Plângere contravenţională. Sentința nr. 3097/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3097/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 3097/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3097
Ședința publică din data de 29.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
GREFIER: A. V. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe contestatorul D. M. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. de Poliție Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin serviciul registratură, la data de 27.04.2015 s-a depus procesul verbal de primire a mandatului de aducere emis pe numele martorilor.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei se prezintă martorul S. M., lipsind părțile și martora F. C. C..
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 312 din Noul cod proc civ și 319 din Noul cod proc civ., procedează la audierea martorului S. M., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosar.
Instanța constată imposibilitatea de audiere a martorei F. C. C., față de mențiunile din procesul verbal de executare a mandatului de aducere aflat la fila 37 din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 31.10.2014, sub nr._, contestatorul D. M. în contradictoriu cu intimata D.- B. de Poliție Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr_ prin care a fost sancționat cu amenda în valoare de 270 ron și 2 puncte penalizare.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în seara zilei de 19.10.2014 la orele 23:40 se afla la volanul autoturismului_ circulând pe bulevardul Timișoara în direcția cartierului Militari când a fost oprit de către agentul de la poliția rutieră pentru a fi verificat, moment în care s-a conformat, a oprit pe dreapta oprind motorul și și-a desfăcut centura de siguranță în prezența agentului care a observat acest lucru, cu intenția de a coborî din autoturism.
I s-a solicitat să prezinte actele la control iar după efectuarea verificărilor agentul i-a comunicat că va fi sancționat pentru nepurtarea centurii de siguranță. Contestatorul a ripostat la auzul acestui lucru învederând agentului constatator că l-a văzut când și-a desfăcut centura, însă acesta nu a recunoscut acest aspect.
De asemenea, contestatorul a menționat faptul că prezentă la toata această discuție a fost martora și prietena sa numita F. C. C. care se afla pe bancheta din spate a autoturismului.
Contestatorul a precizat că este pentru prima dată când a fost sancționat pentru nepurtarea centurii de siguranța în toți cei trei ani de când posedă permis de conducere fapt ce nu face altceva decât să confirme ideea că nu obișnuiește să circule fără centură.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.101 și următoarele din OUG nr.195/2002 modif. și rep.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus, în copie, cartea de identitate, procesul verbal de contravenție . nr._/19.10.2014 și chitanța pentru creanțele bugetelor locale din 31.10.2014.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 21.11.2014, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Intimata a solicitat să se constate că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În fapt, la data de 19.10.2014, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . cu str. .. M., fără să poarte centura de siguranță, obligatorie în timpul mersului.
Prin faptul că nu a purtat centura de siguranță, petentul a încălcat prevederile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și totodată și-a pus în pericol integritatea fizică, în cazul producerii unui accident de circulație.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit în urma constatării nemijlocite a unei situații de fapt de către un agent constatator, învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ. Jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza I. P. c. României, decizie de admisibilitate din 28.06.2011, H. si alti 16 c. României, decizie de inadmisibilitate din 13.03.2012) a statuat că vederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
În drept, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Referitor la pericolul social al faptei, intimata a menționat faptul că, de cele mai multe ori, portul centurii de siguranță a însemnat diferența dintre a supraviețui sau nu unui accident de circulație, ori de a limita gradul de vătămare al victimelor.
Pentru aceste argumente, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., precum și art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Intimata a anexat procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din data de 23.10.2014.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu declarația martorului S. M..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/19.10.2014 (fila 7), contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 270 lei reținându-se că, la data de 19.10.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . M. și nu a purtat centura de siguranță..
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit, fiind respectate dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, contestatorul neinvocând, de altfel, niciun motiv de nelegalitate a procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Sub acest aspect instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Astfel, instanța constată că, în cauza A. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, cu condiția ca acestea să respecte anumite limite rezonabile precum și că, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, fiind, totodată, necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că procesul-verbal contestat, ca act administrativ emanând de la un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, este temeinic întocmit în condițiile în care acesta respectă toate cerințele de legalitate.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Afirmațiile contestatorului potrivit cărora purta centura de siguranță atunci când a fost oprit de agentul constatator, nu sunt susținute de nicio probă astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute de către instanță. Mai mult, instanța constată că, din declarația martorului asistent S. M. (fila 40), rezultă că atunci când a ajuns la autoturismul contestatorului acesta nu purta centura de siguranță.
În consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției indicate în actul contestat.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, în consecință, urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul D. M., CNP_7, domiciliat în București, ..2, ., etaj 1, apartament 1, sector 6 în contradictoriu cu intimata D.- B. DE POLIȚIE RUTIERĂ, cu sediul în București, ..9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red.EL/Thred.MM/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3098/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3142/2015. Judecătoria... → |
|---|
