Plângere contravenţională. Sentința nr. 4711/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4711/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 4711/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4711
Ședința publică din data de 16-06-2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe contestatorul ȚINCU E. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA (CNADNR) PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională (disjuns din dosarul nr._ ).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța având în vedere că în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București (poziția 3 pe lista de ședință) din partea contestatorului s-a precizat că formulează și plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție pentru motivele pe care acesta le-a indicat în cererea inițială, că în cauză avem ca obiect contestație la executare și plângere contravențională, iar pentru aceste aspecte instanța a disjuns capătul de cerere privind plângerea contravențională și a dispus formarea prezentului dosar, cu termen de judecată azi, 16-06-2015.
În prezentul dosar nou format, având ca obiect plângere contravențională, instanța are în vedere că intimata și-a formulat apărările și în ceea ce privește plângerea contravențională pentru motivele pe care contestatorul le-a indicat în cererea inițială, sens în care a dispus xerocopierea întregului dosar nr._, respectiv a tuturor filelor, iar în dosarul nou format a depus înscrisul depus la fila 79.
În prezentul dosar, instanța constată în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 4 C. raportat la art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002 că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 1 an.
Instanța în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru contestator și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.03.2015, sub nr._, contestatorul Țincu E. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (C.N.A.D.N.R.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, contestație la executare împotriva executării silite prin poprire, înființată în dosarul de executare nr. 5506/2014 al B. C. V. și M. A. D., solicitând instanței de judecată admiterea contestației la executare, constatarea nulității titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției nr._/16.08.2011și anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 5506/2014 al B. C. V. și M. A. D..
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/16.08.2011, a fost sancționat de către agentul constatator cu sancțiunea amenzii contravenționale pentru încălcarea dispozițiilor art.8 alin.(l) din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
A mai arătat că procesul verbal de constatare a contravenției nr._/16.08.2011, care reprezintă titlul în temeiul căruia s-a început executarea silită în dosarul de executare nr.5506/2014, nu i-a fost comunicat la domiciliul sau din București, ..94-100, ., ., conform actelor de identitate. Agentul constatator, în mod abuziv și cu rea voință, l-a comunicat la o altă adresa din București, ., ., . care contestatorul nu are domiciliul și nici nu locuiește efectiv. Din acest motiv, nu a luat la cunoștință de procesul verbal de contravenție menționat și nu l-a putut contesta în temeiul dispozițiilor art. 31 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Contestatorul a învederat că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr.2/2001, lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul verbal de constatare a contravenției atrage nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției, nulitate care poate fi constatată și din oficiu. În cauză, procesul verbal de constatare a contravenției nr._/16.08.2011 nu are semnătura agentului constatator care l-a întocmit, motiv pentru care este lovit de nulitate.
În acest sens, contestatorul a invocat Decizia nr.6/2015 in dosarul nr.14/2014, pronunțată de ÎCCJ, prin care s-a stabilit că „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportate la dispozițiile art. 4 pct.1-4 și art. 7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(l) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, încheiate potrivit art. 9 alin.(l) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator."
Față de cele precizate, contestatorul a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulate, având în vedere că executarea silită s-a efectuat în temeiul unui titlu executoriu lovit de nulitate.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezilor aflate la dosar.
La data de 24.04.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că, în fapt, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparținând . pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de art. 1 (1A1) din normă de referință, adică O.G. nr. 15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal în cauză, în termenul legal de 6 luni de la dată săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor: ”Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la dată săvârșirii faptei’.
În contextul legislativ expus, agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anulării procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției, intimata a învederat că aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanță Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare: „ Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, această fiind alternativă și nu subsidiară. În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnată în Procesul Verbal de Afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
Pe de altă parte,, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, în sensul că are în conținutul sau informații atât suficiente cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridică, intimata a apreciat că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 NCPC. De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 NCPC precizează că procedura se socotește îndeplinită “la dată semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedura personal”.
Intimata a solicitat a se constata că în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenție în cauză este identificată creanța supusă executării silite, aceasta îndeplinind toate condițiile cerute de lege pentru a fi certă, lichidă și exigibilă.
In ceea ce privește susținerile contestatoarei cu privire la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului - verbal de contravenție, a solicitat să se constate faptul ca acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001 procesul - verbal de contravenție a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator - angajat al CNADNR –CESTRIN în baza certificatului emis de către CERTSIGN SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, mențiuni ce se găsesc și în subsolul procesului-verbal de constatare în cauză.
În acest caz, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevăd că „ în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută că o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Or, în speță de față, procesul - verbal de contravenție contestat a fost generat și semnat electronic în formă scrisă ca o condiție de valabilitate a unui act juridic și i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, respectiv certificatul emis de către CERTSIGN SĂ - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Prin urmare, susținerea contestatoarei potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator și astfel procesul - verbal este nul, semnătura electronică nefiind menționată în OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, este neîntemeiată și nu poate fi luată în considerare ca motiv de nulitate a procesului — verbal de constatare a contravenției în cauză.
Astfel, dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, sancționează lipsa semnăturii agentului constatator.
Dar, după cum se poate observă, legiuitorul a vorbit doar despre „semnătură” astfel încât chiar dacă nu se menționează expres despre semnătură electronică, se poate constatata că nu se menționează nici faptul că semnătură ar fi olografă. Totodată, semnătură electronică este o modalitate reglementată de lege, astfel încât nu se poate considera că nelegală o asemenea semnătură pe procesul - verbal contravențional.
Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul - verbal este legal semnat, nefiind nul.
În ceea ce privește invocarea de către contestator a dispozițiilor Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de către ICCJ, intimata a învederat instanței de judecată că, în speță de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SĂ prin agenții constatatori.
Având în vedere cele menționate și că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, intimata a învederat că aplicarea dispozițiilor în vigoare, înainte de apariția Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de ICCJ, prevedeau că procesul verbal de constatare a contravenție este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art. 7 al Legii nr. 455/2011 privind semnătură electronică, are asociată semnătură electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel. Art. 7 din Legea 455/2001 prevede: “ în cazurile în care, potrivit legii, formă scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
În plus, O.G.2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesul verbal de constatare a contravenție olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept „ ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” ( unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).
Intimata a solicitat a se constata și faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
A mai arătat că în speța de față executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, neputând fi luate în considerare, întrucât, în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Față de cele precizate, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. C. V. și M. A. D. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitorului la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire, precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ, precum și cele menționate în cuprinsul întâmpinării.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 15.06.2015, urmare a adresei instanței, B. C. V. și M. A. D. a înaintat la dosarul cauzei, în copie, înscrisurile din dosarul de executare nr. 5506/2014, iar contestatorul a depus la dosar precizarea obiectului cauzei în sensul că înțelege să formulize și plângere contravețională.
La termenul de judecată din data de 16.06.2015 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind plângerea contravențională și a dispus formarea noului dosar cu nr._ cu termen de judecată la data de 16.06.2015.
În prezenta cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/16.08.2011 (fila 92), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 07.03.2011, pe pe raza localității P., jud. Dâmbovița, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Iar în ceea ce privește formularea plângerii în termenul legal, având în vedere înscrisul depus la f. 93 dosar, instanța reține că nu s-a făcut dovada comunicării procesului verbal la domiciliul contestatorului conform relațiilor din DEPABD ( fila 67), iar pe de altă parte dovada de comunicare nu a fost efectuată prin poștă cu confirmare de primire conform art. 27 din OG nr. 2/2001 și a Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care apreciază că plângerea contravențională a fost formulată de către contestator în termenul legal.
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Nerespectarea acestei obligații legale, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantumul stabilit de anexa nr. 2, așa cum prevede art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției cu privire la lipsa semnăturii agentului contravențional, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, înscrisul sub formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică estinsă bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu înscrisul sub semnătură privată.
Art. 4 din Legea nr. 455/2001, republicată, stipulează că, în sensul prezentei legi, datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației în formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în formă electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă., destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, potrivit căruia „Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în forma electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
Or, procesul-verbal contravențional emis în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 din prezenta cauză este generat și semnat electronic, fiind transmis contravenientului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci prin afișare la domiciliul incorect al acestuia.
În aceste condiții, rezultă că înscrisul comunicat de agentul constatator intitulat procesul verbal de contravenție nu constituie un proces verbal de contravenție semnat, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat „proces – verbal de contravenție” în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție sub sancțiunea nulității, datorită lipsei semnăturii olografe.
Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege.
Opinie de altfel conturată și prin decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 6 din data de 16.02.2015, publicată în Monitorul Oficial în data de 25.03.2015.
De la data publicării deciziei în interesul legii în Monitorul Oficial, această hotărâre devine obligatorie pentru instanțe în soluționarea cauzelor care ridică problema de drept rezolvată de decizie. Decizia este aplicabilă atât cauzelor pendinte, cât și celor care se introduce ulterior pe rolul instanțelor.
Astfel încât, apărările intimatei cu privire la efectele Deciziei în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 6 din data de 16.02.2015, sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, analizată din oficiu, instanța reține că, prin derogare de la art. 13 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002 prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 se referă atât la întocmirea procesului-verbal, cât și la comunicarea acestuia, legiuitorul având intenția de a reglementa în mod distinct prescripția răspunderii contravenționale în ceea ce privește contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001. Instanța apreciază că, în situația în care intenția legiuitorul ar fi fost doar de a prevedea faptul că în termenul de 30 de zile nu se pot întocmi alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției, acesta nu ar fi menționat în mod expres că procesul-verbal trebuie să fie întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, fiind suficient să se prevadă că procesul-verbal trebuie doar să fie comunicat în termen de 30 de zile, perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru aceeași faptă, termen de altfel prevăzut și de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța apreciază că, în cazul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, și nu în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța reține că art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, ulterior întocmirii procesului-verbal, dar anterior sesizării instanței. Astfel, având în vedere că actuala reglementare prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai mic decât cel prevăzut de O.G. nr. 2/2001, iar succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul soluționării plângerii, instanța urmează să dea eficiență principiului legii contravenționale mai favorabile și să aplice forma actuală a acestui text de lege la cauza dedusă judecății.
Similar materiei penale, abordare impusă în speță prin prisma art. 47 din OG 2/2001, legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit pe tot parcursul perioadei dintre data comiterii presupusei fapte contravenționale și data aplicării sancțiunii, respectiv momentul executării integrale a sancțiunii.
Totodată, instanța reține că intră în sfera noțiunii de „lege mai favorabilă” nu doar actele normative care se referă la conținutul constitutiv al contravenției și al sancțiunii aplicabile ci și prevederile legale care guvernează materia condițiilor în care se poate angaja răspunderea contravențională, respectiv prescripția aplicării acesteia. În acest sens sunt și dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 1092 din 18 decembrie 2012 care devin aplicabile, mutatis mutandis, și în materie contravențională.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că prin efectele sale prescripția înlătură răspunderea penală, instituția aparținând dreptului penal material și nu dreptului procesual penal. Aceasta cauză face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penala și a obligației corespunzătoare. Prescripția are așadar, în opinia Curții Constituționale caracterul unei renunțări a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o fapta săvârșită, cu condiția trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data săvârșirii faptei. Prin urmare, s-a apreciat că, dat fiind caracterul de normă de drept penal material a prescripției răspunderii penale soluția de urmat în cazul succesiunilor legilor în timp este cea dictată de art. 15 alineatul 2 din Constituție, neimpunându-se, în consecință adoptarea unor dispoziții tranzitorii.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost săvârșită la data de 07.03.2011, ora 16:13 (fila 92 dosar). Astfel, având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., deci constatarea a avut loc prin mijloace tehnice și nu în mod personal de către agentul constatator, termenul de 30 de zile începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, și nu de la data interogării înregistrării.
Astfel, deși procesul-verbal a fost întocmit la data de 16.08.2011, sens în care instanța apreciază că nu au fost respectate prevederile art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal . nr._/16.08.2011 fiind întocmit cu depășirea termenului de 30 de zile (16.08.2011 față de 07.03.2011).
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că, în cauză, a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale iar procesul-verbal de contravenție este nul absolut pentru lipsa semnăturii, motiv pentru care va admite plângerea contravențională și anula procesul-verbal seria_/16.08.2011 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul Țincu E. cu domiciliul în București, .. 94-100, ., ., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. S.A., București, .. 401 A, sector 6.
Anulează procesul- verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.08.2011.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED.EAT/Thred.EAT
4 ex/03.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4714/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4693/2015.... → |
|---|
