Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1243/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1243/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1243/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1243
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditorul D. I. S.A. (”SOCIETATEA”) și pe debitoarea V. S.R.L.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, a amânat pronunțarea pentru azi, 16.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2014, creditoarea D. I. SA, în contradictoriu cu debitoarea Viviene SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata următoarelor: suma de 11.280,79 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate de către societatea creditoare și neachitate de către debitoare; penalități de întârziere în cuantum de 1.668,30 lei, calculate potrivit tabelului de mai jos (pentru perioada 04.07._14), precum și la plata penalităților de 0.1%/zi calculate în continuare până la data plății efective; dobânda legală calculată în conformitate cu prevederile art. 1017 Cod procedură civilă, calculată de la data scadenței fiecărei facturi în parte și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru și onorariu avocat).
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între societatea acesteia și societatea debitoare a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 390 din 11.03.2011, având ca obiect „comercializarea produselor din ofertă. Pentru fiecare produs/serviciu, respectiv grupa de produse/servicii, care fac obiectul cererii Beneficiarului, Furnizorul emite facturi (anexe la prezentul contract)”.
Termenul de plată al facturilor emise de către societate este prevăzut în cuprinsul facturilor fiscale menționate mai jos, respectiv 30 de zile.
Deși debitoarea a beneficiat de produsele livrate de creditoare, aceasta nu a înțeles să achite la scadență, întreaga contravaloare a acestora, motiv pentru care a fost nevoită să ceară concursul instanței pentru emiterea ordonanței de plată, având în vedere următoarele facturi fiscale:_ din data de 04.06.2014,_ din data de 10.06.2014,_ din data de 16.06.2014,_ din data de 18.06.2014 și_ din data de 30.06.2014.
În ceea ce privește solicitarea creditoarei de a obliga debitoarea la plata penalităților de întârziere, creditoarea a menționat că acestea sunt în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea produselor neachitate, penalități care potrivit capitolului XII art. 12.2. nu sunt plafonate și curg până la achitarea integrală a debitului restant.
De asemenea, creditoarea a solicitat ca instanța de judecată să ia act de faptul că aceasta deține asupra debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibila, fiind îndeplinite condițiile impuse prin art. 1013 din Noul Cod de procedură civilă.
Creanța este certă întrucât existența ei rezultă neîndoielnic din facturile fiscale mai sus menționate și acceptate la plata de către debitoare prin semnarea avizului de însoțire a mărfii; creanța este lichidă, cuantumul acesteia fiind stabilit în cuprinsul facturilor fiscale menționate mai sus; creanța este exigibilă, așa cum rezultă și din tabelul de mai sus.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, somație, confirmarea de primire a acesteia, contract de vânzare-cumpărare nr. 390/11.03.2011, cu anexă, facturi fiscale nr._ din data de 04.06.2014,_ din data de 10.06.2014,_ din data de 16.06.2014,_ din data de 18.06.2014 și_ din data de 30.06.2014, tabel penalități, relații ONRC D. I. SA.
La data de 29.12.2014, prin compartimentul registratură, creditoarea a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 12.12.2014, însoțite de copii de pe extras ONRC privind debitoarea . și modalitatea de calcul a penalităților (filele 33-37).
La data de 05.02.2015, prin același compartiment, debitoarea a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei D. I. SA, contestând creanța în temeiul art. 1020 Cod procedură civilă.
Pe cale de excepție, debitoarea a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București. Cum societatea debitoare își are sediul în Iași, iar valoarea cererii este de până la 200.000 lei, debitoarea a considerat că instanța competentă pentru a soluționa prezentul litigiu este Judecătoria Iași.
Sub aspectul fondului litigiului, debitoarea a învederat instanței de judecată faptul că, suma debit reclamată de creditoarea D. I. SA, nu este certă, cerință cumulativă ce trebuie întrunită de sumele supuse a fi judecate.
Debitoarea a solicitat a se observa că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 10.12.2014, iar somația a fost trimisă în luna noiembrie 2014. La data de 05.12.2014, deci cu 5 zile înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, debitoarea a efectuat în contul creditoarei D. I. SA o plată în cuantum de 1.000 lei, sumă care nu se regăsește a fi scăzută din debitul solicitat de 11.280,79 lei.
În aceste considerente, caracterul cert al creanței nu este întrunit, motiv pentru care debitoarea a solicitat respingerea ordonanței de plată.
În drept, debitoarea a invocat dispozițiile art. 662, art. 1015, art. 1018, art. 1020 Cod procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, debitoarea a anexat în copie, extras de pe ordinul de plată din data de 05.12.2014.
La data de 09.02.2015, prin compartimentul registratură, creditoarea a depus la dosar o cerere prealabilă prin care a considerat că Judecătoria sector 6 București este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Cererea a fost însoțită de un set de înscrisuri, în copie (filele 56-60).
Creditoarea a depus la dosar concluzii scrise.
La termenul de judecată din data de 09.02.2015, creditoarea a depus la dosar cerere precizatoare a cererii de emitere a ordonanței de plată.
Având în vedere că debitoarea Viviene SRL a achitat suma de 1.000 lei în data de 05.12.2014 - reprezentând plata parțială a facturii nr._/04.06.2014 — creditoarea și-a micșorat pretențiile și a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea debitoarei la plata următoarelor sume: 10.280,79 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate de către societatea creditoare și neachitate de către debitoare, penalități de întârziere în cuantum de 1.661,10 lei, calculate potrivit tabelului anexat, precum și la plata penalităților de 0.1%/zi calculate în continuare până la data plății efective; dobânda legală calculată în conformitate cu prevederile art. 1017 Cod procedură civilă, calculată de la data scadenței fiecărei facturi în parte și până la data plății efective; cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru și onorariu avocat).
Cererea a fost însoțită de copii de pe următoarele înscrisuri: modalitatea de calcul a penalităților, fișa clientului, extras de cont nr.339 din data de 05.12.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11.03.2011 între creditoare, în calitate de furnizor și debitoare, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 390/11.03.2011 având ca obiect comercializarea produselor din gama furnizorului. Potrivit art. 16.8, contractul s-a încheiat pe o perioadă de un an, însă, în cazul în care niciuna dintre părți nu solicită încetarea contractului cu cel puțin 15 zile înainte de expirare, părțile au convenit prelungirea contractului inițial cu perioade egale cu perioada inițială. Având în vedere faptul că nu s-a depus de niciuna dintre părți dovada încetării contractului, instanța constată că acesta produce efecte în continuare între acestea.
În temeiul acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale nr._/04.06.2014,_/10.06.2014,_/16.06.2014,_/18.06.2014 și nr._/30.06.2014, având o valoare totală de_,79 lei și reprezentând contravaloarea produselor livrate de către creditoare.
Deși aceste facturi fiscale au fost emise de către creditoare în conformitate cu dispozițiile contractului dintre părți, iar bunurile au fost preluate de către debitoare astfel cum rezultă din dovezile de expediere aflate la dosarul cauzei, debitoarea nu a achitat debitul născut din acestea la termenul prevăzut în cuprinsul acestora, respectiv în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii. Pentru a reține acest aspect, instanța are în vedere faptul că, deși creditoarea a dovedit existența creanței sale, debitoarea nu a probat îndeplinirea obligației ce-i revenea conform contractului, respectiv de a plăti prețul produselor livrate și nici nu a făcut dovada unei cauze justificate de neexecutare a obligațiilor. De altfel, instanța constată că prin întâmpinare debitoarea nu a contestat decât debitul achitat de 1.000 lei, pe care ulterior creditoarea l-a luat în considerare prin modificarea cuantumului pretențiilor.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 12.2 din contract și dispozițiile art. 1270 C.civ. debitoarea datorează, pentru neachitarea facturii la termenul stabilit penalități de întârziere în cuantum de 0.1 % pentru fiecare zi de întârziere. De la data scadenței acestora și până la data de 08.12.2014 cuantumul penalităților calculate de către creditoare și necontestate de către debitoare se ridică la suma de 1661,10 lei.
Instanța constată, de asemenea, că cu privire la aceste debite a fost somată la data de 07.11.2014 (f. 8) în vederea achitării lor, însă nu s-a conformat, neefectuând decât o plată parțială de 1.000 de lei din debitul total.
Prin urmare, reținând că debitoarea nu și-a respectat obligațiile asumate printr-un contract civil, respectiv de a achita, la scadența stabilită în cuprinsul acestuia, contravaloarea bunurilor livrate de creditoare, instanța constată că sunt îndeplinite cerințele art. 1013 alin. 1 C.p.c., creanța creditoarei, atestată de contract și de facturile fiscale, fiind, conform art. 662 C.p.c., certă, lichidă și exigibilă.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea astfel cum a fost modificată și va obliga debitoarea, ca în termen de 15 zile de la comunicare, la plata către creditoare a sumei de_,79 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate de către aceasta conform facturilor fiscale nr._/04.06.2014,_/10.06.2014,_/16.06.2014,_/18.06.2014 și nr._/30.06.2014, precum și la plata penalităților 1661,10 lei reprezentând penalități de 0,1% la pe zi de întârziere calculate de la data scadenței acestora și până la data de 08.12.2014, precum și în continuare până la data plății integrale.
În ceea ce privește onorariul avocatului reclamantei, instanța reține că potrivit art. 451 alin. 2 C.p.c. instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Având în vedere aceste criterii, ținând cont de natura și valoarea litigiului, precum și de faptul că în cauză a existat un singur termen la care avocatul nu s-a prezentat, iar redactarea cererii de chemare în judecată, a cererii de modificare a cuantumului și a concluziilor scrise nu au presupus o activitate complexă a avocatului și nici o pregătire deosebită a cauzei pe parcursul acesteia, instanța va reduce onorariul acestuia la suma de 800 lei.
Reținând culpa procesuală a debitoarei, în temeiul art. 453 alin. 1, instanța o va obliga pe aceasta și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către creditoare cu ocazia soluționării prezentului proces, respectiv la plata onorariului de avocat în cuantum de 800 lei (f. 65) și la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru conform ordinului de plată de la fila nr. 32.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea D. I. SA, cu sediul în București, Șoseaua Virtuții nr. 148, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului din București sub nr.J40/372/23.01.2002, CUI: ROI4399840, având adresa de corespondență în Voluntari, Șoseaua București Nord nr. 15-23, Swan Office Park, Windsor Building, etaj 5, județul Ilfov, în contradictoriu cu debitoarea Viviene SRL, cu sediul în Iași, .. 9, județul Iași, înregistrată la Registrul Comerțului din București sub nr. J_, având CUI_.
Obligă debitoarea, în termen de 15 zile, la plata către creditoare a sumei de_,79 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate de către aceasta conform facturilor fiscale nr._/04.06.2014,_/10.06.2014,_/16.06.2014,_/18.06.2014 și nr._/30.06.2014, precum și la plata penalităților 1661,10 lei reprezentând penalități de 0,1% la pe zi de întârziere calculate de la data scadenței acestora și până la data de 08.12.2014, precum și în continuare până la data plății integrale.
Reduce onorariul avocatului la suma de 800 lei.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.LT/Thred.MV, 5 ex./24.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2848/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 2846/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
