Legea 10/2001. Sentința nr. 2697/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2697/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2697/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2697
Ședința publică din data de 17.04.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect Legea 10/2001 privind pe reclamanții Șipu I. și Șipu P. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă se prezintă reclamanții, prin apărător B. C., cu împuternicirea avocațială la fila 5 dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect Legea 10/2001, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța pune in discuția părților stabilirea competenței instanței.
Reclamanții, prin apărător apreciază că Judecătoria Sector 6 București este competentă general, material si teritorial conf. art. 94 lit. j NCPC coroborat cu art. 107 alin. 1 NCPC.
Instanța în baza art. 131 NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 94 lit. NCPC si art. 107 alin. 1 NCPC.
Instanța pune in discuția părților estimarea duratei cercetării procesului.
Reclamanții, prin apărător estimează durata cercetării procesului la trei luni.
Instanța in baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii de chemare în judecată estimează durata cercetării procesului la un an.
Instanța acordă cuvântul părților pe propunere de probe.
Reclamanții, prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Cu privire la probele solicitate de pârât, arată că nu se opune.
Instanța in baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral produs ca urmare a nesoluționării cererii in baza legii 10/2001, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei. Totodată solicită a se observa că reclamanții au depus la dosarul administrativ toate înscrisurile pentru ca pârâta să-și poată îndeplini toate obligațiile prevăzute de lege, în vigoare la acea data, reclamanții au sesizat diferite instituții cu privire la neregulile Primăriei Municipiului București, respectiv prin reclamații administrative atât la Instituția Prefectului Municipiului București, Autoritatea Națională și la Avocatul Poporului, având in vedere atitudinea umilitoare a pârâtului. S-a mai arătat că reclamanții au fost obligați să acționeze in instanță, pentru ca instanța să soluționeze notificarea. Având in vedere aceste aspecte, pârâta a acționat . sensul că a emis dispoziția in baza legii 10/2001. Cu privire la articolele invocate de pârâtă, prin întâmpinare, respectiv art. 46 si art. 47 din Legea 10/2001, solicită a se avea in vedere că acestea fac referire strict la imobilele vândute in baza legii 112. Totodată solicită a se avea in vedere că pârâta nu a ținut cont de acele articole, emițând dispoziția cu toate că a existat un proces pe rol, sens in care reclamanții au fost obligați să renunțe la acel proces, pârâta fiind obligată dosar la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la prejudiciul moral, arată că acesta constă in atitudinea umilitoare si sfidătoare pe care pârâta a înțeles să o manifeste față de reclamanți, prin sfidarea legii cât si prin degradarea acestora ca si cetățeni. Față de aceste aspecte, cu privire la prejudiciul moral solicită a se avea in vedere practica națională și internațională, prin care s-a statuat faptul că dovedirea faptei ilicite este suficientă urmând a se constata si prejudiciul moral, apreciind că au dovedit că s-au împlinit toate elementele răspunderii civile delictuale, inclusiv fapta ilicită a pârâților, depunând la dosarul cauzei si practică judiciară.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 14.01.2015, sub nr._, reclamanții Șipu I. și Șipu P. au chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primar General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor morale datorate pentru prejudiciul moral produs ca urmare a soluționării cu întârziere a notificării nr. 555/31.07.2001, prin emiterea unei dispoziții de restituire în natură sau echivalent pentru imobilul din București, .. 65, sector 5, evaluat la suma de 50.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin notificarea transmisă prin executor judecătoresc sub nr. 555/31.07.2001 și înregistrată la M. București sub nr._, formulată în baza Legii 10/2001, au solicitat despăgubiri în natură/echivalent pentru terenul situat în București .. 65, sector 5, preluat în mod abuziv.
În conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 la data de 23.01.2009 au depus încă odată toate actele doveditoare făcând expres solicitarea de a i se emite dispoziția în raport de aceste acte depuse. Conform art. 25 alin 1 și 26 din Legea nr. 10/2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007, în forma în vigoare la data notificării și a solicitării exprese de emitere a dispoziției pârâtul M. București ca unitate deținătoare avea obligația ca în termen de 60 la înregistrarea notificării sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării.
Cu toate acestea, pârâtul a ignorat cu bună știință atât prevederile legale cât și demersurile repetate pe care le-a făcut în scopul soluționării și a emis e dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii, inacțiunea acestuia echivalând cu un refuz de soluționare.
Datorită lipsei de reacție și a atitudinii umilitoare pe care pârâtul a înțeles să o adopte față de reclamanți, fiind obligați să apeleze la justiție, pentru ca instanța de judecată să soluționeze pe fond notificarea depusă în baza Legii nr.10/2001 și astfel, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București dosarul nr._/3/2011. Datorită faptului că ulterior acționării în instanță, pârâtul a înțeles să emită dispoziția primarului general, reclamanții înțelegând să renunțe la această cerere nemaiavând nici un interes, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În situația în care există o violare a art.6.1 al Convenției și al art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției, deoarece autoritățile nu au dat un răspuns prompt cererilor pretențiilor, în raport de natura violărilor constatate, Curtea Europeană a constatat existența unui prejudiciu material și moral (Hotarârea pilot M. A. și alții c. România pct.250 și 254, C. E. R. c României pct.42).
Prejudiciul moral suferit constă în starea de disconfort psihic și moral provocat nu numai de perioada lungă de așteptare, de atitudinea umilitoare și sfidătoare pe care a adoptat-o pârâtul față de reclamanți, prin desconsiderarea la care a fost supuși ca cetățeni, cât și nemulțumirea și revolta pe care i le cauzează conduita pârâtului, ce pare să nesocotească orice prevedere legală, tinzând să trateze procedurile legale după liberul său arbitru, prin amânarea îndeplinirii obligațiilor sale legale, fapt ce a constituit un real impediment în realizarea drepturilor sale.
Reclamanții au solicitat să se aibă în vedere vârsta înaintată a acestora, de 77 ani respectiv 77 de ani, precum și numeroasele demersuri efectuate de-a lungul timpului în vederea soluționării dosarului.
Fapta ilicită a pârâtului constă în depășirea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea notificării, în atitudinea umilitoare pe care a adoptat-o față de reclamanți ca persoane care încearcă să-și valorifice drepturile acordate de legiuitor, în dispreț față de aplicarea legii și în lipsa de reacție la solicitările acestora care duce la o obstrucționare consecventă a dobândirii drepturilor recunoscute de lege.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, art.4 și 5 Cod civil, art.252 – 253 Cod civil, art.1349, 1381 și urm. Cod civil., precum și jurisprudența europeană indicată în cuprinsul acțiunii.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, sens în care au depus fotocopii de pe următoarele:încheiere pronunțată la data de 02.11.2012 de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2011, dispoziție nr._/23.01.2012, contract de mandat autentificat sub nr.2681/08.12.2011, adresa nr. RG/_/4498/C.N.D/30.09.2011, adresa nr.6054/30.09.2011, adresa nr.6620/26.09.2011, adresa nr.DA/_/11.10.2011, adresa nr._/29.08.2011, adresa nr._/25.07.2011, adresa nr.7843/12.05.2011, adresa nr. DA/_/9907/11.04.2011, adresa de înregistrare PMB_/05.04.2011, adresa nr.5471/30.03.2011, adresa nr.2158/RG/CND/14.02.2011, adresa nr.2158/19.01.2011, adresa nr._/_/07.12.2010, adresa de înregistrare PMB_/03.12.2010, adresa nr._/25.11.2010, adresa nr.CB/_/SP1/22.09.2010, adresa nr._/13.09.2012, adresa nr.DA/_/12.08.2010, adresa de înregistrare PMB_/09.08.2010, adresa nr._/04.08.2010, adresa nr._/11.06.2010, adresa de înregistrare PMB_/10.06.2010, adresa nr.8943/07.06.2010, adresa nr._/17.12.2009, adresa de înregistrare PMB_/14.12.2009, adresa nr._/10.12.2009, adresa nr._/_/10.11.2009, adresa nr._/26.10.2009, adresa de înregistrare PMB_/17.09.2009, adresa nr._/15.09.2009, adresa de înregistrare PMB_/08.09.2009, cerere de emitere a dispoziției nr._/07.09.2009, notificare nr.555/31.07.2001, cărți de identitate.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 13.02.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale datorate pentru prejudiciul moral produs ca urmare a soluționării cu întârziere a notificării nr.555/31.07.2001, dosarul nr._, privind imobilul situat în ..65, sector 5, evaluat la suma de 50.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001 care dispune ca, în cazul acțiunilor formulate potrivit art.45 și art.47, procedura de restituire începută în temeiul legii speciale este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Persoana îndreptățită va înștiința de îndată persoana notificată, potrivit art.22 alin.1. În speță, dosarul administrativ nr._ a fost soluționat prin emiterea Dispoziției primarului General nr._/23.01.2012 și retransmisă cu anexa nr.538/01.03.2013, Instituției Prefectului Municipiului București pentru efectuarea controlului de legalitate, conform dispozițiilor legale.
Acordarea daunelor morale este apreciată exclusiv de instanță, în urma administrării unui probatoriu adecvat care să dovedească prejudiciul suferit de reclamanți. Acestea nu au fost dovedite.
Partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapra pârâtului.
Stările psihice ce constituie conținutul noțiunii de vinovăție, nu pot fi dovedite, ci numai prezumate în cadrul prezumțiilor care nu sunt stabilite de lege, ci sunt lăsate la lumina și înțelepciunea judecătorului (art.327 – 329 Cod procedură civilă.). Stabilirea acestor prezumții rezultă indirect din dovedirea nemijlocită a unor anumite fapte, a unor împrejurări, care creează stările psihice respective.
Pârâtul a considerat că evenimentele în cauză nu au putut să le provoace reclamanților o stare de incertitudine și suferințe, care nu pot fi compensate prin simpla constatare a nerespectării titlului.
Sub aspectul prejudiciului moral, reclamanții nu au demonstrat prejudiciul în așa fel încât să se justifice suma pretinsă, ca reparație, cu acest titlu. Probele administrate nu au relevat împrejurări legate de implicațiile morale, de implicațiile pe plan afectiv legate de nerespectarea titlului executoriu. Reclamanții nu au arătat5 în ace ar fi constat relația de cauzalitate între prejudiciul suferit de aceștia și prejudiciul moral, în ce anume constă.
În concret, cuantumul daunelor morale acordate trebuie să aibă efecte compensatorii și nu constituie venituri nejustificate acordate reclamanților, întrucât potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viața familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane.
În situația admiterii acțiunii, pârâtul a solicitat să se aibă în vedere faptul că cuantumul daunelor morale a fost supraevaluat.
Totodată, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamanți, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Pârâtul a apreciat că reclamanții trebuie să identifice punctual, inacțiunea sau acțiunea ilicită cauzatoare de prejudicii de ordin moral, să dovedească legătura de cauzalitate dintre elementele menționate, să dovedească săvârșirea cu vinovăție a faptei ținând cont de specificul relației dintre instituție și angajații săi, să cuantifice și să probeze prejudiciul suferit. Din probele administrate, reclamanții nu au dovedit îndeplinirea vreunuia dintre condițiile necesare pentru atragerea răspunderii delictuale civile a pârâtului pentru a determina instanța să acorde un prejudiciu moral reclamanților. Simpla întârziere în soluționarea unei cereri adresate instituțiilor statului nu este o condiție necesară și suficientă pentru a determina instanța să solicite și să obțină despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art.205 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâtul a anexat, în copie, adresa nr.DA/623/05.02.2015, adresa nr.DA/_/4534/01.03.2013, adresa de înregistrare nr._/25.02.2013, adresa nr.4534/29.02.2013, adresa nr.DA/1303/282/22.01.2013, adresa nr.282/18.01.2013, adresa nr.CB/_/P/08.10.2012, adresa nr.2874/05.02.2012.
La termenul de judecată din data de 17.04.2015, reclamanții au depus la dosar un set de înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin notificarea nr. 555/31.07.2001 (fila 48) reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea sau despăgubiri în echivalent pentru terenul situat în București .. 65 sector 5.
La data de 23.01.2012, Primarul General al Municipiului București a emis dispoziția nr._ (fila 7) ca urmare a notificării mai sus menționate, fiind propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent către reclamanții din prezenta cauză.
Analizând cererea, instanța o apreciază ca fiind parțial întemeiată, urmând a o admite în parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 998-999 C.civ. (dispoziții preluate de art. 1357-1358 N.C.civ.), orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În cauză, instanța constată că sunt întrunite cerințele pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului, conduita efectivă a acestuia sub aspectul modalității și duratei de soluționare a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 încă din anul 2001 cauzând reclamanților un prejudiciu moral cert.
Sub acest aspect, instanța constată, în primul rând, că notificarea în cauză a fost formulată de către reclamanți în baza unei legi instituite de stat tocmai pentru reparația unui alt prejudiciu produs de către stat în trecut.
Astfel, deși pârâtul a fost notificat în anul 2001, acesta nu a respectat termenul legal de soluționare, dispoziția Primarului Municipiului București fiind emisă în anul 2012.
Astfel, instanța constată că, în cauză, nu se poate reține existența unor cauze obiective, independente de voința pârâtului care să justifice durata lungă a procedurii și care să înlăture reținerea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtului sub aspectul culpei.
În consecință, instanța apreciază că obligarea pârâtului la plata sumei de 24.000 lei reprezintă o justă reparație pentru prejudiciul moral cauzat reclamanților constând în starea de disconfort psihic și moral cauzat prin rămânerea pârâtului în pasivitate perioade îndelungate de timp (între anul 2001, dată la care reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, și anul 2012 când a fost soluționată notificarea în cauză) și prin amânarea îndeplinirii obligațiilor sale legale, faptă ilicită ce a constituit un real impediment în realizarea drepturilor reclamanților.
Constatând că pârâtul este cel căzut în pretenții, în temeiul art. 453 NCPC, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum rezultă din factura fiscală și chitanța aflate la fila 80 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții ȘIPU I., CNP_1 și ȘIPU P., CNP_3, ambii cu domiciliul ales la . SA, cu sediul în București, .-138, corp B, parter, sector 5 în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 24.000 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
RED.EL/Thred./2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2698/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Validare poprire. Sentința nr. 2694/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
