Plângere contravenţională. Sentința nr. 2760/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2760/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 2760/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2760
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul I. G. F. și pe intimata D.G.P.L. S. 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, prin consilier juridic P. I., cu delegație la dosar (fila 20 din dosarul Judecătoriei B. V.), lipsind contestatorul.
A răspuns martorul R. R., lipsind martorul J. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a arătat instanței că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu martorul J. I., iar la dosarul cauzei s-au primit relațiile solicitate de la Poliția S. 1 și Poliția S. 6 care au învederat instanței imposibilitatea punerii în aplicare a mandatelor de aducere, după care,
Instanța procedează la audierea martorului R. R., cu respectarea disp. art. 318, 319 și art. 321 C.pr.civ., declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, conform art. 323 C.pr.civ.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul în ordinea și în condițiile prevăzute de art. 216 C.pr.civ.
Intimata, prin consilier, solicită respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, arătând că prezumțiile de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal nu au fost răsturnate, iar situația de fapt consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal a fost confirmată de declarația martorului asistent, menționat în procesul-verbal.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 03.09.2014 sub numărul_, contestatorul I. G.-F., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală S. 6, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 20.08.2014 de către Direcția Generală de Poliție Locală S. 6, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea procesului-verbal contestat și să se dispună anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii în valoare de 270 lei și a celor 2 puncte de penalizare.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, iar în sprijinul acestei afirmații a solicitat administrarea de probatorii.
Față de fapta extrem de sumară reținută în sarcina sa, în procesul verbal, contestatorul a considerat că aceasta este o acuzație, iar proba îi incumbă intimatei, fiind singura în măsură să dovedească existența faptei imputate.
De asemenea, contestatorul a considerat că acest proces-verbal de contravenție este lovit de nulitate, fiind nelegal și netemeinic pentru următoarele considerente: S-au încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1 OG nr.2/2001, potrivit cărora „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește. Punctual, contestatorul a arătat că, în procesul verbal, nu s-a menționat: ocupația și locul de muncă al contestatorului; nu respectă dispozițiile imperative prevăzute de art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, ignorând prevederile art.21 alin.3 din OG nr.23/2001, care dispune: „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia de scopul urmărit, de urmarea produsă "”Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal și analizându-l prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deși nepenală la nivelul legislației interne, materia contravențională este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală în sens convențional, așa cum a arătat Curtea în mai multe decizii de speță.
Având în vedere cele menționate, se poate concluziona că prezenta cauză constituie o acuzație în materie penală, în sensul art.6 din CEDO și. pe cale de consecință, petentului trebuie să i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv să i se aplice prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce va fi legal stabilită. Așadar, analizând textul legal menționat anterior, legiuitorul însuși a instituit în teza finală cad sancțiunea ce urmează a se aplica în cazul în care agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile contravenientului distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” este nulitatea procesului-verbal.
Aceste principii extrase din jurisprudența CEDO se regăsesc și în hotărârea A. contra României, în care se statuează că persoana acuzată de o faptă pedepsită potrivit unui regim sancționator, cel contravențional, mai blând, nu trebuie să fie pusă într-o situație mai puțin favorabilă decât dacă ar fi fost sancționată conform dreptului penal.
Petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și astfel, nu e obligat să își dovedească nevinovăția ci, dimpotrivă, sarcina probei incumbă intimatului, iar în lipsa unor dovezi care să susțină acuzația adusă petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța trebuie să constate că există dubiu cu privire la săvârșirea sa în modul în care este redată de agentul constatator, iar acest dubiu îi profită petentului (in dubio pro reo).
Deoarece procesul-verbal se bucură numai de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate până la proba contrară, temeinicia sa trebuie susținută cu un probatoriu aferent cu privire la existența faptei, săvârșirea faptei de către petent și vinovăția în comiterea faptei,nefiind suficiente mențiunile agentului constatator din procesul verbal
CEDO a reținut principiul prezumției de nevinovăție ca fiind aplicabil în cauzele contravenționale, instanța națională având obligația de a analiza cauza în raport de toate probele administrate, neputând respinge probele favorabile petentului.
Conform art. 16 alin. 7 OG nr. 2/2001 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal”. Așa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal, la rubrica destinată obiecțiunilor(„nemulțumirilor”) contravenientului, în nici un caz nu se regăsește dreptul constituțional al contravenientului, constând în: dreptul la apărare este garantat (art. 24 alin. 1 Constituiți a României), iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, întrucât ar fi încălcat dreptul de a formula obiecțiuni.
În plus, agentul a scris la rubrica alte mențiuni că refuză să semneze, în condițiile în care în nici un moment nu i-a adus la cunoștință întocmirea vreunui proces verbal. Contestatorul a arătat că agentul, din comoditate, a întocmit procesul verbal la birou.
Totodată, contestatorul a solicitat ca instant să-i pună în vedere intimatei să depună la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal.
În subsidiar, în măsura în care instanța va trece peste apărările mai sus arătate, contestatorul a solicitat admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 31 alin. 1 - art. 36 OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar cartea sa de identitate certificată pentru conformitate cu originalul și procesul verbal contestat în original și copie.
Prin compartimentul registratură, la data de 02.10.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea procesului-verbal . nr._/20.08.2014, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei B. V., respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată
Admiterea excepției necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei B. V..
În temeiul art. 129 alin.2 pct. 3 Cod procedură civilă, art. 118 alin.1 din OUG nr.195/2002 și al art.32 din OG nr.2/2001, intimata a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei B. V., având în vedere că locul săvârșirii faptei, respectiv Bulevardul I. M. nr. 220, se află în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 6.
Având în vedere considerentele mai sus-menționate, contestatorul a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei B. V. și, pe cale de consecință, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 6, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În fapt, în data de 20.08.2014, în jurul orelor 07,10, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală S. 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, era oprit neregulamentar în stația de transport în comun, marcată și semnalizată corespunzător, situată pe Bulevardul I. M. nr.220, blocând banda I de circulație.
Intimata a menționat că fapta sus-menționată constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 142 și HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 99 alin.2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței următoarele:
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile revăzute la art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată OUG nr.195/2002 și HG nr. 1391/2006.
Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de leac și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, polițistul local aplicând sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 270 lei, și 2 puncte de penalizare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Argumentul contestatorului, care invocă cazul de nulitate relativă prevăzut de dispozițiile art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, respectiv insuficienta descriere a faptei, este neîntemeiat având în vedere faptul că agentul constatator a făcut o descriere completă a faptei, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, cu indicarea datei și orei săvârșirii faptei, a locului opririi neregulamentare a vehiculului, a mărcii și a numărului de înmatriculare al vehiculului, precum și a consecințelor opririi neregulamentare.
în conținutul procesului-verbal.
În ceea ce privește argumentul petentului care invocă lipsa mențiunilor din procesul-verbal privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, intimata a precizat faptul că acest motiv nu poate constitui un caz de nulitate absolută ale procesului-verbal de contravenție, având în vedere că această mențiune este prevăzută de dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității relative, care poate conduce la anularea procesului-verbal doar în cazul dovedirii unei vătămări care nu poate 11 acoperită decât prin anularea acestuia, aspect reținut și de către ÎCCJ prin Decizia nr. 22/2007.
În ceea ce privește solicitarea petentului privind depunerea actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, intimata a precizat faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională a fost întocmit de către agentul constatator ca urmare a situației de fapt constatată prin propriile simțuri, în acest caz procesul-verbal bucurându-se de prezumțiile de legalitate și temeinicie, sarcina răsturnării acestor prezumții revenindu-i contestatorului.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 155/2010, OUG nr.195/2002 și HG nr. 1391/2006.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal de contravenție contestat.
Prin sentința civilă nr.44/13.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. V., a fost admisă excepția de necompetență teritorială a judecătoriei și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 02.02.2015, sub numărul_ .
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii R. R. și J. I..
La termenul de judecată din data de 20.04.2014, instanța a procedat la audierea martorului R. R., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar – fila 31.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 20.08.2014 de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 270 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 lit. g) din HG nr. 1391/2006.
S-a reținut că 20.08.2014, în jurul orelor 07,10, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală S. 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, era oprit neregulamentar în stația de transport în comun, marcată și semnalizată corespunzător, situată pe Bulevardul I. M. nr.220, blocând banda I de circulație.
Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
Examinând procesul-verbal și prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală antemenționată.
Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Mai mult, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentului, respectând astfel principiul legalitătii care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
Instanța nu va reține motivul de nulitate constând în încălcarea art.16 alin.1 din OG 2/2001 – pentru lipsa descrierii faptei -, întrucât în procesul-verbal sunt indicate suficiente elemente care să permită instanței să constate întrunirea elementelor constitutive ale contravenției pentru care contestatorul a fost sancționat.
Cu privire la lipsa mențiunilor privind locul de muncă și ocupația contravenientului sau forma îmbrăcată de procesul-verbal, având în vedere faptul că aceste condiții de formă ale actului nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, lipsa acestora este sancționată cu nulitatea relativă a actului sancționator atunci când petentul face dovada vătămării suferite. Or, față de lipsa unei astfel de dovezi în cauză, instanța va respinge aceste apărări ca neîntemeiate. De asemenea, instanța reține că încheierea procesului-verbal în alt loc decât locul constatării este expres prevăzută de lege, motiv pentru care nu poate constitui o cauză de nulitate a procesului-verbal.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (cauza A. contra României, cauza I. P. c. Romaniei).
Instanța apreciază că în speță, intimata a făcut dovada faptului că petentul a oprit neregulamentar în stația de transport în comun, marcată și semnalizată corespunzător, situată pe Bulevardul I. M. nr.220, blocând banda I de circulație, aspect ce rezultă din declarația martorului R. R..
Pentru aceste motive, apreciind că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul de constatare a contravenției, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de contestatorul I. G.-F., domiciliat în comuna J., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție Locală S. 6, cu sediul în București, Șoseaua Orhideelor nr. 2d, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.LT/Thred.MV
4 ex./22.05.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2759/2015.... → |
|---|
