune unității deținătoare obligația de soluționare a notificării, inclusiv prin respingerea ei în eventualitatea în care la dosar nu ar fi fost depuse acte care să dovedească calitatea de persoane îndreptățite, (a se vedea Decizia nr.5958/2007, nr.4506/2008, nr.5583/2007, nr.5245/2007 ale ICCJ, Secția Civilă și de proprietate intelectuală.
Cu toate acestea, pârâtul a ignorat cu bună știință atât prevederile legale cât și demersurile repetate pe care le-a făcut în scopul soluționării și a emis e dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii, inacțiunea acestuia echivalând cu un refuz de soluționare.
Datorită lipsei de reacție și a atitudinii umilitoare pe care pârâtul a înțeles să o adopte față de reclamanți, fiind obligați să apeleze la justiție, pentru ca instanța de judecată să soluționeze pe fond notificarea depusă în baza Legii nr.10/2001 și astfel, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București dosarul nr._/3/2011, abia după această dată Primăria înțelegând să soluționeze notificarea.
În situația în care există o violare a art.6.1 al Convenției și al art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției, deoarece autoritățile nu au dat un răspuns prompt cererilor pretențiilor, în raport de natura violărilor constatate, Curtea Europeană a constatat existența unui prejudiciu material și moral (Hotarârea pilot M. A. și alții c. România pct.250 și 254, C. E. R. c României pct.42).
Prejudiciul moral suferit constă în starea de disconfort psihic și moral provocat nu numai de perioada lungă de așteptare, de atitudinea umilitoare și sfidătoare pe care a adoptat-o pârâtul față de reclamanți, prin desconsiderarea la care a fost supuși ca cetățeni, cât și nemulțumirea și revolta pe care i le cauzează conduita pârâtului, ce pare să nesocotească orice prevedere legală, tinzând să trateze procedurile legale după liberul său arbitru, prin amânarea îndeplinirii obligațiilor sale legale, fapt ce a constituit un real impediment în realizarea drepturilor sale.
Fapta ilicită a pârâtului constă în depășirea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea notificării, în atitudinea umilitoare pe care a adoptat-o față de reclamanți ca persoane care încearcă să-și valorifice drepturile acordate de legiuitor, în dispreț față de aplicarea legii și în lipsa de reacție la solicitările acestora care duce la o obstrucționare consecventă a dobândirii drepturilor recunoscute de lege.
Reclamanții au solicitat să se constate că au așteptat 11 ani soluționarea notificării, după ce a depus toate actele necesare, au făcut toate demersurile legale posibile, ajungând ca, în vederea soluționării pe fond a notificării să se adreseze instanțelor judecătorești, pentru ca pârâtul să emisă Dispoziția Primarului General al Municipiului București.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, art.4 și 5 Cod civil, art.252 – 253 Cod civil, art.1349, 1381 și urm. Cod civil., precum și jurisprudența europeană indicată în cuprinsul acțiunii.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, sens în care au depus fotocopii de pe următoarele: notificare nr.1764 din 14.09.2001 și dovada comunicării acesteia, adrese de înregistrare la PMB, cerere de emitere a dispoziției nr.4055/04.10.2007, adresa nr.6470/12.12.2007, somație pentru emiterea dispoziției nr.305/15.01.2008, adresa nr.3829/22.04.2008, adresa nr.3830/22.04.2008, adresa nr.CB/_/SP3/10.07.3008, adresa nr.3818/22.04.2008, adresa nr._/02.06.2008, adresa nr.8568/26.08.2008, adresa nr._/09.10.2008, adresa nr._/28.10.2008, adresa nr._/18.11.2008, adresa nr._/_/27.11.2008, adresa nr.559/15.01.2009, adresa nr.1535/16.02.2009, adresa nr._/15.07.2009, adresa nr.2455/11.02.2009, adresa CB nr.4024/SP1/24.02.2010, adresa nr.,_/10.08.2010, adresa nr.RF/_/2/_/18.08.2010, adresa nr._/15.11.2010, adresa nr.RF/_/_/26.11.2010, adresa nr.6463/18.04.,2011, contract de mandat autentificat sub nr.2387/09.08.2011 de BNP M. C. – M..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 05.02.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale datorate pentru prejudiciul moral produs ca urmare a soluționării cu întârziere a notificării nr.1764/31.07.2001, dosarul nr._/2001, privind imobilul situat în ..1, sector 1, evaluat la suma de 50.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001 care dispune ca, în cazul acțiunilor formulate potrivit art.45 și art.47, procedura de restituire începută în temeiul legii speciale este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Persoana îndreptățită va înștiința de îndată persoana notificată, potrivit art.22 alin.1. În speță, conform adresei nr.RF/831/02.02.2015 emisă de comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, dosarul a fost soluționat prin emiterea Dispoziției primarului General nr._/23.01.2012 de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent și respingere, aceasta împreună cu toate înscrisurile dosarului fiind înaintată Instituției Prefectului Municipiului București cu Anexa nr.527/17.01.2013.
Acordarea daunelor morale este apreciată exclusiv de instanță, în urma administrării unui probatoriu adecvat care să dovedească prejudiciul suferit de reclamanți. Acestea nu au fost dovedite.
Prin urmare acordarea daunelor morale, dacă este admisibilă, ca urmare a clasificării dihotomice a prejudiciului, trebuie să-și găsească suportul în prejudiciul moral suferit. Aceasta presupune în primul rând un probatoriu adecvat din care să rezulte existența prejudiciului moral, întinderea sa și gravitatea măsurii abuzive, sau cel puțin toate acestea să poată fi prezumate, lucru care în cauză nu s-a realizat.
Cuantumul daunelor se stabilește față de noțiunea de prejudiciu cert adică a cărui existență este neîndoielnică și a cărui întindere poate fi sigur stabilită. Daunele morale sunt prejudiciile cauzate unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic. Normele eticii și echității interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc.
Sub aspectul prejudiciului moral, reclamanții nu au demonstrat prejudiciul în așa fel încât să se justifice suma pretinsă, ca reparație, cu acest titlu. Probele administrate nu au relevat împrejurări legate de implicațiile morale, de implicațiile pe plan afectiv legate de nerespectarea titlului executoriu. Reclamanții nu au arătat5 în ace ar fi constat relația de cauzalitate între prejudiciul suferit de aceștia și prejudiciul moral, în ce anume constă.
În concret, cuantumul daunelor morale acordate trebuie să aibă efecte compensatorii și nu constituie venituri nejustificate acordate reclamanților, întrucât potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viața familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane.
În situația admiterii acțiunii, pârâtul a solicitat să se aibă în vedere faptul că cuantumul daunelor morale a fost supraevaluat.
În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamanților, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Pârâtul apreciază că reclamanții trebuie să identifice punctual, inacțiunea sau acțiunea ilicită cauzatoare de prejudicii de ordin moral, să dovedească legătura de cauzalitate dintre elementele menționate, să dovedească săvârșirea cu vinovăție a faptei ținând cont de specificul relației dintre instituție și angajații săi, să cuantifice și să probeze prejudiciul suferit. Din probele administrate, reclamanții nu au dovedit îndeplinirea vreunuia dintre condițiile necesare pentru atragerea răspunderii delictuale civile a pârâtului pentru a determina instanța să acorde un prejudiciu moral reclamanților. Simpla întârziere în soluționarea unei cereri adresate instituțiilor statului nu este o condiție necesară și suficientă pentru a determina instanța să solicite și să obțină despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art.205 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâtul a anexat, în copie, adresa RF/831/02.02.105, dispoziția nr._/23..01.2012.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin notificarea nr. 1764/14.09.2001 (fila 5) defuncta P. C. a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 compensarea în echivalent cu un alt teren și având aceleași facilități cu imobilul situat în București .. 1 sector 1.
La data de 17.11.2005 a decedat numita P. C., astfel Cuma fost indicat în cererea aflată la fila 8 din dosar.
La data de 23.01.2012, Primarul General al Municipiului București a emis dispoziția nr._ (fila 53) ca urmare a notificării mai sus menționate, fiind propuse acordarea de măsuri reparatorii în echivalent către reclamanții din prezenta cauză în calitate de moștenitori ai defunctei P. C..
Analizând cererea, instanța o apreciază ca fiind parțial întemeiată, urmând a o admite în parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 998-999 C.civ. (dispoziții preluate de art. 1357-1358 N.C.civ.), orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În cauză, instanța constată că sunt întrunite cerințele pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului, conduita efectivă a acestuia sub aspectul modalității și duratei de soluționare a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 încă din anul 2001 cauzând reclamanților un prejudiciu moral cert.
Sub acest aspect, instanța constată, în primul rând, că notificarea în cauză a fost formulată de către autoarea reclamanților în baza unei legi instituite de stat tocmai pentru reparația unui alt prejudiciu produs de către stat în trecut.
Astfel, deși pârâtul a fost notificat în anul 2001, acesta nu a respectat termenul legal de soluționare, dispoziția Primarului Municipiului București fiind emisă în anul 2012.
Astfel, instanța constată că, în cauză, nu se poate reține existența unor cauze obiective, independente de voința pârâtului care să justifice durata lungă a procedurii și care să înlăture reținerea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtului sub aspectul culpei.
În consecință, instanța apreciază că obligarea pârâtului la plata sumei de 12.000 lei reprezintă o justă reparație pentru prejudiciul moral cauzat reclamanților constând în starea de disconfort psihic și moral cauzat prin rămânerea pârâtului în pasivitate perioade îndelungate de timp (între anul 2005, dată la care reclamanții au devenit succesorii în drepturi ai defunctei P. C., și anul 2012 când a fost soluționată notificarea în cauză) și prin amânarea îndeplinirii obligațiilor sale legale, faptă ilicită ce a constituit un real impediment în realizarea drepturilor reclamanților.
Constatând că pârâtul este cel căzut în pretenții, în temeiul art. 453 NCPC, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum rezultă din factura fiscală și chitanța aflate la fila 78 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții RADEȚCHI Z. C., CNP_ și P. T. V., CNP_9, ambii cu domiciliul ales la . SA, cu sediul în București, .-138, corp B, parter, sector 5 în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 12.000 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
RED.EL/Thred. F.Z./2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2626/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Legea 10/2001. Sentința nr. 2697/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
