Pensie întreţinere. Sentința nr. 2471/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2471/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 2471/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2471
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M.
GREFIER: O. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pensie întreținere - stabilire, privind pe reclamanta-pârâtă G. I. V., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. C. și A. T. - Primăria Sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamanta-pârâtă, personal, identificată cu CI . nr._, CNP_, și asistată de avocat M. A., care depune împuternicire avocațială la dosar, și pârâtul-reclamant, personal, identificat cu CI . nr._, CNP_, și asistat de avocat L. O. M., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 16), lipsind A. T. - Primăria Sector 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta-pârâtă, personal, arată că domiciliul acesteia este cel indicat în cerere.
Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, pune în discuție competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 de a soluționa cererea.
Reclamanta-pârâtă, prin avocat, consideră că Judecătoria Sectorului 6 este instanța competentă să soluționeze cererea.
Pârâtul-reclamant, prin avocat, consideră că Judecătoria Sectorului 6 este instanța competentă să soluționeze cererea.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 107 rap. la art. 114 și art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă teritorial să soluționeze cererea.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reclamanta-pârâtă, prin avocat, și pârâtul-reclamant, prin avocat, pe rând, consideră că procesul se poate soluționa la termenul de astăzi.
Părțile arată că s-au înțeles, fiecare achiesând la pretențiile celeilalte părți.
Pârâtul-reclamant, prin avocat, arată că este de acord cu programul de vizitare și cu pensia de întreținere, fiind depusă în acest sens o adeverință de venit odată cu întâmpinarea și arată că veniturile nu s-au modificat de la acel moment și până în prezent.
Reclamanta-pârâtă, prin avocat, arată că este de acord cu cele susținute de pârâtul-reclamant.
Instanța, având în vedere pozițiile părților și faptul că acestea s-au înțeles cu privire la toate cererile care formează obiectul prezentei cauze, constată că nu se mai impune administrarea probatoriului, motiv pentru care constată cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile pe care acesta le-a prezentat, până la majorat și în continuare până la terminarea studiilor. De asemenea, solicită admiterea cererii reconvenționale a pârâtului-reclamant și stabilirea unui program de vizitare astfel cum a fost cerut. Fără cheluieli de judecată.
Pârâtul-reclamant, prin avocat, arată că are aceleași concluzii, de admitere a ambelor cereri. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2015, reclamanta G. I. V., în contradictoriu cu pârâtul B. C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere a minorei, precum și la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul aproximativ 4 ani, în perioada 2003 - 2006, relație în urma căreia, la data de 05.01.2007, s-a născut minora G. C. M.. Relația cu pârâtul s-a destrămat înainte de nașterea minorei, însă la nașterea acesteia acesta a venit la spital, cumpărând cărucior și alte lucruri pentru minoră, a recunoscut că este tatăl acesteia, așa cum s-a menționat și în certificatul de naștere al minorei și a contribuit ulterior la cheltuielile de creștere, îngrijire și educare a minorei, care a rămas sub îngrijirea reclamantei de la data nașterii. În prezent, minora se află în continuare sub îngrijirea reclamantei, locuind împreună cu aceasta în locuința părinților săi.
Reclamanta a menționat că, de aproximativ 1 an de zile, pârâtul refuză să mai contribuie la cheltuielile de creștere, îngrijire și educare a minorei, motiv pentru care a solicitat obligarea acestuia să contribuie lunar la cheltuielile de întreținere a minorei, în raport de posibilitățile materiale pe care le are, cu o pensie de întreținere în cuantum de ¼ din venitul lunar net al pârâtului, conform art. 529 alin. 1, 2 Cod civil, de la data înregistrării cererii de chemare în judecată până la majoratul minorei și în continuare până la terminarea studiilor. Reclamanta a învederat instanței că are cunoștință de faptul că pârâtul a lucrat la o firmă numită ALTEX, însă în prezent nu știe unde lucrează și ce venituri are.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 453, art.499 -art.530, art.532 Noul Cod Civil, art. 194 și urm. Cod procedură civilă, fiind însoțită de următoarele înscrisuri, în copie: certificat de naștere minoră, cărți de identitate părți și chitanța nr.200 din data de 13.01.2015.
La data de 05.02.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. I.-V., prin care a solicitat să se dispună obligarea sa la plata în favoarea minorei G. C.-M. a unei pensii de întreținere lunare, începând de la data introducerii acțiunii și până la majorat, încuviințarea acestuia de a păstra legături personale cu fiica G. C.-M., conform următorului program de vizitare: lăsarea minorei în grija tatălui, la locuința acestuia, câte 2 week-enduri pe lună, respectiv primul și al treilea week-end din lună, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00; lăsarea minorei în grija tatălui în perioada vacanței școlare, respectiv 2 săptămâni în perioada vacanței de vară și 1 săptămână în perioada vacanței de iarnă; petrecerea sărbătorilor legale în mod alternativ cu ambii părinți, respectiv cu tatăl va petrece în anii impari prima și a doua zi de P. și perioada 27.12-05.01, iar în anii pari zilele de 1 și 2 Mai și zilele de 24, 25 și 26 decembrie; celebrarea zilei de naștere și a zilei de nume a minorei se va face alternativ, un an la mamă (anii pari) și un an la tată (anii impari), cu posibilitatea participării ambilor părinți (fapt ce este de dorit, fiind în interesul copilului să își sărbătorească aceste zile speciale alături de ambii părinți); celebrarea unor evenimente speciale se va putea face cu participarea ambilor părinți; schimbul de informații cu privire la copil, precum și menținerea contactului când copilul se află la celălalt părinte, se va face telefonic; plecările în străinătate cu minora de către oricare dintre părinți vor fi permise numai cu acordul ambilor părinți. Acordul celuilalt părinte va fi dat prin act autentic notarial, în timp util și necesar perfectării documentelor de călătorie. Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În fapt, pârâtul a menționat că a avut o relație de concubinaj cu reclamanta, relație în urma căreia s-a născut la data de 05.01.2007 minora G. C.-M.. Pârâtul a precizat că datorită deteriorării relației acestora a survenit despărțirea celor doi, motiv pentru care, la acest moment, reclamanta și cu pârâtul nu mai formează un cuplu.
Având în vedere că relația cu reclamanta se deteriorase înainte de a se naște minora, fiica acestora a rămas în grija mamei sale, cu care locuiește în prezent.
Privitor la fiica părților, pârâtul a menționat că, din momentul nașterii sale, a fost foarte atașat de aceasta, fiind o reală bucurie pentru acesta și nici un moment nu a încetat și nici nu va înceta să îi ofere sprijinul financiar și moral de care are nevoie.
În acest sens, pârâtul a contribuit constant la cheltuielile de creștere, îngrijire și educare a minorei, de la nașterea acesteia și până în luna august a anului trecut, când reclamanta i-a îngrădit dreptul de a o vizita pe minoră, din motive doar de aceasta știute.
Având în vedere că din luna august 2014 și până în prezent reclamanta nu i-a mai permis să o viziteze pe minoră, pârâtul a apreciat că solicitarea acestuia, în sensul stabilirii unui program de vizitare a minorei este întemeiată.
Privitor la solicitarea reclamantei de obligare în favoarea minorei la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantumul legal, prin raportare la salariul net realizat, pârâtul a arătat că este de acord cu aceasta, având în vedere că ambii părinți au obligația de a contribui la creșterea și educarea copilului lor minor.
Pârâtul a menționat că în prezent este salariat în cadrul ., fiind încadrat în funcția de șef echipă specializată, cu un salariu lunar net de 2273 lei, conform adeverinței nr. 204/20.01.2015, eliberată de angajator. De asemenea, pârâtul a solicitat ca pensia de întreținere datorată minorei să se stabilească în cuantumul legal raportat la salariul lunar net de 2273 lei, urmând a fi plătită începând de la data introducerii acțiunii și până la majorat.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, art.209 Cod procedură civilă, art.401 Cod civil, art.402 Cod civil, art.496 alin.5 Cod civil, art. 499 Cod civil, art.529 Cod civil, art.530 Cod civil, art.532 Cod civil, art.14, 15 și 16 din Legea nr.272/2004.
Alăturat întâmpinării, pârâtul a anexat în copie, adeverința salariu nr.204/20.01.2015.
La data de 16.02.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de către pârâtul B. C., prin care a solicitat să se dispună încuviințarea cererii pârâtului de a păstra legături personale cu fiica sa minoră, G. C.-M., conform programului de vizitare solicitat de acesta, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorei G. C.-M., născută la data de 05.01.2007, în cuantum de ¼ din venitul lunar net al pârâtului de la data de 13.01.2015, data înregistrării cererii de chemare în judecată, până la majoratul minorei și în continuare până la terminarea studiilor, precum și obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu acest proces.
În fapt, pârâtul a recunoscut faptul că a avut o relație de concubinaj, relație în urma căreia, la data de 05.01.2007, s-a născut minora G. C. M..
Pârâtul a contribuit inițial la cheltuielile de creștere si îngrijire a minorei, însă din anul 2013 a încetat să mai contribuie cu vreo sumă la aceste cheltuieli. Reclamanta a apreciat faptul că pârâtul a recunoscut că nu a mai contribuit la cheltuielile de creștere și educare a minorei și că este de acord să plătească o pensie de întreținere. Reclamanta a precizat însă faptul că pârâtul dorea să vadă copilul în zile și la ore nepotrivite, perturbând programul zilnic al minorei, iar dacă aceasta refuza, devenea violent. De aceea, reclamanta a arătat că este întrutotul de acord cu cererea pârâtului de a păstra legături personale cu minora, conform unui program de vizitare, așa cum a solicitat acesta. Deteriorarea relațiilor dintre părți nu trebuie să afecteze relația dintre minoră și tatăl său, motiv pentru care a precizat că nu dorește să îngrădească dreptul pârâtului de a avea legături personale cu fiica sa, aceasta având nevoie de sprijinul și atașamentul ambilor părinți.
Reclamanta a solicitat a se lua act de faptul că a recunoscut în totalitate pretențiile pârâtului-reclamant solicitate prin cererea reconvențională privind legăturile personale cu minora și stabilirea unui program de vizitare, motiv pentru care potrivit art. 454 Noul Cod de procedură civilă, a solicitat exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către pârâtul reclamant B. C..
În aceste condiții, reclamanta pârâtă a apreciat că nu mai trebuie audiată minora, decât dacă instanța de judecată apreciază că este necesară această audiere.
În drept, reclamanta pârâtă a invocat dispozițiile art. 205, art. 209, art. 223, art. 453, art. 454 Noul Cod de procedură civilă, art. 401 art. 402 art. 496 al.5, art.499 al. 1,3,4, art.530 al.2,3, art. 532 noul Cod civil.
La data de 03.03.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către reclamanta-pârâtă G. I.-V., prin care a solicitat să se constate că aceasta a recunoscut în totalitate pretențiile acestuia, formulate prin cererea reconvențională și, pe cale de consecință, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, respectiv să se dispună obligarea sa la plata în favoarea minorei G. C.-M. a unei pensii de întreținere lunare, începând de la data introducerii acțiunii și până la majorat, în cuantum de ¼ din venitul lunar net realizat conform adeverinței de venit anexate, încuviințarea acestuia de a păstra legături personale cu fiica G. C.-M., conform următorului program de vizitare: lăsarea minorei în grija tatălui, la locuința acestuia, câte 2 week-enduri pe lună, respectiv primul și al treilea week-end din lună, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00; lăsarea minorei în grija tatălui în perioada vacanței școlare, respectiv 2 săptămâni în perioada vacanței de vară și 1 săptămână în perioada vacanței de iarnă; petrecerea sărbătorilor legale în mod alternativ cu ambii părinți, respectiv cu tatăl va petrece în anii impari prima și a doua zi de P. și perioada 27.12-05.01, iar în anii pari zilele de 1 și 2 Mai și zilele de 24, 25 și 26 decembrie; celebrarea zilei de naștere și a zilei de nume a minorei se va face alternativ, un an la mamă (anii pari) și un an la tată (anii impari), cu posibilitatea participării ambilor părinți (fapt ce este de dorit, fiind în interesul copilului să își sărbătorească aceste zile speciale alături de ambii părinți); celebrarea unor evenimente speciale se va putea face cu participarea ambilor părinți; schimbul de informații cu privire la copil, precum și menținerea contactului când copilul se află la celălalt părinte, se va face telefonic; plecările în străinătate cu minora de către oricare dintre părinți vor fi permise numai cu acordul ambilor părinți. Acordul celuilalt părinte va fi dat prin act autentic notarial, în timp util și necesar perfectării documentelor de călătorie.
Privitor la solicitarea reclamantei-pârâte G. I.-V. în sensul obligării pârâtului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul reclamanta a solicitat respingerea acesteia, având în vedere faptul că prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată acesta a recunoscut în totalitate pretențiile acesteia privind obligarea pârâtului reclamant la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei G. C.-M., motiv pentru care potrivit art. 454 Cod procedură civilă, pârâtului reclamant a solicitat exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanta-pârâtă atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională.
În drept, pârâtul reclamant a invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.
La data de 01.04.2015, prin compartimentul registratură, a fost înaintat la dosar referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sector 6 București Serviciul Autoritate T. (filele 39 și 40).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca partile au avut o relație de concubinaj cu pârâtul aproximativ 4 ani, în perioada 2003 - 2006, relație în urma căreia, la data de 05.01.2007, s-a născut minora G. C. M..
Potrivit art. 44 alin.1 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în acord cu prevederile art.27 din Convenția O. cu privire la drepturile copilului, copilul are dreptul să beneficieze de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Responsabilitatea este în primul rând a părinților, datori să asigure, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și educării copilului, adică locuință, precum și cele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, potrivit art. 44 alin.2 din Legea nr. 272/2004.
Art. 499 cod civil prevede că obligația de întreținere a părinților face parte integrantă din autoritatea părintească, revine ambilor părinți, fără nicio distincție după cum sunt părinți firești, adoptivi, căsătoriți, divorțați, din afara căsătoriei.
De asemenea, potrivit art. 524 Cod civil „are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale”.
Prin urmare, starea de nevoie a celui care pretinde întreținere este o condiție a dreptului la întreținere.
În ceea ce privește cuantumul întreținerii, criteriile generale ale întinderii întreținerii sunt, potrivit art. 529 alin.1 Cod civil, nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează să o plătească.
În ceea ce privește data de la care se datorează întreținerea, potrivit art. 532 alin. 1 Cod civil, aceasta se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, raportat la prevederile legale mai sus arătate, vazand si pozitia paratului reclamant, instanța constată întemeiată întru totul cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă parata, motiv pentru care o va admite și va obliga pârâtul reclamant la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 568,25 lei, cu titlu de contribuție lunară de întreținere, în favoarea minorei GHEOGHE C. M., ns. la 05.01.2007, începând cu data de 13.01.2015 și până la majorat, sumă care va fi virată în contul deschis la Banca UniCredit Ț. Bank .
Cu privire la solicitarea pârâtului reclamant în vederea stabilirii unui program de vizitare al minorei, care locuiește împreună cu mama, la domiciliul acesteia, instanța reține că, potrivit art. 401 NCC, dreptul părinților separați de copiii lor de a avea legături personale cu aceștia reprezintă expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și al protecției speciale a drepturilor copilului. Dispozițiile art. 262 alin.(2) NCC reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat care nu locuiește cu copiii săi minori, pentru a-și îndeplini îndatoririle față de aceștia, drept care urmează a fi exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copiilor. Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Din probele administrate în cauză, reiese faptul că reclamanta pârâta a îngrădit pârâtului reclamant, dreptul ce decurge din calitatea de părinte al minorului, de a păstra legături personale cu aceasta, din anul 2014, situație în care este necesară intervenția instanței de judecată, prin stabilirea unui program de vizitare pe care atât partile au obligația să îl respecte.
Analizând interesul minorului în ce privește stabilirea de legături personale cu pârâtul reclamant, dar și dispozițiile art. 18 și 19 alin.(1) din Legea nr.272/2004, instanța va avea în vedere împrejurarea ca programul de vizitare să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minora și tatăl ei, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorei ale cărui interese trebuie protejate cu prioritate.
Astfel cum reiese din dispozițiile legale mai sus arătate, interzicerea dreptului pentru un părinte de a păstra legături personale cu fiul său se poate realiza doar în situații de excepție, când păstrarea acestei legături contravine interesului superior al copilului. De asemenea, în dimensionarea programului de vizită, instanța va ține seama de vârsta minorului, dorințele acestuia, programul său de educație, desfășurarea activităților din timpul liber, condițiile de găzduire pe care le oferă părintele cu care minorul nu locuiește în mod obișnuit.
Având în vedere probele administrate, referatul de ancheta sociala, instanța, apreciind că este în interesul superior al minorei, va încuviința pârâtului reclamant de a avea legături personale cu minora două week-enduri pe lună, respective primul și al treilea, de vineri, orele 18.00 până duminică, orele 18.00, o săptămână în vacanța de iarnă, două săptămâni în vacanța de vară, în toate situațiile la domiciliul tatălui, sărbătorile legale alternativ cu ambii părinți, cu tatăl în anii impari, prima și a doua zi de P. și perioada 27.12-05.01, iar în anii pari, zilele de 01 și 02 Mai, 24,25, și 26 Decembrie, sărbătorirea zilei de naștere a minorei și onomastica în mod alternativ.
Prin urmare, instanța va admite atat cererea de chemare în judecată principala cat si cererea reconventionala.
Instanta va compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea principală formulată de reclamanta G. I. V., CNP_, domiciliată în București, ..12, ., apartament 140, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul B. C., CNP_, domiciliat în București, Bulevardul Constructorilor nr. 12, ., apartament 1, sector 6 și A. T. Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr.147-149, sector 6.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâtă.
Obligă pârâtul să plătească suma de 568,25 lei, cu titlu de contribuție lunară de întreținere, în favoarea minorei GHEOGHE C. M., ns. la 05.01.2007, începând cu data de 13.01.2015 și până la majorat, sumă care va fi virată în contul deschis la Banca UniCredit Ț. Bank –RO28BACX_9000.
Încuviințează pârâtului reclamant de a avea legături personale cu minora, două week-enduri pe lună, respective primul și al treilea, de vineri, orele 18.00 până duminică, orele 18.00, o săptămână în vacanța de iarnă, două săptămâni în vacanța de vară, în toate situațiile la domiciliul tatălui, sărbătorile legale alternativ cu ambii părinți, cu tatăl în anii impari, prima și a doua zi de P. și perioada 27.12-05.01, iar în anii pari, zilele de 01 și 02 Mai, 24,25, și 26 Decembrie, sărbătorirea zilei de naștere a minorei și onomastica în mod alternativ.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.SM/Thred.MV
5 ex./27.04.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1406/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2691/2015. Judecătoria... → |
|---|
