Plângere contravenţională. Sentința nr. 1919/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1919/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1919/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1919
Ședința publică de la 10.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta . I. SRL, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a depus de către intimată întâmpinare, iar de către petentă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Instanța constată că s-a solicitat de către intimată judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cerere, având în vedere că fapta s-a săvârșit pe .>
În temeiul art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că procesul se va soluționa la acest termen de judecată, deci într-un termen optim și previzibil.
Instanța, apreciind că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că proba cu înscrisurile depuse de petentă și proba cu înscrisurile și planșele foto depuse de intimată, sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod de procedură civilă, și le încuviințează din oficiu pentru ambele părți.
Instanța decade contestatoarea din proba testimonială pentru neindicarea martorului.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 09.02.2015, sub nr._, petenta . I. SRL a chemat în judecată pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ, solicitând în principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._/14.01.2015, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și exonerarea de la plata amenzii.
În susținerea acțiunii, petenta a arătat că la data de 14.01.2015, șoferul P. C. I., angajat al său, se afla la volanul microbuzului înmatriculat sub nr._, când a fost oprit de un echipaj al intimatei pe .-se procesul verbal contestat, ce i-a fost comunicat la data de 20.01.2015.
Petenta a arătat că la data controlului efectuat de intimată, asigurase la bordul autovehiculului legitimația de serviciu valabilă pe anul în curs, respectiv 2015, a d-lui P. C. I..
Petenta a arătat că legitimația de serviciu era valabilă, iar din cuprinsul acesteia reiese cu claritate că conducătorul auto este angajatul său, fiind trecut numărul de contract de muncă, respectiv nr. 253/23.05.2013.
Petenta a arătat că potrivit procesului verbal atacat, contravenientul este societatea, nu șoferul angajat, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. 1 și alin. 3 din OG nr. 2/2001, în sensul că procesul verbal trebuia încheiat în lipsă, cu motivarea că sancțiunea se aplica societății, care nu era de față prin reprezentant legal, aspect care trebuia confirmat și de un martor, procesul verbal trebuind să îi fie trimis prin poștă.
Petenta a arătat că conducătorul auto este doar un prepus al acesteia, motiv pentru care el nu poate semna procesul verbal în calitate de contravenient și, nu poate angaja răspunderea civilă a acesteia, astfel că nu poate refuza să facă mențiuni, cum nici nu poate să semneze în numele său.
Petenta a arătat că agentul constatator are obligația legală conform art. 16 alin. 7 din OUG nr. 2/2001 ca, în momentul încheierii procesului verbal, să aducă la cunoștința contravenientului, dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal.
Petenta a arătat că agentul constatator nu a făcut nicio mențiune despre lipsa martorului și nici despre motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, așa cum prevede art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, ci doar în dreptul rubricii destinat semnăturii martorului asistent, se poate observa o semnătură.
Petenta a arătat că fapta reținută în procesul verbal este de gravitate redusă, nefiind de natură a pune în pericol siguranța călătorilor sau a celorlalți participanți la trafic, ori alte valori.
Petenta a arătat că la momentul controlului, agentul a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor, în care se efectua activitatea de transport.
Petenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 6 din CEDO, materia contravențională este subsumată acuzației în materie penală, fiind aplicabile garanțiile materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate.
Petenta a arătat că sarcina probei este răsturnată în materie contravențională, aceasta revenind agentului constatator.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001 și HG nr. 69/2012.
În susținerea acțiunii, petenta a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție contestat, legitimația de serviciu nr. 413.
La data de 23.02.2015, prin serviciul Registratură, petenta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 09.03.2015, prin serviciul Registratură, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare însoțită de înscrisuri, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție contestat.
În motivare s-a arătat că nu s-a respectat obligația de a se asigura la bordul vehiculului legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
În drept a fost invocată H.G. nr. 69/2012.
În susținere au fost depuse, proces-verbal de comunicare, fila 22, legitimație de serviciu, filele 23-24.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu planșe foto.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000,00 lei, în temeiul art. 7, alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută de art. 4, alin. 57,2 din același act normativ, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională ., nr._/14.01.2015, fila 8.
S-a reținut în sarcina petentei că la data de 14.01.2015, pe Valea Cascadelor – . microbuzul cu numărul de înmatriculare_, condus de P. C. I., efectua transport de persoane prin servicii regulate pe rețeaua București – Poieni, conform licenței de traseu ori a graficului de circulație . nr._ și nu a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională petenta a depus la Judecătoria Sector 6 București, plângere înregistrată la data de 9 februarie 2015, fila 2, deci cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, deoarece procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, fusese comunicat la data de 20 ianuarie 2015, fila 22.
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța constata că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată în recursul în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal“, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu“.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin.(7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Față de cele expuse instanța respinge toate motivele de nulitate relativă invocate de petentă, adică cele ce nu se încadrează în enumerarea limitativă a art.17 din ordonanță și care sunt sancționate cu nulitatea absolută, deoarece petenta nu a probat faptul că prin lipsurile invocate i s-ar fi pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Instanța constată că această vătămare nu există atâta timp cât petenta s-a și adresat instanței de judecată în fața căreia a putut invoca toate cazurile de nulitate absolută ce ar afecta procesul-verbal și a putut proba o eventuală netemeinicie a procesului-verbal.
In drept, procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, petentei revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Cu privire la jurisprudența C.E.D.O., Curtea E.D.O. a stabilit că numai atunci, când cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, cu privire la situația de fapt, de către agentul constatator, nu au fost percepute prin propriile-i simțuri de acesta, nu se bucură de prezumția de autenticitate, instanța fiind practic obligată să administreze probe din care să rezulte veridicitatea situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională. Dar atunci când situația de fapt, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, așa cum este cazul de față, a fost percepută de agentul constatator prin propriile-i simțuri și nu din audierea de către agentul constatator a altor persoane, se bucură de prezumția de autenticitate, putând fi totuși, la solicitarea persoanei interesate, combătute prin alte mijloace de probă.
Pentru toate cele arătate instanța reține că situația de fapt descrisă în procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională este conformă cu realitatea deoarece a fost percepută de agentul constatator prin propriile simțuri, iar petenta nu a făcut proba unei alte situații de fapt.
Față de cele arătate și în temeiul art. 34 alin.1 din O.U.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . I. SRL, cu sediul ales în mun. București, ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în mun. București, C.. Victoriei nr. 19, Sectorul 3, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/14.01.2015, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – B.I.C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1914/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
