Reziliere contract. Sentința nr. 1292/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1292/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1292/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1292
Ședința publică de la 17.02.2015
Instanța constituită din
P.: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect reziliere contract – anulare act, privind pe reclamanta S.C. M. L. S.R.L. și pe intervenienții în interesul reclamantei, respectiv S.C. T. S. S.R.L., .., .., S.C. C. U. S.R.L. și pe pârâta S.C. G. F. MANAGEMENT S.R.L.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, pentru a da posibilitatea părților să depunăconcluzii scrise, în temeiul art. 260 alin. 1 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată (filele nr. 2-5 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.) înregistrată la data de 25.11.2011 pe rolul Judecătoriei Râmnicu V., sub nr. 1_, având ca obiect reziliere contract – anulare act, reclamanta S.C. M. L. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. F. MANAGEMENT S.R.L., a solicitat rezilierea contractului nr._/03.01.2011 încheiat între reclamantă și pârâtă, respectiv constatarea nulității absolute a clauzei contractuale prevăzute la art. 6.3 din contractul anterior menționat.
În motivare, reclamanta S.C. M. L. S.R.L. a arătat că la data de 03.01.2011 a încheiat cu pârâta S.C. G. F. MANAGEMENT S.R.L. contractul nr._, având ca obiect vânzarea de echipamente GPS4NET, furnizarea de informații disponibile pe un server G. F. Management accesibil prin internet, privitoare la geolocalizarea topografică de tip GIS și alte servicii conexe.
D. urmare, reclamanta a achiziționat un număr de 19 echipamente G. cu abonamentul aferent, însă de la începutul derulării contractului, serviciile oferite de pârâtă au fost nesatisfăcătoare, neîndeplinind scopul propus, respectiv monitorizarea constantă a conducătorilor auto și a mărfii transportate, precum și îndrumarea acestora cu privire la traseul pe care îl aveau de parcurs.
Reclamanta a precizat că art. 3.5 din contract care prevedea că “Furnizorul garantează Beneficiarului accesul la infrormațiile prevăzute la art. 2.1 lit. b într-o proporție de 99% dintr-un an calendaristic” nu a fost respectat, activitatea firmei fiind grav perturbată, desfășurându-se mai dificil și producând daune pe termen lung în relațiile cu clienții. Astfel, au existat situații când autoturismele se aflau în țară, dar conform datelor furnizate, acestea erau localizate în Strasbourg, Luxembourg, Bilbao, Montpellier.
D. urmare, reclamanta a menționat că a adresat pârâtei o cerere de reziliere a contractului, cerere la care aceasta din urmă a răspuns că rezilierea s-ar fi putut face după achitarea facturilor restante și plata contravalorii lunilor de abonament rămase până la împlinirea termenului de 2 ani, astfel cum era prevăzut în contract. Reclamanta a considerat această clauză ca fiind abuzivă, fiind ținută să execute obligații într-un contract care nu mai aduce niciun beneficiu, pârâta sistând furnizarea de semnal către reclamantă și emițând în continuare facturi pentru plata abonamentului.
Invocând dispozițiile art. 86 din Legea 161/2010, precum și prevederile Directivei 93/13/CEE din 05.04.1993, reclamanta a precizat că o clauză abuzivă într-un contract încheiat între profesioniști trebuie să fie anulată, majoritatea țărilor occidentale incluzând în noțiunea de consummator și persoana juridică.
În apărare, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială și proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei în copie confirmă cu originalul: printscreen din 09.06.2011, referitor la autoturismul_, CMR referitor la autoturismul_, CMR referitor la autoturismul_, CMR referitor la autoturismul_ (filele nr. 79-85 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.).
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 943 C.civ. 1865, art. 1020 C.civ. 1865, Legea nr. 161/2010.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 24 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
La data de 16.01.2012, prin compartimentul registratură, pârâta S.C. G. F. MANAGEMENT S.R.L. a depus întâmpinare la cererea formulată de reclamantă (filele nr. 8-10 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu V. față de disp. art. 5 C.proc.civ. 1865 și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe fond, pârâta a invocat disp. art. 1270 C.civ. 1865 și a arătat că din punctul său de vedere, contractul încheiat între părți este valabil, deoarece la momentul încheierii a fost respectat acordul de voință al părților.
Pârâta a menționat că obiectul său de activitate constă în vânzarea de echipamente GPS4NET și furnizarea de informații disponibile pe un server G. F. Management, accesibil prin internet. A mai precizat pârâta că prin contractul încheiat cu reclamanta nu și-a asumat și obligația de a asigura conectarea beneficiarului la o rețea de internet, precum nici obligația de a remedia problemele generate de inconsistența acestora ( art. 3.5).
În ceea ce privește clauza prevăzută la art. 6.3 din contract, la care reclamanta a făcut referire ca fiind abuzivă, pârâta a precizat că aceasta a fost încălcată de reclamantă în momentul în care nu a mai achitat contravaloarea facturilor emise de pârâtă. Pârâta nu a considerat clauza respectivă ca fiind abuzivă, întrucât reclamanta nu a fost obligată să adere la un contract prestabilit, putând negocia, drept de care nu a profitat.
Pârâta a mai arătat că pe parcursul folosirii serviciilor de către reclamantă, aceasta nu a înaintat pârâtei nicio adresă în care să își exprime nemulțumirea cu privire la aceste servicii.
În momentul încetării furnitării serviciilor, reclamanta a înaintat o adresă în luna iulie 2011, la care i s-a răspuns în scris că art. 3,5 face referire la accesul infirmațiilor ajunse pe server, iar din punctul de vedere al reclamantei a fost permis fără întreruperi.
Pârâta a considerat că întârzierea în transmisie a apărut din cauza inconsistenței serviciilor de internet cauzate la rândul său de lipsa semnalului GSM prin anumite zone prin care trecea un autoturismn.
Văzând întârzierile repetate în plata facturilor emise, pârâta a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu un reprezentant al reclamantei și, nereușind acest lucru, a apelat la serviciile unei societăți profesionale de colectare de creanțe.
În apărare, pârâta a solicitat proba cu interogatorul reclamantei și proba cu următoarele înscrisuri depuse în copie conformă cu originalul: adresă din 11.07.2011 către reclamantă (fila nr. 11 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), adrese emisă de reclamantă (filele nr. 13, 15 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), contractul nr._ din 03.01.2011 încheiat într reclamantă și pârâtă și anexa la contract (filele nr. 17-20, 33-37 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.).
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 242 pct. 2 C.proc.civ. 1865, art. 1203 C.civ. 1865, art. 1270 C.civ. 1865, art. 5 C.proc.civ. 1865.
La data de 22.03.2012, prin compartimentul Registratură, s-au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantei de către S.C. T. S. S.R.L., .., .., S.C. C. U. S.R.L. (filele nr.42-56 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), prin care au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă.
În motivare, s-a arătat că fiecare dintre acestea a încheiat cu reclamanta contract de colaborare, având ca obiect efectuarea de curse de transport marfă în condițiile menționate, furnizarea de informații disponibile pe un server G. F. Management accesibil prin internet privitoare la geolocalizarea topografică de tip GIS, în urma încheierii de către reclamantă a contractului nr._/2011 cu societatea pârâtă, precum și vânzarea unui echipament GPS4NET.
Intervenienții au arătat că încă de la începutul derulării contractului, emisia de semnal G. a fost deficitară, încurcând mult activitatea acestora. Nu s-a putut realiza monitorizarea constantă a conducătorilor auto, nu s-a putut efectua dirijarea acestora pe traseu și nu s-au eliminat întârzierile la descărcare.
Intervenineții și-au justificat interesul în promovarea acestor cereri prin faptul că sunt nevoiți să achite către reclamantă facturile emise de aceasta, întrucât la rândul său, reclamanta primește facturi de la pârâtă în baza art. 6.3 din contractul încheiat.
Cu privire la clauza abuzivă invocată de reclamantă, poziția intervenienților este în acord cu punctul de vedere al reclamantei.
Intervenienții au solicitat în apărare proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială și proba cu înscrisuri.
În drept, intervenienții au invocat disp. art. 49 alin. 1, alin. 3 C.proc.civ. 1865.
Cererile de intervenție au fost timbrate cu 24 lei taxă de timbru și 0,3 lei taxă judiciară.
La data de 07.05.2012, prin serviciul Registratură, pârâta a formulat răspuns la cererile de intervenție (filele nr. 60, 61 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererilor de intervenție.
Pârâta a arătat că fiecare dintre intervenienți a încheiat un contract separat cu reclamanta, fără a avea acordul pârâtei și făcând public contractul nr._, încălcând prin aceasta art. 3.8.1 din contract. Pârâta a precizat că nu a fost înștiințată cu privire la acest aspect, fiind încălcat astfel dreptul de proprietate intelectuală a produsului vândut reclamantei.
Pârâta a menționat că la semnarea contractului, reclamanta a beneficiat de tarife reduse atât la echipamentele achiziționate, cât și la abonamentul aferent, costuri care ar crea un prejudiciu pentru pârâtă dacă nu ar continua să fie percepute de la reclamantă.
Pârâta a arătat că cererile de intervenție sunt neîntemeiate întrucât aceasta nu emite semnal G., acesta fiind emis de sateliții S.U.A. Pârâta nu a fost informată cu privire la faptul că serviciile sale au fost revândute sau folosite către terti.
La termenul de judecată din data de 25.06.2012, Judecătoria Râmnicu V. a admis cererile de intervenție, considerând că intervenienții justifică un interes în cauză.
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 25.06.2012, instanța a încuviințat pentru reclamantă și intervenienți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu câte un martor, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ. 1865.
La termenul din data de 19.11.2012, instanța a audiat martorul Ș. G. propus de reclamantă (filele nr. 89, 90 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), iar pâata a depus la dosarul cauzei răspunsul la interogatoriu ( filele 103-104 din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.).
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 19.11.2012, instanța a încuviințat pentru pârâtă proba cu interogatoriul reclamantei și proba cu înscrisuri, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ. 1865.
La termenul din data de 07.01.2013, instanța a audiat martorul U. Menihu H. propus de intervenienți (filele nr. 124, 125 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), iar reclamanta a depus răspunsul la interogatoriu (filele nr. 109, 110 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.).
Reclamanta și pârâta au formulat note scrise (filele nr. 118-122, 127-129 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.).
Cauza a fost soluționată de Judecătoria Râmnicu V. prin sentința civilă nr. 532 din data de 21.01.2013, prin care s-a respins excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, s-au admis în parte cererile de intervenție formulate de intervenienți, s-a dispus rezilierea contractului nr._ din data de 03.01.2011, s-a respins capătul de cerere ce viza constatarea nulității absolute a clauzei ontractuale prevăzute la art. 6.3 din contract, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă și intervenienți.
La data de 29.04.2013, pârâta a formulat cerere de lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței civile nr. 532 menționată anterior,această cerere fiind respinsă de instanță la data de 17.06.2013 prin încheierea civilă nr. 4246.
Împotriva sentinței civile nr. 532 din data de 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V., s-a formulat recurs.
Prin decizia civilă nr. 125/R din data de 04.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. (filele nr. 46-40 dosarul Tribunalului V.), irevocabilă, instanța de recurs a admis recusurile formulate de reclamantă și de pârâtă, a casat sentința civilă nr. 532 din data de 21.01.2013 și încheierea nr. 4246 din data de 17.06.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Râmnicu V., a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului V. și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
La data de 18.03.2014, dosarul civil nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.
La data de 17.04.2014, prin serviciul Registratură, reclamanta a depus cerere precizatoare (filele nr. 18, 19 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), prin care a adus la cunoștință instanței că dorește ca rezilierea contractului nr._/03.01.2011 începând cu data de 01.05.2011, precizând că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se ridică la suma de 22.350,11 lei.
În motivare, au fost reiterate aspectele enunțate în cererea de chemare în judecată.
În apărare, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie conformă cu originalul: contracte de colaborare încheiate între reclamantă și terții intervenienți (filele nr. 22-29 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București).
În data de 13.05.2014, prin serviciul Registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare la cererea precizatoare (filele nr. 58-63 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), prin care a solicitat respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția inadmisibilității cererilor de intervenție introduse de intervenienți în interesul reclamanei, respectiv S.C. T. S. S.R.L., .., .., S.C. C. U. S.R.L., precum și excepția lipsei de interes a cererilor de intervenție (filele nr.42-56 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.).
Pârâta a considerat că intervenienții nu au un interes personal în promovarea acestor cereri, simpla depunere a unor contracte încheiate cu reclamanta nefiind aptă să conducă la admiterea în principiu a cererilor.
Pe fondul cauzei, pârâta a reiterat motivele enunțate în apărare prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată (filele nr. 8-10 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), arătând că în ceea ce privește nulitatea clauzei prev la art. 6 pct. 6 din contract disp. legii nr. 193/2000 au în vedere rapprturile juridice între un conusmator și un profesionist. MotivEle invocate de reclamantă cu privire la rezilierea contractului sunt nefondate, iar solicitarea de reziliere a contractului a apărut pe fondul debitelor restante ale reclamantei. Reclamanta a achitat facturile aferente lunilor ianuarie 2011, februarie 2011, martie 2011, aprilie 2011, iar din luna mai 2011 a refuzat nejustificat să mai achite debitele restante.
Deși pârâta la data de 11.07.2011 a adus la cunoștina reclamamtei că are o întârziere de 2 luni, a continuat să presteze servicii reclamantei până în luna iulie 2011, inclusiv, fapt recunosct de aceasta la întrebarea nr. 1 din interogatoriu. Începând cu luna august 2011 pârâta a sistat furnizarea semnalului G..
Astfel, inducarea prin cererea precizatoare a datei de 01.05.2011 este nejustificată și reprezintă o dovadă a relei credințe în nerespectarea obligațiilor comerciale.
Prin contractul încheiat între părți, pârâta s-a obligat să furnizeze aceste informații, ce se află stocate pe respectivul server, într-o proporție de 99% dintr-un an calendaristic dar această obligație nu include asigurarea conectării beneficiarului la o rețea de internet și problemele generate de inconsistența acestora. Pentru a putea face localizarea unei mașini, este nevoie să se instaleze un echipament G., care trebuie alimentat la bateria mașinii. Echipamentul este format din mai multe module, care împreună duc la buna funcționare a sistemului: modului G., modului de procesare informatii, modul GSM și modulul de stocare. Pentru a putea vizualiza informația într-un mod usor de interpretat, coordonatele G. transmise de echipament sunt procesate pe server în informații clare ( stradă, numar, localitate m, judet, tară). Conectarea pe server a utilizatorului se face prin internet folosind un computer, tabletă sau telefon.
Pârâta, potrivit contractului, poate controla doar montarea echipamentelor G. pe masinile din flota reclamantei.
În apărare, pârâta a depus un set de înscrisuri, în copie conformă cu originalul: act constitutiv al S.C. G. F. Management S.R.L. (filele nr. 46-56 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), contract de mandat nr._/12.09.2011, anexa nr. 1 la contractul de mandat nr._/12.09.2011, act adițional nr._/19.01.2012 la contractul de mandat nr._/12.09.2011, act adițional nr._/16.02.2012 la contractul de mandat nr._/12.09.2011, act adițional nr._/23.08.2012 la contractul de mandat nr._/12.09.2011 (filele nr. 64-73 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), adresa nr._/24.08.2012 (fila nr. 74 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), adresa nr. 1623/29.09.2011 (filele nr. 75, 76 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), răspunsul din data de 11.07.2011 la adresa din 08.08.2011(fila nr. 77 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), notificări nr. 69/2011, 1909/14.04.2011, 63/2011 (filele nr. 78-82 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București).
La termenul din data de 20.05.2014, instanța a recalificat excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes invocate de pârâtă ca fiind apărări privind admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție.
La același termen, pârâta a învederat că nu mai susține excepțtia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, iar instanța a admis cererile de intervenție în interesul reclamantei a intervenienților S.C. T. S. S.R.L., .., .., S.C. C. U. S.R.L. și cu privire la excepția netimbrării cererilor de intervenție invocate de pârâtă, instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere achitarea corespunzătoare a taxelor judiciare de timbru.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtei, proba cu un martor și proba cu înscrisurile, pentru pârâtă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei și pentru intervenienți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu un martor.
În temeiul art. 160 C.proc.civ. 1865, instanța a constatat că probele adminisitrate în dosarul civil aflat pe rolul Judecătoriei Râmnicu V., rămân câștigate cauzei, nefiind necesară refacerea acestora.
La același termen, din oficiu, instanța a încuviințat proba cu expertiza în specialitatea automatică și informatică.
La termenul din data de 10.06.2014, instanța a constatat imposibilitatea administrării probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu un martor, ambele invocate de intervenienți, aceștia rămânând în pasivitate față de aceste probe propuse.
La data de 13.10.2014, prin serviciul Registratură, expertul C. D. M. a depus raportul de expertiză tehnică (filele nr. 127-136 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București).
La data de 06.11.2014, prin serviciul Registratură, reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, pârâta depunând concluzii de respingere a acestor obiecțiuni la data de 11.11.2014, tot prin serviciul Registratură.
La data de 13.01.2015, expertul C. D. M. a depus răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă (filele nr. 162-167 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București).
Pârâta a formulat note scrise (filele nr. 186-191 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București).
Analizând cererea, instanța o apreciază ca fiind parțial întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, între reclamanta S.C. M. L. S.R.L. și pârâta S.C. G. F. Management a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare și prestări servicii nr._/03.01.2011 (filele nr. 17-20, 33-37 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), având ca obiect vânzarea de echipamente GPS4NET și furnizarea de informații disponibile pe un server G. F. Management accesibil prin internet, privitoare la geolocalizarea topografică de tip GIS (Global Information Services) și alte servicii conexe, conform ofertei în vigoare a Furnizorului și a opțiunii Beneficiarului, începând cu data instalării/schimbării pachetului de servicii, în schimbul plății contravalorii acestora.
Astfel cum rezultă din anexa nr. 1 la contractul_/03.01.2011 (fila nr. 33 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.) și din actul adițional la acest contract, din data de 12.01.2011 (filele nr. 34-37 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), coroborate cu susținerile reclamantei, necontestate de pârâtă, reclamanta a achiziționat un număr de 19 echipamente G., în valoare de 99 Euro (plus TVA) fiecare, fiind obligată să achite tariful lunar de prestări servicii aferente fiecărui echipament pe o perioadă de 2 ani, astfel cum reiese din art. 4.1 din contract.
În luna iulie 2011 reclamanta a înaintat către pârâtă o notificare (fila nr. 13 dosarul din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.), prin care a adus la cunoștința acesteia intenția de reziliere a contractului, pentru neîndeplinirea obligațiilor de către pârâtă referitoare la furnizarea informațiilor disponibile pe server, deoarece nu se puteau monitoriza constat conducătorii auto și marfa transportată.
În data de 11.07.2011, pârâta a înaintat către reclamantă răspunsul la adresa menționată anterior (fila nr. 11 din cadrul Judecătoriei Râmnicu V.) prin care arătat că nu este de acord cu rezilierea, deoarece accesul la informatiile ajunse pe server a fost permis fără întreruperi, iar întârzirea în trasmisie a apărut datorită inconsistenței serviciilor de internet. Iar pe de altă parte rezilierea contractului se poate face numai după achitarea facturilor restante și plata contravalorii lunilor de abonament rămase până la împlinirea termenuli de 2 ani prevăzut în contract.
Reclamanta nu a mai achitat facturile emise de pârâtă din luna mai 2011, aspect ce reiese din răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriul cu reclamanta formulat de pârâtă (fila nr. 109 dosarul Judecătoriei Râmnicu V.).
În drept, potrivit disp. art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interăretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În cauza de față, având în vedere faptul că între părți contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv la data de 03.01.2011, instanța constată că raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de C.civ. 1865 și celelalte reglementări legale în vigoare la momentul nașterii obligațiilor, în sensul stabilit de art. 6 alin. 2 C.civ. și art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil.
Cu privire la capătul de cerere ce vizează rezilierea contractului nr._/03.01.2011 încheiat între reclamantă și pârâtă, instanța constată că, potrivit disp. art. 969 C.civ. 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Așadar, contractul de vânzare-cumpărare este obligatoriu între părți, iar nu facultativ (pacta sunt servanda), principiul forței obligatorii fiind consacrat printr-o normă imperativă. În virtutea acestui principiu, părțile sunt obligate să-și execute întocmai obligațiile contractuale.
Conform art. 3.5 din contract, pârâta s-a obligat să garanteze reclamantei accesul la informațiile prevăzute la pct. 2.1 lit. b și stocate pe serverul G. F. Management al furnizorului într-o proporție de 99% dintr-un an calendaristic, însă această obligație nu include asigurarea conectării beneficiarului la o rețea de internet și problemele generate de inconsisența serviciilor de internet.
Instanța constată că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea echipamentelor GPS4NET achiziționate de la pârâtă, însă cu privire la executarea obligației de plată a tarifului lunar de prestări servicii aferente fiecărui echipament, pe o perioadă de 2 ani, instanța constată că plata acestora a fost sistată de reclamantă începând cu luna mai 2011 (fila nr. 106 – interogatoriul cu reclamanta –dosarul Judecătoriei Râmnicu V.).
Astfel cum rezultă din declarația martorului Ș. G. (filele nr. 89, 90 dosarul Judecătoriei Râmnicu V.), coroborată cu declarația martorului U. Menihu H. (filele nr. 124, 125 dosarul Judecătoriei Râmnicu V.), aparatele G. nu au funcționat în parametrii optimi deoarece informația referitoare la localizarea autovehiculelor era transmisă în mod întârziat, fără se putea preciza cauza acestor întârzieri.
Martorul Ș. G. a arătat că defecțiunea aparatelor G. a apărăt mai exact atunci când mașinile erau pe traseu internațional, iar martorul U. Menihu H. a învederat că pe teritoriul național sistemul a mers în parametrii normali, doar pe teritoriul internațional informațiile ajungeau după 4-5 ore sau se bloca.
Din raportul de expertiză tehnică (filele nr. 127-136 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București) coroborat cu răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă la acest raport (filele nr. 162-167 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București) a rezultat că nu au fost identificate elemente care să evidențieze existența unor disfuncționalități ale modului de lucru ale serverelor G. F. Management, nu au fost identificate disfuncționalități la conexiunea de internet folosită de pârâtă, precum și că reclamanta nu a avut acces la informațiile prevăzute la art. 2.1 lit. b din contract, neputându-se determina cauzele pentru care acest acces nu a fost permis.
Conform răspunsului la obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expetiză tehnică judiciară (fila nr. 166 dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), nu au existat documente de auditare tehnică la dosarul examinat de expert care să indice existența unor disfuncționalități ale modului de lucru ale serverelor G. F. Management, nu au existat documente de auditare tehnică la dosar care să indice existența unor disfuncționalități ale rețelei internet în perioada reclamată, și nu au existat documente de auditare tehnică care să probeze lipsa de acces a reclamantei la datele prevăzute în contract.
În plus, instanța reține că echipamentele achiziționate de reclamantă de la pârâtă nu au fost puse la dispoziția expertului, întrucât reclamanta nu se mai afla în posesia sa, conform celor susținute de aceasta în proces.
Din echipamentele care i-au fost puse la dispoziție de către pârâtă expertul a arătat că nu au fost identificate elemente care să releve existența unei disfunționalități ale serverului pârâtei.
Deși declarațiile martorilor Ș. G. și U. Menihu H. susțin concluzia raportului de expertiză tehnică judicară referitoare la faptul că reclamanta pe teritoriu internațional nu a avut acces la informațiile disponibile pe serverul G. F. Management accesibil prin internet, privitoare la geolocalizarea topografică de tip GIS (Global Information Services), din aceste probe administrate în cauză reclamanta nu a făcut dovada că informațiile nu au fost disponibile din culpa pârâtei.
Iar pe de altă parte martorii audiați în cauză au prezentat observații personale, fără o pregătire tehnică de specialitate, iar în privința printscreen-urilor depuse la dosar expertul tehnic a arătat că nu le poate analiza deoarece nu pot fi reproduce sau reluate în cadrul expertizei tehnice.
Potrivit art. 3.5 din contract, obligația pârâtei de a furniza reclamantei accesul la informațiile prevăzute la pct. 2.1 lit. b din contract și stocate pe server nu include asigurarea conectării reclamantei la o rețea de internet și problemele generate de inconsistența serviciilor internet.
Din coroborarea tuturor acestor aspecte, instanța constată că există o delimitare clară între emisia de semnal GSM care permitea accesul la informațiile stocate pe serverul G. F. Management și modul de funcționare a serviciilor internet. Emisia de semnal GSM oferă reclamantei vocația generală de a avea acces la baza de date stocată pe serverul GSM F. Management, iar funcționarea bună a serviciilor de internet pe care era obligată să și le asigure reprezenta materializarea acestei vocații generale, prin generarea în timp real a tuturor datelor tehnice necesare.
Nefuncționarea corespunzătoare a serviciilor puse la dispoziție de pârâtă își pot avea cauza în mai mulți factori, cum ar fi: nealimentarea echipamentului G. la bateria autoturismului pe care era montat, lipsa de semnal G. și GSM în zonele prin care trecea autoturismul, neactivarea serviciului de roaming necesar în cazul deplasărilor internaționale, lipsa unui dispozitiv performant care să asigure o conexiune rapidă la internet, conectarea pe server a reclamantei realizându-se prin accesarea unei pagini web pentru care era necesară autentificarea, sau chiar existența unei disfuncționalități în conexiunea de internet a pârâtei sau în modul de lucru al serverelor G. F. Management, facturi care nu atrăgeau culpa pârâtei.
Atât timp cât o expertiză tehnică judiciară în domeniul informaticii și automaticii nu a putut stabili existența unei disfuncționalități la conexiunea internet a pârâtei sau în modul de lucru al serverelor G. F. Management, instanța nu poate stabili, că existența acestor disfuncționalități s-a datorat culpei pârâtei.
Potrivit art. 1020 C.civ.1865 coroborat cu art. 1021 C.civ. 1865, rezilierea contractului poate fi cerută când una din părți nu și-a executat obligațiile ce-i revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
În cauza de față, nu s-a făcut dovada nerespectării contractului din culpa pârâtei, motiv pentru care, în baza art. 1020 și art. 1021 C.civ.1865, instanța va respinge capătul de cerere ce vizează rezilierea contractului nr._/03.01.2011 ca neîntemeiat.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a clauzei contractuale prev. de art. 6.3 din contractul încheiat între părți, ce vizează posibilitatea reclamantei de a denunța unilateral contractul înainte de împlinirea perioadei minime de 2 ani pentru care a fost încheiat contractul, prin cerere scrisă transmisă cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care se solicită încetarea contractului, cu condiția achitării la zi a prețului echipamentelor G. și a tarifului lunar de prestări servicii până la împlinirea termenului de 2 ani, instanța îl va respinge ca neîntemeiat.
În primul rând, potrivit art. 1 alin. 1 din Directiva Consiliului 93/13/CE din 05.04.1993, scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind clazele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator.
În al doilea rând, instanța constată că Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei Consiliului 93/13/CE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
La art. 2 alin. 1 Legea nr. 193/2000 este definită noțiunea de consumator ca fiind orice persoană fiziă sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
La art. 2 alin. 2 Legea nr. 193/2000 este definită noțiunea de profesionist ca fiind orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează îna celași scop în numele sau pe seama acesteia.
Având în vedere aceste dispoziții, instanța constată că reclamanta S.C. M. L. S.R.L. are calitatea de profesionist, fiind persoană juridică, cu sediul social în Râmnicu V., ., ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având C.U.I. RO_, reprezentată legal de doamna Ș. L. V., în calitate de administrator.
Astfel, contractual s-a încheiat între doi profesioniști, respectiv două persoane juridice.
Protecția instituită prin Legea nr. 193/2000 se adresează exclusiv persoanelor fizice, nu și persoanelor juridice.
În consecință, dispozițiile Legii nr. 193/2000 și ale Directivei Consiliului 93/13/CE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nu sunt aplicabile în cazul reclamantei, instanța neputând analiza o clauză abuzivă între profesioniști.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 1 raportat la art. art. 2 din Legea nr. 193/2000, instanța va respinge acest capăt de cerere ce neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea astfel cum a fost precizată.
Cu privire la cererile de intervenție în interesul reclamantei, instanța are în vedere că la datele de 02.02.2011 și 03.01.2011, reclamanta a încheiat contracte de colaborare cu S.C. T. S. S.R.L., .., .., S.C. C. U. S.R.L., având caobiect efectuarea de curse de transport internațional marfă în beneficiul reclamantei, vânzarea unui echipament GPS4NET și furnizarea de informații disponibile pe un server G. F. Management accesibil prin internet, privitoare la geolocalizarea topografică de tip GIS (Global Information Services), în baza încheierii contractului dintre reclamantă și pârâtă.
Prin intermediul acestor contracte, reclamanta punea la dispoziția colaboratorilor serviciile oferite de pârâtă, în vederea îmbunătățirii serviciilor prestate.
Având în vedere că potrivit art. 49 alin. 3 C.pr.civ. cererea de intervenție voluntară accesorie este o simplă apărare în favoarea uneia din părțile între care s-a stabilit raportul juridic procesual initial, și având în vedere că din apărările effectuate de intervenienții în interesul reclamantului nu s-a făcut dovada pretențiilor solicitate de reclamant, și ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiate cererile de intervenție în interesul reclamantei.
Având în vedere disp. art. 274 alin. 2 C.proc. civ., instanța constată reclamanta S.C. M. L. S.R.L a căzut în pretenții, motiv pentru care o va oblige la plata de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei S.C. G. F. Management S.R.L.
Referitor la cuantumul despăgubirii ce poate fi acordat părții care a câștigat procesul, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reține incidența dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. 1864, potrivit cărora judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În cauza de față, instanța apreciază că suma de 8000 lei reprezentând onorariu avocațial achitat de pârâtă avocatului care a reprezentat-o pe parcursul judecății nu este proporțională cu natura și complexitatea pricinii.
Obiectul cauzei, reprezentând reziliere contract-anulare act, s-a desfășurat pe durata mai multor termene de judecată. Cu privire la munca depusă de către apărătorul pârâtei, instanța constată că acesta a formulat întâmpinarea la cererea de chemare în judecată, a solicitat proba cu interogatoriul reclamantei și proba cu înscrisuri. Totodată, acesta a formulat concluzii scrise și a pus concluzii pe fondul cauzei.
Instanța constată că suma de 5.000 lei este suficientă pentru compensarea serviciilor prestate de apărătorul pârâtei, motiv pentru care va obliga reclamanta să achite pârâtei suma de 5.000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată suportate de pârâtă.
Prin restabilirea cheltuielilor de judecată ce trebuie să fie achitate de reclamantă, instanța nu intervine în relațiile dintre avocat și clientul său, contractul dintre aceștia trebuind onorat astfel cum a fost încheiat, dat fiind principiul pacta sunt servanda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. M. L. S.R.L., cu sediul în Râmnicu V., ., ., apt. 2, județ V., în contradictoriu cu pârâta S.C G. F. MANAGEMENT S.R.L., cu sediul în București, bld. I. M., nr. 14, ., ., Sector 6, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocatură P. M. C., .. 2, ., ., București.
Respinge ca neîntemeiate cererile de intervenție voluntare accesorii formulate în favoarea reclamantei S.C. M. L. S.R.L. de intervenienții S.C. T. S. S.R.L., cu sediul în Râmnicu V., .. 4, ., județ V.,, .., cu sediul în Râmnicu V., ., județ V., .., cu sediul în Râmnicu V., ., ., ., respectiv S.C. C. U. S.R.L., cu sediul în Râmnicu V., ., județ V., în contradictoriu cu pârâta S.C G. F. MANAGEMENT S.R.L.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței.
Pronunțată în ședință public, azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
REd. TEA./Dact. TEA/02.04.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1303/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1288/2015.... → |
|---|
