Plângere contravenţională. Sentința nr. 1138/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1138/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1138/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1138
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. S. M.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul G. D. M., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B .- B. RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, prin avocat B. G., cu împuternicirea avocațială . nr._, depusă la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că intimata s-a conformat dispozițiilor instanței.
Instanța, constatând că se află la primul termen cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 Cod proc.civ. procedează la verificarea competenței Judecătoriei Sectorului 6 București, acordând cuvântul părților în acest sens.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 4 Cod proc.civ și art. 32 alin.1 din OG 2/2001.
În continuare, în temeiul art. 238 Cod proc.civ, acordă cuvântul contestatorului pe estimarea duratei de soluționare a prezentei cauze.
Contestatorul, prin avocat, estimează durata de soluționare a cauzei la 1 lună.
Instanța, față de împrejurările cauzei și susținerile reprezentantului convențional al reclamantei, estimează durata de soluționare a prezentei cauze la 1 lună.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe aspectul probatoriului.
Contestatorul,prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța acordă cuvântul părților cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de intimată prin întâmpinare.
Contestatorul, prin avocat, arată că este de acord cu încuviințarea probei.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod proc.civ., apreciind aceste probe utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal, exonerarea contestatorului de plata amenzii și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. Solicită să se țină cont de faptul că în procesul-verbal de constatare a contravenției s-ar fi reținut în sarcina contestatorului faptul că ar fi trecut pe roșu, însă aceste susțineri nu sunt confirmate de probe și prin urmare nu sunt veridice. Arată că a cerut prin completarea cererii introductive ca intimata să depună casete de înregistrare din care să rezulte faptul că s-ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului, intimata nu s-a conformat. Prin urmare, apreciază că înregistrările nu există, iar procesul-verbal nu a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, ci s-a procedat la oprirea contestatorului la o distanță de 200 de m de locul săvârșirii contravenției. Față de cele învederate, solicită admiterea contestației la executare.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2014, contestatorul G. D. M., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ întocmit de B. de Politie Rutieră, la data de 19.10.2014 și anularea efectelor produse de procesul verbal, și anume anularea aplicării amenzii în cuantum de 360 lei și suspendarea permisului auto.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în data de 19.10.2014, ora 3:42, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, a fost oprit de un echipaj al Politiei Rutiere în zona I. M.-Drumul Osiei și i s-a adus la cunoștință că a trecut pe culoarea roșie a semaforului, fiind amendat conform art. 52 alin. 1 OUG 195/2002 și art. 100 din același act normativ.
Contestatorul a precizat că nu a avut posibilitate de frânare în siguranță și a trecut pe culoarea galbenă a semaforului, deși observase mașină politiei, a preferat să treacă în siguranță pe culoarea galbenă a semaforului.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei (fila 4).
Contestorul a depus la dosar procesul verbal în original și înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (fila 5).
La data de 08.12.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Intimata a mai învederat că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În fapt, intimata arată că la data de 19.10.2014, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . . la intersecția cu . circulat la culoarea roșie a semaforului electric.
Prin manevra efectuată, petentul a încălcat prevederile art. 52 alin. (1) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rep. și totodată a creat pericolul producerii unui accident de circulație.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte încrisuri.
Procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit în urma constatării nemijlocite a unei situații de fapt de către un agent constatator, învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ. Jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28.06.2011, H. și alți 16 c. României, decizie de inadmisibilitate din 13.03.2012) a statuat că prevederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție. Astfel, s-a susținut că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
În drept, s-au invocat dispozițiile 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet. și art. 52 alin. (1) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea celor susținute, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri ().
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/19.10.2014, contestatorul G. D.- M. a fost sancționat contravențional de către intimata D.G.P.M.B. B. Rutieră cu amenda în cuantum total de 360 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.52 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 și sancționată potrivit art.100 alin.3 lit. d și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr.195/2002.
Agentul constatator a menționat că la data de 19.10.2014, ora 03:40, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . . la intersecția cu . efectuat virajul la dreapta circulând la culoarea roșie a semaforului electric.
Sub aspectul legalității actului de sancționare, se observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat. Instanța reține faptul că nici contestatorul nu a indicat vreun caz de nelegalitate a procesului-verbal.
În privința temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.
Astfel, chiar dacă petentul a negat fapta imputată în cuprinsul plângerii contravenționale precizând că a trecut pe culoarea galbenă a semaforului, întrucât nu a avut posibilitatea să frâneze, totuși acesta nu a administrat nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale, cu toate că avea această posibilitate pe parcursul prezentului proces.
În plus, conform susținerilor părților, fapta a fost constatată personal de către agentul de poliție, astfel că acesta a avut posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În speță, se constată că aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agentul de poliție cu propriile simțuri, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret contestatorul avea posibilitatea de a administra probe în susținerea apărării sale, dar din culpa sa a rămas în pasivitate.
Față de cele arătate, instanța consideră că procesul – verbal .._/19.10.2014 este conform realității fiind temeinic întocmit, întrucât în mod corect s-a reținut în sarcina contestatorului G. D. M. săvârșirea contravenției prevăzute de art.52 alin.1 din HG nr.1391/2006, coroborat cu art.100 alin.3 din OUG nr.195/2002, care sancționează nerespectarea culorii roșii a semaforului electric.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petentul nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate, ținând seama și de ora comiterii contravenției, dar și de necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și pentru a asigura o fluență în mișcare pentru toate autovehiculele. Instanța are în vedere și circumstanțele persoanale ale petentului, ce nu se află la prima abatere de la normele ce stabilesc regulile de circulație pe drumul public, potrivit istoricului de sancțiuni (fila 27).
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. nr._/19.10.2014, menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit, precum și sancțiunile principală și complementară dispuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. D. M. CNP_, domiciliat în București, ., sectorul 1 în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.-B. DE POLITIE RUTIERĂ cu sediul în București, .. 9-15, sectorul 3, împotriva procesului–verbal . nr._/19.10.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. S. M. A. S. P.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1135/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1174/2015. Judecătoria... → |
|---|
