Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4660/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4660/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 4660/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4660
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanta B. M. M. în contradictoriu cu pârâtul B. O., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 3.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 08.05.2015 reclamanta B. M. M. a chemat în judecată pârâtul B. O. solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună provizoriu, până la soluționarea pe fond a dosarului de divorț, stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă, respectiv în . nr. 4, ., ., București, unde deține dreptul de a locui împreună cu copiii, conform contractului de comodat încheiat cu sora sa în data de 04.05.2015, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere, creștere și educare a minorilor, începând cu data introducerii cererii de divorț, calculată în funcție de veniturile declarate de soț în cererea de chemare în judecată sau în funcție de alte criterii stabilite de instanță, obligarea pârâtului la înapoierea certificatului de naștere al minorului B. O., precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, este soția pârâtului, iar din căsătoria încheiată la data de 06.01.2012 au rezultat minorii B. A., în vârstă de 3 ani și 3 luni și B. O., în vârstă de 4 luni, domiciliul comun fiind în apartamentul de trei camere al socrilor săi din București, ., ., ., unde, împreună cu soțul și cei doi copii, ocupă o cameră de 10 mp, cu acces la dependințe. A învederat că în acest apartament mai locuiește și fratele pârâtului împreună cu soția și copilul acestora, iar, pe anotimpul de iarnă, și părinții soțului. De asemenea, a arătat că, la momentul stabilirii căsătoriei, socrii și soțul său au pretins de la părinții reclamantei o sumă fixă de bani, în euro, nereturnabilă, moment de la care au exercitat o presiune psihică constantă asupra sa și asupra familiei sale, întreținută în special de mama soacră și manifestată prin violență verbală, prin reproșuri zilnice și acuzații că nu am adus destui bani în familie. Din momentul în care a rămas însărcinată cu cel de-al doilea copil aceste acuzații s-au întețit pe motiv că mărirea familiei constituie atât un disconfort pentru socri care își petrec iernile în apartament, dar și reproșul că ”o familie mărită te lasă fără proprietate”. Ca pedeapsă pentru aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, pârâtul a amenințat-o cu divorțul, de atunci el manifestând o atitudine pasivă prin privarea de orice ajutor fizic și material, lipsindu-i pe copii de cele necesare traiului (deși dispune de resursele necesare) dar, și plină de ură și reproșuri. Reclamanta a învederat că după primirea citației de divorț (27 aprilie 2015) aceste manifestări s-au repetat zilnic având ca scop și rezultat crearea de condiții nefavorabile traiului, împiedicarea folosinței normale a locuinței și perturbarea liniștei copiilor. Astfel, fratele pârâtului, B. I., cu domiciliul la aceeași adresă, în timp ce copiii dorm, dă muzica la maxim motivând că acțiunea de divorț introdusă de soțul reclamantei i-a produs un motiv de bucurie, închide gazele în timp ce gătește, privându-i de hrană atât pe aceasta cât și pe copii, lovește amenințător cu pumnul în diverse obiecte din camera în timp ce alăptează, fără ca pârâtul să intervină, deschide ușa camerei unde stă cu cei doi copii să verifice dacă a plecat și o alungă zilnic din casă. În continuare, reclamanta a arătat că accesul la sufrageria apartamentului unde copilul se joacă în timpul zilei i-a fost interzis, ușa a fost încuiată cu cheia, precum și faptul că pârâtul lipsește nopțile de acasă lipsind-o de orice ajutor fizic și material, iar la întoarcere stă la televizor până la ora 16 când pleacă să aducă pe fiica fratelui de la grădiniță, acesta fiind singurul prilej când acceptă să-l scoată și pe copil la plimbare. A mai arătat că pârâtul nu prezintă dragoste și afecțiune față de copii, iar, când coboară din casă să cumpere cele necesare copiilor, pe de o parte, este amenințată că va schimba yala de la . că va rămâne în stradă cu copiii, iar, pe de altă parte, ste amenințată că dacă va pleca, lucrurile personale ale acesteia și ale copiilor vor fi tăiate, arse și distruse, acțiuni de violență au indus o stare de teamă și teroare asupra copiilor.
A solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale privind stabilirea domiciliului minorilor, respectiv urgența, caracterul vremelnic și nerejudecarea fondului, urmând ca la luarea măsurii încredințării minorilor instanța să țină seama exclusiv de interesul acestora, de vârsta copiilor, de nevoile lor, de atașamentul față de mamă, garanțiile morale și materiale pe care fiecare dintre părinți le prezintă, gradul de afecțiune al părinților față de copil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996-999 C.pr.civ, art. 148-151 C.pr.civ., art.524- 525 C.civ, 148-151C.pr.civ, art. 192 C.pr.civ, art. 194-195 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei anchete sociale și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, carte de identitate, certificat de căsătorie, certificat de naștere minor B. A., certificat de naștere minor B. O., contract de comodat, adeverință de salariat.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanță.
La data de 12.06.2015, urmarea a adresei instanței, la dosarul cauzei a fost depus referatul de anchetă socială efectuat de către Primăria Sector 3 la domiciliul reclamantei din București, . nr. 4, ..
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 06.01.2012, iar din căsătoria acestora au rezultat minorii B. A., născut la data de 02.02.2012, și B. O., născut la data de 23.12.2014, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie și certificatele de naștere depuse la dosar (filele 9-11).
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București se află înregistrat și dosarul cu nr._, având ca obiect divorțul între părți și cereri accesorii cu privire la situația juridică a minorilor.
Potrivit dispozițiilor art. 919 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În ceea ce privește condițiile speciale prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale, instanța reține că dispozițiile art. 996 C.proc.civ. reglementează posibilitatea ca instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsului textului de lege arătat reiese că cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate: existența unor cazuri grabnice, afirmarea de către reclamant a unei aparențe în drept, neprejudecarea fondului, iar măsurile solicitate să aibă caracter provizoriu.
În ceea ce privește existența unei situații care să impună urgența, în speță această situație este prezumată chiar de lege, aspect care rezultă din prevederile art. 919 Cod procedură civilă mai sus menționate, care stabilesc faptul că măsurile cu privire la locuința copiilor minori și la obligația de întreținere pot fi luate pe calea ordonanței președințiale.
Condiția de admisibilitate a neprejudecării fondului este îndeplinită, întrucât în cauză instanța nu va face o dezlegare a fondului litigiului între părți, ci va verifica dacă în favoarea reclamantei există aparența de drept, printr-o analiză sumară a probelor. De asemenea, este îndeplinită și condiția caracterului provizoriu, întrucât măsurile luate în cauză sunt valabile doar până la soluționarea litigiului pe fond, în dosarul având ca obiect divorțul între soți.
În ceea ce privește aparența de drept referitor la cererea de stabilire locuință minori, instanța constată că aceasta este în favoarea reclamantei, având în vedere vârsta fragedă a minorilor (3 ani, respectiv 5 luni), posibilitățile materiale de care dispune mama copilului, aflată în concediu pentru creșterea copilului (astfel cum rezultă din adeverința nr. 2756/11.03.2015 depusă la fila 12, față și verso, dosar), spre deosebire de pârât, cu privire la care nu se cunosc veniturile pe care le obține și nici dacă acesta este angajat în muncă, condițiile materiale și morale corespunzătoare pe care reclamanta le asigură minorilor în vederea creșterii și îngrijirii acestora (astfel cum rezultă din raportul de anchetă socială întocmit în cauză, depus la fila 29 dosar), reținând, totodată, și faptul că pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză prin care să își exprime poziția procesuală cu privire la cererea reclamantei și nu s-a prezentat, fără motive temeinice, la termenul de judecată la care a fost citat personal la interogatoriu, instanța urmând a socoti aceste împrejurări, conform art. 358 Cod procedură civilă, ca o mărturisire deplină în favoarea reclamantei.
Cu privire la plata pensiei de întreținere, aparența de drept este, de asemenea, în favoarea reclamantei, și rezultă chiar din prevederile legale în materie. Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. 3 C.civ., ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, iar dispozițiile art. 525 alin. 1 C.civ. prevăd că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Cuantumul pensiei de întreținere cuvenite descendentului minor se stabilește potrivit dispozițiilor art. 529 Noul Cod Civil. Astfel, „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti” (alin.1), ținând seama de cotele maximale din venitul net lunar al părintelui care pot primi o atare destinație, și anume până la ¼ pentru un singur copil aflat în întreținerea aceluiași părinte, până la 1/3 pentru doi copii, până la ½ pentru trei sau mai mulți copii. Cu privire la modalitatea de executare a pensiei de întreținere, potrivit art. 530 alin.3 NCC „pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere”.
În ceea ce privește data de la care se datorează întreținerea, potrivit art. 532 alin. 1 C.civ., pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 263 din cod civil și dispozițiile art. 31 alin.2 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părinții trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului și prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și faptul că nu s-a dovedit că pârâtul ar realiza venituri mai mari decât venitul minim pe economie, pe care se prezumă că orice persoană aptă de muncă îl obține (pentru că, altfel, nu s-ar putea explica cum își asigură propria existență), iar la data pronunțării prezentei hotărâri, venitul minim pe economie este în cuantum de 975 de lei, potrivit H.G. nr. 1091/2014.
Cererea de obligare a pârâtului la înapoierea certificatului de naștere al minorului se constată a fi neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a dovedit în cauză faptul că pârâtul ar deține originalul certificatului de naștere al minorului.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea, va stabili pe calea ordonanței președințiale locuința minorilor la mamă și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorilor, în cuantum de 162,5 lei pentru fiecare, începând cu data înregistrării cererii, 08.05.2015, până la majoratul copiilor, urmând a respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la înapoierea certificatului de naștere al minorului.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, constatând că pârâtul este partea care a pierdut procesul, instanța va obliga pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. M. M., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, . nr. 4, ., ., sector 3, împotriva pârâtului B. O., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sectorului 3 București, cu sediul în București, .-4.
Stabilește locuința minorilor B. A., născut la data de 02.02.2012, și B. O., născut la data de 23.12.2014, la mamă.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorilor B. A., născut la data de 02.02.2012, și B. O., născut la data de 23.12.2014, în cuantum de 162,5 lei pentru fiecare, începând cu data înregistrării cererii, 08.05.2015, până la majoratul copiilor.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la înapoierea certificatului de naștere al minorului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./16.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4318/2015. Judecătoria... → |
|---|
