Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5130/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5130/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5130/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINAȚ CIVILĂ NR. 5130
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 25.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. V.
GREFIER B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „ordonanță președințială”, privind pe reclamantul T. C. în contradictoriu cu pârâta C. R. și cu Autoritatea Tutelară P. S. 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamantul reprezentat de apărător ales, curatorul special desemnat pentru pârâtă, avocat A. A. N., lipsă fiind pârâta și cu Autoritatea Tutelară P. S. 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantului depune la dosar dovada citării pârâtei prin M. Publicitate, respectiv fila din ziarul cu anunțul de citare a pârâtei pentru termenul de azi și dovada achitării onorariului de curator special.
La interpelarea instanței reclamantul prin apărător și curatorul desemnat pentru pârâtă arată că nu au obiecții cu privire la competență.
Instanța deliberând reține că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei față de disp. art. 997, 114 și art. 94 lit. a Cod procedură civilă.
Instanța acordă cuvântul pe probatorii.
Reclamantul prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei pe care îl și depune la dosar și proba testimonială cu un martor, T. P., prezentă deja în instanță și care poate fi audiată.
Curatorul special desemnat pentru pârâtă arată că este de acord cu probele dar instanța să se pronunțe asupra utilității probei cu interogatoriu, în apărare consideră că înscrisurile de la dosar sunt suficiente pentru soluționarea cauzei.
Instanța deliberând încuviințează ambelor părți doar proba cu înscrisuri, încuviințează pentru reclamant proba testimonială cu un martor și respinge proba cu interogatoriu față de împrejurarea că pârâta nu a fost citată cu mențiunea „personal la interogatoriu” iar administrarea acestei probe ar duce la tergiversarea soluționării cauzei devenind incompatibilă cu urgența procedurii, după care, procedează la audierea martorei T. P., declarația acesteia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reclamantul prin apărător având cuvântul, față de dispozițiile art. 996 și urm. Cod procedură civilă, coroborat cu art. 496 Cod civil, solicită admiterea cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată, instanța să stabilească provizoriu locuința copiilor la domiciliul reclamantului până la soluționarea cererii privind exercitarea autorității părintești cu a cărei soluționare a fost investită Judecătoria S. 6 București, motivat de faptul că pârâta a plecat în Spania.
Curatorul special desemnat pentru instanță având cuvântul arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2015, reclamantul T. C. a chemat în judecată pârâta Cindea R. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pe cale de ordonanță președințială să se dispună stabilirea provizorie a locuinței minorilor T. C. G. și T. A. D. la locuința acestuia din București, ., sector 6, până la soluționarea cererii privind exercitarea autorității părintești cu a cărei soluționare a fost investită Judecătoria Sectorului 6.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând cu anul 2005 acesta a avut o relație de concubinaj cu pârâta Cindea R. iar în urma relației lor s-au născut minorii T. C. G. și T. A. D., născuți la data de 25.03.2008 și data de 27.07.2011 .
În toată această perioadă 2005-2014, a locuit împreună cu pârâta și cu cei doi copii ai acestora, precum și cu celalalt copil al pârâtei, I. Aris C., ce provine dintr-o altă căsătorie a pârâtei și cu bunica paternă în imobilul situat la adresa din București, ., sectorul 6 .
Reclamantul a precizat că la data de 17.09.2014, în timp ce se afla la serviciu, a primit din partea pârâtei un mesaj prin care aceasta îi comunica faptul că în ziua respectivă urma să plece în Spania împreună cu I. Aris C., la sora acesteia, pentru că voia să-l înscrie pe fiul ei la școală.Chiar și în situația în care vorbise înainte despre acest subiect al plecării ei în Spania reclamantul a arătat că, la data de 17.09.2007 a fost surprins de modalitatea în care pârâta a înțeles să-i comunice faptul că în acel moment se afla la aeroport și urma ca aceasta să plece din țară însă dată fiind situația deja creată a înțeles să nu înceapă o discuție în contradictoriu cu aceasta. Din conversația purtată cu pârâta, decursă în jurul orelor 12.30, a aflat că aceasta nu ar mai avea timp să-l ia pe C. de la școala, întrucât aceasta se pregătea să urce în avion, moment în care a realizat că fiul lor era singur în curtea școlii, nefiind supravegheat în tot acest timp.Pârâtul a precizat că întrucât nu s-a putut deplasa către școală, fiind la serviciu, a sunat-o pe bunica paternă, T. P. și a rugat-o să meargă repede spre școală, întrucât C. era singur în curtea scolii și nesupravegheat.De asemenea, pârâta i-a comunicat la telefon și faptul că nu mai poate merge nici cu D. la doctor la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G. A.” pentru, consultație și extragerea firelor survenite în urma operației - efectuată înainte cu 7 zile, deoarece chiar în ziua consultației a realizat că urma să plece în Spania.Din luna ianuarie 2015, reclamanta a precizat că pârâta a început să îl amenințe constant la telefon spunându-i că îi va lua copiii, fără acordul său, când acesta nu este acasă și îi va muta la ea oriunde, ori în Spania ori în București, pentru că ea este mama lor.
Inițial pârâtul a refuzat să creadă că pârâta ar fi capabilă să facă acest lucru, însă modalitatea în care a plecat inopinat în Spania (ulterior a observat că și-a luat absolut toate hainele din casă) l-a făcut să realizeze că pârâta este în stare să smulgă copiii din mediul în care s-au obișnuit, fără să o intereseze binele copiilor sau repercusiunile acțiunilor ei, acționând în aceeași modalitate și în ziua de 17.09.2014, când l-a lăsat pe C. în curtea școlii să o aștepte fără ca ea să se mai întoarcă să-l ia, de asemenea, uitând și de programarea la doctor a lui D.. Tot din luna ianuarie 2015, pârâta a început să facă presiuni și asupra copiilor, întrebându-i la telefon de fiecare dată dacă – vor sau nu să se mute la ea, în Spania sau în altă parte, moment în care a observat faptul că aceștia evitau să-i răspundă pârâtei la întrebările ce vizau mutarea lor cu ea.
Observând această situație, pârâta l-a rugat pe C., fiul cel mare, în vârstă de 8 ani, să-i răspundă sincer care este părerea lui legată de posibilitate mutării lui la mama sa, iar acesta i-a răspuns că s-a gândit la această întrebare, însă nu își dorește să se mute cu ea, pentru că este foarte atașat de reclamant, de bunică, de zona în care locuiește precum și de noua lui școală și noii lui colegi de clasă. Din momentul în care pârâta a plecat în Spania, aceasta nu s-a mai interesat de creșterea și educația copiilor și nu a mai contribuit cu alimente substanțiale sau bani pentru a le cumpăra minorilor T. C. G. și T. A. D., cele necesare traiului, respectiv: alimente, rechizite, haine, încălțăminte, medicamente etc. În luna aprilie 2015, în perioada sărbătorilor pascale, minorii au primit un pachet din partea pârâtei ce conținea următoarele produse: 1 pijama - fiecare copil, 1 pereche papuci-fiecare copil, precum și dulciuri.
Pa data de 15.06.2015, reclamantul a formulat și o cerere de schimbare a reprezentantului legal al alocației de stat către DGASPC S. 6, urmând să primească un răspuns din partea instituției, motivând cererea pe faptul că de aproximativ 9 luni, pârâta încasează pe nedrept banii proveniți din alocația de stat pentru copii, fără a contribui la creșterea acestora.
Cu privire la situația financiară a acestuia, reclamantul a arătat că mereu a avut un loc de muncă stabil, și-a câștigat și își câștigă existența prin muncă, pentru a le oferi copiilor T. C. G. și T. A. D. un trai decent.
Cu privire la locuința minorilor, reclamantul a arătat că acesta locuiește împreună cu minorii și cu bunica paternă, T. P., în imobilul situat în București, ., sector 6, Imobilul este format din 3 camere, o cameră fiind a copiilor, o cameră a acestuia și o cameră a bunicii paterne, celălalt proprietar al imobilului, sora sa T. locuind împreună cu soțul ei.
Totodată, reclamantul a arătat că s-a ocupat de creșterea și educarea copiilor ajutat fiind în permanenta și de bunica paternă.
Din cadrul caracterizărilor atașate la dosarul cauzei rezultă și faptul că reclamantul și bunica paterna au colaborat zilnic cu cadrele didactice.
După discuția purtată cu fiul său, reclamantul a înțeles să formuleze această ordonanță președințială, pe care a solicitat să se admită, tocmai pentru a împiedica acțiunile pârâtei de a lua copii, în mod abuziv și de a le muta locuința, școala, grădinița, fără acordul său. De asemenea și pentru ca acesta să acționeze în deplină legalitate în vederea ocrotirii intereselor superioare ale minorilor în interacțiunile cu instituțiile școlare, medicale etc.
Față de toate aceste considerente, reclamantul a apreciat că măsura stabilirii, temporare a locuinței minorilor chiar dacă are un caracter excepțional este justificată îndeplinind cu rigurozitate condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă.
Din analiza art. 996 din Codul de procedura civila rezultă fără nici o urmă de echivoc, faptul că sunt îndeplinite condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: (i) urgența -- condiția specifică generală și (ii) nerezolvarea fondului cauzei - condiția specifică specială.Legea prevede două situații în care instanța de tutelă poate aprecia existenta, urgenței, care sunt îndeplinite în prezenta cauză și anume: (i) păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere și (ii) prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar repara, (iii) a treia condiție nefiind necesară întrucât privește materia executării silite.
Or din probatoriul administrat în cauză, instanța poate identifica situația urgentei care ar justifica schimbarea vremelnică a domiciliului minorilor la locuința acestuia, prin pronunțarea unei sentințe civile în acest sens, astfel încât această sentința ar consfinți ceea ce a solicitat în petitul acțiunii și ar împiedica pârâta să părăsească țara sau să smulgă minorii din locuința lor, fără acordul acestuia.
De asemenea, tot din materialul probator care urmează a fi încuviințat, instanța va constata că acesta este singurul care se ocupă de întreținere și educația minorilor efectuând activitățile privind înscrierea privind instrucția școlară a minorilor, la grădiniță, la fotbal, după caz și înscrierea acestora, la medicul de familie.
Așadar, condiția urgentei rezultă și din nevoia de stabilire provizorie a minoruilor în vederea asigurării unui trai decent și a unei educații și supravegheri corespunzătoare, or, în lipsa acestei stabilități, s-ar putea cauza minorilor un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat, fiindu-le pusă în pericol sănătatea, educația și dezvoltarea armonioasă.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu un martor, precum și efectuarea unei anchete psihosociale la adresa de domiciliu a reclamantului.
În drept, art. 996 și urm. din N. Cod de pr. Civ., art. 496 din NCC
Reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri în copie filele 10-33.
La data de 09.06.2015, prin compartimentul registratură, a fost depus la dosarul cauzei referatul de anchetă socială.
În ședința publică din data de 25.06.2015, reclamantul a depus la dosar cerere de probatorii și declarația Doamnei C. I. precum și interogatoriul spre a-i fi administrat pârâtei.
În ședința din camera de consiliu, instanța a procedat la audierea martorei T. P. declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței; față de împrejurarea că pârâta s-a stabilit în Spania, nefiind cunoscută adresa concretă unde locuiește, instanța a dispus reprezentarea pârâtei prin curator special .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: minorii T. C.-G., născut la 25.03.2008 și T. A.-D., născut la 27.07.2011 au statut de copii din afara căsătoriei însă filiația este stabilită fațăde ambii părinți, astfel cum rezultă din actele de naștere depuse la dosar (fila 10 și 11) ; potrivit susținerilor reclamantului, confirmate de declarația martorului audiat în cauză ,minorii au locuit de la naștere până în prezent în domiciliul tatălui reclamant împreună cu mama pârâtă și cu bunica paternă; locuionța în cauză este copproprietatea reclamantului și a mamei și surorii reclamntului ; în momentul de față părinții minorilor s-au separat,, pârâta părăsind această locuință și stabilindu-se în Spania, fără a se cunoaște în concret adresa unde locuiește efectiv. ;
În prezent părțile sunt angajate într-un process având ca obeict :exercitarea autoritate părintească- dosarul nr._/303/2015 aflat pe rolul Judecătoriei S. 6 București
În ceea ce privește condițiile speciale prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri pe calea ordonanței președințiale, instanța reține că dispozițiile art. 996 C.proc.civ. reglementează posibilitatea ca instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsului textului de lege arătat reiese că cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții de admisibilitate: existența unor cazuri grabnice, afirmarea de către reclamant a unei aparențe în drept, neprejudecarea fondului, iar măsurile solicitate să aibă caracter provizoriu.
Dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății, astfel încât cererea de ordonanță președințială nu poate fi admisă dacă urgența există doar la data introducerii cererii, însă a dispărut ulterior acestui moment și înainte de pronunțarea hotărârii.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța reține că aceasta este îndeplinită în cauză, pentru următoarele considerente:
Astfel cum reiese din actele dosarului și din declarația martorului, prin părăsirea de către pârâtă a locuinței și stabilirea ei în Spania, practic a lipsit ambii copii de ocrotirea sa, i-a lăsat doar în ocrotirea tatălui și a bunicii paterne, existând însă un risc de a-i „ sustrage” fără acordului tatălui, din locuința în care copiii au locuit de la nașterea lor până în prezent și lipsindu-i de modul de viață pe care l-au deprins până în momentul de față ;
În ceea ce privește caracterul provizoriu, acesta presupune că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci este o cale de a dispune o măsură provizorie.
Având în vedere că pe rolul Judecătoriei sector 6 se află cauza civilă nr_/303/2015, având ca obiect exercitarea autorității părintești, măsurile dispuse prin prezenta vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, fiind îndeplinită așadar și condiția caracterului provizoriu al măsurilor ce pot fi luate prin intermediul acestei proceduri speciale.
Cât privește interdicția prejudecării fondului, aceasta oprește instanța de a verifica condițiile materiale concrete, legătura afectivă care există între reclamant și minori, precum și garanțiile morale pe care acesta le prezintă și care, toate, ar justifica stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantului. Cu toate acestea, instanța poate verifica aparența dreptului, cu observarea principiului interesului superior al minorilor. Or, din probele administrate, reiese, astfel cum s-a arătat anterior, că minorii au locuit în mod statornic la locuința reclamantului, de la naștere până în prezent, astfel că se impune ca situația socială și locativă a minorilor să rămână neschimbată până la soluționarea fondului litigiului .
Apreciind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.996 C.proc.civ.,, instanța va stabili, cu titlu provizoriu, locuința minorilor T. C.-G., născut la 25.03.2008 și T. A.-D., născut la 27.07.2011 la domiciliul reclamantului.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul T. C., cu domiciliul procedural ales în București, sector 1, .. 27-29,, etaj 3, Palatul UGIR, în contradictoriu cu pârâta C. R., cu domiciliul în București, sector 6, ., și cu Autoritatea Tutelară P. S. 6 București.
Stabilește provizoriu locuința minorilor T. C.-G., născut la 25.03.2008 și T. A.-D., născut la 27.07.2011 la domiciliul reclamantului, până la soluționarea cauzei civile_/303/2015.
Executorie .
Cu apel în 5 zile de la pronunțare; cererea de apel se depune la Judecătoria S. 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9539/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5131/2015. Judecătoria... → |
|---|
