Plângere contravenţională. Sentința nr. 2589/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2589/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2589/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2589
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestator D. A., intervenient S. M., pe intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, pe asigurătorii E. I. Group și A. A. SA având ca obiect civil - plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intervenienta personal, lipsind restul părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravetionala, termenul de judecată a fost acordat în vederea introducerii în cauză, citării tuturor părților precum și pentru depunerea de înscrisuri la dosar de către contestator, procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Instanța procedează la legitimarea intervenientei care prezintă CI . nr._ cu CNP_.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție administrarea probatoriului propus de către părți și ia act că părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către contestator și intimată, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, intervenienta menționează că în data de 01.11. circula dinspre ..dul I. M., iar la intersecția cu R. Montana a fost acroșată de un taximetru, încercând să evite autovehiculul. Intervenienta precizează că circula regulamentar, ea aflându-se pe drumul cu prioritate.
Întrebată fiind de către instanță unde se afla exact la momentul incidentului, dacă era depășit semnul rutier cedează trecerea, dacă era în intersecție, intervenienta arată că își continua drumul că a apărut pe banda acesteia, și că nu își amintește cu precizie aceste detalii.
Instanța ia act că s-au depus de către Poliție declarațiile date de către contestator și intervenientă la dosarul cauzei, punând în discuție solicitarea de probe de către intervenientă.
Intervenienta arată că nu solicită încuviințarea de probe.
Având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parții prezente.
Intervenienta, având cuvântul, arată că a respectat legea și regulile de circulație.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 13.11.2014 sub numărul de dosar_, contestatorul D. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, prin care a solicitat admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal atacat.
În fapt, contestatorul a arătat că, în ziua de 01.11.2014 la orele 17.00 conducea auto_, iar la intersecția . . a fost lovit de auto_ . În continuare, acesta menționează că recunoaște împrejurarea că avea în față indicatorul cedează trecerea, dar . ca și stradă intersectată e foarte îngustă, fiind parcate mașini pe ambele sensuri. De asemenea, contestatorul precizează faptul că pe colțul din dreapta al străzii Cetatea de B., în dreptul indicatorului “cedează trecerea”, era parcată o dubiță Iveco de 3,5 tone care îi obtura vederea în partea dreaptă a drumului cu prioritate, neputând vedea nimic, a încetinit și a scos botul mașinii în intersecție, pentru a vedea și, în acel moment, a fost lovit.
În final, contestatorul solicită a se avea în vedere că locuitorii din zonă cunosc faptul că aproape zilnic sunt accidente în intersecția respectivă din cauza mașinilor parcate precum și faptul că e șofer de 17 ani și profesionist de alți 7, în tot acest timp neavând alte incidente.
La data de 13.01.2015 intimata a depus prin Serviciul Registratură al instanței întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată, având în vedere că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
În fapt, intimata a arătat că la data de 01.11.2014, ora 17.00, contestatorul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . la intersecția cu ., întâlnind indicatorul cedează trecerea, nu a acordat prioritate autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, condus pe drumul prioritar de către S. M., intrând în coliziune cu acesta. Prin manevra efectuată contestatorul nu a respectat prevederile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, intrând în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cauzând pagube materiale la cele două vehicule.
Potrivit prevederilor art 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare „la intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, (...), conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația acestora.”
În continuare, intimata a evidențiat faptul că la intersecția celor două artere de circulație este instalat indicatorul „cedează trecerea”, astfel că partea adversă trebuia să respecte semnificația indicatorului „cedează trecerea”.
În urma analizării declarațiilor conducătorilor auto, a schițelor întocmite de aceștia, a pagubelor materiale rezultate precum și dinamicii producerii accidentului, agentul de poliție a constatat, în mod obiectiv că vinovat de producerea accidentului se face contestatorul.
Intimata a solicitat să se observe că din declarațiile anexate întâmpinării, reiese că, ambii conducători auto au recunoscut existența indicatorului „cedează trecerea”, a cărui semnificație contestatorul nu a respectat-o.
De asemenea, intimata a precizat că, în declarația data agentului constatator, contestatorul și-a asumat vina pentru producerea accidentului, aspect confirmat prin semnătură.
Totodată, intimata a învederat instanței că în momentul încheierii procesului-verbal, contestatorul nu a făcut mențiuni sau obiecțiuni, recunoscând fapta săvârșită, aspect confirmat prin semnătură.
În final, intimata a solicitat amendarea contestatorului pentru introducerea cu rea-credință a plângerii, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1) li. a) din C.pr.civ. și introducerea în cauză a numitei S. M., în conformitate cu art. 119 din OUG 195/2002.
În drept, s-au invocat art. 16 și art. 17 din OUG nr. 2/2001, art. 57 alin. (2) din OUG 195/2002, art. 223 C.pr.civ.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal . nr._/01.11.2014; declarațiile conducătorilor auto implicați: autorizațiile de reparații.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/01.11.2014 întocmit de către intimata D.G.P.M.B – B. Rutieră, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, conform art. 57 alin.2 din O.U.G. 195/2002 raportat la art.101 al.3 lit.a din O.U.G. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 01.11.2014, ora 17.00, contestatorul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . la intersecția cu ., nu a respectat semnificația indicatorului ”cedează trecerea”, intrând în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, condus pe drumul prioritar de către S. M..
Procesul-verbal a fost semnat de către contestator, care a arătat că nu are obiecțiuni de formulat.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța reține că petentul nu a invocat nici un caz de nulitate relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, ce face obiectul prezentei cauze.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Analizând probatoriul de la dosar în lumina acestor principii, instanța reține că petentul nu a reușit să dovedească o altă situație de fapt decât cea expusă de intimată. În primul rând, contestatorul a afirmat în cuprinsul procesului verbal la rubrica ”mențiuni ” că nu are obiecțiuni, atitudine ce echivalează cu o recunoaștere implicită a faptei.
Nici în cuprinsul plângerii adresate instanței nu este contestat elementul material al contravenției, singurele apărări ale petentului fiind legate de împrejurările în care s-a produs încălcarea legii, și anume din cauza străzii înguste și a șirului de vehicule parcate pe marginea acesteia, limitându-i astfel aria vizuală necesară pentru a putea observa mașina cu care a interacționat.
Instanța reține că toate aceste argumente în primul rând nu au fost dovedite pentru a putea fi luate în calcul, însă chiar și în situația în care ar fi fost susținute sub aspect probator, nu ar fi fost apte să înlăture caracterul contravențional al faptei, deoarece nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de art.11 din OG nr.2/2001. O vizibilitate redusă obligă conducătorul auto la mai multă atenție și la o prudență sporită, neputându-se descărca de orice responsabilitate prin invocarea condițiilor dificile de trafic, atât timp cât acestea nu constituie un impediment imposibil de depășit.
În concluzie, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă împrejurare decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța reține că fapta contestatorului constituie contravenție și a fost corect încadrată în drept de către agentul constatator.
Analizând individualizarea sancțiunilor în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța constată că pedepsele aplicate în cuantumul prevăzut de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care s-a produs, de modul și de mijloacele de săvârșire ale acesteia și de urmarea produsă.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către contestatorul D. A. cu domiciliul în ORAȘ P., ., J. ILFOV, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. Rutieră cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, cu intervenientul S. M. cu domiciliul în București, Calea Giulești, nr. 47, ., . și cu asigurătorii E. I. Group cu sediul în .. 10, Global City Business Park, Cladirea O23, etaj 4,_, J. ILFOV și A. A. SA cu sediul în București, .. 3, ._, Sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaTăunean A.
Red. BV/Thn. TA
7 Ex /2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2188/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2587/2015.... → |
|---|
