Obligaţie de a face. Sentința nr. 1323/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1323/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1323/2015
DOSAR NR._/236/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1323
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face privind pe reclamanta Direcția generală de Poliție Locală sector 6 București în contradictoriu cu pârâtul I. G. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, reprezentată de consilier juridic P. I., cu delegație la dosar și pârâtul, personal și asistat de avocat D. G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reclamanta, prin consilier juridic, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 94 pct.1 litera h Cod procedură civilă și art. 32 alin.1 litera b din Legea nr. 50/1998.
Pârâtul, prin avocat, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă din toate punctele de vedere să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct.1 litera h Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 50/1998, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, reclamanta, prin consilier juridic, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 6 luni.
Pârâtul, prin avocat, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 6 luni.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 3 luni.
Instanța acordă părților asupra cererii de suspendare formulată de pârât prin întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._/303/2013.
Pârâtul, prin avocat, solicită în conformitate cu dispozițiile art. 413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._/303/2013, dat fiind faptul că prezentul dosar, precum și sancțiunea contravențională aplicată este o urmare a demersurilor numitei A. J.. Aceasta este cea care a sesizat organele de poliție locală, iar aceștia au venit și au făcut poze pe proprietatea pârâtului și probabil aceștia nu și-au aplecat atenția asupra faptului că există un gard despărțitor între cele 2 proprietăți, existând trasată o limită de proprietate trasată printr-un gard, iar construcția a cărei dezafectare se solicită în prezenta cauză este în fapt un dig de protecție împotriva apelor pluviale.
În ceea ce privește suspendarea, arată că în dosarul nr._/303/2013 părțile sunt la momentul obiecțiunilor față de raportul de expertiză, având ca obiect identificarea construcțiilor de pe teren, dacă era necesară emiterea unei autorizații de construire sau nu, fapt care implică și împietează asupra prezentei cauze în care se solicită dezafectarea chiar a acelei construcții care este presupusă de către organele de poliție locală ca fiind o construcție cu rol de delimitare a proprietății. Cele 2 cauze au legătură una cu cealaltă, astfel încât soluționarea prezentei cauzei atârnă într-o oarecare măsură de soluționarea dosarului nr._/303/2013, acest litigiu constituindu-l autorizația de construire, odată cu expertiza solicitându-se de către ambele părți să se stabilească dacă era necesară autorizație de construire pentru acea lucrare a cărei dezafectare se solicită în prezenta cauză, astfel încât se impune suspendarea prezentei cauze.
La solicitarea instanței, pârâtul, prin avocat, arată că nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție indicat de către reclamantă, procesul-verbal de contravenție neconstituind titlu executoriu.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de pârât ca neîntemeiată, având în vedere că dezlegarea prezentei cauze nu depinde de existența sau neexistența vreunui drept care face obiectul unui alt litigiu. Dosarul invocat de către pârât are ca obiect constituirea unui drept de servitute, neexistând o legătură de cauzalitate între obiectul prezentei cauze și obiectul dosarului nr._/303/2013.
În replică, pârâta, prin avocat, arată că A. J. are un interes clar să obțină un drum de servitute pe terenul pârâtului din prezenta cauză. În speță, poliția a intrat pe terenul din ., sector 6 și acolo a făcut constatările la solicitările lui A. J. și, ulterior, s-a decis dezafectarea construcției, tocmai cu scopul de a-și preconstitui probe în vederea constituirii acelui drept de servitute. Intenția lui A. J. a fost de la bun început, între părți existând un conflict mai vechi cu privire la acest drept de servitute, aceasta apelând la toate drepturile legale și nelegale pentru constituirea acestuia. Acest drept de servitute vizează tocmai trecerea la granița dintre cele 2 imobile, cel din . și cel din .. Ca urmare a procesului-verbal de contravenție, pârâtul din prezenta cauză a făcut demersuri pentru a identifica dacă este necesară obținerea autorizației de construire, iar cei de la Inspectoratul de Stat în Construcții i-au precizat că trebuie să dezbată succesiunea privind acest imobil care constituie un bun în masa succesorală a autorului său și că nu poate primi niciun răspuns atâta vreme cât nu este proprietarul din acte.
Reclamanta, prin consilier juridic, în replică, arată că este irelevantă intenția unor terți, singura posibilitate prin care se putea contesta procesul-verbal era cea a unei plângeri contravenționale îndreptate tocmai împotriva acestui proces-verbal, în care se puteau invoca diversele motive pentru care era contestată legalitatea și temeinicia acestui act administrativ.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de pârât în conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._/303/2013, dat fiind faptul că soluționarea prezentului litigiu nu depinde de existența sau inexistența dreptului ce formează obiectul dosarului nr._/303/2013 de pe rolul acestei instanței, fiind raporturi juridice diferite fără legătură între ele.
Instanța acordă părților cuvântul pentru propunere de probe.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul-verbal de contravenție, nota de constatare și corespondența, precum și planșele foto.
Pârâtul, prin avocat, arată că nu se opune probelor solicitate de reclamant.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța apreciază că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, pentru dovedirea obligației pretins a fi executată de către pârât și temeiul în care s-a stabilit existența acestei obligații, sunt concludente și admisibile pentru soluționarea cauzei, astfel încât le încuviințează.
În contraprobă, pârâtul, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în specialitatea construcții civile pentru a se dovedi că pentru acea construcție nu este necesară obținerea unei autorizații de construire, aceasta neavând rol de gard despărțitor de delimitare a limitei de proprietate, fiind construită pe teren nu la limita dintre proprietăți, pe această limită existând un gard despărțitor. Construcția este un dig cu rol de protecție împotriva apelor pluviale, având 1,25 m lungime, fiind în plan secund pe terenul din . care se scurg de pe terenul din . aproximație limita de proprietate, foarte puțin înclinat pentru a devia apele pentru a nu rămâne stocate în acel dig. Depune la dosar cerere de administrare de probatoriu, obiective pentru expertiza în specialitatea construcții civile și planșe foto.
Reclamanta, prin consilier juridic, arată că este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de pârât, însă se opune probei cu expertiză în specialitatea construcții civile, în conformitate cu dispozițiile art.254 alin.1 Cod procedură civilă, pârâtul este decăzut din dreptul de a mai propune această probă, dat fiind faptul că nu a fost solicitată prin întâmpinare. Această expertiză tinde să dovedească aspecte care privesc temeinicia procesului-verbal de contravenție, iar caracteristicile construcției indicate de către pârât coincid cu cele menționate de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal.
În replică, pârâtul, prin avocat, arată că, expertiza nu se solicită odată cu întâmpinarea, în conformitate cu prevederile art.194 lit.e Cod procedură civilă, arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere precizează în mod clar că trebuie indicat interogatoriul și proba cu martori. Față de expertiză, instanța este cea care trebuie să aprecieze la propunerea părților sau din oficiu odată cu solicitarea probelor, astfel încât nu este decăzut din solicitarea probei cu expertiză. Cu privire la susținerile reclamantei referitoare la procesul-verbal de contravenție și faptul că acesta nu a fost contestat, netemeinicia acestuia este de netăgăduit. Dispozițiile Legii nr.50/991 prevede a se verifica dacă dezafectarea construcției este constatată în mod legal sau nu, nu se poate absolutiza un proces-verbal pentru dezafectarea acestei construcții.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită ca, în măsura în care instanța apreciază că pârâtul nu este decăzut din proba cu expertiză, să se respingă această probă ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța apreciază că pârâtul este decăzut din proba cu expertiză, probele pe care tinde să le dovedească în proces se menționează prin întâmpinare fără a se exclude expertiza.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de pârât, instanța o încuviințează apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii, urmând a se dispune obligarea pârâtului la desființarea construcției executată fără autorizație de construire menționată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nr.88/23.10.2013, respectiv o împrejmuire, nefiind făcută mențiunea că ar fi un gard, ci o împrejmuire cu o lungime de 1 m și lățime de 1,25 m executată din beton armat și stâlpi de oțel.
În temeiul art.32 alin.2 din Legea nr.50/1991, solicită instanței stabilirea unui termen pentru îndeplinirea acestei obligații, iar în subsidiar, conform art.33 alinm.3 din aceeași lege, în măsura în care pârâtul nu va desființa lucrarea executată fără autorizație, să se încuviințeze desființarea acestei lucrări de către reclamantă pe cheltuiala pârâtului. Toate apărările care privesc nelegalitatea procesului-verbal de contravenție sunt irelevante în cauză, întrucât obiectul prezentei cauze nu constă în verificarea temeiniciei acestui proces-verbal, obiectul prezentei cauzei constituindu-l o obligație de a face.
Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, prin întâmpinare a răspuns la toate argumentele reclamantei, arătând că acea construcție nu are rolul unui gard despărțitor. Într-adevăr apărările pârâtului nu are cum să nu vizeze netemeinicia procesului-verbal de contravenție, însă trebuie precizat faptul că, organele de poliție locală au identificat un anumit făptuitor pentru această contravenție, însă nu pârâtul este proprietarul din acte, nu s-a identificat data construirii, astfel încât poliția locală nu poate solicita dezafectarea acestei construcții atâta vreme cât nu se poate identifica proprietarul. Nefiind dezbătută succesiunea, nu se poate identifica autorul construcției, proprietarul fiind aparent pârâtul din prezenta cauză, însă acesta nu a putut dezbate succesiunea în mod legal din pricina taxelor foarte mari. Organele de poliție locală trebuia să identifice cu exactitate proprietarul imobilului și data la care a fost edificată construcția, aceasta fiind edificată cu mai mult de 30 de ani în urmă, pârâtul având un drept de prescripție achizitivă. Pentru această construcție nu a fost necesară obținerea unei autorizații de construire.
În subsidiar, în situația în care instanța va trece peste apărările pârâtului, solicită ca termenul pentru dezafectare să fie un termen rezonabil care să se întindă în cursul acestei veri pentru a putea face toate demersurile în vederea demolării acestei construcții, trebuind o autorizație de demolare și pentru a dezbate succesiunea pentru a fi titularii dreptului de proprietate asupra terenului și pentru a putea cere autorizație de demolare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2014 sub nr._, reclamanta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, în contradictoriu cu pârâtul I. G. A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să dezafecteze lucrările executate nelegal, fără a deține autorizație de construire, respectiv cele menționate în procesul verbal cu nr. 88/ 23.10.2013, să se stabilească un termen limită pentru dezafectare, conform art. 32 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 rep., precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în data de 17.10.2013, polițistul local din cadrul DGPL S 6 - Serviciul Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal s-a deplasat în ., sector 6, București, și a constatat că pârâtul a executat, fără a deține autorizație, o împrejmuire parțială din beton armat și stâlpi de metal, pe o lungime de aproximativ 11m, cu o înălțime de 1,25 m, pe limita de proprietate spre ..
Reclamanta a menționat că lucrările au fost începute în luna iulie 2013, fără a exista autorizație de construire.
În urma celor constatate a reieșit că au fost încălcate prevederile art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991, fiind întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr.88/23.10.2013, prin care s-a aplicat pârâtului o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, dispunându-se totodată oprirea lucrărilor în stadiul consemnat în actul de constatare, . obținerea autorizației de construire până Ia data de 15.04.2014, iar în caz contrar, dezafectarea împrejmuirii și aducerea terenului la starea inițială până la data de 30.04.2014.
Reclamanta a învederat instanței faptul că pârâtul nu a respectat obligațiile stabilite prin procesul-verbal, fapt pentru care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
De asemenea, reclamanta a menționat că prin adresa nr. 8925/13.06.2014 Direcția G. Arhitect Șef - Serviciul Autorizații în Construcții i-a comunicat că Primăria Sectorului 6 nu a emis autorizație de construire pentru imobilul din ., sector 6, deși pârâtul avea obligația obținerii unei autorizații până la data de 15.04.2014, ca sancțiune contravențională complementară conform dispozițiilor art. 28 alin.1 din Legea nr. 50/1991.
Procesul - verbal nr. 88 întocmit în data de 23.10.2013 - care se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie, comunicat pârâtului la data de 23.10.2013, nu a fost contestat de către acesta, deși avea această posibilitate conform art. 35 alin.2 din Legea nr. 50/1991 rep., motiv pentru care sancțiunile contravenționale complementare dispuse în conformitate cu prevederile art. 28 alin.1 din Legea nr. 50/1991 rep. nu au fost suspendate, iar pârâtul avea obligația de a le îndeplini de bună-voie.
Totodată, reclamanta a menționat că, odată cu apariția Legii nr.155/2010, Poliției Locale i-au fost date în competență atribuții în domeniul disciplinei în construcții și al afișajului stradal.
În principal, reclamanta a solicitat ca instanța să oblige pârâtul să dezafecteze lucrările executate nelegal, fără a deține autorizație de construire, respectiv împrejmuirea parțială a imobilului din ., executată pe o lungime de 11 m din beton armat și stâlpi de metal, precum și să stabilească un termen limită pentru dezafectare, conform art. 32 alin.2 din Legea nr. 50/1991.
Nu în ultimul rând, reclamanta a solicitat să se constate atitudinea culpabilă a pârâtului care, deși a fost sancționat contravențional, nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite ca sancțiuni contravenționale complementare conform art. 28 alin.1 din Legea nr. 50/1991 rep., motiv pentru care în conformitate cu prevederile legale, a solicitat admiterea acțiunii.
În subsidiar, în situația în care pârâtul nu își îndeplinește obligația în întregime până la termenul dispus de instanță, conform art. 32 alin.2 din Legea nr. 50/1991 rep., reclamanta a solicitat să se dispună ca realizarea obligației să se facă conform prevederilor art. 32 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 rep. pe cheltuiala pârâtului.
Pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194 și următoarele din Codul de procedură civilă, pe dispozițiile Legii nr. 155/2010 privind Poliția Locală, pe dispozițiile Legii nr. 50/1991 rep. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, proces verbal de constatare a contravenției nr. 88/23.10.2013, notă de constatare din data de 17.10.2013, notă de constatare din data de 22.05.2014, adresa nr._/11.06.2014, adresa nr._/05.06.2014, planșe fotografice, confirmare de primire, adresa nr._/25.09.2013, adresa nr._/25.09.2013, sesizare nr. 55/23.09.2013, certificat de moștenitor nr. 106/16.09.2012, sentința civilă nr. 1106/01.04.1969 pronunțată de Judecătoria sector 7 București, adresa nr. P2115/25.10.2013, act de vânzare cumpărare, proces verbal nr.1821/388 din data de 18.04.1957, invitație.
La data de 07.01.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de către Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
În fapt, pârâtul, I. G.-A., se află în litigiu cu vecina sa, A. J., coproprietară (împreună cu fratele acesteia A. G.) asupra terenului situat în București, ., sector 6.
Pârâtul a menționat că aceasta l-a chemat în judecată, solicitând instanței de judecată să constate că terenul din . este un loc înfundat și pentru acest motiv, a solicitat ca terenul proprietatea sa, cu ieșire în . sector 6, București, să devină un fond aservit proprietății acesteia prin constituirea unui drept de servitute de trecere. Față de pretențiile acesteia s-a format dosarul nr._/303/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București cu termen la data de 23.01.2015.
Ca urmare a acestui interes al numitei A. J., constat că aceasta a fost și cea care a sesizat organele de control ale statului pentru așa zisa construire nelegală a „unui gard” pe limita de proprietate, toate cererile acesteia au fost formulate prin același apărător pe care îl are și la dosarul ce are ca obiect servitute.
Așadar, din înscrisurile depuse de către reclamanta din prezenta cauză se observă că numita A. J. a sesizat Primăria Sectorului 6, invocând o . elemente care urmează a fi stabilite de către instanța deja învestită cu soluționarea cererii de constituire a servituții de trecere.
Aceasta a invocat că nu are ieșire la drumul public pentru terenul din ., însă apărările sale din cauza ce formează obiectul dosarului nr._/303/2013, vizează tocmai aspecte prin care pârâtul a arătat că aceasta nu este proprietara unui loc înfundat iar, în al doilea rând, prin petiția înaintată Poliției Locale a precizat că acesta a împrejmuit în mod neautorizat proprietatea sa. În al doilea rând, aceasta a invocat faptul că terenul său se inundă din pricina apelor pluviale care nu se mai scurg din cauza construcției sale cu rol de dig.
Față de situația expusă de către reclamanta din prezenta cauză, ca urmare doar a relatărilor formulate prin petiție de către numita A. J., pârâtul a arătat instanței următoarele aspecte:
Construcția a cărei demolare i-a fost solicitată nu este un gard, această construcție nu se găsește la limita de proprietate, între terenul proprietatea pârâtului și terenul proprietatea numitei A. J. existând un gard, iar construcția edificată de pârât, pe terenul proprietatea sa, are rolul de a bloca scurgerea apelor pluviale întrucât terenul pârâtului este amplasat în plan inferior celui din ..
Prin urmare, pârâtul a edificat această construcție pe terenul său, nu la limita de proprietate, nu are rol de gard, de asemenea niciun gard despărțitor și cu rol de protecție împotriva privirilor vecinilor nu poate avea o înălțime de 1,25 m.
În concluzie, construcția edificată de pârât pe terenul proprietatea sa, ce nu se găsește la limita dintre proprietăți ci, este efectiv un dig cu rol de protecție nu se încadrează în niciuna dintre prevederile art. 3 din Legea nr.50/1991 și implicit construirea pe terenul pârâtului a unui dig ce nu are rol de împrejmuire (între proprietăți existând gard) nu reprezintă contravenție în sensul art. 26 alin.1 din Legea nr.50/1991.
Față de aceste precizări, pârâtul a solicitat ca instanța de judecată să observe că prezentul dosar, dar și sancțiunea contravențională aplicată, este o urmare a demersurilor numitei A. J., persoană care dorește să preconstituie în acest fel probe pentru dosarul nr._/303/2013 iar, în eventualitatea în care instanța va admite acțiunea acesteia, să nu mai întâmpine niciun impediment pentru constituirea servituții sale.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât construcția edificată de acesta pe terenul proprietate personală nu are rol de împrejmuire, nu se află la limita proprietății și prin urmare nu necesită obținerea unei autorizații de construire.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă, art.413 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă și Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții - Republicată.
La data de 21.01.2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, în ceea ce privește litigiul invocat de către pârât, care face obiectul dosarului nr._/303/2013 privind constituirea unui drept de servitute de trecere, acesta este irelevant pentru prezenta cauză, având în vedere obiectul prezentului dosar, respectiv obligarea pârâtului la dezafectarea lucrărilor executate nelegal, fără a deține autorizație de construire, astfel cum sunt menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 88/23.10.2013.
Argumentul pârâtului, referitor la faptul că situația de fapt consemnată de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal se bazează în exclusivitate pe relatările dnei A. J. este neîntemeiat, având în vedere că din procesul-verbal mai sus-indicat, necontestat de către pârât, reiese faptul că polițistul local a constatat prin propriile simțuri fapta de natură contravențională menționată în procesul-verbal.
Referitor la susținerea pârâtului cu privire la faptul că, construcția edificată nu este un gard, ci un dig cu rol de protecție având rolul de a bloca scurgerea apelor pluviale pe terenul acestuia, care nu se încadrează în prevederile art. 3 din Legea nr.50/1991, reclamanta a precizat faptul că aceste argumente sunt irelevante pentru prezenta cauză întrucât acestea privesc temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, instanța din prezenta cauză nefiind investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
Totodată, reclamanta a precizat faptul că agentul constatator nu a făcut mențiuni în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, cu privire la edificarea unui gard, ci a constatat și consemnat existența unei împrejmuiri din beton armat și stâlpi de metal, executată fără a deține autorizație de construire.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului cu privire la suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat respingerea acesteia, având în vedere că dezlegarea prezentei cauze nu depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți.
Reclamanta a învederat instanței că obligarea pârâtului la dezafectarea lucrărilor efectuate fără autorizație de construire și aducerea terenului la starea inițială până la data de 30.04.2014 a fost dispusă prin procesul-verbal nr. 88/ 23.10.2013, acesta fiind momentul de la care s-a născut dreptul organului care a aplicat sancțiunea de a se adresa instanței judecătorești pentru a dispune desființarea lucrărilor executate nelegal.
Astfel, având în vedere aceste considerente, reclamanta a apreciat că soluționarea prezentei cauze nu depinde de dezlegarea cauzei din dosarul nr._/303/2013, în raport de care pârâtul a solicitat suspendarea prezentei.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și motivată și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la dezafectarea lucrărilor executate fără autorizație de construire, respectiv cele menționate în procesul-verbal de contravenție nr. 88/ 23.10.2013.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă și pe cele ale Legii nr. 50/1991 rep. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
La termenul de judecată din data de 18.02.2015, pârâtul a depus la dosar o cerere de probatoriu, prin care a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitatea construcții civile, însoțită de obiectivele pentru expertiza specialitatea construcții civile și planșe fotografice.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal nr. 88/23.10.2013 întocmit de agenți constatatori din cadrul Primăriei sector 6 București, s-a reținut în sarcina pârâtului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, pentru care s-a aplicat amenda în cuantum de 1000 lei.
S-a constatat că pârâtul la data de 17.10.2013, în ., sector 6, București, că pârâtul a executat, fără a deține autorizație, o împrejmuire parțială din beton armat și stâlpi de metal, pe o lungime de aproximativ 11m, cu o înălțime de 1,25 m, pe limita de proprietate spre ., lucrările fiind începute în luna iulie 2013, fără a exista autorizație de construire.
Prin care același proces verbal s-a dispus oprirea lucrărilor în stadiul consemnat în actul de constatare, . obținerea autorizației de construire până Ia data de 15.04.2014, iar în caz contrar, dezafectarea împrejmuirii și aducerea terenului la starea inițială până la data de 30.04.2014.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.50/1991 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.453/2001, prevăd necesitatea unei autorizații de construire pentru lucrări precum:„a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8 lit. f)…. ", precum și cazurile în care nu sunt necesare astfel de autorizații prevăzute de art. 11 din același act normativ.
Din analiza dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că lucrările efectuate de către pârât, de edificare a unei o împrejmuiri parțiale din beton armat și stâlpi de metal, pe o lungime de aproximativ 11m, cu o înălțime de 1,25 m, pe limita de proprietate spre ., se încadrează în dispozițiile legale care stabilesc obligativitatea obținerii autorizației de construire, respectiv la art.3 lit. a din legea 50/1991, fiind lucrări de construire, iar acestea au fost efectuate fără autorizație de construire la data ridicării.
Având în vedere că pârâtul nu a obținut autorizație de construire în termenul prevăzut de procesul verbal întocmit de către agenți constatatori ai reclamantei, și nici în cursul procesului, în baza art. 27 din Legea nr. 50/1991, ce conferă autorității administrației publice în a cărei rază teritorială s-a constatat contravenția dreptul de a solicita instanța judecătorească pentru a dispune desființarea lucrărilor realizate ilegal ("1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială s-a constatat contravenția va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal”), instanța va admite cererea formulată de către reclamanta Primăria sector 6 București împotriva pârâtului I. G. A. să procedeze la desființarea lucrărilor menționate în procesul verbal nr. 88/23.10.2013,împrejmuire parțială pe o lungime de 10ml pe limita de proprietate spre . din beton armat și stâlpi de metal, cu înălțime de 1,25m în termen de 3 luni de zile, în caz de neîndeplinire a acestei obligații în termenl stablit, urmând a fi autorizată reclamanta să procedeze la desființarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtului.
În ceea ce privește apărările de fond invocate de către pârât referitoare la împrejurările de fapt constatate prin procesul verbal nr. 88/23.10.2013, în sensul în care digul ridicat nu are rol de împrejmuire, nu se află la limita proprietății și prin urmare nu necesită obținerea unei autorizații de construire, acestea nu pot fi primite în cadrul prezentei acțiuni, în condițiile în care pentru temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției este reglementată o cale de atac specială prin dispozițiile art. 32 și următoarele din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Astfel, în condițiile în care procesul verbal de constatare a contravenției este titlu executoriu în temeiul și condițiile dispozițiilor art. 37 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că nu au relevanță nici susținerile referitore la atitudinea altor persoane, inclusiv istoricul litigiilor dintre acestea, deoarece desființarea construcției s-a dispus printr-un astfel de act de constatare nedesființat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 6, C._, în contradictoriu cu pârâtul I. G. A., domiciliat în București, Calea Giulești nr. 442, sector 6, CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat D. G., în București, . nr. 125, sector 6.
Obligă pârâtul să procedeze la desființarea lucrărilor menționate în procesul verbal nr. 88/23.10.2013,împrejmuire parțială pe o lungime de 10ml pe limita de proprietate spre . din beton armat și stâlpi de metal, cu înălțime de 1,25m în termen de 3 luni de zile.
Autorizează reclamanta să procedeze la desființarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtului, în caz de neîndeplinirea a acestei obligații în termenul stabilit.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.02.2015
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1320/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1334/2015.... → |
|---|
