Plângere contravenţională. Sentința nr. 2587/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2587/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2587/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2587
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravetionala privind pe contestatorul N. I. A. și pe intimata C.N.A.D.N.R. S.A.- C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul personal, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravetionala, pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 16.03.2015 contestatorul a depus un set de înscrisuri, după care;
Instanța procedează la legitimarea contestatorului care prezintă CI . nr._, cu CNP_.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție administrarea probatoriului propus de către părți și ia act că părțile au solicitat, prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare, încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Contestatorul arată că a depus la dosar ultimul document de la poliție din care rezultă că nu mai e posesorul acestei mașini, specificând că are o hotărâre judecătorească de la B., în același sens. În continuare, contestatorul menționează că a operat transferul către județul Ilfov, deși cumpărătorul și-a luat angajamentul că face înmatricularea, nerespectând termenul legal.
De asemenea, contestatorul precizează că a luat legătura cu noul cumpărător, care refuză orice dialog.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 08.01.2015 sub numărul de dosar_, contestatorul a chemat în judecată pe intimată, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.12.2012, întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În fapt, contestatorul a arătat că, la data de 21.08.2008 a vândut autoturismul proprietate personală, Dacia Super N., cu nr. de înmatriculare_, numitului C. I., domiciliat în localitatea Mogoșoaia, ..1, jud. Ilfov, în conformitate cu Contractul de vânzare-cumpărare, după care a procedat la scoaterea din evidență a autoturismului la Serviciul Public Finanțe Publice Locale, Sector 6, .. 18, București, ocazie cu care a primit o copie după procesul-verbal de scoatere din evidență (radiere) – mijloc de transport, pe care l-a înmânat cumpărătorului.
Contestatorul a menționat faptul că, C. I., în calitate de cumpărător, nu a procedat la radierea din circulație a autoturismului_ de pe numele contestatorului și înscrierea în circulație a acestuia pe numele său, deși semnase pe verso la certificatul de înmatriculare, și a continuat să circule cu acesta fără a avea rovinietă valabilă. În consecință, pe data de 07.09.2014, ora 17.14, a fost depistat de aparatura C.-C., pe DN 2B km 98+500 m, Lacu Sărat, jud. B., conducând autoturismul cu același nr. de înmatriculare vechi,_, ce nu mai aparține contestatorului.
În evidența Poliției și a C. a apărut contestatorul ca proprietar, motiv pentru care aceștia au procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției pe numele contestatorului, ca toate că la acea data nu mai era proprietarul de drept al autoturismului_ și nici nu se afla la volanul acestuia, culpă aparținând în totalitate cumpărătorului C. I., din localitatea Mogoșoaia, ..1, jud. Ilfov.
În final, contestatorul precizează că, în aceeași speță a primit o hotărâre definitivă și irevocabilă prin nerecurare, în ședința publică din 03.05.2012 dosar_ al Judecătoriei B., tot pentru neplata rovinietei de numitul C. I..
În drept, contestatorul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completăriile ulterioare, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal de constatare a constravenției; contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit; proces-verbal de scoatere din evidență(radiere) mijloc transport; certificat de atestare fiscal; carte de identitate.
La data de 09.02.2015, prin Serviciul Registratură al instanței, intimata a depus întâmpinare.
În fapt, intimata a arătat că la data de 07.09.2014, pe DN2B Km98+500m, pe raza localității Lacu Sărat, jud. B., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând A. N., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fară a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 10.12.2014, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Potrivit dispozițiilor art.l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de Staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
În continuare, intimata a evidențiat că nu sunt suficiente contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Contractul de vânzare-cumpărare nu îi este opozabil intimatei, sens în care solicită instanței să înlăture apărarea contestatorului cu privire la înstrăinarea autoturismului.
Intimata a mai subliniat faptul că certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, astfel cum este descris și în conținutul acestui înscris, certificatul făcând dovada doar că partea adversă nu figurează în evidențe cu creanțe bugetare.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. I lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui dpret legal.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, contestatorul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
De asemenea, intimata a precizat că, orice schimbare a proprietarului/ utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent. Atâta timp cât contestatorul figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere de înmatriculări, nicio altă persoană fiind menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Referitor la condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, intimata a considerat că sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne n 1501/2006, ale H.G. nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Astfel, conform art. 24 alin.2 lit.d din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor „Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane”.
De asemenea, intimata a făcut trimiteri la prevederile art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 conform cărora „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului, proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar”.
Intimata a solicitat să se ia în considerare faptul că, dacă în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat C. și că, în cauza de față, contestatorul nu a dovedit că, la data constatării contravenției, autoturismul sancționat ar fi fost radiat din evidențele poliției, de pe numele său.
Altfel, intimata a considerat că partea adversă, în calitate de persoană înscrisă în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului, este subiect activ al contravenției săvârșite. Așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.
Cu privire la același aspect, intimata a apreciat că acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea și consolidarea unei situații juridice anormale, în sensul că părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare în vederea reglementării situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la bază și convingerea părților contractului de vânzare-cumpărare ca orice sancțiune contravențională aplicabilă fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulată de instanța de judecată.
În aceeași ordine de idei, intimata a mai adăugat că nefinalizarea formalităților de publicitate se poate transforma . de impunitate contravențională, iar pe de alta parte, un vânzător diligent are la dispoziție suficiente mijloace juridice pentru îndeplinirea tuturor formalitătilor de publicitate prevăzute de lege, chiar și în situația unui cumpărător de rea-credință (de exemplu: acțiunea în constatare urmată de demersuri către instituțiile abilitate; acțiunea în regres împotriva cumpărătorului).
În finalul întâmpinării, intimata a solicitat să se observe că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata a reiterat faptul că procesul-verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9. alin. 2 și 3 din O.G. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informație de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Intimata a concluzionat în sensul că, din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că procesul-perbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale, totodată specificând că procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat einis de CertSIGN S.A.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat ca fiind temeinic și legal.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, art. 411 (1), pct.2 C.P.C.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
La data de 24.02.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a prezentat, din nou, situația de fapt, precizând, totodată, că C. I., noul comparator, nu a procedat conform art. 11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia: „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul datele noului proprietar se înscriu în evidențele autoritățiilor competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea aceste operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”.
Contestatorul a mai adăugat faptul că, în evidența Poliției și a C. a apărut ca proprietar, sens în care aceștia au procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravienției pe numele contestatorului, cu toate că la acea dată nu mai era proprietarul de drept al autoturismului_, și nici nu se afla la volanul acestuia, culpa aparținând în totalitate cumpărătorului C..
În drept, s-au invocat dispozițiilor OUG nr. 195/2002, art 11 din OUG 195/2002.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției, contractul de vânzare-cumpărare, procesul-verbal de scoatere din evidență mijloc transport, certificat de atestare fiscală, copie verso a unui certificat de înmatriculare, cartea de identitate, chitanță, sentința civilă nr. 3386/2012 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria B..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.12.2014 contestatorul a fost sancționat contravențional în baza art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 cu amendă contravențională în valoare de 250 de lei, reținându-se că la data de 07.09.2014 a circulat pe DN2B Km98+500m, pe raza localității Lacu Sărat, jud. B., cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă. Contravenția a fost constatată prin mijloace tehnice certificate, în acest sens certificatul emis de CERTSIGN S.A. pentru autorizația de control (f. 34 dosar) și planșa fotografică de la fila 36 dosar.
Din perspectiva legalității procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta respectă disp.art.16 raportat la art.17 din OG nr.2/2001, nefiind incident nici un motiv de nulitate absolută a actului sancționator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că autovehiculul_ nu se mai afla în proprietatea contestatorului la data săvârșirii și constatării contravenției menționată în procesul verbal.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că vehiculul a fost înstrăinat de către contestator la data de 21.08.2008, prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare (f. 8) cu numitul C. I., în calitate de cumpărător. De asemenea, autovehiculul în discuție a fost scos din evidențele serviciului public de finanțe publice, respectiv radiat din acest registru, de pe numele contestatorului, așa cum rezultă din procesul verbal de scoatere din evidență mijloace de transport aflat la fila 6. În plus, instanța reține că petentul a mai avut în anul 2012 un litigiu similar soulționat de Judecătoria B. prin sentința civilă nr.3386/03.05.2012, în considerentele căreia s-a luat act de transmiterea proprietății vehiculului în discuție din patrimoniul petentului în patrimoniul cumpărătorului C. I. (f.27). La data de 06.07.2012, SPFPL sector 6 a formulat o adresă către C. (f.26) pentru a aduce la cunoștință intimatei împrejurările reținute de prima instanță, toate aceste înscrisuri fiind opozabile terților din ziua în care au dobândit dată certă prin una din modalitățile prevăzute de art.278 Cod procedură civilă și care este anterioară momentului constatării contravenției.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Nerespectarea acestei obligații legale este sancționată prin instituirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda în cuantumul prevăzut de anexa nr. 2.
Din probatoriul administrat rezultă că fapta petentului, analizată prin prisma art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, nu există, având în vedere că aceasta nu mai avea calitatea de utilizator a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, astfel cum impun dispozițiile legale menționate anterior.
Instanța constată că la data săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului, respectiv 07.09.2014 petentul nu mai avea detenția autoturismului, astfel cum reiese din actele de la dosar.
Totodată, instanța apreciază că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români (art. 7 din O.G. nr. 15/2002), iar termenul de utilizator este definit ca persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din aceeași ordonanță.
În procesul de constatare a faptei contravenționale, intimata apelează la sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform art. 9 din O.G. nr. 15/2002, iar utilizatorul autoturismului este identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (MAI-DRPCIV), în baza unui protocol încheiat între instituții.
Inexistența informațiilor necesare în baza de date a M.A.I.-D.R.P.C.I.V., întrucât proprietarul nu a îndeplinit formalitățile de desemnare a noului utilizator, nu este de natură să atragă răspunderea petentului. Rămâne autorităților competente să ia măsurile necesare pentru acuratețea informațiilor din bazele de date, acest fapt neputând fi imputat petentului. Aceasta deoarece pentru situația de față există deja o sancțiune contravențională incriminată de legiuitor.
Astfel, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, potrivit art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”, nerespectarea acestei obligații legale constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, respectiv fapta săvârșită de către persoane fizice constând neefectuarea modificărilor și completărilor intervenite în certificatul de înmatriculare ori în cartea de identitate a vehiculului (art. 101 alin. 1 pct. 4 raportat la art. 98 alin. 4 lit. c) din OUG nr. 195/2002).
Ca atare, petentul contestator nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa la data de 07.09.2014, de vreme ce acesta înstrăinase vehiculul încă din data de 21.08.2008, iar mențiunile privind transmiterea proprietății au fost înregistrate pentru opozabilitate la organul fiscal, fiind reținute totodată și de o instanță de judecată prin hotărârea pronunțată în anul 2012.
Pentru aceste motive, instanța va admite plângerea și va dispune anularea în tot a procesului verbal de contravenție . nr._/10.12.2014, exonerând contestatorul de plata amenzii contravenționale în sumă de 250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de către contestatorul N. I. A. cu domiciliul în sector 6, București, ., .(6), . în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A.- C., cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.12.2014 și exonerează petentul de sancțiunea aplicată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaTăunean A.
Red. BV/Thn. TA/4 Ex /2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2589/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2595/2015. Judecătoria... → |
|---|
