Pretenţii. Sentința nr. 751/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 751/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 751/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.751
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER A. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect obligatia de a face privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta . S. SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, reprezentată de administrator B. M. G., și pârâta, reprezentată de consilier juridic M. B. F., care depune la dosar delegație nr.2/29.01.2015.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea reprezentantului reclamantei, B. M. G., care prezintă CI . nr._, CNP_, care face dovada calității sale cu certificatul ONRC aflat la filele 21-22 dosar.
Având în vedere disp. art.131 C.p.c. și faptul că instanța este obligată să stabilească prioriar dacă este competentă să soluționeze cauza, întrucât prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale, față de prevederile art.132 C.p.c., instanța pune în discuție această excepție.
Pârâta, prin consilier juridic, având cuvântul în susținerea excepției, solicită admiterea excepției.
Apreciază că nu este competentă Judecătoria Sectorului 6, sediul pârâtei este în . aparține Judecătoriei Cornetu.
Prin întâmpinare a detaliat faptul că prin contract nu s-a stabilit un loc al executării contractului.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul cu privire la excepția necompetenței teritoriale, arată că toată activitatea s-a derulat în sectorul 6, aici a fost și sediul firmei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.07.2014, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta . S. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să respecte acordul de mediere și la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 12.03.2014, . SRL și . S. SRL au încheiat acordul nr.36 din data de 12.03.2014, în baza contractului de mediere nr. CM2-C7 din data de 12.03.2014, în conformitate cu prevederile din Legea medierii nr. 192 din 2006 cu modificările ulterioare.
Ambele societăți comerciale au consimțit la încheierea acestui contract prin acordul liber exprimat și neafectat de vicii de consimțământ.
. S. SRL și-a recunoscut debitul restant în valoare de 22.093,32 de lei, reprezentând facturi neachitate din 2012, și s-a obligat la plata ratelor lunare în valoare de 1.000 de lei pe lună până la stingerea datoriei, începând cu luna aprilie 2014.
Din data de 12.03.2014 și până la data actuală, pârâta nu a respectat acordul de mediere, neachitând nimic din debit.
În data de 19.06.2014, reclamanta i-a comunicat societății comerciale (prin scrisoare recomandată cu conținut declarat, primită în data de 23.06.2014 și semnată de către administrator M. A.), notificarea - somație prin care îi solicita achitarea debitului reprezentând contravaloare manoperă la produse. Pârâta nu a plătit si nu a luat legătura cu societatea reclamantă.
Este notoriu că înțelegerea legal încheiată constituie lege pentru părți. Explicațiile date în dicționar noțiunilor de acord și de contract sunt în același sens, că ambele reprezintă o înțelegere între două sau mai multe persoane cu drepturi și obligații.
Acordul de mediere este un contract, deci cu forță obligatorie pentru părți, conform art. 1270 din Noul Cod Civil. Legea însăși ar fi lipsită de sens dacă ar lăsa la dispoziția părților respectarea sau nerespectarea propriei înțelegeri din acordul de mediere.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr.192 din 2006 cu modificările ulterioare, art. 1270, 1516 și următoarele din Noul Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, acord încheiat la data de 12.03.2014 în baza contractului de mediere nr. CM2-C7 din data de 12.03.2014, contractul de mediere nr. CM2-C7 din data de 12.03.2014, notificare-somație nr.81 din data de 19.06.2014, situație facturi pentru perioada 01.01._14, confirmare de primire, notă de inventar si extras de cont din data de 31.12.2013.
La data de 05.11.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care, în raport de prevederile art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, având în vedere faptul că . S. SRL are sediul în oraș P., ., Camera 1, județul Ilfov.
Totodată, pârâta a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.113 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă întrucât în cuprinsul acordului de mediere părțile nu au convenit în mod expres locul executării contractului.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat faptul că în patrimoniul societății pârâte există un dezechilibru financiar, bazat pe lipsa de disponibilități financiare și din cauză de lichidități bănești disponibile nu și-a putut onora până la acest moment angajamentul asumat prin acordul de mediere nr.36/12.03.2014, astfel cum va proba prin înscrisurile pe care le va depune.
Aceasta fiind starea de fapt și de drept, pârâta a solicitat respingerea cererii formulate de . SRL ca neîntemeiată.
La data de 26.11.2014, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a instanței, care constituie o încercare de folosire distorsionată a dreptului, și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta a invocat în favoarea sa art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, text legal care stabilește competența teritorială a instanței în raza de activitate a căreia se află domiciliul sau sediul pârâtului, însă a omis că același text stabilește competența teritorială generală, cu precizarea expresă că această prevedere este aplicabilă ,,dacă legea nu prevede altfel”.
O astfel de prevedere legală derogatorie este conținută de art. 113 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă, care stabilește competența teritorială la ,, instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul”.
În speță, este cert că fapta cauzatoare a prejudiciului s-a comis la sediul reclamantei, locul în care și-a pus în operă intenția de a o înșela și frauda.
Buna-credință, în care a avut încredere cu ocazia încheierii contractului și a predării mărfii la sediul reclamantei, s-a dovedit prin atitudinea ulterioară a pârâtei, că a fost aparentă și inselatoare. Regretabil este că și în prezent pârâta își menține atitudinea de mascare a relei sale credințe la adăpostul unor împrejurări mai presus de voința sa.
Reclamanta a avut convingerea că la data predării - primirii mărfii, pârâta știa că nu are și că nu va avea disponibil în cont pentru plata prețului manoperei și că nici nu va dovedi că a făcut ceva pentru plata datoriei. Dacă n-ar fi avut intenția frauduloasă de a o păgubi, i-ar fi achitat suma datorată din încasările realizate din valorificarea produselor luate de la reclamantă, operațiune neefectuată nici până în prezent.
Prin excepția formulată, pârâta a continuat a se posta în sfera relei- credințe, dăunătoare desfășurării normale a relațiilor comerciale. Aceasta a invocat ceea ce numește existența în patrimoniul său a unui dezechilibru financiar, datorat lipsei de lichidități bănești.
Dar, pe lângă faptul că o astfel de stare nu îi este opozabilă, nimeni nu poate invoca în favoarea sa propria culpa, de a aduce firma în starea de insolvabilitate, stare pe care nu este normal să suporte reclamanta consecințele.
În aceste condiții, față de reclamantă, administratorul pârâtei răspunde inclusiv cu averea sa. Lipsa de lichidități bănești nu poate fi invocată pe o perioadă de aproape 3 ani de zile.
La termenul de judecată din data de 29.01.2015, instanța a pus în discutie excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 6 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.107 alin.1 Cod procedura civila, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau are sediul paratul, dacă legea nu prevede altfel.
Astfel cum reiese din informațiile furnizate de ONRC aflate la fila 23 dosar, parata are sediul în P., județul Ilfov. În consecința, competenta de soluționare a cauzei revine instanței de la sediul acesteia, dacă legea nu prevede altfel. În acest sens, instanța va analiza dacă exista o competenta alternativa de soluționare a cauzei.
Potrivit art.113 alin.1 pct.9 Cod procedura, invocate de către reclamanta în susținerea competentei teritoriale alternative, este competenta instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea fapta. Aceste dispoziții reglementează, însă, competenta pentru cererile izvorâte dintr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, conform art.1349 Cod civil, răspunderea civila delictuala, în timp ce temeiul raporturilor litigioase dintre părți rezida în acordul de mediere încheiat la data de 12.03.2014, astfel încât, din perspectiva art.113 alin.1 Cod procedura civila, ar putea fi aplicabile disp. pct.3, care stabilesc competenta în favoarea instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract. Analizând prevederile acordului de mediere, instanța apreciază ca părțile nu au stabilit un loc al executării obligației, astfel încât competenta revine instanței de la sediul paratului.
Pentru aceste considerente, va admite excepția necompetentei teritoriale și va declina competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, în a cărei circumscripție se afla sediul paratului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta . SRL, cu sediul in București, . Popovat nr. 37-39, ., sect. 6, J_, CUI R., în contradictoriu cu pârâta . S. SRL, cu sediul în P., ., judetul Ilfov, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI R., în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./23.02.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 792/2015. Judecătoria... → |
|---|
