Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 10820/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 18.12.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul A. C. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având in vedere lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța ia act că petentul a renunțat la audierea martorului V. Patrik C..
Instanța constată cauza in stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 16.04.2015, sub nr._, contestatorul A. C. – A., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a Procesului - Verbal de contravenție . nr._/29.03.2015, iar în subsidiar, să dispună anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea cererii în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că Prin Procesul - Verbal de contravenție . nr._ din data de 29.03.2015, în baza art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, republicată, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1500 lei de pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea 61/1991, reținându-se că: în data de 29.03.2013, ora 02, 40 a fost depistat la adresa din . scara blocului în timp ce tulbura liniștea a locatarilor prin țipete și prin faptul că a bătut cu palmele în ușile apartamentelor, fără a avea acest drept. Cu privire la procesul verbal contestat, contestatorul a apreciat că nedescrierea exactă a locului săvârșirii contravenției echivalează cu lipsa descrierii faptei contravenționale în actul de constatare al contravenției, iar absența acesteia este sancționată de art. 17 din OG nr. 2 / 2001 cu nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care nu este condiționată de dovedirea unei vătămări. În acest sens a învederat instanței faptul că din cuprinsul procesului verbal lipsește descrierea faptei, respectiv a numărului blocului, a scării imobilului unde s-a săvârșit așa - zisa faptă precum și indicarea numelor apartamentelor în care s-a bătut cu palmele. Pe cale de consecință, contestatorul a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile legale imperative care reglementează conținutul obligatoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției și nu a descris în mod corespunzător fapta reținută în sarcina sa, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită și mai ales a locului concret de săvârșire, a scopului urmărit și a urmărilor produse. Totodată, a considerat că nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora actul constatator trebuie să poarte alături de semnătură agentului constatator și semnătură contravenientului pe fiecare pagină în cazul în care contravenientul nu se afla de fată, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
În aceste condiții, contestatorul a apreciat că Procesul verbal contestat nu se bucură de prezumția de veridicitate întrucât agentul constatator nu a observat personal și nemijlocit săvârșirea faptei contravenționale. În ceea ce privește temeinicia contestatorul a considerat că fapta reținută în procesul verbal nu a fost constatată personal de către agentul de poliție, starea de fapt consemnată în procesul - verbal atacat, necorespunzând realității. În acest sens, contestatorul a învederat instanței faptul că în noaptea dinspre 28 -29 martie 2015 se afla într-un apartament din .. 8 ., sector 6, unde mă uitam la televizor la un meci de fotbal împreună cu colegul său, când în jurul orelor 01:20 vecină din apartamentul de dedesubt a sunat de câteva ori la interfon după care a venit și a bătut în ușă, a încercat clanța și i-a amenințat că dacă nu opresc televizorul și continuăm să vorbim, va chema Poliția. La momentul sosirii agenților de poliție contestatorul a arătat că nu se afla în scara blocului ci în apartament împreună cu colegul său, care, de altfel, le-a deschis și ușa iar aceștia au intrat și procedat la legitimarea contestatorului.
Acesta din urmă le-a solicitat la rândul său agenților să se legitimeze, însă a arătat că aceștia au refuzat, având un comportament batjocoritor. La solicitarea agențiilor constatatori, contestatorul a arătat că a ieșit pe scară, iar agenții au coborât la ușa vecinei care a sunat la poliție în timp ce contestatorul a coborât două trepte pentru a putea auzi afirmațiile vecinei. Având în vedere că nu a fost de acord cu cele reținute în sarcina sa, contestatorul a arătat că a fost agresat fizic și verbal și apoi dus la secția de poliție. Contestatorul a mai arătat că a refuzat să semneze procesul verbal, fiind supus la noi amenințări.
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate contestatorul a apreciat că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 și art. 21 alin.3 din O.G.2/2001, cu modificările și completările ulterioare. În aceste condiții, contestatorul a apreciat că nu se justifică aplicarea amenzii în cuantumul maxim prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991 republicată, sancțiunea aplicată fiind disproporționată față de fapta reținută în procesul verbal.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea procesul verbal ca fiind netemeinic și nelegal și exonerarea sa de la plata amenzii.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 61 /1991, OG 2/ 2001 și art. 6 CEDO.
În susținerea plângerii, a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, respectiv: Procesului - Verbal de contravenție . nr._/29.03.2015, copie CI.
Plângerea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 09.06.2015, intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a învederat instanței faptul că, prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct.26 din Legea nr. 61/19 (republicată), constând în aceea că la data de 29.03.2015, ora 02:10, în București sector 6, .. 8, ., contestatorul a fost depistat la adresa mai sus menționată, în scara blocului, în timp ce tulbura liniștea locatarii prin țipete și prin faptul că a bătut cu palmele în ușile apartamentelor, fără a avea acest drept.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, intimata a considerat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimului contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzut sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatat îndeplinite condițiile de formă cerute de lege. Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită autoritate publică, în formă și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisurilor se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului ac privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi cop caracter”. De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Intimata a mai arătat că înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției. Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martora V. E. și a probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal . nr._, fișă intervenție eveniment, borderou nr. 3982. Totodată, în ceea ce privește încuviințarea testimoniale, a arătat că se opune audierii în calitate de martor a persoanelor prevăzute de art. 315 C. pr. civ., precum și audierii domnului V. Patrik C., sancționat cu aceeași ocazie ca și contestatorul, prin procesul – verbal . nr._/ 29.03.2015., apreciind ca fiind subiectivă poziția acestuia, datorită relațiilor de prietenie cu contestatorul și că are un interes direct în cauză fiindcă acesta a formulat la rândul său plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/ 29.03.2015 (dosar civil nr._ 303/2015).
La data de 08.07.2015, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Prin cererea modificatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 24.09.2015, contestatorul a solicitat instanței să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu declarația martorului V. E..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.03.2015, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea 61/1991 reținându-se că, la data de 29.03.2015, ora 02:40, aflându-se pe scara C a blocului A3, situat pe .. 2, a tulburat liniștea locatarilor prin țipete și bătăi cu pumnii în ușile locatarilor, fără a avea acest drept.
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de către contestator cu privire la aspectul că, în procesul-verbal, nu s-a realizat o descriere suficientă a faptei, instanța constată că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este de natură a atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Având în vedere faptul că, în cauză, fapta a fost descrisă în mod complet, fiind indicate locul, data și ora săvârșirii faptei și modalitatea de săvârșire a acesteia precum și că au fost administrate probe cu privire la împrejurările referitoare la fapta descrisă în procesul-verbal, probe care vor fi avute în vedere de către instanță cu ocazia analizării temeiniciei procesului-verbal, instanța apreciază că acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat.
În ceea ce privește motivul invocat de către contestator în sensul că procesul-verbal nu este semnat de către acesta, instanța constată că acest aspect nu este de natură a-i provoca o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal în condițiile în care contestatorului i-a fost comunicat procesul-verbal și a învestit instanța prin prezenta plângere contravențională să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Astfel, instanța constată că neindicarea unei persoane în calitate de martor - asistent nu este de natură a afecta valabilitatea procesului-verbal contestat, întrucât potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prezența unui martor-asistent este necesară la momentul întocmirii procesului-verbal, în situațiile în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, pentru a confirma existența uneia dintre aceste situații, iar nu în ceea ce privește fapta contravențională.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
În cauză, instanța constată că fapta a fost constatată de agentul de poliție prin propriile simțuri, contrar susținerilor contestatorului, astfel cum este consemnat în fișa de intervenție aflată la fila 28 din dosar.
Totodată, instanța constată că cele consemnate în procesul-verbal, sunt confirmate de martorul V. E. care a declarat (fila 50) că se auzeau țipete de la etajul 1 din apartamentul în care locuiau contestatorul și colegul său, iar țipetele deranjau liniștea celor din . a apelat serviciul 112.
În consecință, instanța reține că cele constatate de către agentul de poliție prin propriile simțuri sunt confirmate de probele administrate în cauză în condițiile în care contestatorul nu a făcut dovada unei situații contrare deși sarcina probei îi incumba sub acest aspect potrivit art. 249 NCPC.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată față de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională în cuantumul maxim de 1.500 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire ale acestora, contestatorul tulburând liniștea locatarilor din imobilul în cauză, prin țipete, bătăi în ușile de acces ale apartamentelor acestora, la o oră târzie. Totodată, instanța are în vedere că nici la acest moment contestatorul nu a recunoscut săvârșirea faptei, neînțelegând gradul de pericol social al faptei sale.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul A. C.-A., cu domiciliul în Petroșani, .. 3, ., județul Hunedoara, CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. LB/Tehnored. PAS
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 18.12.2015
Instanța constituita din:
P. B. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul A. C. A. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, având in vedere lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța ia act că petentul a renunțat la audierea martorului V. Patrik C..
Instanța constată cauza in stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 16.04.2015, sub nr._, contestatorul A. C. – A., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a Procesului - Verbal de contravenție . nr._/29.03.2015, iar în subsidiar, să dispună anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea cererii în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că Prin Procesul - Verbal de contravenție . nr._ din data de 29.03.2015, în baza art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, republicată, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1500 lei de pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea 61/1991, reținându-se că: în data de 29.03.2013, ora 02, 40 a fost depistat la adresa din . scara blocului în timp ce tulbura liniștea a locatarilor prin țipete și prin faptul că a bătut cu palmele în ușile apartamentelor, fără a avea acest drept. Cu privire la procesul verbal contestat, contestatorul a apreciat că nedescrierea exactă a locului săvârșirii contravenției echivalează cu lipsa descrierii faptei contravenționale în actul de constatare al contravenției, iar absența acesteia este sancționată de art. 17 din OG nr. 2 / 2001 cu nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care nu este condiționată de dovedirea unei vătămări. În acest sens a învederat instanței faptul că din cuprinsul procesului verbal lipsește descrierea faptei, respectiv a numărului blocului, a scării imobilului unde s-a săvârșit așa - zisa faptă precum și indicarea numelor apartamentelor în care s-a bătut cu palmele. Pe cale de consecință, contestatorul a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile legale imperative care reglementează conținutul obligatoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției și nu a descris în mod corespunzător fapta reținută în sarcina sa, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită și mai ales a locului concret de săvârșire, a scopului urmărit și a urmărilor produse. Totodată, a considerat că nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora actul constatator trebuie să poarte alături de semnătură agentului constatator și semnătură contravenientului pe fiecare pagină în cazul în care contravenientul nu se afla de fată, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
În aceste condiții, contestatorul a apreciat că Procesul verbal contestat nu se bucură de prezumția de veridicitate întrucât agentul constatator nu a observat personal și nemijlocit săvârșirea faptei contravenționale. În ceea ce privește temeinicia contestatorul a considerat că fapta reținută în procesul verbal nu a fost constatată personal de către agentul de poliție, starea de fapt consemnată în procesul - verbal atacat, necorespunzând realității. În acest sens, contestatorul a învederat instanței faptul că în noaptea dinspre 28 -29 martie 2015 se afla într-un apartament din .. 8 ., sector 6, unde mă uitam la televizor la un meci de fotbal împreună cu colegul său, când în jurul orelor 01:20 vecină din apartamentul de dedesubt a sunat de câteva ori la interfon după care a venit și a bătut în ușă, a încercat clanța și i-a amenințat că dacă nu opresc televizorul și continuăm să vorbim, va chema Poliția. La momentul sosirii agenților de poliție contestatorul a arătat că nu se afla în scara blocului ci în apartament împreună cu colegul său, care, de altfel, le-a deschis și ușa iar aceștia au intrat și procedat la legitimarea contestatorului.
Acesta din urmă le-a solicitat la rândul său agenților să se legitimeze, însă a arătat că aceștia au refuzat, având un comportament batjocoritor. La solicitarea agențiilor constatatori, contestatorul a arătat că a ieșit pe scară, iar agenții au coborât la ușa vecinei care a sunat la poliție în timp ce contestatorul a coborât două trepte pentru a putea auzi afirmațiile vecinei. Având în vedere că nu a fost de acord cu cele reținute în sarcina sa, contestatorul a arătat că a fost agresat fizic și verbal și apoi dus la secția de poliție. Contestatorul a mai arătat că a refuzat să semneze procesul verbal, fiind supus la noi amenințări.
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate contestatorul a apreciat că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 și art. 21 alin.3 din O.G.2/2001, cu modificările și completările ulterioare. În aceste condiții, contestatorul a apreciat că nu se justifică aplicarea amenzii în cuantumul maxim prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991 republicată, sancțiunea aplicată fiind disproporționată față de fapta reținută în procesul verbal.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea procesul verbal ca fiind netemeinic și nelegal și exonerarea sa de la plata amenzii.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 61 /1991, OG 2/ 2001 și art. 6 CEDO.
În susținerea plângerii, a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, respectiv: Procesului - Verbal de contravenție . nr._/29.03.2015, copie CI.
Plângerea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 09.06.2015, intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a învederat instanței faptul că, prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct.26 din Legea nr. 61/19 (republicată), constând în aceea că la data de 29.03.2015, ora 02:10, în București sector 6, .. 8, ., contestatorul a fost depistat la adresa mai sus menționată, în scara blocului, în timp ce tulbura liniștea locatarii prin țipete și prin faptul că a bătut cu palmele în ușile apartamentelor, fără a avea acest drept.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, intimata a considerat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimului contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzut sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatat îndeplinite condițiile de formă cerute de lege. Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. 270 din Codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită autoritate publică, în formă și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisurilor se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului ac privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi cop caracter”. De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Intimata a mai arătat că înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției. Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martora V. E. și a probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal . nr._, fișă intervenție eveniment, borderou nr. 3982. Totodată, în ceea ce privește încuviințarea testimoniale, a arătat că se opune audierii în calitate de martor a persoanelor prevăzute de art. 315 C. pr. civ., precum și audierii domnului V. Patrik C., sancționat cu aceeași ocazie ca și contestatorul, prin procesul – verbal . nr._/ 29.03.2015., apreciind ca fiind subiectivă poziția acestuia, datorită relațiilor de prietenie cu contestatorul și că are un interes direct în cauză fiindcă acesta a formulat la rândul său plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/ 29.03.2015 (dosar civil nr._ 303/2015).
La data de 08.07.2015, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Prin cererea modificatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 24.09.2015, contestatorul a solicitat instanței să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu declarația martorului V. E..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.03.2015, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.500 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea 61/1991 reținându-se că, la data de 29.03.2015, ora 02:40, aflându-se pe scara C a blocului A3, situat pe .. 2, a tulburat liniștea locatarilor prin țipete și bătăi cu pumnii în ușile locatarilor, fără a avea acest drept.
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de către contestator cu privire la aspectul că, în procesul-verbal, nu s-a realizat o descriere suficientă a faptei, instanța constată că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 este de natură a atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Având în vedere faptul că, în cauză, fapta a fost descrisă în mod complet, fiind indicate locul, data și ora săvârșirii faptei și modalitatea de săvârșire a acesteia precum și că au fost administrate probe cu privire la împrejurările referitoare la fapta descrisă în procesul-verbal, probe care vor fi avute în vedere de către instanță cu ocazia analizării temeiniciei procesului-verbal, instanța apreciază că acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat.
În ceea ce privește motivul invocat de către contestator în sensul că procesul-verbal nu este semnat de către acesta, instanța constată că acest aspect nu este de natură a-i provoca o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal în condițiile în care contestatorului i-a fost comunicat procesul-verbal și a învestit instanța prin prezenta plângere contravențională să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Astfel, instanța constată că neindicarea unei persoane în calitate de martor - asistent nu este de natură a afecta valabilitatea procesului-verbal contestat, întrucât potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prezența unui martor-asistent este necesară la momentul întocmirii procesului-verbal, în situațiile în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, pentru a confirma existența uneia dintre aceste situații, iar nu în ceea ce privește fapta contravențională.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
În cauză, instanța constată că fapta a fost constatată de agentul de poliție prin propriile simțuri, contrar susținerilor contestatorului, astfel cum este consemnat în fișa de intervenție aflată la fila 28 din dosar.
Totodată, instanța constată că cele consemnate în procesul-verbal, sunt confirmate de martorul V. E. care a declarat (fila 50) că se auzeau țipete de la etajul 1 din apartamentul în care locuiau contestatorul și colegul său, iar țipetele deranjau liniștea celor din . a apelat serviciul 112.
În consecință, instanța reține că cele constatate de către agentul de poliție prin propriile simțuri sunt confirmate de probele administrate în cauză în condițiile în care contestatorul nu a făcut dovada unei situații contrare deși sarcina probei îi incumba sub acest aspect potrivit art. 249 NCPC.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată față de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională în cuantumul maxim de 1.500 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire ale acestora, contestatorul tulburând liniștea locatarilor din imobilul în cauză, prin țipete, bătăi în ușile de acces ale apartamentelor acestora, la o oră târzie. Totodată, instanța are în vedere că nici la acest moment contestatorul nu a recunoscut săvârșirea faptei, neînțelegând gradul de pericol social al faptei sale.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul A. C.-A., cu domiciliul în Petroșani, .. 3, ., județul Hunedoara, CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. LB/Tehnored. PAS
| ← Pretenţii. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI | Anulare act. Hotărâre din 11-12-2015, Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
