Pretenţii. Sentința nr. 1085/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1085/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1085/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1085
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „pretenții”, privind pe reclamanta reclamanta S.C. G. România asigurare Reasigurare S.A în contradictoriu cu pârâta I. V. și cu chemata în garanție . S.A.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 10.02.2015, când a pronunțat prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.04.2010 sub nr._, reclamanta S.C. G. Asigurări S.A. a chemat în judecată pe pârâta I. V., solicitând, în temeiul dreptului de regres, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2871 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de către reclamantă în baza asigurării facultative Casco; la plata dobânzii legale calculată de la data pronunțării sentinței executorii până la data plății integrale, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând: taxă judiciară de timbru, onorarii avocați, eventuale cheltuieli de legalizare, cheltuieli de deplasare și orice alte cheltuieli asimilate cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 12.05.2007 s-a produs un accident de circulație în urma căruia a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, asigurat Casco la ea conform poliței nr.3467543E. Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis de DGPMB Sector 1, culpa exclusivă a producerii accidentului revine pârâtei, care a recunoscut fapta, aceasta conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare B_.
În baza raportului de asigurare facultativă Casco, reclamanta a deschis dosarul de daună nr._, achitând pentru asiguratul păgubit în contul unității reparatoare despăgubirea de 2871 lei conform ordinului nr.3/27.06.2008. Cuantumul despăgubirii acordate este justificat de factura fiscală nr._/30.05.2007 și devizului, emise de ., în baza autorizației de reparație corespunzător avariilor constatate de Poliție și prin procesul verbal de constatare întocmit de inspectorul de daune al reclamantei.
La data de 2.11.2009, reclamanta a notificat pârâta și a convocat-o pentru data de 27.11.2009, dar aceasta nu a răspuns.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp.art.998, 999 Cod civil, art.22 din Legea 136/1995, art.10 C.p.c.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie: notificare și convocare la conciliere pentru data de 27.11.2009, cu confirmare de primire, ordin de plată nr.3/27.06.2008, autorizație de reparații . nr._/12.05.2007, tabel în limba engleză, planșe foto, anexa 1 – cerere de despăgubire și confirmare de primire; anexa 2 – descrierea și măsurarea avariilor; facturile nr._/30.05.2007, nr._/30.05.2007, tabel cu piese înlocuite și preț; factura proforma nr._/1 din 30.05.2007, anexa 3 – avizare de daună (Casco/răspundere civilă), declarația persoanei păgubite din 14.05.2007, carte de identitate auto cu nr._, cartea de identitate și permisul de conducere pe numele de P. D.-D., poliță de avarii accidentale vehicule nr.3467543E din 4.08.2006, dosar daună nr._ din 14.05.2007, proces verbal de contravenție . nr._/12.05.2007.
La data de 18.06.2010, reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și a onorariului de avocat în cuantum de 1190 lei (factura fiscală nr.75/1.04.2010, ordin din 23.04.2010 și chitanța nr._/1.04.2010).
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat probe în apărarea sa și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a combate în fapt și în drept susținerile reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 5118 din data de 23.06.2010, instanța a admis cererea formulată de reclamanta S.C. G. Asigurări S.A., în contradictoriu cu pârâta I. V., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2871 lei, despăgubiri și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 1433,68 lei, cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 1978/2014, Tribunalul București a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă I. V., în contradictoriu cu reclamanta S.C. G. Asigurări S.A, a casat sentința recurată, dispunând trimiterea dosarului spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 29.08.2014, sub numărul_ *.
La termenul de judecată din data de 17.09.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta a precizat că este real faptul că a produs un accident de circulație cu daune minore și a fost sancționată contravențional, dar la momentul producerii accidentului era asigurată și i-a înmânat conducătorului auto o copie a asigurării RCA pe care o deținea. În aceste condiții, urma ca societatea asiguratoare să plătească costul daunelor, fapt care nu s-a petrecut în realitate.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus copie a poliției de asigurare ./07/R7/OE nr._.
La același termen, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție, solicitând obligarea societății Allianz Ț. S.A la plata sumei de 2.871 lei, solicitată de reclamantă, precum și a dobânzii legale până la data plății.
La data de 14.11.2014, prin serviciul registratură,S.C. Allianz Ț. S.A a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea pretențiilor ridicate de pârâtă, având în vedere faptul că a intervenit termenul legal de prescripție extinctivă în care putea fi antrenată răspunderea acesteia.
În motivare, a arătat că evenimentul s-a produs la data de 12.05.2007, despăgubirile acordate de către reclamanta G. Asigurare fiind achitate la data de 30.05.2007. Termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când suma achitată pentru repararea prejudiciului este certă, lichidă și exigibilă, iar cel vinovat de producerea lui a fost cunoscut.
Față de aspectul că pârâta a prezentat polița de asigurare, a considerat că acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție sunt tardiv introduse față de intervenția termenului de prescripție. Mai mult, la momentul la care a fost sancționată contravențional, pârâta a prezentat organului de poliție polița RCA, fapt ce dovedește din nou că părțile aveau cunoștință de existența poliței, însă nu au înțeles să se folosească de aceasta.
În ceea ce privește capetele accesorii, a solicitat respingerea acestora, apreciind nejustificată obligarea la plata penalităților de întârziere calculate din 2007 atâta vreme cât a aflat despre evenimentul rutier în octombrie 2014.
La data de 19.11.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de chemata în garanție arătând că prescripția dreptului material la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Reclamanta a arătat că anterior introducerii cererii de chemare în judecată a verificat în mai multe rânduri baza de date în scopul identificării asiguratorului RCA, demers ce a avut drept concluzie faptul că auto B_ nu deținea poliță RCA valabilă la data evenimentului.
Ulterior, pârâta a adus în fața instanței polița RCA încheiată cu S.C. Allianz Ț. S.A, valabilă la momentul accidentului.
Față de cele precizate, reclamanta a considerat că termenul de la care începe să curgă prescripția dreptului material la acțiune începe, cel mai devreme, la data depunerii întâmpinării de către pârâta I. V., la termenul din data de 19.09.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că potrivit procesului verbal . nr._/12.05.2007 emis de DGPMB, pârâta I. V. în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu număr de înmatriculare B-_, în București, pe . respectat distanța în mers înapoi și a intrat în coliziune cu auto_, care era parcat.
În urma producerii evenimentului de circulație din 12.05.2007 a fost avariat autoturismul marca Skoda O., cu număr de înmatriculare_, condus de P. D. D., proprietatea S.C. Porsche Leasing S.R.L.
Persoana păgubită de producerea accidentului, în temeiul contractului de asigurare auto CASCO nr._ ( fila 20), încheiat de S.C. Porsche Leasing S.R.L. cu reclamanta G. Asigurări S.A., a avizat reclamanta de producerea riscului asigurat, (fila 17) și s-a constituit dosarul de daune_/14.05.2007.
Ca urmare a accidentului, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a suferit avarii, reținute de instanță din înscrisurile depuse la dosar, respectiv: procesul verbal de constatare a pagubelor ( fila 12), autorizație de reparație . nr._/12.05.2007 (fila 8), planșe foto (filele 10-11).
Contravaloarea reparațiilor efectuate la autovehiculul sus menționat, conform facturilor fiscale . nr._/30.05.2007 (fila 13), nr._/30._ (fila 14, 15, 16) este de 2871 lei.
Reclamanta, în calitate de asigurător CASCO a achitat persoanei păgubite suma de 2871 lei (fila 8), cu OP nr. 3 din data de 27.06.2008, cu titlu de indemnizație de asigurare.
În drept sunt aplicabile dispozițiile art. 998 („ Orice fapta a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara”) și art. 999(„Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”) din Codul civil.
Potrivit acestor texte legale, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei pentru fapta proprie se impune întrunirea a patru condiții cumulative, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, cu vinovăție, existența unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită și prejudiciul produs.
În speță, instanța va reține că pârâta a săvârșit o faptă având caracter ilicit, contravențional, reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției sus menționat, respectiv a lovit autoturismul cu număr de înmatriculare_, fără să fi respectat regulile de circulație stabilite prin dispozițiile art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 ( „art. 54 (1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic” ) din O.U.G. nr.195/2002 sancționată prin dispozițiile art. 100 alin. 2 lit. d din OUG nr. 195/2002 republicată, ce a avut drept rezultat avarierea acestui autoturism și deci a produs un prejudiciu patrimoniului proprietarului pentru a cărui acoperire a fost necesară suma de 2871 lei, sumă achitată de reclamantă.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, în cazul răspunderii civile delictuale, autorul faptei ilicite răspunde chiar în cazul celei mai ușoare forme de vinovăție, conform art.999 Cod civil, astfel că reținând că procesul verbal întocmit în cauză constată săvârșirea unei fapte ilicite cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru existența unei contravenții, raportat la art.1 din O.G. nr.2/2001 aprobată prin Legea nr.180/2002 („constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”) și că acesta, nefiind contestat de pârâtă, beneficiază în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instanța apreciază că în speță vinovăția pârâtei este pe deplin dovedită, în condițiile în care acesta nu a încercat să probeze contrariul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultând cu prisosință din actele dosarului.
Având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificări, conform cărora „În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”, instanța apreciază întemeiată acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată, motiv pentru care o va admite, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 2871 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul principiului general instituit în domeniul răspunderii civile delictuale, acela ar reparării integrale a prejudiciului, instanța pe lângă prejudiciul efectiv (damnum emergens) va obliga pârâta să plătească reclamantei și beneficiul nerealizat (lucrum cessans) sub forma dobânzii legale calculate la debitul principal de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1433,68 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Instanța va înlătura apărările pârâtei în sensul respingerii cererii principale formulate împotriva sa ca fiind lipsită de un temei legal, deoarece fundament al acționării pârâtei în judecată stă tocmai răspunderea civilă delictuală a conducătoarei auto pentru fapta proprie, mai sus analizată, iar împrejurarea că prin dispozițiile legii speciale este reglementată și răspunderea asigurătorului RCA (art.54 din Legea nr.136/1995) nu constituie decât o măsură în plus pentru protejarea persoanei păgubite, care în vederea reparării prejudiciului în condiții cât mai sigure și cu celeritate, are alegerea de a chema în judecată pe oricare dintre cele două subiecte de drept, ulterior putându-se exercita regresul împotriva asigurătorului. Instanța apreciază că prin formularea din lege („drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”) nu s-a urmărit o limitare a demersurilor întreprinse de cel păgubit, ci dimpotrivă, i s-a acordat posibilitatea de a-și multiplica șansele de acoperire a pagubelor prin alegerea persoanei împotriva căreia să-și formuleze pretențiile.
Un argument în plus în sprijinul acestui raționament îl constituie și noua reglementare, respectiv art.2224 Noul cod civil care prevede în mod clar și explicit dreptul de opțiune al celui vătămat în privința celui pe care înțelege să-l cheme în judecată, text de lege care, raportat la momentul intrării în vigoare nu este aplicabil speței de față, dar care vine să consolideze teoria mai sus dezvoltată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța, soluționând cu prioritate excepția invocată în apărare de . S.A., reține că prescripția dreptului la acțiune față de asigurătorul RCA este neîntemeiată raportat la cererea principală, deoarece acțiunea introductivă nu a fost formulată împotriva chematului în garanție, ci împotriva persoanei fizice vinovate de accident în termenul legal prevăzut de Decretul nr.167/1958. Prin urmare nu poate fi analizată prescripția cererii principale vizavi de chematul în garanție, cadrul procesual la care se raportează instanța fiind cel determinat de reclamantă, potrivit principiului disponibilității. Legat de prescripția dreptului la acțiune prin raportare la cererea pârâtei care a înțeles să cheme în garanție pe asigurătorul RCA, instanța precizează că potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, termenul pentru valorificarea unor pretenții curge de la data la care se naște dreptul la acțiune. În speță, dreptul pârâtei de a se întoarce cu o acțiune în regres/despăgubiri împotriva asigurătorului se naște în momentul în care aceasta cade la rândul ei în pretenții, tocmai ca urmare a demersului judiciar întreprins de reclamantă împotriva sa. Cum prezentul litigiu nu s-a finalizat printr-o soluție definitivă, instanța apreciază că termenul de prescripție în ceea ce o privește pe pârâtă nici nu a început să curgă, chemarea în garanție fiind formulată tocmai pentru a evita un proces ulterior.
În considerarea celor expuse, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de chemata în garanție ca neîntemeiată.
Pe fond, față de apărările formulate de pârâtă și dovedite prin polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr._/03.05.2007 încheiată de aceasta cu . S.A. și valabilă la data producerii accidentului, instanța apreciază ca întemeiată cererea de chemare în garanție, motiv pentru care va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 2871 lei cu titlu de despăgubiri, la plata dobânzii legale aferente acestei sume calculate de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 1433,68 lei suportate de pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, chemata în garanție va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă cu prezentul litigiu, în valoare totală de 1374,97 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar achitate în calea de atac, taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garanție și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de chemata în garanție ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. G. România Asigurare Reasigurare S.A. cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr.15, sector 1 și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat I. M. Salapa din București, .. 51, ., sector 2 împotriva pârâtei I. V., cu domiciliul în București, ., ., sector 6.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2871 lei cu titlu de despăgubiri și la plata dobânzii legale aferente acestei sume calculate de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1433,68 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție . S.A, cu sediul în București, ..80-84, sector 1.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 2871 lei cu titlu de despăgubiri, la plata dobânzii legale aferente acestei sume calculate de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă, precum și la plata sumei de 1433,68 lei suportate de pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 1374,97 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1186/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 1076/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
