Plângere contravenţională. Sentința nr. 818/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 818/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 818/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 818
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE T. I. L.
GREFIER T. C.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul C. A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 02.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 18.09.2014 și înregistrată sub nr. de dosar_ contestatorul C. A. a chemat în judecată pe intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se admită plângerea contravențională și să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 40 din 03.09.2014 încheiat de C.V. superior I. C. din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, Direcția Regională Vamală București, Biroul vamal BVI Poștă prin care în baza art. 17, alin 2 din Legea 104/2008 a fost sancționat cu 30.000 lei amendă.
În fapt, contestatorul a arătat că, în jurul datei de 30.05.2014 a fost sunat de o persoană care s-a recomandat a fi din cadrul poștei care l-a anunțat că a sosit un pachet și este necesară o chitanță scanată și o copie după buletin trimisă pe e-mail-ul instituției pentru a intra în posesia acestuia.
Contestatorul a menționat că l-a informat pe reprezentant că nu a comandat nimic și că nu așteaptă nici un pachet. Acesta i-a adus la cunoștință că respectivul pachet a venit din SUA, că nu știe ce conține, nu este desfăcut și a insistat să trimită măcar o copie după buletin în vederea ridicării.
Având în vedere că nu a solicitat nici un bun din SUA, nu a dat curs cererii reprezentantului poștei, fără a nota adresa de e-mail comunicat de acesta.
În continuare, contestatorul a precizat că în data de 05.06.2014 a primit aviz pentru o recomandată cu care s-a prezentat la poștă unde a primit un plic din partea Biroului vamal poștă prin care i s-a solicitat o copie după cartea de identitate trimisă pe mail, care mai conținea două documente prin care era informat că pachetul la care fac trimitere este reținut conform legii și este necesar să-și dea acordul pentru confiscarea unor bunuri din interiorul acestuia.
Printr-o adresă purtând antetul ANAF Regionala București nr. 9210/3CI/05.06.2014 a fost informat că unul din bunurile din conținutul pachetului „TADALAFIL” poate fi eliberat dacă nu s-au constatat alte încălcări ale legii vamale.
Contestatorul a mai arătat că, la data 06.06.2014 a transmis un e-mail la Biroului vamal poștă prin care a informat că pachetul nu-i aparține și că nu își poate da acordul pentru ceva ce nu îi aparține, motiv pentru care să procedeze în consecință.
Contestatorul a precizat că, din primul moment de când a fost contactat de reprezentantul Biroului vamal poștă, nu a solicitat amănunte privind proveniența sau conținutul pachetului respectiv, procedura de a intra în posesia acestuia, sau să fi desfășurat un act din care să rezulte că pachetul îi aparține chiar înainte de a fi deschis.
În aceeași ordine de idei, contestatorul a specificat că, la data de 05.09.2014, a primit prin poștă procesul verbal nr.40 din 03.09.2014, prin care a fost sancționat cu amendă de 30.000 lei conform art. 17 alin.2 din Legea 104/2008 precum și înștiințarea de plată în care a fost somat să achite suma de 30.000 de lei, în caz contrar procedându-se la executarea silită.
Contrar celor susținute de către agentul constatator contestatorul a menționat că nu a comis contravenția pentru care a fost sancționat și consider că a fost sancționat în mod abuziv, fără să fi avut vreo vină cu privire la fapta ce i se impută și fără să se țină seama de prezumția de nevinovăție.
Totodată, contestatorul a evidențiat faptul că, în toate adresele pe care le-a primit nu se face referire expres că menționarea numelui său pe un pachet constituie contravenție și, cu atât mai mult, că este responsabil de conținutul acestuia în condițiile în care nu a desfășurat nici o diligență de a intra în posesia lui.
Contestatorul a evidențiat că, în cuprinsul procesului-verbal, în rubrica privind descrierea contravenției apare specificat că e sancționat pentru faptul că „a sosit un pachet din SUA, în greutate de - 1,090 kg” pe numele său, precum și că, această contravenție nu este menționată în art. 17 alin.2 din Legea 104/2008 unde apare ca sancțiune „introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul sau exportul de substanțe dopante cu grad mare de risc”.
De asemenea, contestatorul a apreciat că, în mod abuziv și ilegal, agentul constatator nu a încheiat procesul verbal în prezența sa, fiind lipsit de dreptul de a face obiecțiuni la proces-verbal atacat și că, recurgând la eludarea legii, agentul constatator a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (7) al OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevăd că, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului, dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica “Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Mai mult decât atât, contestatorul a arătat că, cu rea-credință agentul constatator a menționat, la rubrica contravenient „ lipsă la redactare” lăsând loc la interpretarea faptului că a participat la constatare, precum și faptul că, este prevăzută sub sancțiunea nulității împrejurarea nesemnării procesului-verbal de către contravenient. Menționez că a fost lipsit de acest drept deoarece agentul a ales să încheie procesul-verbal în „lipsa la redactare”.
Contestatorul a subliniat că, în procesul-verbal în cauză apare consemnat un martor în locul semnăturii sale care poartă mențiunea ’’lipsă la redactare”, cu toate că formularul procesului verbul în cauză prevede această menține doar în cazul refuzului de a semna procesul-verbal.
Prin urmare, contestatorul a considerat că a fost privat cu rea-credință de dreptul de a se apăra în fata instituțiilor statului.
În virtutea jurisprudenței CEDO care a consacrat faptul că domeniul contravențional este asimilat celui penal, iar sarcina probei revine celui care acuză, contestatorul consideră că sancționarea contravențională în absența oricărei probe constituie un abuz.
În plus, contestatorul a făcut trimitere la Legea 104/2008 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451, din 28 iunie 2011, respectiv la art. 18 alin. 4 care precizează „Contravențiile prevăzute la art. 13-17 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”
În finalul plângerii contravenționale, contestatorul a specificat că în cuprinsul procesului verbal nr. 40 din 03.09._ încheiat de Direcția Regională Vamală București - Biroul vamal poștă prin agent constatator I. C., pentru încălcarea prevederilor art. 17 alin 2 din Legea 104/2008 la rubrica ce face referire la posibilitatea acordată de legiuitor contravenientului de a achita în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, nu există nici o mențiune, agentul constatator ignorând acest drept prevăzut de art. 16 alin.l și art. 28 alin.l din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, contestatorul a reliefat împrejurarea că, în rubrica care se referă la confiscarea bunurilor în afară de înșiruirea acestora și faptul că au fost ridicate de reprezentanții ANAD, nu se face precizarea cu privire la proprietarul bunurilor confiscate, de unde se deduce că au fost trecute abuziv în proprietatea sa fără nici o dovadă, încălcându-se prevederile art.24 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare care prevede că „agentul constatator are obligația să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate”.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.16 alin.(l) și (7), art.24 alin.(3) și art. 28 alin.(l) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art.411 alinți), pct.2 ,teză 2 - Cod procedură civilă
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii aflate la filele 7-12 dosar.
La data de 22 octombrie 2014 intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a plângerii contravenționale formulată de contestator, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 40/03.09.2014.
Prealabil, intimata a precizat că începând cu data de 01.08.2013, în temeiul dispozițiilor art.10 alin.5, art.11 alin.3 din O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A.N.A.F., coroborate cu dispozițiile art.23 alin(2) din H.G. nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București a fost preluată prin absorbție prin fuziune de către Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București. Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior, urmare a preluării prin fuziune prin absorbție, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, se subrogă în toate drepturile și obligațiile Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, dobândind calitatea procesuală a acesteia în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
În fapt, intimata a arătat că, prin procesul verbal de contravenție nr. 40/03.09.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 30.000 lei și reținerea mărfurilor, în vederea distrugerii, întrucât a încălcat prevederile Legii nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.
În continuare, intimata a menționat că în dreptul intern persoanele sancționate contravențional au posibilitatea formulării unei plângeri, declanșând controlul judecătoresc asupra legalității și temeiniciei actului de constatare și sancționare a faptei contravenționale și că, în temeiul art.34 alin.(1) din OG nr.2/_ privind regimul juridic al contravențiilor, procesele verbale de sancționare contravenționala se bucură de prezumția relativă de temeinicie, în ipoteza în care faptele sunt constatate personal de agenții constatatori, fiind acte autentice de natura administrativă, întocmite de funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, intimată a reiterat faptul că, prin plângerea contravențională contestatorul solicita, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție nr.40/03.09.2014, emis de Biroul Vamal de Interior Poșta și că regulă de drept este în acord cu dispozițiile conținute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reprezentând o restrângere justificată, proporțională și care urmărește un scop legitim, a unei garanții prevăzute de Convenție, respectiv a prezumției de nevinovăție.
În urma analizei actului sancționator sub aspectul legalității sale, intimata a apreciat, că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că acesta cuprinde mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Potrivit susținerilor contestatorului, atât organele poștale, cât și cele vamale au încercat să-l determine pe acesta să se prezinte la postă în vederea ridicării coletului sosit din SUA pe numele lui, însă acesta nu a dat curs solicitărilor, aspect față de care, intimata a considerat că nu pot fi reținute susținerile petentului că „agentul constatator a încălcat dispozițiile art.16 alin.(7) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor" în sensul că nu i s-a acordat dreptul de a face obiecțiuni.
În condițiile în care în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.40/03.09.2014 se menționează că acesta era „lipsa de la redactare” intimata a apreciat că petentului nu i-a fost încălcat dreptul de a formula obiecțiuni și pe cale de consecință actul sancționator nu este lovit de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, intimata a considerat că acesta se bucura de prezumția de temeinicie a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucura persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Din interpretare sistematică a prevederilor art.16 și 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic la contravențiilor, cu respectarea prezumției de nevinovăție garantată de prev.art.6 CEDO, intimata a arătat că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, care incumbă contravenientului de a prezenta mijloace de probă care să formeze convingerea instanței ca, în realitate, nu a săvârșit fapta constatată prin procesul verbal de contravenție .
În fapt, intimata a relatat împrejurarea conform căreia, în urma analizei de risc efectuată la Biroul Vamal de Interior Poșta de către inspectorii vamali din cadrul Compartimentului supraveghere și control vamal, a fost selectată pentru controlul vamal trimiterea poștală cu nr.EC_ UȘ, în greutate de 1,090kg, expediată din SUA la data de 27.05.2014, ce conținea „Reactivi de laborator pentru cercetare“, cu o valoare de 132 USD. Potrivit declarației vamale CP72 destinatarul trimiterii poștale este: C. A., . nr. 12, ., etaj 3, ._.
Intimata a mai arătat că, în data de 03.06.2014, la Biroul Vamal de Interior Poștă, declarantul vamal CNPR SĂ C. N. D. a prezentat pentru control fizic un colet sosit din SUA, în greutate de 1,090kg, având ca destinatar pe C. A., iar ia controlul vamal au fost găsite: 50 flacoane cu GF-1, 4 flacoane -MGF,8 flacoane Melalanotan ÎI, 5 flacoane Ipamoreun, 3 flacoane Peg,5 flacoane CJC 1295 DAC ce au fost reținute cu adeverința de reținere a mărfurilor (denumită ARB) cu nr. 62/B și 5 flacoane TADALAFIL reținute cu ARB nr.63/B.
Intimata a învederat faptul că bunurile ce au fost reținute cu adeverința nr.62/B sunt menționate în Anexă la Legea nr. 104/2008 privind substanțele dopante cu grad mare de risc. Potrivit normelor cuprinse în Regulamentul privind coletele poștale (R.P.C.), adoptat de către Consiliul de Exploatare Poștala al Uniunii Poștale Universale (U.P.U.), o declarație vamală CN 23 (pentru organul vamal) și un buletin de expediție CP 71 (pentru organul poștal ) sunt completate de expeditor și anexate fiecărui colet, fie ca formulare unice, fie ca parte dintr-un formular compus CP 72.
Intimata a făcut referiri la dispozițiilor art.237 alin(1) litera a) și alin (2) din Reg.CEE nr.2454/1993 al Comisiei - Regulamentul de aplicare a Codului Vamal Comunitar conform cărora în cazul traficului poștal, destinatarul este considerat declarant și după caz, debitor, deci și răspunzător în fața legii.
În continuare, intimata a menționat că pentru bunurile aflate în colet, organele vamale au respectat procedura prevăzută de lege și au efectuat demersurile necesare la instituțiile competente, astfel:
Bunurile ce fac obiectul ARB-ului nr.63/B au fost reținute la vama întrucât erau susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală pentru marca TADALAFIL, drept pentru care organele vamale au efectuat demersuri la titularul dreptului de proprietate intelectuală. Față de împrejurarea că acesta nu a fost interesat de continuarea procedurilor prevăzute de Regulamentul Consiliului(CE)nr. 1383/2005, bunurile puteau fi eliberate destinatarului.
Bunurile reținute cu adeverința de reținere a bunurilor (ARB) nr.62/B au fost predate, cu procesul verbal nr.1728/05.06.2014, laboratorului de control doping al Agenției Naționale A.-Doping acreditat SR EN ISO/CEO_:2005, autoritatea competența să emită autorizație de introducere sau de scoatere din țară import sau export de steroizi anabolici sintetici conform art.17alin.(2) din Legea nr.104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.
Totodată, intimata a precizat că prin adresa, înregistrată la BV de interior Poșta sub nr._/11.03.2014, Agenția Naționala A.-Doping a comunicat faptul că produsele supuse analizelor conțin substanțe interzise de Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.
Față de această situație, intimata a menționat că, Biroul Vamal Otopeni Călători, în mod corect a procedat la sancționarea contravenientului și a aplicat amenda contravențională în suma de_ lei, prevăzută de art.17 alin.2 din Legea nr. 104/2008, dispoziții legale care prevăd că ,,introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de steroizi anabolici sintetici, de testosteron și de derivați ai săi, de eritropoietină, de hormoni de creștere și de substanțe chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere, fără autorizație emisă de autoritățile competente, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 45.000lei” iar potrivit art.2 din Legea 104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc „prin trafic ilicit de substanțe cuprinse în ,,lista interzisă ”se înțelege fabricarea ....introducerea sau scoaterea din țară precum importul și exportul, ori alte operațiuni privind circulația substanțelor cuprinse în ,, lista interzisă ,”fără drept.
Față de expuse prin întâmpinare, intimata a apreciat că nu pot fi reținute, susținerile petentului potrivit cărora ,,nu se face referire expres că menționarea numelui său pe un pachet este contravenție și că nu este responsabil de conținutul acestuia în condițiile în care nu a desfășurat nicio diligența de a intra în posesia lui”.
În concluzie, având în vedere norma de lege încălcata și întrucât măsura sancționării aplicată de agentul constatator este pe deplin justificată, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție nr.40/03.09.2014 ca temeinic și legal.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la filele 21-40 dosar.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205-208, art.411 alin(1) pct.2 Cod procedură civilă, OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, Legea 104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe.
La data de 06.11.2014 contestatorul a depus prin Serviciul Registratură al instanței răspuns la întâmpinare.
Față de susținerile pârâtului, formulate prin întâmpinarea depusă, contestatorul a apreciat că nu există vreo referire sau motivație la faptul că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16 alin (1) privind posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, obligație a constatatorului, element obligatoriu pentru întocmirea procesului - verbal în condițiile prevăzute de legiuitor.
De asemenea, contestatorul a menționat că, în întâmpinare se face referire doar la prevederilor art. 16 alin.(7) și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar abaterea pentru care a fost sancționat a fost încadrată la art. 17 alin (2) din Legea 104/2008, valoarea amenzii stabilite fiind de 30.000 de lei.
Contestatorul a făcut trimitere la art. 18 alin. (4) din Legea 104/2008 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451, din 28 iunie 2011, care precizează că„ contravențiilor prevăzute la art. 13-17 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,” specificând că omiterea din partea agentului constatator de a-i oferi posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, respectiv suma de 15.000 de lei reprezintă o încălcare a prevederilor legale.
Totodată contestatorul a arătat că întâmpinarea depusă face referire la prevederile art. 237 alinți) litera a) și alin (2) din Reg. CEE nr. 2454/1993 al Comisiei - Regulament de aplicare a Codului Vamal Comunitar, apreciind că nu poate fi considerat declarant ori debitor în baza acestui articol, deoarece în nici una din situațiile enumerate în articolul respectiv nu se face trimitere expresă la situația de fapt pentru care a fost sancționat.
În plus, contestatorul a făcut referiri la dispozițiile art. 4 punctul 22 și punctul 16 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României conform cărora"Declarant" - persoana care întocmește declarația vamală în nume propriu său persoana în numele căreia se face o declarație vamală, iar "Debitor" - orice persoană obligată să achite datoria vamală, precizând că nu a avut și nu are această calitate.
În continuare, contestatorul a solicitat a se avea în vedere că nu a desfășurat nici o acțiune în vederea intrării în posesia bunurilor din interiorul coletului, respectiv de la prima înștiințare telefonică, ce poate fi interpretată în sensul definițiilor de mai sus, că nu a fost în posesia unei facturi ori a unui document similar în baza căruia să solicite îndeplinirea operațiunilor vamale și pe cale de consecință să solicite achitarea taxelor vamale aferente bunurilor din colet, devenind astfel debitor.
Conform art. RE 109 pct. 2 din Regulamentul privind coletele poștale, conținutul coletului trebuie indicat în detaliu în formularul compus CP72.
Contestatorul a arătat că, în descrierea ce însoțește formularul respectiv transmis în copie anexată la întâmpinare, nu se face referire la substanțele ce le conține, dar se specifică de expeditor că respectivul pachet nu conține substanțe periculoase sau interzise de lege și nici nu încalcă regulamente sau proceduri ale vămii.
În combaterea susținerii referitoare la analiza de risc la care se face trimitere în întâmpinare, prin care a fost selectat pentru controlul vamal trimiterea poștală nr._ US a venit după ce a fost contactat de reprezentanții poștei pentru a trimite o copie după cartea de identitate și o factură aferentă coletului în vederea efectuării formalităților vamale, dată la care și-a exprimat refuzul de a-și însuși conținutul pachetului în cauză, exprimat atât telefonic cât și prin e-mail anexat plângerii, al cărui conținut nu a fost contestat de pârât.
În continuare, contestatorul a reiterat faptul că nu a avut cunoștință de conținutul coletului la care se face referire, atât înainte cât și după ce a fost deschis și că, prin întâmpinarea intimatei a luat prima oară la cunoștință de formularul EC_ US.
Contestatorul a arătat că, în întâmpinare, intimata a făcut referire la situația bunurilor aflate în colet, prin care se precizează că cele ce au făcut obiectul ARB 62/B, au fost predate laboratorului de control doping al Agenției Naționale A. - Doping cu adresa 1728/05.06.2014 iar prin adresa, înregistrată, la B.V. de Interior Poștă cu numărul_/11.03.2014 Agenției Naționale A. - Doping a comunicat faptul că produsele supuse analizelor conțin substanțe interzise de Legea 104/2008. În finalul răspunsului la întâmpinare, contestatorul a mai precizat că adresa menționată mai sus nu a fost anexată la întâmpinarea ANAF, iar numărul de înregistrare a acesteia este menționat ca fiind datat cu aproximativ trei luni înaintea deschiderii pachetului,respectiv data de 03.06.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 03.09.2014 de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 104/2008.
S-a reținut că la data de 03.06.2014, declarantul vamal a prezentat la control fizic un colet sosit din SUA, avându-l ca destinatar pe reclamant, iar la control au fost depistată o cantitate de 1,090 kg de substanțe dopante cu grad mare de risc, interzise de legea nr. 104/2008.
Conform art. 34 alin. (1) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
Examinând procesul-verbal și prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acesta este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, în conformitate cu dispoziția legală antemenționată.
Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator, iar agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentului, respectând astfel principiul legalitătii care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
Instanța nu poate reține susținerile petentului în sensul că procesul-verbal este nul întrucât nu există mențiunea că se poate achita ½ din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore, deoarece aceste aspect nu corespunde realității. De asemenea, instanța reține că apărarea conform căreia petentul nu este proprietarul bunurilor este o apărare de fond, iar nu un aspect de nelegalitate.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (cauza A. contra României, cauza I. P. c. Romaniei).
Instanța apreciază că în speță petentul nu a făcut proba contrară menționată sub aspectul temeiniciei. Astfel, instanța reține din răspunsul dat de Agenția Națională A.-Doping faptul că în coletul destinat petentului au existat substanțe interzise ce intră sub incidența Legii nr. 104/2008, ce au un grad mare de risc. Instanța constată din înscrisul depus la fila nr. 32 faptul că, în cauză, coletul în care se aflau aceste substanțe sunt destinate petentului, ca urmare a unei comenzi online, fiind cuprinse datele de identificare ale acestuia (precum nume, prenume, adresă, număr de telefon). În aceste condiții, instanța apreciază ca nefiind veridică afirmația petentului în sensul că nu au fost comandate de el produsele, atâta timp cât nu s-a probat posibilitatea existenței unui furt de identitate.
Pentru aceste motive, apreciind că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul de constatare a contravenției, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea ca neîntemeiată contestatorul C. A. cu domiciliul în București, sector 2, ., nr. 12, ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 2, ..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Anulare act. Sentința nr. 815/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 819/2015.... → |
|---|
