Plângere contravenţională. Sentința nr. 1334/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1334/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1334/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1334
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatoarea S.C. A. R. S.A. în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat de către ambele părți judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța, în baza art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București, constată că este competentă să soluționeze cauza față de dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001.
Instanța, în temeiul art. 254 - 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind această probă ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la dezlegarea în fond a cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de29.09.2014, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata A. Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor București, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor . nr. 2179 încheiat la data de 17.09.2014- în baza căruia a fost sancționată cu plata unei amenzi în valoare totală de 10.000 lei pentru „nerespectarea art. 4 lit. a pct. 6 din HG nr. 984/2005, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, prin care a solicitat să se dispună anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor . nr. 2179 încheiat la data de 17.09.2014 - în principal; înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertisment - în subsidiar.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Codului de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor . nr. 2179 încheiat la data de 17.09.2014, Decizia Directorului General . din data de 13.11.2013.
La data de 20.10.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar o completare la plângerea contravențională.
În data de 17 septembrie 2014 contestatoarea, prin punctul de lucru Hypermarket A. - Crângași situat în București, Bulevardul Constructorilor nr. 16A, sector 6, a primit vizita DSVSA București. În urma controlului, inspectorii au încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor . nr 2179 /17.09.2014, în baza căruia s-au identificând următoarele fapte:
Ambalarea și etichetarea necorespunzătoare a produselor alimentare/ nerespectarea prevederilor legale cuprinde în REG. CE 1760/2000- conform celor expuse în cuprinsul procesului verbal de constatare nr. 975/17.09.2014 - act premergător actului de contravenție.
Procesul verbal de constatare reprezintă unicul act probator al contravenției, astfel acest act administrativ trebuie să cuprindă o . elemente obligatorii, conform Ordonanței Guvernului nr. 2/2001.
În acest sens, așa cum se poate observa la o prima analiză a documentelor atașate (procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 2179/17.09.2014 și procesul verbal de contravenție nr. 975/2014) - informațiile înscrise sunt absolut ilizibile.
Potrivit sentinței civile nr. 83/1998 a Judecătoriei Vălenii de M., în măsura în care procesul verbal este scris ilizibil, acesta este lovit de nulitate. Astfel, în măsura în care procesul verbal este scris ilizibil - acesta este lovit de nulitate.
Temeiul anulării acestor procese-verbale ilizibile este lipsa descrierii faptei contravenționale, nulitate expresă prevăzută în art. 17 OG nr.2/2001. Neputându-se înțelege scrisul, evident nu se va putea aprecia de către instanță dacă fapta contravențională a fost descrisă.
De asemenea, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează fapta.
În ceea ce privește cadrul legal invocat de către intimată în cuprinsul procesului verbal de contravenție nr. 975/17.09.2014, actul în baza căruia s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției care face obiectul prezentului litigiu, baza legală este alcătuită din REG CE 1760/2000; Directiva 2000/13/CE, HG nr.106/2002, REG CE 853/2004 și REG CE 999/2000 - cu precădere însă se indică dispozițiile REG CE 1760/2000.
Cu atât mai mult, procesul verbal de constatare a contravenției . nr.2179/17.09.2014 face referire la procesul verbal de contravenție nr. 975/17.09.2014- implicit la REG CE nr 1760/2000.
Din punct de vedere al contestatoarei, cu toate că baza legală expusă în cuprinsul procesului verbal de constatare este atât de extinsă, intimata nu a indicat în mod expres articolul care incriminează fapta contravențională reținută.
Mai mult, singura propoziție lizibilă din cuprinsul procesului verbal de constatare se poate observa la pag. 4 - prima propoziție: „Carcasele sunt etichetate corespunzător”.
Având în vedere cele menționate mai sus ( pct. a, pct. B și pct. c) aceste mențiuni indică fără echivoc imposibilitatea de descriere a stării de fapt care va fi avută în vedere în momentul în care se va face încadrarea juridică.
Pe baza stării de fapt corect determinate, se poate ulterior analiza dacă - în concret - se poate angaja răspunderea contravențională a persoanei identificate drept contravenient, iar în măsura unui răspuns afirmativ, această stare de fapt va constitui un criteriu important în individualizarea sancțiunii contravenționale.
Totodată, contestatoarea a învederat instanței faptul că insuficienta descriere a faptei contravenționale a fost echivalată cu nedescrierea ei, conducând la anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
În subsidiar, în cazul în care instanța va respinge apărările/argumentele formulate, contestatoarea a considerat că, în situația de față, instanța investită poate să aprecieze că se impune sancțiunea avertismentului, având în vedere că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine/sau - având în vedere cele menționate mai sus (pct. V), contestatoarea a considerat oportună reindividualizarea amenzii calculate la valoarea corectă potrivit normei care își găsește aplicabilitatea în speță.
Alăturat cererii, contestatoarea a anexat în copie, proces verbal de constatare nr.975/17.09.2014, Decizia Director General din data de 09.10.2014.
La data de 26.11.2014 prin faxul instanței și 28.11.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea ca legal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor . nr. 2179/17.09.2014.
În fapt, la data de 17.09.2014, a fost emis procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor de către agentul constatator al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor a Municipiului București - Dr. A. M. - pentru ambalarea și etichetarea necorespunzătoare a produselor alimentare, în vederea valorificării și comercializarea acestora, neetichetate potrivit legislației în vigoare, faptă ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 4, lit. a, pct.6 din HG nr. 984/2005 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, prin procesul verbal de constatare nr. 975/17.09.2014, s-a detaliat situația de fapt existentă la acea dată.
Intimata a apreciat că, individualizarea faptei contravenționale a fost făcută în mod corect, iar amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei contravenționale săvârșite de către contestatoare. În acest sens, intimata a arătat că petenta contestatoare a semnat procesul verbal fără mențiuni și fără obiecțiuni. De asemenea, reprezentantul unității prezent la control a declarat la control că mașina de etichetat nu a funcționat corespunzător din data de 16.09.2014, aspect consemnat în cuprinsul procesul verbal de constatare nr. 975/17.09.2014 și care a confirmat săvârșirea contravenției.
Potrivit art. 2 din Ordonanța nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare „Persoanele fizice și persoanele juridice răspund pentru aplicarea și respectarea întocmai a prevederilor legislației sanitar veterinare, în vederea asigurării și garantării sănătății animalelor, a sănătății publice, protecției animalelor, protecției mediului și a siguranței alimentelor”.
Mai mult, A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor conform art. 10 lit. b din același act normativ: „elaborează norme sanitar-veterinare care se aprobă prin ordin al președintelui Autorității, pentru domeniile de competență ale serviciilor sanitar-veterinare, unice și obligatorii pentru persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 2”.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, de reținut că, acesta este un act administrativ jurisdicțional care se bucură de o prezumție de validitate în ceea ce privește constatările făcute de agentul constatator ce a încheiat procesul verbal. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este un act juridic legal întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege și, în același timp, este un mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât există și susținerea procesului verbal de constatare nr. 975 din data de 17.09.2014 de unde reies neregulile constatate la societatea contravenientă.
Totodată, în OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu se arată în mod expres, care este forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, dar din cuprinsul art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor face dovada situației în fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, ceea ce nu s-a făcut prin contestația formulată de petentă.
Intimata a arătat că sunt cuprinse în procesul verbal contestat toate mențiunile specificate de art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul contravențiilor, care precizează: „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”.
Față de cele arătate mai sus, rezultă indubitabil, întrunirea elementelor răspunderii contravenționale în persoana petentei.
În concluzie, intimata a arătat că, însuși legiuitorul, prin cuantumul ridicat al sancțiunilor a apreciat cu privire gravitatea sporită a contravenției, fiind un risc major pentru sănătatea publică. În acest sens, pot fi avute în vedere și prevederile Regulamentului CE nr. 852/2004, direct aplicabil, care instituie ca principiu fundamental atingerea unui nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, prin garantarea siguranței alimentare, responsabilitate directa a operatorilor economici ce activează în domeniul alimentar și ale căror obligații minimale sunt prevăzute expres în anexele 1 și 11 ale acestui act normativ comunitar.
Față de argumentele mai sus invocate, intimata a solicitat să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor . nr. 2179 din data de 17.09.2014.
În drept, intimata a invocat Codul de procedură civilă, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, HG nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare, OG nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 16.12.2014, prin faxul instanței, și 17.12.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Astfel, în ceea ce privește susținerile intimatei, potrivit cărora „Reclamanta a semnat procesul verbal de constatare a contravenției fără mențiuni și fără obiecțiuni”/reprezentantul unității a declarat la control...” a făcut următoarele precizări:
Unicul reprezentant al unității (punct de lucru tip Hypermaket) este exclusiv Directorul de M. împuternicit în acest sens. În speță, directorul de magazin este d-na D. P.. În acest sens, contestatoarea a menționat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 2179/17.09.2014 nu a fost semnat de reprezentantul legal al punctului de lucru.
Mai mult, în doctrină s-a afirmat faptul că, este sancționat cu nulitatea expresă doar refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului, nu și neîndeplinirea obligației de a aduce la cunoștința acestuia dreptul a de a face obiecțiuni.
Pentru a înlătura susținerile intimatei, contestatoarea a menționat că se impune de lege ferenda - doar instituirea obligației agentului constatator de a consemna în mod expres în procesul verbal faptul că nu există obiecțiuni ale semnatarului procesului verbal de constatare a contravenției - sub sancțiunea nulității exprese a procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește faptul că declarația „reprezentantului unității” este consemnată în cuprinsul procesului verbal de constatare contestat, confirmând totodată săvârșirea contravenției, contestatoarea a prezentat următoarele argumente care, în mod indubitabil, contravin celor menționate de intimată:
Așa cum s-a stipulat și în cuprinsul plângerii contravenționale care face obiectul procesul verbal de constatare reprezintă unicul act probator al contravenției, astfel acest act administrativ trebuie să cuprindă o . elemente obligatorii - conform Ordonanței Guvernului nr. 2/2001.
Faptul că unicul act probator al contravenției este total ilizibil, precum și faptul că intimata nu a făcut dovada conținutului acestuia constituie premise întemeiate care lasă un câmp larg de apreciere organelor de constatare, care pot decide dacă este cazul ori să dispună anulare a procesului verbal de constatare a contravenției.
Mai mult, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 OG nr.2/2001) în cadrul ceruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor ori, în speță, petenta nu are posibilitatea să utilizeze aceste argumente.
Ca atare, ca urmare a imposibilității de a desluși conținutul și presupusa temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției, contestatoarea a găsit absolut justificativă răsturnarea prezumției de legalitate a procesului verbal.
Contestatoarea a considerat că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură în sistemul de drept - procesul verbal de constatatore a contravențiilor nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6. par. 2., astfel instanța trebuie să facă de la caz la caz o analiză cu privire la prezumția în speță, dacă aceasta aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal, acesta fiind totuși un act întocmit de un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitatea de a se apăra.
Ambele părți au administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției la Normele Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor . nr.2179/17.09.2014, contestatoarea a fost sancționată cu amendă în valoarea de 10.000 de lei, în baza disp. art.4 lit.a pct.6 din HG nr.984/2005, potrivit cărora se sancționează cu amendă de la 2000 la 10.000 de lei ambalarea și etichetarea necorespunzătoare a produselor alimentare și a celor destinate nutriției alimentelor în vederea depozitării, transportului și valorificării, precum și comercializarea acestora neetichetate potrivit legislației în vigoare.
Pe situația de fapt, agentul constatator a reținut că la data de 17.09.2014, ca urmare a controlului efectuat de către inspectorii din cadrul DSVSA București, la punctul de lucru al contestatoarei din București, Bulevardul Constructorilor nr.16A, sector 6, petenta contestatoare nu a ambalat și etichetat corespunzător produsele alimentare, nerespectând prevederile cuprinse în Regulamentul CE 1760/2000, conform celor expuse în cuprinsul procesului verbal de constatare 975/17.09.2014.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța reține că din punct de vedere formal, acesta respectă cerințele prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând datele de identificare ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale care respectă ipoteza contravențională reglementată în dispoziția legală aplicată, indicarea actului normativ în baza căruia a fost sancționată contestatoarea, procesul verbal fiind semnat atât de către agentul constatator, cât și de contestatoare prin reprezentant, la rubrica privind obiecțiile pe care contravenientul le poate insera în cuprinsul procesului verbal, contestatoarea prin reprezentant arătând că semnează fără obiecții procesul verbal.
Ca principal motiv de nulitate a procesului verbal contestatoarea a invocat faptul că actul sancționator nu este lizibil, susținere pe care instanța nu o poate reține, de vreme ce prin însăși motivele plângerii contravenționale, contestatoarea nu a negat săvârșirea faptei contravenționale astfel cum este menționată în cuprinsul procesului verbal, situația de fapt fiind descrisă în procesul verbal de constatare nr.975/17.09.2014, din perspectiva modalității de săvârșire a contravenției. Este adevărat că descrierea menționată în procesul verbal de contravenție este generală și redă întocmai ipoteza contravențională reglementată de lege, însă contestatoarea nu a contestat săvârșirea faptei contravenționale de unde rezultă lipsa unei vătămări a acesteia.
În privința indicării actului normativ prin care se stabilește și se sancționează fapta, intimata a indicat în cuprinsul procesului verbal dispozițiile art.4 lit.a pct.6 din HG nr.984/2005, ca atare, nici acest motiv de nulitate invocat de către contestatoare nu este întemeiat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că actul sancționator contestat beneficiază de prezumția relativă a veridicității celor consemnate, revenind contestatorului sarcina de a dovedi, faptul că cele reținute de către agenții constatatori nu corespund adevăratei situații de fapt.
Împrejurarea că sarcina probei revine contestatorului, sancționat contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
Totodată, în Hotărârea Curții în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
Analizând materialul probator administrat în cauză din perspectiva temeiniciei, instanța reține că petenta contestatoare nu a negat săvârșirea faptei contravenționale, semnând procesul verbal fără obiecții, iar din procesul verbal de constatare nr.975/17.09.2014 rezultă că petenta prin reprezentant a declarat că au existat defecțiuni la mașina de etichetare. În consecință, rezultă implicit că petenta a recunoscut săvârșirea contravenției constatată la 17.09.2014.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, având în vedere limitele de amendă prevăzute de lege, respectiv între 2000 și 10.000 de lei, față de criteriile prev. de art.20 alin.3 din OG nr.2/2001, instanța va reduce amenda aplicată la suma de 2000 de lei, întrucât din cuprinsul procesului verbal de contravenție nu rezultă elemente care să justifice aplicarea unei amenzi în maximul prevăzut de lege, intimata nespecificând ce împrejurări au fost avute în vedere ca circumstanțe agravante care să justifice aplicarea unei amenzi maxime de 10.000 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea ., cu sediul în București, . nr. 13, sector 1, și sediul ales în București, .. 51N, Clădirea C1, corp A, etaj 2, sector 3, având număr de înregistrare în Registrul Comerțului București J_, cod unic de înregistrare_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . Y, sector 3.
Dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale de la suma de 10.000 lei la suma de 2000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CȘ/Thred.MV
4 ex./
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1323/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1186/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
