Uzucapiune. Sentința nr. 2626/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2626/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 2626/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2626
Ședința publică din data de 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanții ȚUCA I. și ȚUCA E., în contradictoriu cu pârâtul P. I. D., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2015, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2013 sub nr._, reclamanții Țuca I. și Țuca E. au chemat în judecată pârâtul P. I. D. solicitând să se constate că reclamanții au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 50,19 mp situat în București, ., sector 6, urmare a joncțiunii posesiei utile a reclamanților, cu cea a autorilor acestora I. I., I. V. și I. N..
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că stăpânesc imobilul asupra căruia au solicitat constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată începând cu data de 02.06.1997, când a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1/02.06.1997 de BNP G. C., transcris în registrul de transcrpțiuni sub nr. 7908/02.06.1997, anexat prezentei cereri.
Conform acestui contract, reclamanții au dobândit prin vânzare - cumpărare de la I. V., suprafața de teren de 375 mp, situat în București, ., sector 6. În realitate, terenul dobândit de reclamanți are suprafața de 425,19 mp, diferența de 50,19 mp rezultând din măsurătorile pe care le-au efectuat ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare mai sus menționat. Întrucât la vremea respectivă nu era obligatorie înscrierea în cartea funciară, reclamanții nu au efectuat nicio măsurătoare concretă a terenului, însă au avut în permanență convingerea că suprafața din act corespunde cu cea a terenului.
Au mai arătat aceștia că I. V., la rândul său, a dobândit același teren cu exact aceeași suprafață (de 375 mp în acte și 425,19 mp din măsurători) prin moștenire de la nepotul său, I. N., conform certificatului suplimentar de moștenitor nr. 5/30.05.1997, pe care, de asemenea, îl va anexa prezentei cereri. I. N. a primit același teren de la tatăl său, I. I., în baza certificatului de moștenitor nr. 1228/17.02.1977.
În fine, I. I. a dobândit exact același teren prin act autentic de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3609/31.08.1957, act ce a fost transcris sub nr.924/07.09.1957, încheiat cu Putinel M. și Putinel E., anexat prezentei.
În ceea ce privește joncțiunea posesiilor și uzucapiunea, reclamanții au arătat că, în conformitate cu prevederile art. 6, alin. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Reglementarea este reluată și de art. 82, alin.1 din Legea nr. 71/2011: „Dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei”.
Prin urmare, atât în ceea ce privește joncțiunea posesiilor, cât și uzucapiunea, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1964.
Prin urmare, art. 1890 cod civil impune pentru a putea opera prescripția achizitivă de lungă durată îndeplinirea unei singure condiții: împlinirea termenului de 30 de ani.
Legiuitorul prevede în mod expres că cel ce invocă această prescripție achizitivă nu este obligat să producă vreun titlu și că acestuia nu i se poate opune reaua - credință.
Evident, cel care solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate urmare a uzucapiunii de lungă durată este obligat să facă dovada îndeplinirii tuturor condițiilor posesiei, respectiv posesia să fie utilă, deci să îndeplinească calitățile impuse de art.1847 Cod civil, adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, conform art. 1846, 1847,1848-1852, 1854 și urm. Cod civil.
Art. 1860 Cod civil reglementează posibilitatea actualului posesor, spre a putea opune prescripția, de a uni posesia sa cu posesia autorului său.
Reclamanții mai precizat că au dobândit suprafața de 375 mp în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1/02.06.1997 de BNP G. C., transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 7908/02.06.1997 încheiat cu I. V..
Însă, reclamanta T. E. este și legatară cu titlu universal a lui I. V., conform Testamentului autentificat sub nr. 387/11.02.2003 de BNP G. C. și a Certificatului de legatar emis sub nr. 22/18.03.2004 de același birou notarial.
În temeiul art. 1860 Cod civil, reclamanții au invocat joncțiunea posesiilor, în sensul ca posesia acestora de 12 ani ( din 1997 până în 2009 ) să fie unită cu posesia lui I. V. (din 30 mai 1997 până la 02.06.1997) apoi cu posesia exercitată de I. N. de 18 ani (din 1977 până în 1995), precum și cu posesia de 20 de ani exercitată de I. I. (din 1957 până în 1977). Rezultă astfel un termen de 40 de ani de posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, fiind îndeplinită condiția impusă de art. 1890 Cod civil.
Pentru a putea opera joncțiunea posesiilor, atât doctrina, cât și jurisprudența, au stabilit că trebuie să fie îndeplinite câteva condiții, astfel:
Prima condiție rezultă practic din definiția noțiunii de „autor“ folosită de legiuitor în art.1890 Cod civil. Altfel spus, în sensul art. 1860 Cod civil prin autor se înțelege persoana care „ca și cel care invocă uzucapiunea, nu este titularul dreptului de proprietate, deoarece numai într-o asemenea situație are sens joncțiunea posesiei asupra terenului”. Sentința civilă nr. 2427/09.11.2012, pronunțată de Judecătoria Oltenița, nepublicată.
Din înscrisurile anexate de reclamanți cererii de chemare în judecată prin care au dovedit transmiterea succesivă a dreptului de proprietate, rezultă că niciunul dintre posesorii anteriori (I. I., I. N. și I. V. ) nu sunt titularii dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 50,19 mp care excede actelor.
Motivația care stă la baza condiției ca autorul posesorului actual să fie o altă persoană decât adevăratul titular al dreptului real constă în faptul că „Uzucapiunea operează ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea acestuia timp îndelungat, deși bunul se află în posesia altuia”.
De asemenea, este perfect legală și posibilă unirea mai multor posesii succesive, adică prin mai mult de două mâini: „Articolul 1860 Cod civil prevede posibilitatea unirii posesiei actualului posesor cu posesia autorului său, înțelegând prin aceasta posesorul inițial ( sau anterior, în cazul în care posesia trece prin mai mult de două mâini)”. (s.n.) Sentința civilă nr. 2427/09.11.2012, pronunțată de Judecătoria Oltenița, nepublicată.
A doua condiție constă în aceea ca autorul să fi exercitat o posesie utilă, fiind stabilit faptul că detenția precară nu poate fi luată în calculul termenului de uzucapiune.
Sub acest aspect, chiar dacă s-ar considera că I. I., I. N. și I. V. ar fi deținut cei 50,19 mp în calitate de detentori precari, art. 1858, alin. 4 Cod civil reglementează intervertirea precarității „când transmisiunea posesiunii din partea deținătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal”, cu condiția ca succesorul universal să fie de bună credință.
Referitor la această chestiune, doctrina a confirmat de asemenea că „art. 1858, pct. 4 Cod civil admite că transmisiunea universală către un succesor de bună – credință este de natură a interverti precaritatea și a o preface în posesie utilă”.
Or, I. N. este moștenitorul legal (deci cu titlu universal) al lui I. I., conform certificatului de moștenitor nr.1228/17.02.1977. La momentul eliberării respectivului certificat de moștenitor (1977) a intervenit practic, în cazul reclamanților concret, intervertirea precarității, I. N. fiind succesorul universal al lui I. I. și, totodată, fiind de bună - credință, fiind evident că aceasta se prezumă, iar pentru a putea fi răsturnată prezumția este nevoie și de dovezi în sensul respectiv.
Tot referitor la condiția ca posesia să fie utilă, reclamanții au precizat faptul că regularitatea posesiei, adică faptul că ea este utilă, de asemenea se prezumă, prezumția putând fi răsturnată doar prin proba contrară.
Mai mult decât atât, reclamanții au arătat că terenul în cauză (cel de 375 mp rezultat din contract și cei 50,19 mp rezultați din măsurători) a fost întotdeauna privit și transmis ca un tot unitar. Nu au existat niciodată două terenuri, ci unul singur, toți deținătorii succesivi ai acestui teren având reprezentarea că suprafața din acte este identică cu cea deținută în fapt. Niciodată nu a existat un teren diferit, în suprafață de 50,19 mp situat pe . care să fi fost unit sau alipit cu terenul dobândit de reclamanți în acte.
Prin urmare, fiecare dintre deținătorii acestui teren l-a posedat în fapt în totalitate (inclusiv cu cei 50,19 mp), dat fiind că împrejmuirile acestui teren nu au fost niciodată modificate, nici de reclamanți, nici de către autorii acestora.
Mai mult decât atât, din istoricul de rol fiscal anexat prezentei cereri, rezultă în mod evident care a fost evoluția acestui teren de-a lungul timpului și faptul că atât reclamanții, cât și autorii acestora l-au posedat public și sub nume de proprietar, atât suprafața din acte, cât și suprafața rezultată din măsurători.
În decursul celor 40 de ani de posesie, niciunul dintre vecinii reclamanților nu a invocat faptul că aceștia sau autorii acestora ar fi deținut o suprafață de teren care nu le aparținea.
Prin urmare, fiecare dintre deținătorii terenului a intrat în posesia terenului în integralitatea sa, la fiecare dintre transferurile dreptului de proprietate.
Având în vedere că îndeplinesc toate condițiile impuse de lege astfel cum au arătat anterior, reclamanții au solicitat instanței să constate că aceștia au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 50,19 mp situat în București, ., sector 6, urmare a joncțiunii posesiei utile a reclamanților, cu cea a autorilor acestora, I. I., I. V. și I. N., în condițiile art. 1860 Cod civil, art. 1890, art. 1846, 1847, 1848-1852, 1854 și urm. Cod civil.
Justificarea calității procesuale pasive a dlui P. I. D.:
În anul 2009, d-na M. E., prin mandatar T. M., a formulat în contradictoriu cu reclamanții, o acțiune în revendicare și grănițuire, acțiune ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, București.
D-na M. E. a susținut că este proprietara terenului în suprafață de 550 mp, fosta parcelă 450 din .-ar suprapune pe o suprafață de 50,19 mp cu terenul reclamanților situat în București, ..
Între timp d-na M. E. a decedat, fiind emis certificatul de moștenitor eliberat sub nr. 45/27.09.2010 de BNP V. D., din care rezultă că unica moștenitoare a d-nei M. E. este d-na P. V., domiciliată în comuna Sălcuța, ..
La rândul său, d-na P. V. a cesionat drepturile sale succesorale către dl. P. I. D., conform contractului nr. 1211/12.11.2010.
Prin urmare, la acest moment, reclamanții au invocat prezenta cerere de uzucapiune drept o apărare a acestora, în vederea paralizării cererii în revendicare ce a fost formulată de M. E., calitatea sa procesuală fiind transmisă la acest moment către dl. P. I. D..
Pentru toate motivele anterior invocate, reclamanții au solicitat instanței admiterea cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că aceștia au dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 50,19 mp situat în București, ., sector 6, urmare a joncțiunii posesiei utile a reclamanților, cu cea a autorilor acestora, I. I., I. V. și I. N., în condițiile art.1860 Cod civil, art. 1890, art. 1846, 1847, 1848-1852, 1854 și urm. Cod civil.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art.1860 Cod civil, art. 1890, art. 1846, 1847, 1848- 1852, 1854 și urm. Cod civil etc.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1/02.06.1997 de BNP G. C., testament autentificat sub nr.387/11.02.2003 de BNP G. C., certificat de legatar nr.22 din data de 18.03.2004, certificat de moștenitor suplimentar nr.2 din data de 13.01.2006, certificat suplimentar de moștenitor nr.5 din data de 30.05.1997, act de vânzare cumpărare, adresa nr. 106-9-_ din data de 22.07.2009, certificat de moștenitor legal nr.45 din data de 27.09.2010, contract de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr.1211/12.11.2010 la BNP P. E..
La data de 15.03.2015, prin compartimentul registratură, reclamanții au depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de înscrisuri, în copie, constând în certificat de înregistrare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale nr.117-13-_ din data de 08.03.2013, adresă către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6, adresa nr._ din data de 24.06.2009 a OCPI.
La termenul de judecată din data de 19.09.2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În fapt, în ce privește dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentului litigiu, pârâtul a menționat că autoarea sa, M. E., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ., sector 6, București, în suprafață de 660 mp, de la părinții săi, B. I. și B. M., conform certificatului de moștenitor nr. 57/26.05.1999 emis de BNP S. C..
La rândul lor, B. I. și B. M., au dobândit imobilul prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/1946, transcris sub nr._/1946 de Tribunalul Ilfov, Secția notariat, de la Banca Populară Militari-Ilfov.
În urma decesului d-nei M. E. de la data de 14.04.2010, s-a emis certificatul de moștenitor nr. 45 de către BNP V. D. prin care s-a constatat ca unic moștenitor d-na P. V..
Între pârât și P. V., s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1211/12.11.2010 de BNP P. E., ce poartă asupra întregului patrimoniu.
Terenul este în suprafață de 550 mp + ½ din stradă, situat în . perimetrul Comunei R..
Din coroborarea datelor înscrise în titlul de proprietate cu evidențele cadastrale ale Primăriei Sector 6 și cu situația prezentă a imobilelor pe . menționa că anterior atribuirii adreselor poștale, imobilul era consemnat pe planurile topografice cu număr pe ., această parcelă include terenul de la nr. 13A (175 mp), 13B (175 mp), o secțiune din imobilul cu nr. 13 și o secțiune din imobilul din .. 67A.
În ce privește terenul reclamanților, acesta este situat pe ., în suprafață de 375 mp și a fost dobândit de la I. V. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1/02.06.1997 de BNP G. C..
La rândul său, I. V. a dobândit terenul prin moștenire de la nepotul său I. N., conform certificatului suplimentar de moștenitor nr. 5/30.05.1997, care îl moștenise de la tatăl său, I. I., conform certificatului de moștenitor nr.1228/17.02.1977.
La rândul său, I. I. a dobândit cei 375 mp de teren prin cumpărare, conform Actului de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr. 3609/31.08.1957 și transcris sub nr. 924/07.09.1957 de la P. M. și P. E..
În toate actele enumerate și care se află la dosarul cauzei, suprafață de teren ce face obiectul transmisiunii este în mod clar delimitată și identificată, fiind în suprafață de 375 mp.
Aceeași este suprafața și în adresa emisă de PMB Sector 6, Serviciul pentru Finanțe Publice din data de 22.07.2009.
Această solicitare este întemeiată exclusiv pe motivarea că, deși suprafața de teren menționată în acte este de 375 mp, terenul dobândit în realitate ar fi avut o suprafață de 425,19 mp. Au mai precizat că au avut în permanență convingerea că suprafața din acte corespunde cu cea a terenului, arătând că terenul în cauză „a fost întotdeauna privit și transmis ca un tot unitar” și, totodată, că „împrejmuirile acestui teren nu au fost niciodată modificate, nici de reclamanți, nici de către autorii acestora”.
În raport de acțiunea formulată, pârâtul a arătat că aceasta este netemeinică deoarece: nu s-a precizat în niciun fel cum se dovedește simpla alegație în sensul că împrejmuirile nu au fost modificate din 1957.
Pârâtul a depus la dosar dovada că în anul 2008, reclamanții au fost sancționați printr-un proces verbal de contravenție (nr._/_ ) de către Primăria Sector 6 - Serviciul disciplină în construcții, pentru edificarea unui gard ce delimitează proprietatea fără autorizație de construire. Așa cum prevede art. 31 din Legea nr.50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art.26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. Prin urmare, noul gard a fost edificat cel mai târziu în August 2006, pentru a putea fi sancționată contravențional fapta (construirii fără autorizație).
Ca urmare a faptului că reclamanții au construit un gard pe proprietatea pârâtului, gard despre a cărui existență s-a reținut și în depoziția martorilor, M. E., proprietară la acea dată a terenului a sesizat Serviciul Disciplină în Construcții prin adresa nr._/2008.
Deoarece aceștia au refuzat să prezinte acte justificative, s-a constatat de către Primăria Sector 6 că T. I. și T. E. dețin în proprietate un teren de 375 mp.
Prin adresa emisă de către Primăria Sector 6, Serviciul Disciplină în construcții s-a reținut că aceștia au depășit limita de proprietate și nu au autorizație de construire, sens în care au fost amendați contravențional. Li s-a pus, de asemenea în vedere să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire conform dimensiunilor prevăzute în actul de deținere al terenului.
Reclamanții au precizat că, în ce privește atributele posesiei, acestea sunt prezumate, prezumțiile putând fi răsturnate doar prin proba contrară. Pârâtul a precizat că reclamanții au obligația procesuală să își dovedească cererea. O simplă afirmație nedovedită, însoțită de o prezumție nu poate constitui motiv pentru admiterea acțiunii. Mai mult, art.1850 Cod civil prevede că doar comunitatea și neîntreruperea sunt dispensate de probă, nu și utilitatea, cum greșit au precizat, reclamanții.
Între părți a mai existat o acțiune în constatarea uzucapiunii de scurtă durată, respinsă în mod irevocabil de către instanța, în dosarul nr._ . În cadrul dosarului sus menționat s-a administrat proba cu expertiză judiciară, interogatoriu și martori. Din aceste probe (care au aceeași relevanță și în prezenta cauză), reținându-se următoarele în ce privește nedovedirea unei posesii utile, astfel:
Conform punctului 7 din concluziile Raportului de expertiză, terenurile sunt împrejmuite cu gard de beton, nu sunt cultivate și nu sunt construcții. În privința gardului, s-a arătat că a fost împrejmuit ilegal, cu depășirea limitei de proprietate și fără autorizație, fiind sancționați; Punctul 9 din Raport: „pe teren nu se află nicio construcție”.
Nu au fost îndeplinite condițiile art. 1847 Cod civil, în sensul existenței unei posesii continue, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Continuitatea nu poate fi demonstrată cu afirmația „erau pomi fructiferi”.
Nu s-a depus nicio dovadă în sensul că au posedat sub nume de proprietar (ex. dovadă plată impozit etc.).
Tot art. 1850 Cod civil statuează că „posesorul actului care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie. Așa cum se poate observa, din nicio probă sau afirmație de la dosar nu rezultă în ce mod autorii reclamanților (cu care solicită joncțiunea posesiilor) au posedat respectiva suprafață de 50,19 mp, ce face obiectul prescripției achizitive.
Codul folosește termenul expres de probare a posesiei și în niciun caz de prezumare a posesiei. Astfel, pentru admiterea acțiunii, reclamanții trebuie să dovedească momentul începerii posesie de la care începe a se calcula termenul de 30 de ani. Or, nu există nicio probă sau afirmație în acest sens.
Termenul de 30 de ani nu s-a putut împlini deoarece, în realitate, terenul a fost ocupat și cultivat de autoarea acestuia, M. E., așa cum rezultă și din adresa nr._/1983 emisă de Consiliul Popular al Sectorului 6 prin care s-a stabilit ca terenul să nu mai fie repartizat spre cultivare altor persoane, având în vedere exprimarea dorinței acesteia de a cultiva terenul pe care îl avea în proprietate, în suprafață de 550 mp, situat în ..
Concluzionând, pârâtul a arătat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată și nefondată deoarece simpla afirmație în sensul că au posedat un teren mai mare decât cei 375 mp pe care i-au dobândit conform titlului lor de proprietate, nu poate fi asimilată unei posesii dovedită în raport de atributele prevăzute în art. 1847 Cod civil.
Mai mult, așa cum rezultă, respectiva suprafață face parte din terenul autoarei pârâtului, fiind utilizat și cultivat de aceasta în anul 1983, așa cum rezultă din adresa atașată.
Mai mult, pârâtul a considerat că starea de pasivitate ori existența unor pomi fructiferi nu constituie nici elementul material al posesiei și nici animus - intenția de a poseda ca proprietar.
Pentru cele de mai sus, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, art.1847,1848, 1895-1902 Cod civil.
Alăturat întâmpinării, pârâtul a anexat în copie un set de înscrisuri: adresa nr._ din data de 04.09.2008, adresa nr.2585/1983, adresa nr._/1983, declarațiile martorilor D. C. E. și Filogea M., proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.39 din data de 26.08.2008, chitanța nr._ din data de 10.09.2008, plan de situație, act de vânzare cumpărare din data de 29.11.1946, proces verbal nr.5353 din data de 29.11.1946, adresă din data de 22.07.2009, memoriu tehnic, olan de reconstituire.
Prin compartimentul registratură, la data de 29.11.2013, au fost înaintate relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Cadastru (filele 107-108), la data de 28.11.2013, au fost înaintate relațiile comunicate de OCPI Serviciul Publicitate Imobiliară Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 București (filele 109-113), la data de 03.12.2013, relațiile comunicate de Primăria Sector 6 Subcomisia Locală de Fond Funciar (fila 114) și relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Cadastru (filele 116-118), la data de 03.12.2013, relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Juridic Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr.10/2001 (fila 119), relațiile comunicate de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 (filele 121-123), la data de 04.12.2013, relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 124-126).
La termenul de judecată din data de 12.12.2013, reclamanții au depus la dosar un set de înscrisuri în copie: certificat de moștenitor legal nr.45 din data de 27.09.2010, contract de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr.1211/12.11.2010 la Biroul Notarului Public P. E., certificat de moștenitor nr.57 din data de 26.05.1999, act de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.11.1946, proces verbal nr.5353 din data de 29.11.1946, plan de situație, adresa nr._ din data de 04.09.2008, adresa nr. 3790/_/_/_ din data de 17.10.2008, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar B. C., plan topografic, plan de situație, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar F. R., plan de situație, certificat de moștenitor legal nr.15 din data de 16.04.1997.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, contract de vânzare cumpărare.
La data de 06.10.2014, prin compartimentul registratură, reclamanții au depus la dosar note de ședință, însoțite de un set de înscrisuri în copie (filele 265-300 și 301-308).
Pârâtul a depus la dosar, în copie, raport de expertiză tehnică topografică extrajudiciară (filele 321-326).
La data de 03.02.2015, prin faxul instanței, reclamanții au depus la dosar concluzii scrise.
Sub aspectul probatoriului, Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1/02.06.1997 de BNP G. C., testament autentificat sub nr.387/11.02.2003 de BNP G. C., certificat de legatar nr.22 din data de 18.03.2004, certificat de moștenitor suplimentar nr.2 din data de 13.01.2006, certificat suplimentar de moștenitor nr.5 din data de 30.05.1997, act de vânzare cumpărare, adresa nr. 106-9-_ din data de 22.07.2009, certificat de moștenitor legal nr.45 din data de 27.09.2010, contract de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr.1211/12.11.2010 la BNP P. E., constând în certificat de înregistrare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale nr.117-13-_ din data de 08.03.2013, adresă către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6, adresa nr._ din data de 24.06.2009 a OCPI. adresa nr._ din data de 04.09.2008, adresa nr.2585/1983, adresa nr._/1983, declarațiile martorilor D. C. E. și Filogea M., proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.39 din data de 26.08.2008, chitanța nr._ din data de 10.09.2008, plan de situație, act de vânzare cumpărare din data de 29.11.1946, proces verbal nr.5353 din data de 29.11.1946, adresă din data de 22.07.2009, memoriu tehnic, plan de reconstituire, relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Cadastru (filele 107-108), la data de 28.11.2013, au fost înaintate relațiile comunicate de OCPI Serviciul Publicitate Imobiliară Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 București (filele 109-113), la data de 03.12.2013, relațiile comunicate de Primăria Sector 6 Subcomisia Locală de Fond Funciar (fila 114) și relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Cadastru (filele 116-118), la data de 03.12.2013, relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Juridic Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr.10/2001 (fila 119), relațiile comunicate de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 (filele 121-123), la data de 04.12.2013, relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 124-126), certificat de moștenitor legal nr.45 din data de 27.09.2010, contract de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr.1211/12.11.2010 la Biroul Notarului Public P. E., certificat de moștenitor nr.57 din data de 26.05.1999, act de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.11.1946, proces verbal nr.5353 din data de 29.11.1946, plan de situație, adresa nr._ din data de 04.09.2008, adresa nr. 3790/_/_/_ din data de 17.10.2008, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar B. C., plan topografic, plan de situație, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar F. R., plan de situație, certificat de moștenitor legal nr.15 din data de 16.04.1997, certificat de moștenitor legal nr.15 din data de 16.04.1997 și o schiță, proba cu interogatoriul reclamanților întrebările și răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 184-189; proba cu expertiză în specialitatea topografie, cu obiectivele stabilite la termenul de judecată din data de 12.12.2013, raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Avramiuc N. fiind atașat la filele 202-242, iar reclamanților și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii Flogea M. și D. C. E., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 193 și 194).
La dosar au fost înaintate relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 327, 328), relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Cadastru (fila 329).
Prin faxul instanței, la data de 05.11.2014, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 312, 313), precum și relațiile comunicate de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu Serviciul Cadastru (fila 314).
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea este modul de dobândire a proprietății prin posedarea lucrului în tot timpul prevăzut de lege. În același timp, uzucapiunea constituie și o ancțiune împotriva adevăratului proprietar, care, dând dovadă de neglijență, delasă bunul în mâinile altei persoane.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârâtul chemat în judecată și pesoana obligată în raportul juridic dedus judecății, ori, în situațiile juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul.
Având în vedere cele mai sus expuse, în cadrul cererii având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitatea procesuală pasivă aparține celui care se predinte proprietarului bunului.
La data de 29.11.1946 a fost încheiat actul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial al Tribunalului Ilfov prin care B. I. și B. M. au cumpărat de la G. Plinescu și N. C. imobilul teren în suprafață de 550 mp situat în perimetrul Comunei R.(f. 136-138). Moștenitorul legal al cumpărătorilor a fost M. E., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 57/26.05.1999(f. 133-135) carev se coroborează cu aspectele care rezultă din adresa emisă de direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6(f. 20-21). De pe urma defunctei M. E. a rămas în calitate de moștenitor legal P. V., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor legal nr. 45 emis de BNP V. D. la data de 27.09.2010(f. 127-128), iar aceasta din urmă a cesionat drepturile succesorale către pârâtul P. I. D. prin contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1211/12.11.2010 debnp P. E..
Astfel, constatând că din probele administrate și menționate anterior reiese că cel care s-ar putea pretinde proprietar al imobilului situat în . este pârâtul P. I. D..
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1/02.06.1997 de BNP G. C. reclamanții Țuca E. și Țuca I. au dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 375 mp situat în ., sector 6 având următoarele dimensiuni: la Nord-25 ml, la sud 25 ml, la Est 15 ml-.-15 ml.
Reclamanții pretind în prezenta cauză că terenul cumpărat și stăpânit este în realitate în suprafață totală de 425,19 mp.
Terenul care formează obiectul prezentei cerereri a fost identificat prin expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuată de expertul tehnic desemnat Avaramiuc N. (f. 202-222) din concluziile acestui raport de expertiză, instanța reține că, în fapt, terenul situat în . are suprafața de 479 mp, respectiv cu 104 mp mai mult decât suprafața menționată în titlul de proprietate.(f. 204) mai reține instanța că terenul situat în strdaa Prosperității nr. 15 are suprafața reală de 551 mp, respectiv cu un metru pătrat mai mult decât ceea ce rezultă din acte.
Din același raport de expertiză rezultă că între cele două imobile terenuri situate în . și . există o suprapunere de 48 mp(f. 205)
Din adresa nr. 137-13-_ din data de 27.11.2013 emisă de Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6(f. 111) instanța reține că pentru imobilul din . există deschis rol fiscal pe numele reclamanților în temeiul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1 din data de 02.06.1997, impunerea fiind menținută până în prezent.
Din adresa nr._ din data de 05.11.2014 emisă de Primăria Municipiului București(f. 331), Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidența domeniului Public și Privat, rezultă că, imobilul care face obiectul prezentei cauze, astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară comunicat de către instanță, apare în evidențele instituției ca reprezentând o secțiune din fosta parcelă 450 din planul parcelar al terenului Izlazul R. de pe teritoriul comunei R.-Ilfov. În aceeași adresă se menționează că terenul reprezintă o secțiune din imobilul consemnat în evidențele cadastrale întocmite la nivelul anului 1986 pe adresa administrativă . sector 6, posesor de parcelă fiind F. Ș., iar ulterior acest teren a fost inclus în terenul situat la adresa din ..
În ceea ce privește declarația martorului D.-C. E.(f. 193), instanța reține, pe de o parte, ca acest martor a făcut referire la imobilul situat în . și la o grădină situată în spatele acestui teren, între proprietatea cumpărată de la ea și cea deținută de reclamanți în . arătat în concret unde ar fi amplasată suprafața de teren care face obiectul prezentei cauzei, fără a o putea identifica în concret, iar pe de altă parte acest martor a învederat că suferă de alzheimer în fază incipientă, ceea ce conduce instanța la concluzia că relatările martorului ar putea să nu corespundă realității. Mai mult, instanța constată că la dosarul cauzei au fost depuse, în apărare, de către pârât, declarațiile acelorași martori audiați în prezenta cauză, declarații date de acești martori într-o altă cauză, nr._ care s-a judecat între aceleași părți, având ca obiect uzucapiunea de scurtă durată. Astfel, în cauza respectivă martorul D.-C. E. a arătat că reclamanții nu au modificat gardurile, însă în prezenta cauză a declarat că aceste garduri au fost modificate, păstrându-se însă amplasamentul lor. A mai precizat martorul în cauza respectivă că s-a mutat din . 1998, iar în prezenta cauză a arătat că s-a mutat de acolo în anul 1960. Toate aceste aspecte sunt avute în vedere de instanță pentru aprecierea sincerității martorului și conduc instanța la soluția de a nu ține cont de declarația martorului întrucât aceasta apare ca fiind făcută pro causa.
În ceea ce privește declarația martorului F. M.(f. 194) aceasta a arătat că nu a fost niciodată în curtea reclamanților, estimând suprafețele de teren deținute de aceștia din afară. Mai mult, martorul a învederat că suprafața de teren în litigiu în prezenta cauză ar reprezenta o fâșie de aproximativ 2 metri lățime amplasată în dreapta proprietății reclamanților afirmație despre care martorul nu a putut explica pe ce se întemeiază, atât timp cât același martor a arătat că terenurile au aceeași configurația ca cea avută în urmă cu 44 ani. În privința acestui martor, instanța reține că martorul locuiește pe ., deținând imobilul teren învecinat cu cel al reclamanților și având astfel un posibil interes în cauză, având în vedere că suprafață de 50 mp ar putea proveni inclusiv de la proprietatea acesteia. Pentru aceste motive, instanța urmează să înlăture declarația martorului.
În drept, instanța urmează a analiza în ce măsură sunt îndeplinite dispoz. art.1846-1848, și art. 1859 C. civil anterior. Aplicabilitatea dispozițiilor Codului Civil anterior (1864) este incidentă în cauză, în considerarea prev. art. 3 coroborat cu art. 82, 58 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora, în cazul uzucapiunii imobiliare, dacă posesia a început înainte de . noului Cod Civil-01.10.2011, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune, în vigoare la data începerii posesiei.
Potrivit dispozițiilor art. 1890 C.civ., pentru a putea dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune prelungită este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: să existe o posesie de 30 de ani și posesia să fie una utilă, iar conform art. 1847 C. civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Din probele administrate în cauză, instanța apreciază că în speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții impuse de lege extrase din textele legale sus – menționate, pentru a fi aplicabilă instituția juridică a uzucapiunii de 30 de ani, respectiv: existența unei posesii utile, neviciate, adică a unei posesii continue, netulburate, publice și neechivoce și exercitarea acestei posesii timp de 30 de ani.
Astfel, referitor la cea din dintâi condiție, instanța constată că reclamanții nu au dovedit, deși lor le incumba sarcina probei, faptul că, pe lângă suprafața de 375 mp au stăpânit pentru un termen de 30 de ani și o altă suprafață, de 50 mp.
De asemenea, instanța constată că reclamanții nu au probat achitarea de către ei a sarcinilor fiscale care incumbă proprietarului, ci dimpotrivă, au recunoscut în cadrul probei cu interogatoriul că aceștia achită impozitul pentru o suprafață de 375 mp.(f. 185-187)
Instanța reține că, singurul aspect probat de către reclamanți a fost acela că suprafața de teren deținută în fapt de către aceștia la momentul actual este superioară celei menționate în titlul de proprietate cu 104 mp. Cu toate acestea, din ansamblul probatoriului administrat nu rezultă sursa acestui surplus de teren și nici faptul că reclamanții și autorii acestora au stăpânit în fapt această suprafață pe o perioadă de 30 de ani.
Mai reține instanța că reclamanții au promovat prezenta acțiune, ca și cea promovată în dosarul nr._ întrucât împotriva lor a fost promovată o acțiune în revendicare iar reclamanții au avut în vedere obținerea unui titlu de proprietate care să probeze dobândirea dreptului de proprietate într-una dintre modalitățile originale, pentru a fi scutiți de sarcina probei comparării titlurilor în acțiunea în revendicare.
Pentru aceste motive, instanța, constând cu nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1890 C.civ., apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată urmând astfel să o respingă.
Văzând dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă și constatând culpa procesuală a reclamanților, instanța urmează să îi oblige pe aceștia și la plata sumei de 2200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform facturii . nr. 0113 din data de 22.08.2014 și chitanței nr. 0075 din data de 22.08.2014(f. 340-341)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Țuca I. și Țuca E., ambii domiciliați în București, ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul P. I. D., domiciliat în C., ., ., apartament 96, județul D. și cu domiciliul ales în București, ., apartament 1, sector 1, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții, în solidar, la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red.BBAL/Thred.MV
5 ex./21.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2629/2015. Judecătoria... | Legea 10/2001. Sentința nr. 2698/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
