Plângere contravenţională. Sentința nr. 8470/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8470/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 8470/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8470
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. A.
GREFIER C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul C. M. C. în contradictoriu cu intimata D.G.P.L. S. 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata, prin consilier juridic, E. D. N., lipsind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Intimata prin apărător depune la dosar raport de activitate din data de 03.06.2015, pe care îl semnează pentru conformitate cu originalul.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art.131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Intimata prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct. 3 coroborat cu art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001., având în vedere că locul săvârșirii contravenției este în sector 6.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Intimata prin apărător estimează durata soluționării procesului la 6 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 lună.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimata prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale în cadrul căreia solicită audierea martorului asistent.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatorului proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea încuviințează intimatei cu proba cu înscrisurile depuse odată cu întâmpinare. În temeiul art. 254 Cod proc.civ. având în vedere că administrarea probei nu pricinuiește amânarea, încuviințează intimatei suplimentarea probatoriului cu înscrisurile depuse la termenul de astăzi. Respinge proba testimonială, în cadrul căreia se solicitată audierea martorului asistent de intimată, apreciind că este lămurită prin restul probatoriului administrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata prin apărător solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată, motivele invocate de contestator sunt nesusținute și nedovedite, să se aibă în vedere situația de fapt menționată în procesul-verbal de agentul constatator, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 23.06.2015, sub nr._, contestatorul C. M. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea parțială a procesului verbal . nr._/ 3.06.2015, în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu măsura avertismentului scris, dispunând totodată exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 1500 lei.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că la data de 03.06.2015, în jurul orelor 15:25 a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în parcarea de lângă blocul în care locuiește, ocupând locul liber nr. 4 din parcare și lăsând un bilet, pe parbriz, sub ștergător, cu numărul său de telefon. Constatând ocuparea locului său de parcare, numitul C. D. a blocat autoturismul contestatorului cu mașina sa, la cca 5 minute de la momentul parcării, respectiv la orele 15,30, reclamând ulterior la Poliția Locală S. 6 că i-a fost ocupat locul de parcare de către contestator, fapt ce a avut drept consecință blocarea autoturismului contestatorului, C. D. afirmând că nu mai era nici un bilet pe mașină.
Contestatorul a mai menționat că procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa sa, iar în loc ca agentul constatator să indice un martor ocular neutru, l-a indicat că martor pe proprietarul locului de parcare C. D. care avea calitatea de reclamant ce a sesizat organul constatator, neputând legal, în opinia contestatorului, să aibă și calitatea de martor. Totodată, contestatorul a apreciat că, față de împrejurările săvârșirii faptei contravenționale sunt aplicabile disp. art. 118 din OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002 privind individualizarea sancțiunilor contravenționale, în cauză neexistând o stare de pericol real și necesitatea preîntâmpinării altor fapte ilegale.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal . nr._/3.06.2015.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 8.09.2015, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii formulate de contestator ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea întâmpinării în fapt,intimata a învederat instanței faptul că, în data de 25.12.2013, în jurul orelor 20:00, la sesizarea telefonică a d-lui G. L. A., o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală S. 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea contestatorului, parcat abuziv, blocând accesul locului de parcare cu nr. 489 DT, Parcaj I și achitat la zi conform chitanței la A.D.P.D.U. S. 6. Intimata a mai precizat că partea contestatoare nu se afla la fața locului, motiv pentru care a fost solicitat martorul C. D.. Totodată, intimata a învederat faptul că respectiva faptă reținută în sarcina contestatorului constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 21 lit. a din H.C.G.M. B nr. 124/2008 și sancționată de art. 22 alin. 1 lit. b din același act normativ, cu amendă contravențională în cuantum de la 1500 la 2500 lei.
Cu privire la legalitatea actului constatator, intimata a considerat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare fapt ce îi conferă valabilitate, fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de H.C.G.M. B. nr. 124/2008. Totodată, referitor la temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a apreciat că, prin conținutul său, actul contestat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele fiind constatate de către agenții constatatori, și făcând dovada până la probai contrarie ce cade în sarcina contestatorului, în temeiul art. 10 Cod Procedură Civilă. Intimata a mai considerat că sancțiunea aplicată,a fost individualizată în mod legai și corect, respectând criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește sancțiunea, intimata a învederat instanței faptul că agenții constatatori au aplicat amenda în cuantumul maxim prevăzut de art. 22, alin. 1, lit. b din H.C.G.M.B. nr. 124/2008, respectiv 1500 lei, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal . Totodată, referitor la susținerile contestatorului privind încălcarea a unei norme care ar interzice persoanei care a sesizat D.G.P.L. S. 6 să aibă calitatea de martor asistent, intimata a apreciat că acestea sunt eronate și nu pot reprezenta un motiv de nulitate a procesului verbal contestat, deoarece rolul principal al martorului asistent în speța dedusă judecății îl reprezintă semnarea procesului verbal contestat, persoana sancționată contravențional nefiind de față la aplicarea sancțiunii contravenționale. În plus, referitor la susținerile contestatorului privind presupusa blocare a locului de parcare în jurul orei 15:25, au ca singur scop inducerea în eroare a instanței de judecată cu încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 12 din C.Pr.Civ. privind exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credință. în condițiile în care agentul constatator a constatat săvârșirea faptei contravenționale la 15:24.
Totodată, intimata a invocat prevederile art. 10 coroborate cu prevederile art. 249 din Codul de Procedură Civilă, în baza cărora contestatorul avea obligația de a face mult mai mult decât să semnaleze presupuse încălcări ale art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, intimata a arătat că cel care a sesizat telefonic D.G.P.L. S. 6 și care a semnat procesul verbal contestat datorită faptului că respectiva persoană nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, nu a avut calitatea de agent constatator, deoarece pe de o parte acesta nu avea calitatea de i agent constatator în procesul verbal contestat (nefiind angajat al D.G.P.L. S. 6) și pe de altă parte nu se afla în exercitarea atribuțiilor de servici care i-ar fi dat posibilitatea de a fi agent constatator conform art. 15 din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult, intimata a apreciat că invocarea nulității relative a procesului verbal contestat este neîntemeiată, având în vedere că partea contestatoare nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestuia . Astfel, contestatorul nu a arătat presupusa vătămare, nu a invocat-o și nici nu a susținut-o cu probe, invocând în acest sens dispozițiile Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 înalta Curte de Casație și Justiție, arătând totodată că partea contestatoare nu a fost prezent la momentul încheierii procesului verbal.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea contestației ca neîntemeiată și nelegală, menținerea Procesului - Verbal . nr._/05.12.2013 și a sancțiunii contravenționale dispuse, ca temeinice și legale .
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 10, ale art. 12 și ale art. 205 și următoarele din Cod proc. civ., pe dispozițiile H.C.G.M.B. nr. 124/2008- privind aprobarea strategiei de parcare pe teritoriul București și pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor .
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri: proces verbal . nr._/3.06.2015 și a probei testimoniale cu martorul asistent.
La termenul de judecată din 28.10.2015 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, respingând proba testimonială solicitată de intimată, apreciind că este lămurită prin restul probatoriului administrat în cauză
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de un agent al intimatei la 03.06.2015, contestatorul a fost sancționat cu amenda de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.21 lit.a și art.22 pct.1 lit b din HCGMB nr.124/2008. S-a reținut în procesul-verbal că la data de 03.06.2015, ora 15.25, petentul, proprietarul autoturismului marca L. nr._ a blocat accesul în locul de parcare nr.4, parcare situată în Zvoriștea nr.1, aparținând numitului C. D., conform autorizației de parcare nr.489 DT, parcaj 1.
Instanța nu a reținut motivul de nelegalitate a procesului-verbal invocat de contestator, costând în aceea că actul a fost semnat de martorul C. D., însă acesta, fiind cel căruia îi aparținea locul de parcare, nu putea fi martor.
Potrivit art.19 din OG 2/2001, „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Prin urmare, întrucât art.19 alin.2 interzice calitatea de martor doar pentru o persoană care este, ea însăși, agent constatator, calitate pe care numitul C. D. nu o avea, instanța constată că nu este incident motivul de nelegalitate invocat de contestator.
În privința temeiniciei actului, instanța reține că prin plângere contestatorul nu a contestat săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, dar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul. Instanța constată că amenda aplicată contestatorul de agentul constatator a fost în cuantumul minim prevăzut de lege și în speță contestatorul nu a făcut dovada existenței unei situații de urgență care să-l fi determinat să staționeze vehiculul în locul respectiv sau a vreunei alte împrejurări care să imprime faptei un grad atât de scăzut de pericol social, încât să justifice aplicarea sancțiunii avertismentului, conform art.7 din OG 2/2001.
În consecință, în temeiul art.34 din OG 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul C. M..C., cu domiciliul în ., ., jud. O., CNP_ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, cu sediul în București, sector 6, .. 2d, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. NA/Tehnored. PAS/5 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7854/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7856/2015. Judecătoria... → |
|---|
