Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2935/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2935/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2935/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2935
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 24.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol s urmează pronunțarea hotărârii în cauza civilă de față având ca obiect „partaj bunuri comune ”, privind pe reclamanta M. (fostă S.) A. în contradictoriu cu pârâtul S. A. L..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din 16.04.2015 și sunt consemnate în încheierea la acea ședință din Camera de Consilii – ce face parte integrantă din prezenta hotărâre - când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea hotărârii, azi 24.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014, reclamanta M. (fostă S.) A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul S. A. L. să se dispună:
- Lichidarea regimului matrimonial, alcătuit din: - contract de credit nr._/30.07.2010, pentru suma de_,46 lei; - bunuri mobile: Bucătărie C., Dormitor B., aflate în posesia pârâtului; suma de 6812,10 lei reprezentând contravaloarea bunurilor folosite pentru renovarea imobilului;
- Atribuirea contractului de credit în lotul pârâtului și reținerea unui grad de îndatorare de 80% în favoarea acestuia și 20% în favoarea reclamantei, credit în valoare de_ lei, suma de restituit_,46 lei;
- Obligarea pârâtului la plata contravalorii creditului începând cu luna mai 2014, întrucât de la acea dată s-a început executarea silită împotriva reclamantei;
- Să fie adusă la masa de partaj suma de 6812,10 lei reprezentând contravaloarea bunurilor folosite în renovarea imobilului aparținând mamei pârâtului;
- Să se constate acoperită cota reclamantei de îndatorare de 20% solicitată, întrucât s-a început executarea silită împotriva sa, astfel că până la finalizarea prezentei cauze, va fi achitata o sumă considerabilă, iar în măsura în care suma achitată până la finalul prezentului dosar va depăși cota de 20%, a solicitat ca diferența să fie achitată de pârât cu titlul de sultă;
- În subsidiar, să se constate existența unui drept de creanța în cuantum de_ lei pe care reclamanta îl are în contradictoriu cu pârâtul reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului casa de locuit situată în Com. Brezoaele, . jud. Dâmbovița, imobil care în prezent aparține mamei pârâtului:
- Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).
În motivare, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul de la data de 18.04.2008 până la data de 28.03.2011, când a fost desfăcută căsătoria prin sentința civilă nr 2374/28.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul civil nr_/303/2010, ocazie cu care i-a fost încredințată spre creștere și educare minora S. A. M., născută la data de 02.01.2011. În timpul căsătoriei, a arătat că a primit o promisiune verbală din partea unei rude a pârâtului că li se va vinde casa proprietatea acesteia, situată în . jud. Dâmbovița, motiv pentru care au început să efectueze îmbunătățiri la acel imobil. Urmare a acestei promisiuni de vânzare cumpărare, au achiziționat bunuri în valoare de 6812,10 lei, așa cum rezultă din Factura Fiscală nr._, emisă de Bricostore la data de 29.06.2010. Ulterior, la data de 30.07.2010, în vederea finalizării îmbunătățirilor aduse la imobilul mai sus menționat, pârâtul a încheiat contractul de credit nr._/30.07.2010 la BRD, pentru suma de_ lei, acesta având calitatea de împrumutat, iar reclamanta de co-împrumutat. Suma efectiv încasată din împrumut a fost de_ lei, întrucât suma de 640 lei a fost încasată de BRD, în calitate de împrumutător-bancă, ca și comision de analiză, urmând să fie restituită suma de_,46 lei. Reclamanta a arătat că din suma de bani împrumutată, pârâtul a achitat în aceeași zi un credit personal al acestuia la BRD, așa cum rezultă din recipisa de depunere nr._/_, în valoare de 8100 lei. Suma rămasă, respectiv_ lei, a fost cheltuită astfel:
- A achiziționat materiale de construcție în valoare de 6640 lei;
- Mobilă de bucătărie C. în valoare de 920 lei;
- Mobilă de dormitor B. în valoare de 1840 lei;
- Tabla tip Lindab pentru acoperiș în valoare de 7000 lei;
- a efectuat tâmplărie pvc termopan în valoare de 7000 lei;
- diferența a fost achitată muncitorilor care au efectuat lucrările, toate acestea fiind executate în regie proprie.
Întrucât promisiunea de vânzare-cumpărare nu s-a materializat, între reclamantă și pârât au apărut probleme, astfel că s-a procedat la desfacerea căsătoriei.După desfacerea căsătoriei, imobilul care a suferit îmbunătățiri a fost vândut mamei pârâtului, S. V., fără ca reclamanta să poată folosi în vreun fel acest imobil, astfel că deși a efectuat aceste îmbunătățiri, nu se poate folosi de ele. A susținut faptul că a fost indusă în eroare de către familia fostului ei soț și de către acesta, astfel că a contractat un împrumut, suma de bani fiind învestită într-un imobil care urma să le fie vândut, convenție care nu s-a mai materializat, iar după desfacerea căsătoriei, pârâtul a încetat să plătească ratele, motiv pentru care, la data de 03.04.2014, s-a început executarea silită împotriva sa, fiind întocmit dosarul de executare 161/E/03.04.2014, de către Biroul Executorilor Judecătorești Chitescu și Marchidanu, iar la data de 21.05.2014, s-a luat măsura înființării popririi asupra cotei de 1/3 din drepturile sale salariale.
În consecință, a apreciat că masa partajabilă se compune din:
- activ: Bucătărie C., Dormitor B.;
- pasiv: contract de credit nr._/30.07.2010, pentru suma de_,46 lei și suma de 6812,10 lei reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate și folosite pentru renovarea imobilului mai sus amintit.
Întrucât creditul a fost folosit în întregime în renovarea unui imobil aparținând în prezent mamei pârâtului, a solicitat atribuirea creditului în lotul pârâtului, reținând în favoarea acestuia un grad de îndatorare de 80%, și 20% în favoarea reclamantei.
În ceea ce privește activul alcătuit din bunurile mobile mai sus amintite, întrucât sunt în posesia pârâtului, reclamanta a solicitat să fie atribuite în lotul acestuia, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea reclamantei.
Referitor la suma de 6812,10 lei achitată pentru achiziționarea bunurilor folosite în renovarea imobilului, a considerat că bunurile respective reprezintă bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, însă urmare a faptului că au fost deja folosite în renovare, practic aducerea lor fizică la masa de partaj este imposibilă, devenind imobile prin folosirea lor, motiv pentru care a solicitat aducerea la masa de partaj a sumei reprezentând contravaloarea lor, și reținerea cotei legale de 1/2 din valoare, pentru fiecare dintre soți.
În ceea ce privește dreptul de creanță solicitat, în cuantum de_ lei, în favoarea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat reținerea acestui drept de creanță în subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că nu poate fi reținut un grad de îndatorare al pârâtului în cotă de 80%, ci în cota legală de 50%.
În această situație, a arătat că suma de bani reprezintă tot contravaloarea unor bunuri dobândite în timpul căsătoriei, însă fiind deja folosite în renovarea imobilului, au devenit imobile și nu mai pot fi aduse fizic la masa de partaj, putând fi împărțită doar contravaloarea lor.
Urmare a faptului s-a început executarea silită împotriva reclamantei, aceasta a apreciat că va fi acoperită cota sa de îndatorare de 20% solicitată, astfel că până la finalizarea prezentei cauze, va fi achitată o sumă considerabilă, iar în măsura în care suma achitată până la finalul prezentului dosar va depăși cota de 20%, a solicitat ca diferența să fie achitată de pârât cu titlu de sultă.
Sub aspect probatoriu, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, expertiza tehnică judiciară și interogatoriul pârâtului.
Cererea nu a fost întemeiată în drept și a fost însoțită de următoarele înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 7-46): contract de credit nr._/30.07.2010, tranzacție bancă, adresă de înființare poprire, sentință civilă nr. 2374/28.03.2011 a Judecătoriei Sector 6, bonuri fiscale, facturi, carte de identitate M. A..
La data de 09.01.2015, pârâtul a formulat întâmpinare(filele 214-215), prin care a invocat, în principal, - prescripția dreptului de creanță în cuantum de 35.260 lei pe care reclamanta îl solicită cu privire la îmbunătățirile făcute asupra imobilului situat în Corn. Brezoaiele, ., Jud. Dâmbovița, prescripție care s-a împlinit la data de 29.06.2013; - excepția lipsei calității procesual pasive cu privire la invocarea dreptului de creanță în cuantum de 35.260 lei pe care reclamanta l-a solicitat cu privire la îmbunătățirile făcute asupra imobilului situat în Corn. Brezoaiele, ., Jud. Dâmbovița, întrucât a arătat că pârâtul nu este proprietarul acestui imobil.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de constatare a dreptului de creanță în cuantum de 35.260 lei pe pare reclamanta l-a solicitat că neîntemeiat.
Prin aceeași întâmpinare pârâtul, a mai solicitat:
1. respingerea cererii de lichidare a regimului matrimonial alcătuit din contract de credit nr._/30.07.2010. pentru suma de 62.705.46 lei, întrucât în prezent contractul de credit de nevoi personale a fost pus în executare de către creditoare pârâtului și i se reține suma de 400 lei, iar reclamantei suma de 655 lei;
2. respingerea cererii de lichidare a regimului matrimonial alcătuit din bunurile mobile: bucătărie C., dormitor B. întrucât aceste bunuri nu se află în posesia pârâtului și nu le-a folosit niciodată;
3. respingerea cererii privind atribuirea contractului de credit în lotul pârâtului și totodată respingerea cererii privind reținerea gradului de îndatorare de 80% în favoarea pârâtului și 20% în favoarea reclamantei, credit în valoare de_ lei, suma de restituit 62.705,46 lei;
4. respingerea cererii de obligare a pârâtului la plata contravalorii creditului începând cu luna mai 2014, întrucât ambii au folosit suma de bani în comun, iar obligarea reclamantei la plata ratelor scadente este făcută în baza unui titlu legal;
5. respingerea cererii de readucere la masa partajabila a sumei de 6.812,10 lei reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate pe numele reclamantei;
6. respingerea cererii de constatare de acoperire a cotei de îndatorare de 20% solicitată de reclamanta, întrucât banii au fost folosiți în interes comun și pentru cheltuieli comune, astfel și gradul de îndatorare trebuie să fie de 50% pentru fiecare coîmprumutat.
În apărare pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta din anul 2008, căsători ce a fost desfăcută la 28.03.2011 în baza sentinței civile nr. 2374/28.03.2011 pronunțate de Judecătoria Sector 6.
În timpul căsătoriei au contractat un credit de nevoi personale ni_/30.07.2010 la BRD pentru suma de 44.000 lei, pârâtul având calitatea de împrumutat și reclamanta de coîmprumutat. Imediat după separarea în fapt, înainte de divorț, pârâtul a arătat că a rugat-o pe reclamantă să meargă la bancă pentru a face o convenție cu banca de a mări perioada de restituire a ratelor pe o perioadă de 30 de ani, astfel să fie micșorata rata la circa 350 lei, pe care dorea să o plătească acesta. Reclamanta nu a dorit acest lucru, astfel creditoarea BRD a pus în executare contractul de credit și le-a pus poprire la ambii pe salariu reținând o sumă de 400 lei pentru pârât și circa 600 lei reclamantei. Contractul de credit fiind o convenție încheiata cu banca, solicitările reclamantei de a i se atribui obligația de plată a ratelor scadente, a susținut pârâtul că este nelegala, astfel pe cale de consecința a solicitat respingerea cererii reclamantei de atribuire a contractului de credit și a stabili gradul de îndatorare conform cotelor solicitate de aceasta.
Din suma de 44.000 lei s-au plătit anumite datorii, factura în cuantum de 6.812,10, reclamanta a dat tatălui acesteia 10.000 lei pentru a pleca în Germania, 3000 lei a dat fratelui ei să treacă clasa la liceu, precum și bani cheltuiți pe drum la V. întrucât acesta locuiește acolo; 10.000 lei cheltuieli pe analize medicale, ecografii, consultații medicale la Clinica ROMAR P. în perioada când a fost însărcinată.
Creditul de nevoi personale a fost folosit și pentru acoperirea unor datorii comune, respectiv un contract pentru emitere card credit nr_, în valoare de 8000 lei, acoperire care s-a făcut la 30.07.2010, cu suma de 8100, descoperire făcută ulterior tot în timpul căsătoriei, astfel în prezent pârâtul fiind obligat la plata a 15.000 lei.
De asemenea, cu privire la factura în cuantum de 6.812,10, a precizat că aceasta a fost plătită în baza unui card de creditare la Bricostor, iar pentru a nu mai plați o dobândă foarte mare a fost achitată din creditul de nevoi personale, cel de 44.000 lei.
A precizat faptul că reclamanta în mod nereal afirmă că a existat o promisiune de vânzare-cumpărare verbală cu privire la achiziționarea imobilului din Com. Brezoaiele, ., Jud. Dâmbovița și că toate cheltuielile s-au făcut cu renovarea acestei case. Afirmațiile făcute nu sunt reale întrucât aceasta nu știe cine este proprietarul casei, aceasta a depus înscrisuri, copie facturii prin care încearcă să dovedească că au fost achiziționate anumite bunuri, bunuri care, a arătat că în prezent nu se află în posesia pârâtul, iar în situația în care dorește contravaloarea acestora a considerat că trebuie să facă dovada unde se află aceste bunuri și în posesia cui se afla.
Pârâtul împreună cu reclamanta nu aveau cum să renoveze o casă asupra căreia nu aveau o convenție în forma scrisă, existând riscul ca toate cheltuielile care s-au făcut să nu fie recunoscute de către proprietarul casei.
A menționat faptul că reclamanta a păstrat toate facturile, chitanțele tocmai în ideea de a-l obliga să acopere aceste cheltuieli, dar aceasta a dus bunurile la tatăl acesteia. Creditul a fost cheltuit în mod comun de către reclamantă și pârât pentru existența de zi cu zi, pentru acoperirea unor datorii comune, analize medicale în perioada sarcinii.
Pârâtul a mai arătat că în perioada cât a avut bani împrumutați de la bancă, reclamanta și-a cumpărat haine, se plimba numai cu taxiul, a dat bani la rude, astfel suma de 44.000 lei s-a cheltuit destul de repede, iar în prezent când este vorba de achitat ratele, aceasta dorește ca numai pârâtul să le achite. Întrucât a fost de rea-credința și nu a dorit să rezolve situația creditului cu banca în sensul măririi termenului de restituire a ratelor și totodată micșorarea acestora, a solicitat respingerea acțiunii promovate de aceasta.
Cu privire la dreptul de creanță asupra sumei de 35.260 lei, suma ce reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Jud. Dâmbovița, solicitat să se respingă ca prescris acest drept, întrucât s-a împlinit termenul de 3 ani de când aceasta putea să solicite restituirea banilor și totodată ca acțiunea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât pârâtul nu este proprietarul acestui imobil.
În situația în care instanța ar trece peste excepțiile invocate, a solicitat respingerea cererii de constatare a dreptul de creanța asupra sumei de 35.260 lei ca neîntemeiat, arătând că, practic, reclamanta solicită în mod netemeinic și nelegal o sumă cu mult mai mare decât s-a cheltuit, astfel această dorește un drept de creanța cu mult mai mare decât banii împrumutați.
În prezent, pârâtul a arătat că are un grad de îndatorare mai mare fiind obligat să restituie suma de 8000 lei, suma care în prezent a ajuns la 15.000, bani cheltuiți de asemenea în comun.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 alin. 1 Cod procedură civilă.
Sub aspect probatoriu, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și a probei testimoniale cu un martor.
A fost anexat întâmpinării, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul pentru emiterea cardului de credit, din data de_ (filele 216-229).
La data de 16.02.2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 234-235), prin care a solicitat respingerea ei ca neîntemeiată și, pe fondul cauzei, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, solicitând lichidarea regimului matrimonial.
În primul rând, referitor la excepția excepția prescripției dreptului de creanță în cuantum de_ lei, a solicitat respingerea acestei excepții, dat fiind faptul că a solicitat în subsidiar reținerea unui drept de creanță asupra acestei sume de bani, întrucât ea reprezintă contravaloarea bunurilor achiziționate efectiv de cele două părți în timpul căsătoriei, bunuri care au fost folosite în renovarea unui imobil situat în Corn Brezoaele, . jud. Dâmbovița. După cum se poate observa din conținutul întâmpinării, pârâtul nu contestă achiziționarea acestor bunuri, drept pentru care ele constituie masa de partaj, și trebuie supuse împărțelii, aceasta fiind cererea cu care reclamanta a precizat că a investit instanța de judecată. De asemenea, a arătat că a solicitat ca, în măsura în care bunurile nu mai pot fi fizic aduse la masa de partaj, să fie adusă contravaloarea acestora, acesta fiind un capăt de cerere subsidiar. Din bunurile achiziționate, a căror valoare însumează_ lei, există fizic și pot fi aduse la masa de partaj. Așadar, a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de creanță ca neîntemeiată.
În al doilea rând, referitor la excepția lipsei calității procesual pasive cu privire la invocarea dreptului creanța, raportat la faptul că nu este proprietarul imobilului din . jud. Dâmbovița, a solicitat respingerea acestei excepții, întrucât nu a invocat niciun moment ca pârâtul ar avea această calitate de proprietar al imobilului. Reclamanta a subliniat faptul că în cererea de chemare în judecată a susținut că în urma unei promisiuni de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul indicat mai sus, pârâtul a încheiat contractul de credit nr_/30.07.2010, la BRD, pentru suma de 44.000 lei, acesta având calitatea de împrumutat, iar reclamanta de co-împrumutat, din care a fost acoperit un credit de nevoi personale al pârâtului, în valoare de 8100 lei, iar suma rămasă, respectiv_ lei a fost cheltuită după cum urmează: au achiziționat materiale de construcție în valoare de 6640 lei, mobilă de bucătărie C. în valoare de 920 lei, mobilă de dormitor B. în valoare de 1840 lei, tabla tip Lindab pentru acoperiș în valoare de 7000 lei, au efectuat tâmplărie pvc termopan în valoare de 7000 lei, diferența a fost achitată muncitorilor care au efectuat lucrările, toate acestea fiind executate regie proprie.
Reclamanta a susținut că nu face obiectul cererii de chemare în judecată faptul că pârâtul este sau nu proprietarul imobilului, bunurile și îmbunătățirile aduse imobilului fiind însă executate de către părți, fac parte din regimul matrimonial, și este firesc să fie supuse partajării, iar în măsura în care pârâtul nu deține în proprietate acest imobil, se poate îndrepta împotriva proprietarilor imobilului, în speță mama sa.
În al treilea rând, referitor la respingerea solicitărilor reclamantei, și anume lichidarea regimului matrimonial, privitul contractul de credit nr._/30.07.2010, pentru suma de_,46 lei, atribuirea contractul de credit în lotul pârâtului și reținerea unui grad de îndatorare de 80% în favoarea acestuia și 20% in favoarea reclamatei, credit în valoare de_ lei, suma de restituit_,46 lei, obligarea pârâtului la plata contravalorii creditului începând cu luna mai 2014, întrucât de la acea dată s-a început executări silită împotriva reclamantei și să se constate acoperită cota sa de îndatorare de 20% solicitată, întrucât s-a început executarea silită împotriva sa, astfel că până la finalizarea prezentei cauze, va fi achitată o sumă considerabilă, iar în măsura în care suma achitată până la finalul prezentului dosar va depăși cota de 20%, solicitarea ca diferența să fie achitată de pârât cu titlul de sultă, apărarea pârâtului este neîntemeiata și solicită respingerea acesteia și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei au fost beneficiarii unei promisiuni de vânzare cumpărare a imobilului mai sus menționat, motiv pentru care au decis să efectueze îmbunătățiri, achiziționând o primă tranșă de materiale și bunuri, în valoare de 6812,10 lei, așa cum rezultă din Factura Fiscală nr._, emisă de Bricostore la data de 29.06.2010. Ulterior, pârâtul a achiziționat un credit în valoare de_ lei, contractul de credit nr._/30.07.2010, la BRD, pentru suma de 44.000 lei, acesta având calitatea de împrumutat, iar reclamanta de co-împrumutat, din care a fost achitat un credit de nevoi personale al pârâtului în valoare de 8100 lei, iar diferența a fost folosită integral în renovarea imobilului. Promisiunea de vânzare nu s-a concretizat în timpul căsătoriei, ci după desfacerea căsătoriei, bunul fiind cumpărat de mama pârâtului, tocmai pentru a fi reclamanta prejudiciată și în situația unui partaj, imobilul să nu facă obiectul partajării.
După desfacerea căsătoriei, pârâtul a încetat să plătească ratele, motiv pentru care, la data de 03.04.2014 s-a început executarea silită împotriva sa, fiind întocmit dosarul de executare 161/E/03.04.2014, de către Biroul Executorilor Judecătorești Chitescu și Marchidanu., iar la data de 21.05.2014, s-a luat măsura înființării popririi asupra cotei de 1/3 din drepturile sale salariale, deși creditul a fost folosit în întregime în renovarea unui imobil aparținând în prezent mamei pârâtului, aceasta fiind și rațiunea solicitării față de instanță de a atribui creditul în lotul pârâtului, reținând în favoarea acestuia un grad de îndatorare de 80%, și 20 % în favoarea reclamantei.
Urmare a faptului s-a început executarea silită împotriva reclamantei, aceasta a apreciat că va fi acoperită cota sa de îndatorare de 20% solicitată, astfel că până la finalizarea prezentei cauze, va fi achitată o sumă considerabilă, iar în măsura în care suma achitată până la finalul prezentului dosar va depăși cota de 20%, a solicitat că diferența să fie achitată de parat cu titlul de sultă.
Reclamanta a precizat că nu contestă faptul că contractul de credit a fost încheiat în timpul căsătoriei, moment la care și-au asumat în comun restituirea sa, totuși a învederat instanței că trebuie să fie analizată efectiv destinația sumei obținute, și cine este beneficiarul acesteia, în acest sens, pârâtul, drept pentru care nu poate fi acceptată ipoteza că ratele să fie achitate în întregime de reclamantă, pârâtul fiind rău platnic, în condițiile în care reclamanta nu a avut și nu are niciun beneficiu de pe urma acestui credit, a fost indusă în eroare în timpul căsătoriei, printr-o promisiune falsă de vânzare cumpărare, ce a determinat acceptul său la contractarea creditului, și a arătat că este în continuare indusă în eroare, fiind executată silit pentru un credit de care reclamanta efectiv nu se folosește.
A solicitat respingerea afirmațiilor pârâtului potrivit căruia suma de bani obținută din credit ar fi fost destinată exclusiv spre folosința familiei reclamantei, neexistând nicio dovadă asupra repartiției acestor sume de bani, în schimb a solicitat să se constate faptul că a probat în totalitate destinația sumei de bani obținute din credit, fiind atașate la dosar chitanțe și facturi aferente. Creditul de nevoi personale de 8100 lei a fost achitat exact în ziua ridicării sumei de la BRZ, pârâtul recunoscând ziua de 30.07.2010.
A mai solicitat înlăturarea afirmațiilor tendențioase privind cheltuirea sumei de_ lei pentru plimbări cu taxiul și achiziționarea de haine, întrucât nu au legătură cu realitatea.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere situația acesteia, faptul că are un copil în întreținere, pârâtul nu își îndeplinește în niciun fel obligațiile părintești, nu vizitează minora și nici măcar nu-i telefonează, iar în urma divorțului, aceasta a rămas practic în stradă, fiind nevoită să își achiziționeze un imobil printr-un credit bancar, însă este în situația de a pierde acest imobil ca urmare a executării silite începute împotriva sa, pentru creditul contractat în timpul căsătoriei, astfel încât întregul ei salariu este destinat acoperirii ratelor sau executării silite, ceea ce poate afecta buna creștere și îngrijire a minorei.
A mai rugat să se observe faptul că pârâtul încearcă să denatureze adevărul și să inducă instanța în eroare, prin afirmații defăimătoare și contrare realității, deși cunoaște foarte bine starea de fapt.
Pentru toate aceste argumente, a solicitat respingerea apărărilor pârâtului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, toate susținerile reclamantei fiind conforme cu realitatea și fiind dovedite prin înscrisuri atașate cererii de chemare în judecată.
Pârâtul a depus la dosar concluzii scrise.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: părțile au fost căsătorite începând cu 18.04.2008, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 2374/28.03.2011 a Judecătoriei Sector 6 București; pe durata căsătoriei, la data de 30.07.2010 soții au contractat un credit – contract de credit nr._/30.07.2010 încheiat cu BRD. pentru suma de 44.000 lei, cu rambursare în 84 luni, termen scadent de restituire la 30.07.2017 ;
Părțile nu au susținut și nu au prezentat o dovadă în sensul că au ales un alt regim matrimonial în afara celui legal astfel că raporturilor patrimoniale dintre soți le sunt aplicabile regulile regimului comunității legale - art. 339 și urm. Cod.civ. ; instanța constată că contractul de credit este semnat de ambii soți, în calitate de codebitori, astfel că, față de dispozițiile art. 351 lit. b cod.civ. reține că obligația de rambursare a ratelor de credit este o obligație comună; instanța reține de asemenea că potrivit art. 385 cod.civ. regimul matrimonial a încetat între soți la momentul introducerii cererii de divorț, respectiv la data de 30.11.2010..
Potrivit probelor administrate în cauză – înscrisuri, interogatori și declarații de martori ,părțile au dobândit în timpul căsătoriei o mobilă de bucătărie C. și o mobilă de dormitor B. și au efectuat lucrări de modernizare și extindere a unei construcții în localitatea Brezoiele, județul Prahova, imobil ce nu era în proprietatea lor;
În privința bunurilor mobile (bucătărie C. și o mobilă de dormitor B.) părțile susțin fiecare în parte că nu se află în posesia lor, nu cunosc unde se află în prezent, singurul aspect ce s-a lămurit în fața instanței fiind acela că bunurile s-au aflat într-un imobil închiriat de soți și că au rămas în acel imobil Prin răspunsul reclamantei la întrebarea 11 a interogatoriului aceasta recunoaște că ea a plecat din imobilul închiriat și a lăsat mobilierul acolo, recunoaștere ce nu poate duce la concluzia că bunurile nepreluate de reclamantă ar fi fost preluate de fostul soț și s-ar afla în posesia acestuia ;
Instanța reține că la momentul introducerii cererii de partaj bunurile constând în mobilier nu se mai regăsesc în patrimoniul soților și nu se pateu stabili unde se află astfel că o eventuală cerere de împărțire a acestora va fi posibilă numai în măsura în care părțile vor identifica persoana ce posedă bunurile și le vor recupera ( fie prin restituire voluntară, fie prin revendicare mobiliară) ; pentru ipoteza în care bunurile în cauă au fost abandonate de foștii soți, atunci efectele abandonării bunurilor se răsfrâng asupra ambilor, neputându-se accepta ca proprietarul care a abandonat un bun să pretindă atribuirea lui ( practic se pretinde atribuirea unor bunuri inexistente) celuilalt coproprietar și obligarea acestuia din urmă la plata unei despăgubiri sub formă de sultă. Abandonând bunurile proprietarul nu se poate sustrage efectelor acțiunii sale și prin urmare nu poate pretinde contravaloarea bunului abandonat și nici împărțeala lui astfel că instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea de partajare a acestor bunuri.
Sub aspectul partajării bunurilor achiziționate de părți în vederea renovării/extinderii imobilului din localitatea Brezoaiele instanța reține că reclamanta susține că ambii soți s-au implicat în această acțiune în baza unei promisiuni verbale de vânzare, promisiune făcută de o persoană pe care nu a identificat-o în concret, susținând de asemenea că această promisiune nu a fost respectată și că imobilul ar fi ajuns în proprietatea mamei pârâtului .
Instanța reține că eventualele aspecte financiare ce decurg din implicarea soților în susținerea financiară a lucrărilor de construcție urmează a se analiza printr-o cerere în contradictoriu cu promitentul vânzător sau cu proprietarul imobilului, fie pe temeiul răspunderii contractuale fie pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză ; împrejurarea că soții au hotărât să investească sume de bani în proprietatea unui terț nu se poate lămuri juridic prin analizarea raporturilor patrimoniale dintre soți ci, eventual printr-un proces în contradictoriu cu beneficiarul lucrărilor efectuate de soți;
Reținând că la dosar nu s-au administrat probe care să ducă la concluzia că pârâtul a fost beneficiarul lucrărilor de renovare/extindere, instanța reține că în raportul juridic invocat de reclamantă, ambele părți au aceeași poziție- de investitori și că nu s-a putut stabili identitatea beneficiarului investiției astfel că pretenția de a împărți materialele de construcție înglobate în acea construcție este interzisă de dispozițiile art. 580 cod.civ, iar eventualele pretenții izvorâte din această situație urmează a fi îndreptate fie împotriva promitentului vânzător în condițiile răspunderii contractuale, fie împotriva proprietarului imobilului, în condițiile art 580 alin. 2 cod.civ.
Pentru aceleași raționamente eventuala acțiune în constatare a dreptului de creanță se poate îndrepta doar împotriva celui ce a beneficiat de investițiile soților, neputând fi îndreptată de unul dintre soți împotriva celuilalt, motiv pentru care instanța urmează a reține că pârâtul nu poate avea calitate procesual pasiviă pe acest capăt de cerere întrucât raportul d edrept substanțial invocat de reclamnată i-ar conferi doar calitatea procesual activă, alături de reclamantă, împotriva proprietrului construcției sau împotriva celui ce s-a îmbogățit nejustificat prin investiția soților. ;
Aceleași considerente pentru care s-a reținut că pârâtul nu poate avea calitate procesual pasivă într-o cerere de partajare a bunurilor înglobate în construcția altuia, argumentează lipsa calității procesual pasive și în privința cererii subsidiare, de constatare a dreptului de creanță reprezentând contravaloarea materialelor de construcție achiziționate de soți și a manoperei achitată de aceștia.
În privința creditului nr._/30.07.2010 încheiat cu BRD.instanța reține că potrivit reglementărilor în vigoare ( atât cele anterioare apariției noului cod civil dar și a actualei reglementări) obligațiile asumate de soți se execută în condițiile în care au fost contractate; astfel, dacă ambii soți au contractat o obligație, indiferent de statutul actual al acestora ( căsătoriți sau divorțați) contractul încheiat va impune ca obligația să fie stinsă așa cum părțile au convenit la momentul asumării obligației – momentul încheierii contractului,respectiv de către ambii soți, dacă amândoi au calitatea de debitori.
Instanța reține că datoriile nu pot face obiectul unui proces de partaj, obligațiile de plată ale soților urmând a fi stinse în condițiile în care au fost contractate și la termenele convenite .Astfel, obligațiile comune urmează a fi stinse de către ambele părți iar obligațiile personale urmează a fi stinse de soțul ce a contractat obligația . În ipoteza în care codebitorii doresc o divizarea a datoriei comune, un astfel de demers nu se poate realiza fără concursul /acordul creditorului, printr-o procedură judiciară care va duce la modificarea contractului fără acordul creditorului iar în ipoteza în care creditorul este de acord cu această divizare, atunci nu mai este necesară urmarea procedurii judiciare, părțile contractante având posibilitatea modificării clauzelor contractului prin acordul lor de voință.
În privința executării în viitor a obligațiilor decurgând din contractul de credit bancar instanța reține că acest contract a fost semnat de ambii soți, aceștia având calități de codebitori, prin urmare ambii au obligația de a rambursa în viitor ratele de credit . Obligația oricăreia dintre părți de a rambursa ratele creditului izvorăsc din contractul de credit semnat ( în baza art. 969 cod.civ. în vigoare la momentul încheierii actului ), nefiind necesară, în acest scop, obligarea sa pe cale judiciară de a respecta un contract încheiat.
Reținând că aceste obligații nu pot face obiectul unui partaj ( prin divizarea obligațiilor ar fi încălcate drepturile creditorilor și ar fi forțați aceștia din urmă să primească plăți parțiale iar prin transmiterea întregii obligații comune în sarcina unuia dintre foștii soți raportul obligațional inițial ar fi modificat – prin înlăturarea unui debitor – fără consimțământul creditorului și fără ca măcar creditorul să fie parte în proces ) ele urmează a fi executate în condițiile în care au fost contractate ; însă, în măsura în care unul dintre foștii soți a executat singur obligație comună –plata ratelor de rambursare a unui împrumut - atunci el are dreptul de a solicita restituirea de către celălalt soț, a părții din plată ce ar cădea în sarcina acestuia din urmă, printr- o acțiune în pretenții iar nu printr-o cerere de partajare a datoriilor .
Reținând că soluția partajării creditului, solicitată de reclamantă nu este posibilă, pentru considerentele mai sus expuse, pentru aceleași considerente cu este posibilă nici „divizarea fictivă” a acestei obligații, în sensul considerării că prin rambursările efectuate de reclamantă aceasta și-a executat partea sa de obligație, că valoarea creditului nerestituit ar reprezenta partea de obligație a celuilalt debitor și pe cale de consecință să opereze o compensare de datorii între ceidoi debitori în detrimentul creditorului care are dreptul de a solicita recuperarea creanței sale de la un singur debitor, invocând solidaritatea convențională..
Față de soluția admiterii excepției lipsei calității procesual pasive instanța apreciază că nu se mai impune analizarea excepției prescripției dreptului material la acțiune sub aspectul cererii de constatare drept de creanță ;
Reținând că bunurile indicate de reclamantă nu pot fi supuse împărțelii judiciare și că nici creditul nerestituit, aflat în prezent în procedură de executare silită nu poate face obiectul unui partaj judiciar instanța urmează a respinge cererea ca neîntemeiată .
Văzând și dispozițiile art. 453 cod.proc.civ. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive.
Respinge cererea de constatare drept de creanță ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge ca neîntemeiată cererea de partaj bunuri comune privind pe reclamanta M. (fostă S.) A., cu domiciliul în București, . nr. 3, ., în contradictoriu cu pârâtul S. A. L., cu domiciliul în București, .. 18, ., ..
Obligă reclamanta la cheltuieli de judecată către pârât în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare ; cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 16.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „partaj bunuri comune ”, privind pe reclamanta M. (fostă S.) A. în contradictoriu cu pârâtul S. A. L..
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistată de apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul personal, legitimat de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistat de apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței apărătorul reclamantei arată că nu sunt în măsură să depună relațiile de la Primăria comunei Brezoaiele întrucât nu s-a răspuns cererii reclamantei și nici nu are speranțe că se va răspunde așa încât nu mai solicită termen în acest scop.
Față de lămuririle cerute de instanță cu privire la bunurile mobile, mobila B. și bucătăria C., instanța reține că poziția părților până la momentul actual este că aceste bunuri au existat în patrimoniul soților, că nici unul dintre soți nu le are în posesie, reclamanta susținând că bunurile au fost lăsate la imobilul din Brezoaiele înaintea divorțului iar pârâtul susținând că bunurile ar fi rămas în imobilul închiriat iar reclamanta este cea care a rămas în acel imobil închiriat.
Reclamanta prin apărător solicită ca valoarea bunurilor să fie stabilită ca fiind cea din factură.
Pârâtul prin apărător arată că se opune la această valoare.
La interpelarea instanței apărătorul reclamantei arată că aceasta nu poate să evalueze, în sensul că bunurile ce intră în masa partajabilă urmează a fi stabilită la valoarea de circulație, reclamanta personal arată că nu poate stabili valoarea de circulație a bunurilor decât la cea din factură, având în vedere că nu au fost folosite, reclamanta arată că evaluează cele două bunuri la valoarea de două mii lei.
La interpelarea instanței pârâtul personal arată că este de acord cu valoarea de două mii lei.
Instanța deliberând față de acordul părților asupra valorii bunurilor constată că nu mai este necesară evaluarea bunurilor prin expertiză.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra admiterii în principiu a cererilor comunicând totodată părților că va amâna pronunțarea hotărârii la 24.04.2015 pentru a le da posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, instanța să constate că în timpul căsătoriei cei doi soți au dobândit un activ, bunuri mobile, bucătărie C. și dormitor B. și un pasiv, contract credit pentru suma de_,46 lei și suma de 6812,10 lei reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate și folosite pentru renovarea imobilului din Brezoaiele. În ceea ce privește contractul de împrumut solicită ca instanța să rețină un grad de îndatorare al pârâtului la cota de 80% având în vedere că a fost folosit la renovarea imobilului din Brezoaiele. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că acest imobil nu a fost al soților însă martorul audiat a declarat că personal a efectuat lucrări la acel imobil, imobilul aparținea unui membru al familiei pârâtului având promisiunea că ulterior va fi al soților. Mai solicită reclamanta, față de acest pasiv partajabil, ca instanța să atribuie contractul de credit în lotul pârâtului și să rețină un grad de îndatorare de 80% în favoarea acestuia și de 20% în favoarea reclamantei, credit în valoare de_ lei, sumă de restituit_,46, și obligarea pârâtului la plata contravalorii creditului începând cu luna mai 2014, întrucât de la acea dată s-a început executarea silită împotriva reclamantei; solicită să se constate acoperită cota sa de îndatorare de 20% solicitată și întrucât s-a început executarea silită împotriva reclamantei apreciază că va fi acoperită cota sa de îndatorare. Solicită ca instanța să respingă susținerile pârâtului potrivit cărora suma de bani obținută din credit ar fi fost destinată exclusiv spre folosința familiei reclamantei, neexistând nicio dovadă în acest sens, la dosar reclamanta a depus dovezi, chitanțe după luarea creditului, 20% cota reclamantei. În consecință arată reclamanta că această sumă de bani din credit folosită de pârât în scopul său personal, poate la acel moment nu, dar, acum reclamanta apreciază că partea sa din acel credit a fost achitată motiv pentru care solicită ca instanța să atribuie în lotul pârâtului diferența de 80%, parte din credit ce nu a fost achitată. Solicită totodată ca instanța să se pronunțe și pe dreptul de creanță, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul prin apărător arată că, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului de creanță în cuantum de_ lei potrivit art. 2517 cod civil acesta s-a prescris, nu există un raport juridic față de dreptul de creanță. Cu privire la cererea de lichidare a regimului matrimonial solicită respingerea, arată că la acest moment este pus în executare acest contract de credit iar o eventuală modificare a executării contractului contravine legii. Cu privire la bunurile mobile părțile au evalua aceste bunuri la valoarea de 2 000 lei; cu privire la gradul de îndatorare 80% pârâtul și 20% reclamanta, solicită ca instanța să respingă această solicitare, banii au fost cheltuiți pe datorii comune, reclamanta și-a ajutat fratele, tatăl, alți bani au fost cheltuiți pe analize la doctor. Cu privire la contractul de credit de 8 mii lei la acest moment solicită ca instanța să respingă gradul de îndatorare și solicitarea reclamantei de atribuire a contractului în lotul pârâtului. Solicită de asemenea ca instanța să respingă cererea reclamantei cu privire la îmbunătățirile aduse unui imobil al altei persoane și nu solicită nici atribuirea bunurilor, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepțiilor, arată că este firesc ca toate datoriile să fie aduse la partaj, instanța să aprecieze cu privire la excepția calității procesual pasive, reclamanta nu solicită imobilul, solicită constatarea îmbunătățirilor făcute imobilului.
INSTANȚA
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise,
D I S P U NE
Amână pronunțarea hotărârii la data de 24.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2691/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2993/2015.... → |
|---|
