Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2075/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2075/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2075/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2075
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect ordonanță de plată - art. 1013 și urm. Cod procedură civilă, privind pe creditoarea S. România SRL, în contradictoriu cu debitoarea B. SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă creditoarea, prin apărător M. I., cu împuternicire avocațială aflată la fila 2 din dosar, lipsind debitoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul creditoarei, prin apărător, asupra competenței Judecătoriei Sectorului 6 de a judeca cauza.
Creditoarea, prin apărător, consideră că Judecătoria Sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, având în vedere prevederile Codului de procedură civilă privind procedura ordonanței de plată, precum și alegerea de competență stipulată în contractul încheiat între părți și valoarea obiectului cauzei, care este sub 200.000 lei.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 1015 Cod Procedură Civilă și ale art.6 pct. 3 din contractul încheiat între părți.
Instanța acordă cuvântul creditoarei, prin apărător, asupra estimării duratei procesului.
Creditoarea, prin apărător, estimează durata procesului la 30 de zile.
Instanța estimează durata procesului la o lună.
Instanța acordă cuvântul creditoarei, prin apărător, pentru propunerea de probe.
Creditoarea, prin apărător, solicită admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisuri, considerând că acestea sunt utile și pot conduce la soluționarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul creditoarei, prin apărător, pe fondul cauzei.
Creditoarea, prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea debitoarei la plata debitului restant, la penalități de întârziere și la contravaloarea a 36 recipienți nerestituiți. Arată că, în realitate, sunt 42 de butelii, din care au fost restituite 6 și nu 43, cum este trecut în tabel. Debitoarea nu a depus întâmpinare, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor sale. A îndeplinit procedura prealabilă privind somația, în urma căreia debitoarea nu a avut nicio reacție. Are o creanță certă, lichidă și exigibilă. Menționează că pe dovada de primire a cererii de chemare în judecată semnează unul dintre cei doi asociați și administratori ai societății debitoare, care a semnat și contractul dintre părți, o parte din facturi și o parte din procesele verbale de predare ale buteliilor, iar cealaltă parte din facturi și procese verbale le-a a semnat celălalt asociat și administrator al debitoarei, cu cheltuieli de judecată, constând taxă de timbru și onorariu de avocat. Depune la dosar factură și extras de cont.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.01.2015, creditoarea S. România SRL, în contradictoriu cu debitoarea B. SRL, a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată aferentă sumei în cuantum total de 70.926,91 lei formată din: 320,05 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și a chiriei recipienților conform facturilor fiscale anexate, 298,86 lei, reprezentând penalități de întârziere plată debit calculate până la data de 20.01.2015, prin hotărârea ce se va pronunța urmând a obliga debitoarea la plata penalităților datorate până la momentul efectuării plății debitului principal, 70.308 lei, reprezentând contravaloarea a 36 recipienți nerestituiți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, între părți s-au desfășurat relații comerciale în raport cu obiectul de activitate al fiecăreia dintre ele de-a lungul anilor, în temeiul cărora societatea creditoare a livrat societății debitoare gaze tehnice industriale îmbuteliate în recipienti speciali și echipamente de protecție. La data de 29.03.04.2012, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere recipienti înregistrat sub nr. 27.
Creditoarea a menționat faptul că debitoarea a acceptat la plată facturile fiscale emise de către creditoare, acestea fiind semnate de către debitoare dar, deși a fost somată să își achite obligațiile, respectiv să achite contravaloarea mărfurilor achiziționate, a chiriei recipientilor, precum și să restituie buteliile proprietatea creditoarei în care a fost livrat gazul tehnic, aceasta nu s-a conformat.
De asemenea, creditoarea a precizat că marfa achiziționată de către societatea debitoare de la creditoare este o marfă cu regim special, respectiv gaze tehnice industriale, ce nu pot fi livrate decât în recipienti speciali, sub presiune.
A apreciat creditoarea că, prin acceptarea condițiilor contractuale, societatea debitoare a acceptat și achitarea de penalități de întârziere în cazul în care nu respectă termenul de plată.
Conform art. 2.3 din contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus „orice întârziere în ceea ce privește termenul de plată se va penaliza cu 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării integrale a sumei datorate...]. Întrucât termenul scadenței stabilit la 30 de zile de la emiterea facturilor s-a scurs, creditoarea a solicitat instanței obligarea debitoarei la plata acestor penalități de întârziere în cuantum total 298,86 de lei calculate până la data de 20.01.2015.
De asemenea, prin somație, creditoarea a solicitat și restituirea celor 36 butelii care se află în posesia debitoarei.
Având in vedere că debitoarea nu a răspuns în nici un fel somației, buteliile sunt considerate pierdute/distruse/însușite iar, conform art. 3.6 din contract „În caz de distrugere sau pierdere a buteliilor/bateriilor/paletilor, Cumpărătorul va suporta contravaloarea acestora, conform Anexei 1 din contract”. Prin somație, creditoarea a adus la cunoștința debitoarei că, în caz de nerestituire, va solicita contravaloarea buteliei, conform prevederilor contractuale.
Din procesele verbale anexate prezentei acțiuni rezultă în mod clar că buteliile au fost predate către debitoare. În acest sens, creditoarea a solicitat a se observa că, în centralizatorul anexat, are o evidență clară a rulajului de butelii, din care rezultă care au fost bunurile predate și cele care au fost restituite. Fiecare bun are o . prin care este identificat în procesele verbale de predare-primire, astfel că fiecare butelie nerestituită poate fi individualizată în concret.
De asemenea, în centralizatorul de butelii, se va observa că au fost predate către debitoare un număr 43 de butelii înseriate, din care au fost restituite 6 dintre acestea (seriile:_, 4242,_, 2160, 2513, 8579).
Creanța pe care creditoarea o are împotriva debitoarei este certă (această condiție rezultând în mod expres din faptul că facturile emise au fost acceptate la plată prin semnătură iar, în privința contravalorii buteliilor, creditoarea a solicitat a se observa că la Anexa nr. 1 din contract este prevăzută contravaloarea acestora), lichidă (câtimea ei fiind determinată prin însăși facturile emise) și exigibilă (în litigiile cu profesioniști, obligațiile asumate trebuie executate de îndată).
Față de aspectele de mai sus, creditoarea a solicitat să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 70,926,91 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate, a penalităților de întârziere calculate până la data de 20.01.2015 și a contravalorii celor 36 de butelii nerestituite, prin hotărârea ce se va pronunța urmând a fi obligată debitoarea la plata penalităților în continuare, până la achitarea integrală a debitului.
De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru, onorariu de avocat) ocazionate de acest proces.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013-1024 Cod procedură civilă, art. 1270 cod civil și următoarele, art. 1538 Cod civil.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, somație și dovada comunicării acesteia, extras facturi, facturi fiscale, centralizator butelii, contract de vânzare - cumpărare gaze industriale, relații ONRC privind pe creditoarea S. România SRL, relații ONRC privind pe debitoarea B. SRL.
Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoare, în calitate de vânzător, și debitoare, în calitate, de cumpărător, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere recipienți nr. 29/03.04.2012, având ca obiect vânzarea-cumpărarea și livrarea mărfurilor (gaze industriale) și serviciilor prevăzute în Anexa 1, care face parte integrantă din contract, cât și închirierea recipienților aferenți (contract – fil. 34-35).
Potrivit art. 2.1 și 2.3 din contract, prețul pentru mărfurile și serviciile livrate pe baza acestui contract este prețul negociat între vânzător și cumpărător pentru fiecare tip de produs, preț specificat în Anexa 1 la contract, plata făcându-se în maxim 30 de zile de la primirea facturii de către cumpărător, în caz de întârziere la plată, percepându-se penalități de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a sumei datorate.
Conform art. 3.7 din contract, cumpărătorul avea obligația de a returna buteliile/bateriile/paleții vânzătorului, în termen de 30 de zile de la data preluării lor, în caz contrar, obligându-se să plătească o chirie adițională conform Anexei nr. 1. De asemenea, se reține că potrivit art. 3.8 din contract, dacă după o perioadă de 90 de zile de la termenul de returnare convenit, cumpărătorul nu restituie buteliile/bateriile/paleții vânzătorului acestea vor fi considerate însușite de cumpărător și vor fi facturate fără orice altă formalitate prealabilă, conform Anexei 1.
În executarea contractului anterior menționat, creditoarea a livrat către debitoare gaze tehnice industriale, îmbuteliate în recipiente speciale, emițând în acest sens facturile fiscale nr. 003I1300471/03.04.2013 (fila 14) și nr. 003I1300496/09.04.2013 (fila 16), în cuantum total de 320,05 lei, acceptate de către debitoare prin semnătură, dar pentru care aceasta nu a făcut dovada plății.
Totodată, la dosar au fost depuse și procese-verbale de predare-primire (fil. 15-33), din care rezultă predarea către debitoare a unui număr de 42 de butelii, dintre care au fost restituite 6.
Părțile au calitatea de profesioniști, în sensul art. 3 alin. 2 Cod Civil.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.1013 C.pr.civ., prevederile titlului privind ordonanța de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin 2 C.p.c, creanța este certă este când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Alineatul 3 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar conform art. 662 alin. 4 C.p.c., creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Referitor la caracterul cert al creanței din cauză, instanța reține că existența acesteia rezultă atât din contracte, care au fost negociate și semnate de ambele părți, cât și din facturile emise de către creditoare în baza contractului.
În ceea ce privește caracterul lichid, instanța reține că suma solicitată de către creditoare este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv contractul și facturile fiscale emise de creditoare în temeiul contractului.
Din punct de vedere al exigibilității, instanța constată că termenul de plată s-a împlinit pentru facturile invocate, scadența facturilor fiind convenită de părți, conform clauzei inserate în contract (art. 2.2.), la 30 de zile de la data emiterii acesteia.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 1018 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
Prin urmare, instanța, constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, apreciază că cererea creditoarei este întemeiată in privința sumei de 320,05 lei, reprezentând contravaloare mărfuri livrate, potrivit centralizatorului depus la dosar la fila 13.
În ceea ce privește plata penalităților, solicitată de creditoare prin cerere, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1270 Cod civil, convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1480 Cod civil, debitorul este ținut să își execute obligațiile cu diligența pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale, afară de cazul în care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel, în caz contrar având dreptul la dezdăunări, care sunt datorate de acesta din urmă cu excepția situației în care dovedește intervenția unei cauze străine exoneratoare de plată.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că reclamanta, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Cercetând sub acest ultim aspect actele depuse la dosar, instanța constată că debitoarea, legal citată, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, motiv pentru care, dând eficiență principiului disponibilității judecății în procesul civil, precum și dispozițiilor art. 1538 Cod civil, consideră că solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata unor penalități de întârziere este întemeiată.
Daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Cercetând cauza sub acest aspect, instanța constată ca părțile, prin prevederile art. 2.3 din contract, au stabilit în mod expres faptul că orice întârziere care privește termenul de plată se va penaliza cu 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea integrală a sumei datorate.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că nu s-au achitat de către debitoare facturile fiscale nr. 003I1300471/03.04.2013 (fila 14) și nr. 003I1300496/09.04.2013 (fila 16) în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditoarei justificate și, prin urmare, va obliga debitoarea la plata sumei de 298,86 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 20.01.2015, precum și
a penalităților de întârziere în cuantum de 0,15%/zi de întârziere raportat la debitul principal în continuare până la data plății debitului principal.
De asemenea, instanța constată că s-a făcut dovada de către creditoare a livrării către debitoare a 42 de recipiente sub presiune (procese-verbale de predare – fil. 15-33), dintre care aceasta a restituit până în prezent numai 6, potrivit centralizatorului depus la dosar la fila 10.
Potrivit art. 3.6. din contract, în caz de distrugere sau pierdere a buteliilor vânzătorului, cumpărătorul va suporta contravaloarea acestora, conform anexei la contract, iar potrivit art. 3.7. din contract, cumpărătorul va returna buteliile vânzătorului în termen de 30 de zile de la data preluării lor. De asemenea, potrivit art. 3.8 din contract, dacă după o perioadă de 90 de zile de la termenul de returnare, cumpărătorul nu restituie buteliile vânzătorului, acestea vor fi facturate fără nicio altă formalitate prealabilă, conform Anexei 1 la contract, la prețul de 350 Euro + TVA fiecare.
În cauză, instanța reține că, prin somația trimisă debitoarei la data de 23.05.2014 (fila 12), creditoarea a solicitat restituirea a 42 de recipiente sau a contravalorii acestora în termen de 15 zile de la primirea somație, iar debitoarea nu a răspuns în niciun fel acestei somații.
Prin urmare, instanța reține că există o creanță certă, lichidă și exigibilă în patrimoniul creditoarei și cu privire la contravaloarea recipientului sub presiune livrat debitoarei, calculată conform anexei la contract, prin raportare la cursul de referință al BNR din data de 20.01.2015, deoarece a fost depășit termenul de 90 de zile de la data la care trebuia restituit recipientul, iar părțile au convenit ca ele să fie considerate însușite după depășirea acestui termen și au evaluat anticipat valoarea acestora.
Așadar, instanța va obliga debitoarea și la plata sumei de 70.308 lei (1953 lei, reprezentând valoarea în lei a unui recipient x 36) reprezentând contravaloarea a 36 de recipiente nerestituite.
În consecință, în temeiul art. 1015 și urm. C.p.c., instanța va admite acțiunea și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 320,05 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate, a sumei de 298,86 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 20.01.2015, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,15%/zi de întârziere raportat la debitul principal în continuare până la data plății debitului principal, precum și a sumei de 70.308 lei, reprezentând contravaloarea a 36 de recipiente nerestituite, în termen de 20 zile de la data comunicării hotărârii.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 Cod procedura civila debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată, costând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Potrivit art. 451 alin. (2) C.p.c., „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
În cauză, față de complexitatea dosarului și numărul termenelor de judecată, instanța constată că onorariul avocațial solicitat de către creditoare, în cuantum de 5208 lei (factură- fila 46), apare ca disproporționat, urmând a dispune reducerea onorariului de avocat de la suma de 5208 lei, la suma de 100 lei.
În consecință, în temeiul art. 453 alin. (1) C.p.c., instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată formate din taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei (chitanță – fila 1) și onorariu avocațial, redus, în cuantum de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea S. România SRL, cu sediul în București, .. 75-79, sector 6, CUI_ în contradictoriu cu debitoarea B. SRL, cu sediul în com. Ionesti, ., CUI_.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 320,05 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate, a sumei de 298,86 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 20.01.2015, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,15%/zi de întârziere raportat la debitul principal în continuare până la data plății debitului principal, precum și a sumei de 70.308 lei, reprezentând contravaloarea a 36 de recipiente nerestituite, în termen de 20 zile de la data comunicării hotărârii.
Obligă debitoarea la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată formate din taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei și onorariu avocațial, redus, în cuantum de 1.000 lei, către creditoare.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.03.2015.
P. GREFIER
RED.DD/Thred.MV
4 ex/05.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2139/2015. Judecătoria... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 2046/2015.... → |
|---|
